ÎCCJ, decizie (scj.ro #83121)

Calificarea juridică a acțiunii în constatarea nulității unui act juridic din perspectiva finalității sale. Acțiunea în constatarea nulității unui act juridic este o acțiune în realizare și nu în constatare întrucât prin pronunțarea nulității actului se produce în fapt o modificare a raporturilor juridice dintre părți și, nicidecum, o acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, adică o acțiune în confirmare. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.281 din 4 februarie 2009) Reclamantul B.P.G., prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC A.H. S.R.L. și B.G., să se constate calitatea reclamantului minor de titular al unui număr de părți sociale, reprezentând cota de ¾ din acțiunile deținute de autorul reclamantului la S.C.

A.H. S.R.L.; să se constate nulitatea actului adițional la actul constitutiv al societății pârâte, adoptat de asociatul B.G. A solicitat, de asemenea, obligarea primei pârâte să remită reclamantului părțile sociale cuvenite acestui, în calitate de moștenitor al asociatului decedat B.E. În drept s-au invocat dispozițiile art.651 și următoarele Cod civil, art.1073, art.1074 Cod civil, art.111 Cod procedură civilă, art.202 alin.2, art.132 alin.3, art.196 din Legea nr.31/1990 R. Prin cererea depusă, ulterior, înaintea primei zile de înfățișare, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului adițional și nulitatea absolută parțială a actului constitutiv, fiind adoptate cu încălcarea prevederilor art.204 alin.1 din Legea nr.31/1990 R, cu încălcarea condițiilor de fond și de formă referitoare la validitatea acestora.

Prin sentința nr.1761/16 august 2007, Tribunalul Galați a respins cererea în constatare ca inadmisibilă. Prin decizia nr.35/A din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel Galați, Secția comercială, maritimă și fluvială a admis apelul, a desființat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a reținut că instanța de fond (...) a calificat greșit acțiunea în constatarea nulității unor acte juridice ca fiind o acțiune în constatare, cu consecința respingerii acesteia, ca inadmisibilă, deși este o acțiune în realizarea dreptului, instanța nefiind legată de calificarea juridică dată de parte. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtele au declarat recurs, în termenul legal, invocând motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Au arătat, în esență, că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.111 Cod procedură civilă coroborate cu art.132 și art.129 Cod procedură civilă întrucât a considerat că instanța nu este ținută de temeiul de drept invocat de reclamant și a modificat natura cererii considerând-o a fi una în realizare, iar nu în constatare nulitate, deși aceasta era ținută de temeiul de drept invocat de către reclamant în baza principiului disponibilității, modificarea acțiunii neputând avea loc decât în condițiile art.132 Cod procedură civilă. Procedând astfel, instanța de apel a schimbat cauza pentru prima dată în apel contravenind art.294 Cod procedură civilă.

Or, este evident că reclamantul a solicitat constatarea nulității unor acte juridice, în temeiul art.111 Cod procedură civilă încât, dacă instanța de apel a ajuns la concluzia că această cerere trebuia făcută pe calea unei acțiuni în realizare, trebuia să constate că reclamantul nu a formulat o astfel de cerere în prezenta cauză. Recursul este nefondat. Prin acțiunea promovată reclamantul a solicitat să se constate că este titularul cotei de ¾ din părțile sociale deținute de defunctul B.E. la societatea pârâtă, că a dobândit de drept, calitatea de asociat, prin efectul succesiunii la societatea pârâtă și să se constate nulitatea absolută a Actului adițional și a Actului constitutiv.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.651 și următoarele Cod civil, art.1073, art.1074 Cod civil, art.111 Cod procedură civilă, art.202 (2), art.132 (3) și art.196 din Legea nr.231/1990, R. Prin urmare, instanța a fost investită cu mai multe capete de cerere, primele întemeiate pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, iar cel de al treilea vizând constatarea nulității unor acte juridice, în temeiul art.651 Cod civil. Acțiunea în constatarea nulității unui act juridic este o acțiune în realizare și nu în constatare întrucât prin pronunțarea nulității actului se produce în fapt o modificare a raporturilor juridice dintre părți și, nicidecum, o acțiune în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, adică o acțiune în confirmare.

Astfel fiind, în mod legal, instanța de apel plecând de la limitele investirii prin raportare la obiectul acțiunii, a stabilit că fiecare capăt de cerere are finalitatea sa partea invocând, de altfel, cu privire la acest capăt aceasta dispozițiile art.651 Cod civil, dar chiar și dacă s-ar fi invocat dispoziții legale neincidente, calificarea o dă instanța în raport de ceea ce partea supune judecății, așa cum legal s-a și procedat.