ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7154/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea depusă la Biroul

executorului judecătoresc V.P. din Arad, transmisă Primăriei municipiului Arad,

unde a fost înregistrată sub nr. 28100/2001, N.E. prin mandatarul B.C.E. a

solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Arad, intabulat în C.F. nr.

18616.

Ulterior, prin precizarea

înregistrată la Primăria municipiului Arad sub nr. 11107 din 14 iunie 2002, N.E.

a solicitat despăgubiri în valoare de 100.000 dolari SUA pentru cota de

½ din imobilul obiect al cererii inițiale.

La 20 august 2002, Primăria

municipiului Arad a înaintat Prefecturii județului Arad notificarea lui N.E.,

arătând că acesta solicită despăgubiri bănești pentru imobilul vândut în baza

Legii nr. 112/1995.

Prin cererea înregistrată la 10

martie 2003 la Tribunalul Arad reclamantul N.E. a chemat în judecată ca pârâte

Primăria municipiului Arad și Prefectura județului Arad solicitând a fi

obligate să emită decizie motivată asupra cererii de instituire în natură

obiect al notificării, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 300.000 lei/zi.

Motivând acțiunea reclamantul

susține că în anul 1989 și în temeiul Decretului nr. 223/1974 fostul Consiliu

Popular al județului Arad a preluat ½ din imobilul teren și casă

proprietatea sa, iar în temeiul Legii nr. 10/2001 a cerut restituirea acestor

bunuri în natură prin notificare, ulterior precizând estimarea despăgubirilor

bănești pe care le pretinde în cazul în care nu se aprobă restituirea în

natură, însă primăria nu a respectat termenul de 60 de zile în care era

obligată să se pronunțe asupra cererii sale de restituire în natură sau să-i

facă o ofertă de restituire prin echivalent bănesc, alegând să înainteze

notificarea către prefectură.

Prin sentința civilă nr. 170 din 8

aprilie 2003, Tribunalul Arad, secția civilă, a respins acțiunea, iar apelul

declarat de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr. 113 din 3

septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Amândouă instanțele au statuat că,

prin precizarea ulterioară a cererii obiect al notificării inițiale,

reclamantul a optat pentru acordarea de despăgubiri în echivalentul imobilului

preluat de stat, situație în care primăria s-a conformat dispozițiilor art. 36

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 trimițând notificarea la prefectură, astfel că

primăria nu mai avea obligația de a se pronunța prin dispoziție sau decizie

motivată, iar în raport cu prefectura acțiunea este prematură, potrivit

prevederilor art. 37 din Legea nr. 10/2001, această pârâtă are obligația de a

convoca de reclamant în vederea clarificării situației și pentru a determina

valoarea imobilului pentru care se solicită despăgubiri.

Prin recursul declarat în termen,

reclamantul N.E. solicită casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea acțiunii

prin obligarea pârâtelor să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii

sale de restituire în natură sub sancțiunea daunelor cominatorii.

Dezvoltând recursul, reclamantul

arată că instanțele au apreciat contrar dispozițiilor art. 23 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 statuând că Primăria Arad nu avea obligația de a se pronunța

motivat asupra cererii obiect al notificării de restituire în natură, întrucât,

dacă aceasta nu era posibilă, avea obligația de a-i face ofertă de despăgubiri,

cenzurabilă judecătorește, iar numai după epuizarea procedurii descrise,

primăria era îndreptățită, potrivit art. 36 alin. (2) din lege, să sesizeze

prefectura.

Recursul este întemeiat pentru cele

ce succed.

Din analiza cererilor succesive

adresate de reclamant Primăriei municipiului Arad rezultă că a solicitat

restituirea imobilului în natură, precizând valoarea imobilului pentru ipoteza

că restituirea în natură nu ar fi aprobată sau posibilă.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent

către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, iar

în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (3) din lege, în cazul în care

persoana îndreptățită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost

aprobată sau nu este posibilă potrivit legii, unitatea deținătoare sau, după

caz, primăria va transmite decizia sau dispoziția privind oferta de acordare a

despăgubirilor bănești, prefecturii în raza căreia acestea își au sediul, în

termen de 60 de zile de la primirea notificării.

Așadar, în concret, în raport cu

conținutul cererii obiect al notificării și cu dispozițiile legale analizate,

Primăria municipiului Arad avea obligația imperativă de a se pronunța prin

decizie sau dispoziție motivată, eventuala nemulțumire a reclamantului în

privința modului de soluționare a cererii sale putând constitui temei de

contestație potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.

Or, primăria în cauză nu s-a

conformat dispozițiilor legale aplicabile, calificând greșit cererea ca o

solicitare doar de despăgubiri bănești, a cărei soluționare este de competența

prefecturii, căreia reclamantul ar fi trebuit să se adreseze potrivit

prevederilor art. 36 alin. (2) din lege.

Greșeala primăriei a fost preluată

și de instanțele judecătorești investite de reclamant cu cererea de obligare a

acestei pârâte la emiterea deciziei sau dispoziției motivate, soluțiile date

cauzei în primă instanță și în apel fiind astfel esențial nelegale, fiind

casabile pentru cazul de recurs prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Numai cererea similară în contra

prefecturii este neîntemeiată, această instituție neavând nici o obligație față

de conținutul notificării, o eventuală obligație putând apare doar ulterior, în

cazul în care cererea principală a reclamantului ar primi soluția prevăzută

prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pentru cele ce preced și în temeiul art.

312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., recursul de față va fi admis,

hotărârile date în cauză vor fi casate și, în fond, acțiunea reclamantului va

fi admisă în parte în sensul că Primăria municipiului Arad va fi obligată să

emită decizie sau dispoziție motivată cu privire la notificarea reclamantului,

urmând a fi respinsă față de pârâta Prefectura județului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul N.E. împotriva deciziei civile nr. 113 din 3 septembrie 2003 a

Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia recurată, precum și

sentința civilă nr. 170 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Arad, secția civilă.

Admite în parte acțiunea

reclamantului N.E., în sensul că obligă pe pârâta Primăria Municipiului Arad să

emită o decizie sau dispoziție motivată, cu privire la notificarea

reclamantului.

Respinge acțiunea față de pârâta

Prefectura Județului Arad.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.