ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7154/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea depusă la Biroul executorului judecătoresc V.P. din Arad, transmisă Primăriei municipiului Arad, unde a fost înregistrată sub nr. 28100/2001, N.E. prin mandatarul B.C.E. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Arad, intabulat în C.F. nr. 18616. Ulterior, prin precizarea înregistrată la Primăria municipiului Arad sub nr. 11107 din 14 iunie 2002, N.E. a solicitat despăgubiri în valoare de 100.000 dolari SUA pentru cota de ½ din imobilul obiect al cererii inițiale. La 20 august 2002, Primăria municipiului Arad a înaintat Prefecturii județului Arad notificarea lui N.E., arătând că acesta solicită despăgubiri bănești pentru imobilul vândut în baza Legii nr. 112/1995.

Prin cererea înregistrată la 10 martie 2003 la Tribunalul Arad reclamantul N.E. a chemat în judecată ca pârâte Primăria municipiului Arad și Prefectura județului Arad solicitând a fi obligate să emită decizie motivată asupra cererii de instituire în natură obiect al notificării, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 300.000 lei/zi.

Motivând acțiunea reclamantul susține că în anul 1989 și în temeiul Decretului nr. 223/1974 fostul Consiliu Popular al județului Arad a preluat ½ din imobilul teren și casă proprietatea sa, iar în temeiul Legii nr. 10/2001 a cerut restituirea acestor bunuri în natură prin notificare, ulterior precizând estimarea despăgubirilor bănești pe care le pretinde în cazul în care nu se aprobă restituirea în natură, însă primăria nu a respectat termenul de 60 de zile în care era obligată să se pronunțe asupra cererii sale de restituire în natură sau să-i facă o ofertă de restituire prin echivalent bănesc, alegând să înainteze notificarea către prefectură. Prin sentința civilă nr. 170 din 8 aprilie 2003, Tribunalul Arad, secția civilă, a respins acțiunea, iar apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr. 113 din 3 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Amândouă instanțele au statuat că, prin precizarea ulterioară a cererii obiect al notificării inițiale, reclamantul a optat pentru acordarea de despăgubiri în echivalentul imobilului preluat de stat, situație în care primăria s-a conformat dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 trimițând notificarea la prefectură, astfel că primăria nu mai avea obligația de a se pronunța prin dispoziție sau decizie motivată, iar în raport cu prefectura acțiunea este prematură, potrivit prevederilor art. 37 din Legea nr. 10/2001, această pârâtă are obligația de a convoca de reclamant în vederea clarificării situației și pentru a determina valoarea imobilului pentru care se solicită despăgubiri.

Prin recursul declarat în termen, reclamantul N.E. solicită casarea hotărârilor și, pe fond, admiterea acțiunii prin obligarea pârâtelor să se pronunțe prin decizie motivată asupra cererii sale de restituire în natură sub sancțiunea daunelor cominatorii. Dezvoltând recursul, reclamantul arată că instanțele au apreciat contrar dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 statuând că Primăria Arad nu avea obligația de a se pronunța motivat asupra cererii obiect al notificării de restituire în natură, întrucât, dacă aceasta nu era posibilă, avea obligația de a-i face ofertă de despăgubiri, cenzurabilă judecătorește, iar numai după epuizarea procedurii descrise, primăria era îndreptățită, potrivit art. 36 alin. (2) din lege, să sesizeze prefectura.

Recursul este întemeiat pentru cele ce succed. Din analiza cererilor succesive adresate de reclamant Primăriei municipiului Arad rezultă că a solicitat restituirea imobilului în natură, precizând valoarea imobilului pentru ipoteza că restituirea în natură nu ar fi aprobată sau posibilă. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, iar în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (3) din lege, în cazul în care persoana îndreptățită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este posibilă potrivit legii, unitatea deținătoare sau, după caz, primăria va transmite decizia sau dispoziția privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești, prefecturii în raza căreia acestea își au sediul, în termen de 60 de zile de la primirea notificării.

Așadar, în concret, în raport cu conținutul cererii obiect al notificării și cu dispozițiile legale analizate, Primăria municipiului Arad avea obligația imperativă de a se pronunța prin decizie sau dispoziție motivată, eventuala nemulțumire a reclamantului în privința modului de soluționare a cererii sale putând constitui temei de contestație potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001. Or, primăria în cauză nu s-a conformat dispozițiilor legale aplicabile, calificând greșit cererea ca o solicitare doar de despăgubiri bănești, a cărei soluționare este de competența prefecturii, căreia reclamantul ar fi trebuit să se adreseze potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din lege.

Greșeala primăriei a fost preluată și de instanțele judecătorești investite de reclamant cu cererea de obligare a acestei pârâte la emiterea deciziei sau dispoziției motivate, soluțiile date cauzei în primă instanță și în apel fiind astfel esențial nelegale, fiind casabile pentru cazul de recurs prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Numai cererea similară în contra prefecturii este neîntemeiată, această instituție neavând nici o obligație față de conținutul notificării, o eventuală obligație putând apare doar ulterior, în cazul în care cererea principală a reclamantului ar primi soluția prevăzută prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Pentru cele ce preced și în temeiul art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc.

civ., recursul de față va fi admis, hotărârile date în cauză vor fi casate și, în fond, acțiunea reclamantului va fi admisă în parte în sensul că Primăria municipiului Arad va fi obligată să emită decizie sau dispoziție motivată cu privire la notificarea reclamantului, urmând a fi respinsă față de pârâta Prefectura județului Arad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul N.E. împotriva deciziei civile nr. 113 din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia recurată, precum și sentința civilă nr. 170 din 8 aprilie 2003 a Tribunalului Arad, secția civilă. Admite în parte acțiunea reclamantului N.E., în sensul că obligă pe pârâta Primăria Municipiului Arad să emită o decizie sau dispoziție motivată, cu privire la notificarea reclamantului. Respinge acțiunea față de pârâta Prefectura Județului Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.