ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3808/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 467 din 28 aprilie 2000, Tribunalul Arad, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanții B.D., B.I. și alții, în contradictoriu cu pârâții SC C.X. SA Ineu și P.D., având ca obiect constatarea nulității contractului de societate autentificat sub nr. 548 din 5 martie 1997, precum și a actului adițional la contractul și statutul societății, autentificat sub nr. 1055 din 15 mai 1997 și constatarea inexistenței calității de administrator și reprezentant legal al SC C.X. SA Ineu a numitului P.D., începând cu data de 5 martie 1997. Prin aceeași sentință, s-a respins cererea de intervenție, formulată de Fondul Proprietății de Stat București în interesul reclamanților.

Reclamanții au fost, totodată, obligați la 7.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC C.X. SA Ineu și la 3.000.000 lei cu același titlu către pârâtul P.D. Instanța de fond a respins excepțiile ridicate de pârâți cu privire la lipsa capacității procesuale active a persoanei care a introdus cererea de intervenție, și cu privire la autoritatea de lucru judecat în raport de hotărârile date în dosarul nr. 7002/1998 al Oficiului Registrului Comerțului Arad și nr. 4189/1998 și 4829/1998 ale Tribunalului Arad, cu motivarea că: - potrivit art. 13 pct. 3 din H.G.

nr. 788/1999, privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Fondului Proprietății de Stat, președintele consiliului de administrație poate delega directorului general o parte din atribuțiile sale, putându-l mandata „să reprezinte Fondul Proprietății de Stat în fața instanțelor judecătorești, forma mandatului neprezentând relevanță”; - autoritatea de lucru judecat nu poate opera în raport cu încheierea dată în Camera de Consiliu, din 15 iulie 1998, de către judecătorul delegat de Tribunalul Arad la Oficiul Registrului Comerțului Arad, în dosarul nr. 7002/1998, de decizia civilă nr. 98/R din 11 august 1998, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4189/1998, și, respectiv, de decizia civilă nr. 113/R din 10 noiembrie 1998, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4829/1998, întrucât nu exista identitate de obiect, părți și cauză, în sensul dispozițiilor art. 1201 C. civ.

Pe fond, acțiunea a fost apreciată, ca neîntemeiată, deoarece motivul de nulitate invocat, constând în faptul că procesul-verbal al Adunării Generale a Acționarilor din 20 februarie 1997 nu cuprinde un mandat special dat pârâtului P.D. de a semna actul constitutiv și actul adițional, nu se regăsește printre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată. Actul adițional și contractul de societate sunt conforme cu hotărârea A.G.A., iar Legea nr. 31/1990 nu impune cerința semnării lor de toți acționarii unei societăți pe acțiuni constituită prin subscripție publică, cum este cea în speță, ci numai de către fondatori.

În ce privește constatarea inexistenței calității de administrator a pârâtului P.D., instanța de fond a apreciat cererea neîntemeiată, deoarece acesta a depus, la 20 februarie 1997, garanția constând într-un număr de 518 acțiuni, prezumția instituită de 137 din Legea nr. 131/1990, republicată, fiind una simplă, ce poate fi răsturnată prin proba contrară. Apelurile declarate de reclamanții B.D., H.T., H.A. și alții, și intervenientul F.P.S.

București, împotriva sentinței instanței de fond, au fost respinse de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 1096 din 9 noiembrie 2000. Criticile reclamanților și ale intervenientei, cu privire la greșita reținere a formei societății pârâte, ea nefiind o societate pe acțiuni constituită prin subscripție publică, ci în condițiile art. 17 și 18 din Legea nr. 15/1999, cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958 și la inexistența consimțământului valabil exprimat al acționarilor, au fost înlăturate de instanța de apel, cu motivarea că: - instanța judecătorească poate pronunța nulitatea societății și, implicit, a actului său constitutiv numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 56 din Legea nr. 31/1990, republicată; - în cauza de față numai societatea putea avea calitatea de reclamantă, nu și acționarii persoane fizice sau juridice; - prezumția instituită de art. 137 pct. 4 din aceeași lege fiind una simplă, ea a fost răsturnată prin dovada depunerii garanției ulterior; - pârâtul P.D.

a fost împuternicit de A.G.A. din 11 ianuarie 2000 să semneze toate documentele, fiind confirmată semnătura acestuia în numele acționarilor, înscrisă pe contractul de societate, actele adiționale și celelalte acte de la registrul comerțului, potrivit anunțului publicat în Monitorul Oficial din 4 februarie 2000, situație în care este irelevant modul în care hotărârea inițială a fost reflectată în actele modificatoare și existența abilitării pârâtului, de asemenea, aceste acte. Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții H.T., H.A., și alții și intervenienta Fondul Proprietății de Stat. Prin cererea depusă la dosar, la 6 februarie 2002, reclamanții H.T. și H.A. au renunțat la judecarea recursului, conform art. 246 C. proc.

civ. Reclamanții-recurenți au solicitat modificarea deciziei atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 11 C. proc. civ., și anume: - contractul de societate în litigiu și actul adițional trebuiau semnate fie de toți acționarii, fie de persoane împuternicite de adunarea generală; - hotărârea A.G.A. din 4 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial, nu poate avea efectele unei hotărâri de ratificare a actelor autentice menționate, deoarece: nu exista un mandat special în acest sens, structura acționariatului, care a adoptat hotărârea ce a fost publicată la 4 februarie 2000, a fost diferită de structura acționariatului din 20 februarie 1997; procesul-verbal al ședinței din 11 ianuarie 2000, nefiind depus la dosar, nu se poate aprecia asupra legalității hotărârii; - între hotărârea A.G.A.

din 20 februarie 1997, contractul de societate și actul adițional semnat de P.D. și C.M. (care a semnat doar contractul) există contradicții care le fac să fie lovite de nulitatea absolută. Criticile pe care recurenta le aduce separat sentinței tribunalului nu se pot lua în considerare, deoarece, potrivit art. 299 C. proc. civ., în cauza de față este supusă recursului hotărârea instanței de apel. Prin întâmpinarea depusă la dosar SC C.X. SA Ineu a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacată, precizând că actele a căror nulitate se solicită: contractul de societate și actul adițional au fost aprobate de adunarea generală și semnate de administratori, nefiind necesar ca ele să fie semnate de toți acționarii.

Mai arată intimata că rezultă, fără echivoc, calitatea de administrator a pârâtului P.D. din cap. V al contractului de societate aprobat de A.G.A. din 20 februarie 1997, iar ratificarea semnăturilor de către A.G.A. din 11 ianuarie 2000 există. Majorarea de capital a operat nu prin actul adițional din 15 mai 1997, ci prin hotărârea A.G.A. din 20 februarie 1997, perfect legală, care nu a fost anulată. I. Recursul declarat de reclamanți nu este fondat. Examinând decizia atacată în limitele motivelor formulate, constată: 1. Dreptul comun în materie de societăți comerciale îl reprezintă Legea nr. 31/1990, republicată, care, la rândul ei, în raport cu legea civilă, reprezintă un drept special.

Prin urmare, aprecierea asupra unor cauze de nulitate ale actelor constitutive ale actelor modificatoare și, deci a societății, se raportează la prevederile Legii nr. 31/1990, respectiv, la art. 56. Or, se constată că, printre cazurile enumerate limitativ de art. 56 din Legea nr. 31/1990, nu se regăsește cauza invocată de recurenți, și anume, nesemnarea actului constitutiv sau modificator de toți asociații. Trebuie precizat că, în concepția Legii nr. 31/1990, nulitatea este, în principiu, parțială și remediabilă. Ea nu poate fi declarată în cazul în care cauza ei, invocată în cererea de anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond, la tribunal, iar declararea nulității unei societăți produce efecte numai pentru viitor, ea neavând efecte retroactive.

2. Cu privire la cererea de constatare a nulității actului adițional se constată că reclamanții au calitatea de asociați acționari, calitate în care ei aveau posibilitatea să solicite anularea hotărârii A.G.A. a cărei concretizare este actul adițional, în condițiile art. 131 din Legea nr. 31/1990, aceasta deoarece hotărârea este rezultatul voinței sociale, adoptată în amintita condiție de cvorum și majoritate de capital, neavând relevanță, cum greșit susține recurenta, compunerea personală a adunării. 3. Calitatea de administrator al pârâtului P.D. rezultă din conținutul contractului de societate (cap. IV) iar ea a fost consolidată prin hotărârea A.G.A. din 11 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial, care a confirmat semnătura acestuia pe actele societății și prin care a fost împuternicit să semneze toate documentele, hotărâre care, de asemenea, nu a fost atacată de reclamanți.

II. Cu privire la recursul declarat de intervenienta A.P.A.P.S., se constată că acesta nu a fost motivat, deși decizia atacată i-a fost comunicată la 8 februarie 2001, încălcându-se astfel prevederile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., fapt ce atrage sancțiunea nulității conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ. Prin urmare, față de cele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanți, ca nefondat, menținând, ca legală și temeinică, decizia atacată și va constata nul recursul declarat de A.P.A.P.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții H.O., B.D., M.A.N., M.A. și M.M. împotriva deciziei nr. 1096 din 09 noiembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara. Constată nul recursul declarat de intervenienta A.P.A.P.S. București împotriva aceleiași decizii. Ia act de renunțare la judecata recursului reclamanților H.T. și H.A. Obligă recurenții H.O., B.D., M.A.N., M.A. și M.M. la 5.000.000 lei către intimata SC C.X.SA Ineu. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 7 octombrie 2003.