ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penala nr. 28/ S din 11 martie 2008 pronunțata de Tribunalul pentru Minori si Familie Brașov, în dosarul penal nr. 187/1372/2007, s-a dispus, în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale) și a art. 74 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului L.V. , la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) și e) C. pen., timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de 7ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) și e) C. pen. , timp de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) și e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului L.V. , pe durata executării pedepsei aplicate, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a ll-a, lit. b) și e) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului, începând din data de 21 februarie 2007 până în prezent. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului L.V., deținut în baza mandatului nr. 2 din 21 februarie 2007 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov. Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele: I. în primăvara anului 2006, partea vătămată C.C. l. a cunoscut-o pe inculpata P.S.

prin intermediul inculpatului L.V. cu care se afla în relații de bună vecinătate. Aceștia au venit împreună la locuința părții vătămate și, în prezența martorilor C.V. și C.L., i-au propus acestei părți vătămate să meargă în Ungaria să muncească în agricultură ca zilier, respectiv la cules de struguri. Discuția dintre partea vătămată și inculpata P.S. (cetățean maghiar) s-a purtat prin intermediul inculpatului L.V. care a asigurat traducerea. În urma acordului părții vătămate de a merge la muncă în străinătate în zilele următoare, inculpata P.S. a făcut demersurile necesare pentru eliberarea pașaportului acestei părți vătămate, urmând ca aceasta să plece în străinătate în zilele imediat următoare.

Cu prilejul acestei discuții, martorii C.L. și C.V. au atras atenția inculpaților ca fata lor să nu fie obligată să desfășoare activități legate de prostituție, cerșetorie sau trafic de droguri, iar aceștia i-au dat asigurări că partea vătămată va urma să lucreze în condiții de deplină legalitate. La începutul lunii aprilie 2006, partea vătămată a plecat împreună cu P.S. și inculpatul către Ungaria cu mașina proprietatea acesteia, marca BMW de culoare neagră, condusă de un șofer zis R. În drumul către Ungaria, ajunși în Cluj, inculpata a mai luat două fete, respectiv pe R. (S.E.) și pe D. (C. D.C.). În Arad inculpatul a trecut granița cu altă mașină, respectiv cu o mașină de ocazie, ajungând cu toții în localul inculpatei P.S.

din localitatea Kecel. După ce a ajuns în această locație, partea vătămată C.C.I. a aflat că nu urma să lucreze la vie, ci să danseze în barul aparținând inculpatei P.S., urmând să întrețină raporturi sexuale cu clienții clubului contra unei sume de bani. Aflând scopul real pentru care a fost adusă în Ungaria, partea vătămată C.C.I. i-a cerut inculpatului L.V. să o aducă acasă, însă acesta a refuzat, spunându-i că trebuie să lucreze măcar o săptămână. Partea vătămată a reușit să revină în tară din data de 29 aprilie 2006. La începutul lunii mai 2006, inculpatul L.V. i-a propus părții vătămate C.C.D. să lucreze la cules de roșii, prezentându-i în acest sens pe patroana care se ocupa de această activitate, respectiv pe inculpata P.S.

De asemenea, inculpatul i-a propus părții vătămate C.C.D. să vorbească și cu cealaltă parte vătămată L.T. pentru a merge și aceasta în Ungaria la cules de roșii. Formalitățile pentru eliberarea pașaportului au fost îndeplinite de către inculpata P.S. Astfel, în data de 4 mai 2006, partea vătămată minoră C.C.D. a părăsit țara însoțită fiind de inculpatul L.V. și inculpata P.S. cu autoturismul marca BMW aparținând inculpatei, condus de aceeași persoană R. Ajunsă în localitatea Kecel, într-un bar aparținând inculpatei P.S., acesteia i s-a explicat că nu va culege roșii, ci va trebui să danseze la bară, să se dezbrace și să întrețină raporturi sexuale cu clienții barului care doresc acest lucru.

Partea vătămată minoră a refuzat să întrețină raporturi sexuale acceptând să lucreze doar ca dansatoare până în data de 12 mai 2006 când a reușit să fugă și să părăsească teritoriul Ungariei. La solicitarea inculpatului L.V., partea vătămată C.C.D. a reușit să o convingă pe partea vătămată L.T. să meargă și ea în Ungaria la cules de roșii. Demersurile pentru obținerea pașaportului acestei părți vătămate au fost făcute, de asemenea, de către inculpata P.S., iar transportul acestei părți vătămate din țară în Ungaria în localitatea Kecel s-a realizat prin intermediul inculpatului L.V., care a însoțit-o pe aceasta cu trenul până la destinație. Ajunsă în Ungaria la barul inculpatei P.S., aceasta din urmă i-a explicat părții vătămate că trebuie să danseze la bară, să se dezbrace până la bikini, să întrețină relații sexuale cu clienții care doresc acest lucru.

Partea vătămată a refuzat acest lucru și a spus inculpatului L.V. că dorește să meargă acasă, sens în care i-a cerut ajutorul. Inculpatul L.V. a refuzat acest lucru, sfătuind-o să întrețină relații sexuale pentru a-i merge bine. Partea vătămată L.T. a lucrat numai trei seri ca dansatoare, în seara zilei de 12 mai 2006 a reușit să fugă împreună cu partea vătămată C.C.D. de la clubul din localitatea Kecel și să revină în țară. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticile aduse vizând aspecte de nelegalitate si netemeinicie, fiind dezvoltate în memoriul de la dosar curte. Acesta a solicitat achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., apreciind ca faptelor le lipsește un element constitutiv, respectiv vinovăția sub forma intenției. În criticile aduse, inculpatul a apreciat ca, în mod nelegal, acesta a fost obligat la plata unor despăgubiri civile cu titlu de daune morale, în condițiile în care, din materialul probator administrat în cauza, nu a rezultat elemente de proba care sa conducă la reținerea vinovăției sale în comiterea faptelor ce i se imputa. În apel a fost admisa cererea inculpatului de a se administra proba cu înscrisuri, respectiv o caracterizare a inculpatului emisa de Politia comunala Feldioara. A mai susținut că nu ar fi exercitat presiuni sau constrângeri asupra părților vătămate, acestea din urma luând legătura cu numita P.S.

care a suportat cheltuielile pentru obținerea pașapoartelor, Ie-a transportat si cazat, iar inculpatul nu ar fi primit bunuri sau alte foloase, elementele de fapt desprinse din probele administrate au condus la concluzia ca soluția primei instanțe a fost la adăpost de orice critica. Astfel, chiar inculpatul a recunoscut, atât în declarațiile sale, cat si în cuprinsul motivelor de apel, ca a transportat părțile vătămate in Ungaria la un club de noapte din orașul Kecel, oraș in care o cunoscuse pe numita P.S. ce se interesase la inculpat daca nu cunoaște „fete care dansează la bara în România”, ridicându-se mari semne de întrebare asupra veridicității afirmațiilor acestuia câtă vreme a susținut ca a însoțit-o pe partea vătămata C.C.D.

în aceeași mașina numai pana la Arad, tocmai pentru a nu avea probleme și a nu se încurca cu aceasta fata, iar de la Arad a trecut granița cu o alta mașina unde a ajuns ulterior in orașul Kecel, la barul amintit mai sus. Alte semne de întrebare cu privire la veridicitatea celor susținute de inculpat au rezultat tot din declarația acestuia care a menționat ca, după ce partea vătămata C.C.D. a obținut pașaportul, în aceeași zi „am plecat cu toții spre Ungaria cu mașina S. (P.S.) BMW negru condus de un șofer numit R.”. În condițiile în care această parte vătămata știa, conform susținerilor inculpatului, că mergea în Ungaria să danseze într-un bar din Ungaria, lucru de care știau și părinții acesteia, inculpatul nu a dat o explicație rezonabila pentru a-și justifica prezenta sa în aceeași mașina cu P.S.

si partea vătămata doar pana la Arad, după care a trecut granița cu o alta mașina „de ocazie”. Declarațiile părții vătămate C.C.D. se coroborează cu cele ale martorilor C.C.D. si C.L. cum în mod corect a reținut și prima instanța, reținând de aici declarațiile tatălui părții vătămate ce a primit un telefon de la aceasta care, plângând, i-a spus ca fusese vânduta, iar in urma discuției purtate de martor cu inculpatul căruia i s-a spus ca vor fi anunțate organele de urmărire penala, a doua zi partea vătămata s-a întors în țara. In privința apelului telefonic primit de martorul C.V. de la partea vătămata C.C.D., s-au găsit referire și în declarația martorului A.Z. din cursul urmăririi penale , celelalte elemente de fapt desprinse din declarația acestui din urma martor urmând a fi înlăturate, existând contradicții intre declarația sa și cea a inculpatului, cum ar fi ziua plecării în Ungaria, inculpatul declarând că a plecat în aceeași zi cu partea vătămata C.C.D.

si numita P.S., pe când martorul a declarat că ar fi plecat a doua zi după plecarea părții vătămate, în încercarea de a-l ajuta pe inculpat, dată fiind relația lor de concubinaj. Din cuprinsul motivelor de apel și al concluziilor scrise depuse de inculpat, prin apărătorul sau, a rezultat că acesta a mai criticat soluția primei instanțe și în ceea ce privește condamnarea sa relativ la infracțiunile săvârșite împotriva părților vătămate L.k. T. si C.C., motivat de faptul ca C.C. nu ar fi fost audiata de către tribunalul specializat, iar din cuprinsul declarațiilor nu ar rezulta ca acesta le-ar fi îndemnat, forțat sau amenințat sa desfășoare activitățile efectuate de părțile vătămate in Ungaria.

Aceste susțineri au fost contrazise de elementele de fapt desprinse din cuprinsul declarațiilor părților vătămate și martorilor C.P. și l.E., cat și ale inculpatului, elementul material din cuprinsul laturii obiective a infracțiunilor de care este acuzat inculpatul au o sfera de cuprindere mai mare decât cea pe care a invocat-o inculpatul în apărarea sa. Astfel, inculpatul, în cuprinsul declarației din cursul urmăririi penale, a declarat că „în data de 04 mai 2006 a trecut punctul de frontiera din Nadlac împreună cu victima C.C.D. inculpatul era implicat în recrutarea și transportarea, prin înșelăciune, a părților vătămate în scopul exploatării acestora în Ungaria, fiind mai mult decât evident acest lucru din maniera în care a acționat, transportându-le pe acestea singur sau însoțit de P.S., dar în baza unei înțelegeri avute anterior cu aceasta.

Cu privire la motivele de apel cu referire la latura civila a cauzei, Curtea a constatat că inculpatul nu a contestat cuantumul acestora, ci faptul că, nefăcându-se vinovat de comiterea infracțiunilor imputate și apreciind că în cauză se impune o soluție de achitare a sa, nu trebuia obligat la plata despăgubirilor acordate de prima instanța. Având în vedere considerentele expuse anterior cu privire la latura penală, cât și criticile inculpatului relative la latura civila, Curtea a reținut că acestea sunt nefondate, în cauză fiind întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale. Față de aceste considerente, în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul L.V., împotriva sentinței penale nr. 28/S/H martie 2008 pronunțata de Tribunalul pentru Minori si Familie Brașov, în dosarul penal nr. 187/1372/2007, pe care a menținut-o, iar in baza art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 C. proc.

pen., pentru buna desfășurare a procesului penal, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului L.V., iar în baza art. 381 alin. (l) C. proc. pen., s-a dedus timpul de arestare scurs de la data de 11 martie 2008 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelantul- inculpat L.V. la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.V., criticând decizia prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., și a solicitat prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei aplicată, să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, învederând instanței că inculpatul este tânăr, a recunoscut și regretat fapta comisă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor preceda. Astfel, cu privire la unicul caz de casare invocat și anume, individualizarea pedepselor aplicate inculpatului L.V., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpatul L.V. dar și de circumstanțele personale ale acestuia. Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

, cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că, această critica formulată de inculpatul L.V., privind greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar cuantumul pedepsei privativă de libertate dispusă față de inculpatul L.V. asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 106/ Ap. din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat L.V. va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.V. , împotriva deciziei penale nr. 106/ Ap. din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 21 februarie 2007 la 28 ianuarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009