ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8039/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatorii N.M., N.M. jr și N.I. au chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului Arad și Consiliul județean Arad, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie dispusă anularea dispoziției nr. 1460 din 10 decembrie 2003, emisă de primul pârât prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, privind apartamentul nr. 2, situat în Arad, înscris în C.F. 24040 Arad, nr. top 1615/II, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974. Totodată, contestatorii au solicitat obligarea primarului municipiului Arad să emită o nouă dispoziție prin care să le fie restituit imobilul în natură sau să le fie acordate despăgubiri bănești, reprezentând contravaloarea apartamentului, în cuantum de 247.053.000 lei, stabilit prin expertiza de evaluare a acestuia.

Prin sentința civilă nr. 134 din 3 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Arad a fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată dispoziția nr. 1460 din 10 decembrie 2003, emisă de Primarul municipiului Arad, care a fost obligat să emită o nouă dispoziție cu ofertă de acordare de despăgubiri bănești către reclamanți, a fost respinsă contestația față de pârâtul Consiliul județean Arad, precum și capetele de cerere privind restituirea în natură a imobilului și stabilirea de către instanță a cuantumului despăgubirilor și a fost obligat Primarul municipiului Arad la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că trecerea imobilului în proprietatea statului a fost făcută fără titlu valabil, că restituirea în natură nu este posibilă deoarece apartamentul a fost înstrăinat fostului chiriaș, în baza Legii nr. 112/1995 și că pârâtul Consiliul județean Arad nu are calitate procesuală pasivă.

Apelul declarat împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 1397 din 16 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, iar apelantul a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată față de intimații contestatori. Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs Primarul municipiului Arad, susținând în esență că, în conformitate cu prevederile cuprinse în capitolul II pct. 1.4 B din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003, preluarea de către stat a imobilului nu a fost abuzivă, deoarece foștii proprietari au făcut cerere de plecare definitivă din țară, au înstrăinat locuința către stat, fiind îndestulați din prețul primit, că despăgubirile primite au asigurat un echilibru just și că nu a fost contestată decizia de trecere a apartamentului în proprietatea statului.

Recursul este nefondat. Așa cum a reținut corect instanța de apel, confirmând soluția instanței de fond, imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974, fără titlu valabil, deoarece acest act normativ contravenea atât Constituției din 1965, cât și prevederilor art. 481 C. civ., potrivit cărora, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, decât pentru utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire. Cum imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără a exista o cauză de utilitate publică și fără ca despăgubirea să îndeplinească condiția de a fi „dreaptă”, evident, trecerea în proprietatea statului a fost făcută fără titlu valabil, situație în care, sunt incidente prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.

Totodată, raportat la faptul că apartamentul a fost înstrăinat fostului chiriaș în temeiul Legii nr. 112/1995, sunt aplicabile prevederile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora măsurile reparatorii se stabilesc în atare situație numai în echivalent. Având în vedere principiul supremației legii se constată că invocarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, este lipsită de relevanță. În ceea ce privește ultima critică se constată că prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, acordarea măsurilor reparatorii, indiferent de natura lor, nu este condiționată de contestarea deciziei prin care imobilele au fost preluate de stat. În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. La cererea intimaților-contestatori, conform art. 274 C. proc. civ., recurentul urmează a fi obligat la plata sumei de 505,75 RON cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Arad împotriva deciziei civile nr. 1397 din 16 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, ca nefondat. Obligă pe recurent la plata sumei de 505,75 RON față de intimații-reclamanți N.I., M. jr. și M. senior, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2005.