ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4108/2005

Asupra recursului de față constată: Prin dispoziția nr. 979 din 20 iulie 2001, Primarul Municipiului Arad a dispus restituirea în natură către I.G., P.I. și B.MP, în calitate de moștenitoare ale foștilor proprietari tabulari a apartamentelor nr. 1, 4, 7 și 8 precum și a terenului în suprafață de 937 mp, rămas în proprietatea statului, aferent apartamentelor înstrăinate în procedura Legii nr. 112/1995, imobile situate în municipiul Arad, înscrise în C.F. colectiv nr. 54132 Arad și C.F. individuale nr. 554133, nr. 54136, nr. 54138 și nr. 54139 Arad. Prin aceeași decizie a fost respinsă cererea petentelor prin care solicitau restituirea în natură și a apartamentelor nr. 2, 3, 5 + 6, 9, 10, 11 din același imobil pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri bănești reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 65.000 dolari SUA.

Dispoziția a fost emisă în procedura reglementată prin Legea nr. 10/ 2001 reținându-se că petentelor, persoane îndreptățite în sensul acestui act normativ, li se cuvin măsurile reparatorii mai sus arătate. Prin cererea înregistrată la 15 mai 2003 la Tribunalul Arad reclamanții D.G. și D.M., au chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului Arad, I.G., P.I., B.MP și SC R. SA Arad, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a dispoziției menționate cu privire la dispoziția de restituire în natură a apartamentului nr. 4 înscris în C.F. nr. 5413 nr. Top 1028/a/1/IV, să se dispună restabilirea situației anterioare în cartea funciară și obligarea pârâtei SC R. SA să încheie cu reclamanții contract de vânzare-cumpărare pentru acest apartament pe care îl ocupă în baza contractului de închiriere nr. 1130/1990 încheiat cu SC R. SA.

În drept, reclamanții au invocat incidența art. 3 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și art. 480 și art. 481 C. civ. Prin sentința civilă nr. 724 din 5 noiembrie 2003 Tribunalul Arad a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr. 979 din 20 iulie 2001 emisă de Primarul Municipiului Arad cât privește restituirea în natură a apartamentului în litigiu și a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, menținând celelalte dispoziții ale deciziei. În motivarea sentinței, în esență, s-a reținut că apartamentul în litigiu este un imobil nou în proporție de 92% față de cel preluat, caz în care, potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, neputându-se dispune restituirea în natură.

Prin decizia civilă nr. 64 din 30 ianuarie 2004 Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de pârâtele I.G., P.I. și B.M., pentru aceleași considerente de fapt și de drept reținute și de prima instanță. Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantele invocând incidența art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. La termenul de judecată din 18 mai 2005, Înalta Curte a pus în discuția părților, din oficiu, și un motiv de ordine publică, anume procedura legală în care poate fi soluționată cererea formulată de reclamanți și competența materială a instanțelor de a o soluționa o atare cerere. Analizând recursul prin prisma motivului de ordine publică invocat, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: Prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 s-a prevăzut și o procedură judiciară derogatorie sub anumite aspecte de la procedurile judiciare comune. Astfel, prin actul normativ menționat, cât privește dispozițiile ori deciziile emise de unitățile deținătoare ale imobilelor preluate în mod abuziv în sensul art. 2 din lege, s-a instituit o procedură legală în care acestea pot fi contestate de persoanele îndreptățite. Așa cum rezultă din economia dispozițiilor cuprinse în capitolul 3 „proceduri de restituire”, dispozițiile ori deciziile date unitățile deținătoare asupra notificărilor ce le sunt adresate pot fi contestate numai în situațiile prevăzute de lege și numai de către persoanele îndreptățite, categorie de persoane care este definită prin art. 3 din lege.

Pentru această categorie de litigii a fost stabilită și o competență materială specială, derogatorie de la cea reglementată prin normele de drept comun, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare. Fiind vorba de o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept și al competenței materiale a instanțelor judecătorești de la legea generală (dreptul comun în materie), ea este de strictă interpretare și își găsește aplicație numai în ipotezele la care se referă (exemplificativ: art. 24 alin. (8), art. 25 alin. (6), art. 31 alin. (2), reglementările sale neputând fi extinse, pe cale de interpretare, și la alte categorii de litigii.

În speță, reclamanții nu au calitate de „persoane îndreptățite” în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, această calitate având-o doar pârâtele recurente care au apelat la procedura reglementată prin acest act normativ pentru a obține măsuri reparatorii. Ca atare, fiind terți în raport de procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001 în cadrul căreia a fost emisă dispoziția nr. 979 din 20 iulie 2001 de Primarul Municipiului Arad, reclamanții nu au deschisă calea unei acțiuni în anularea acestei decizii în procedura prevăzută de acest act normativ.

În măsura în care justifică interes și un drept propriu, terțele persoane, cum este și cazul reclamanților, pot contesta însă deciziile/ dispozițiile emise în favoarea persoanelor îndreptățite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, în procedura reglementată prin legea generală, care este dreptul comun în materia acțiunilor în constatarea nulităților, anume în procedura reglementată prin Codul de procedură civilă. Or, potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui act civil sunt date, ca regulă generală, în competența materială a judecătoriilor. Așa fiind, în baza art. 309 pct. 3 C. proc.

civ., Înalta Curte, având în vedere și faptul că nu s-a probat că obiectul litigiului are o valoare de natură să atragă competența materială a a tribunalului, va admite recursul declarat de pârâte, va casa hotărârile date de instanțele de fond și va trimite acțiunea în constatarea nulității dedusă judecății, spre competentă soluționare în primă instanță, în procedura de drept comun, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., Judecătoriei Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtele I.G., P.I. și B.MP împotriva deciziei civile nr. 64 din 30 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Casează decizia precum și sentința civilă nr. 724 din 5 noiembrie 2004 a Tribunalului Arad și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Arad, ca instanță de fond. Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 mai 2005.