ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3867/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 mai 1999, reclamanta SC C.V. SA Arad a solicitat obligarea pârâtelor SC C. SA Arad și Primăria Ineu la plata sumei de 338.514.572 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, cu cheltuieli de judecată. Cum pârâta a recunoscut suma de 149.918.731 lei, la cererea reclamantei, s-a pronunțat o hotărâre parțială și, prin sentința nr. 460 din 17 august 1999, s-a admis acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată la plata acestei sume și la 6.263.374 lei cheltuieli de judecată. Tribunalul Arad, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 699 din 27 octombrie 1999, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 43.185.190 lei, contravaloare prestații și la 3.261.111 lei, cheltuieli de judecată; s-a respins restul pretențiilor reclamantei față de cele două pârâte.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că pârâta, Primăria Ineu, datorează reclamantei numai suma de 43.185.190 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 942993/1998, lucrări confirmate de beneficiară, așa cum rezultă din raportul de expertiză necontestat de pârâtă. În ceea ce privește factura nr. 162/1997, instanța a reținut că o parte din lucrări s-au executat, iar altele nu au fost corespunzătoare calitativ, dar, întrucât nu s-a respectat procedura contractuală de plată, pârâtele nu mai pot fi obligate la plata sumei reprezentând contravaloarea acestei facturi.

Cu privire la factura nr. 187/1995, s-a reținut excepția de prescripție a dreptului la acțiune, invocată de pârâta 2. Prin decizia nr. 555 din 7 iunie 2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sus menționatei sentințe, ce a fost schimbată în parte, în sensul că pârâta SC C. SA Arad a fost obligată la plata sumei de 40.075.659 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. 187/1995, plus cheltuielile de judecată aferente, în sumă de 2.675.000 lei, și la 1.338.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței. S-a reținut că dreptul reclamantei, în calitate de subantreprenor, este cu termen suspensiv, deoarece, conform art. 3.2.

alin. (2) din contractul de antrepriză nr. 1/1995 și art. 3.2 alin. (3) din contractul de prestări servicii nr. 1/1997, prevăd că plata se va face după achitarea situațiilor de lucrări de către beneficiar, iar acesta nu a achitat nici o sumă cu acest titlu. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 5665 din 17 octombrie 2001, a admis recursul reclamantei, a casat decizia atacată și a trimis cauza instanței de apel pentru rejudecare; a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta, SC C. SA Arad, împotriva aceleiași decizii.

Instanța de control judiciar a reținut că la lucrarea „Dezvoltare canalizare menajeră Ineu”, pentru care reclamanta a emis factura nr. 162/1997, s-au făcut probe și recepție, fiind acceptată de pârâta, Primăria Ineu, o parte din lucrare, prin procesul verbal din 9 septembrie 1999. Nu rezultă, însă, dacă porțiunea din lucrare, care s-a surpat, s-a refăcut și, respectiv, s-a recepționat de beneficiarul investiției, așa cum părțile au stabilit prin procesul verbal din 16 septembrie 1999. S-a reținut că din probe nu rezultă dacă au fost respectate prevederile art. 3.2 din contractul de subantrepriză nr. 1/1995, în ceea ce privește plata lucrărilor executate.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Timișoara secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 16/A din 27 martie 2002, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 699 din 27 octombrie 1999 a Tribunalului Arad, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pe pârâte și la plata sumei de 145.134.657 lei, contravaloarea facturii nr. 162/1997; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta a întocmit situația de lucrări, privind „Canalizarea menajeră Ineu”, depusă la pârâtă la 17 și, respectiv, 18 decembrie 1997, lucrarea s-a recepționat cu ocazia expertizei tehnice din 9 septembrie 1999, iar pentru porțiunea de canal în lungime de 94 m.l., pentru care nu s-a făcut recepția datorită defecțiunilor, s-a stabilit să se plătească după executarea remedierilor.

S-a reținut că suma, reprezentând contravaloarea facturii nr. 162/1997, nu a fost plătită și, prin procesul verbal din 6 septembrie 1999, părțile au stabilit ca antreprenorul general să plătească lucrarea subantreprenorului dacă „proba este bună”, iar unde nu este corespunzătoare, se va plăti după efectuarea remedierilor. Împotriva acestei decizii, ambele pârâte au declarat recurs și au susținut că este nelegală și netemeinică. Referitor la recursul declarat de pârâta SC C. SA cu sediul în Arad. S-a susținut că nu s-au avut în vedere prevederile art. 3.2 alin. (2) din contractul nr. 1/1995 încheiat cu intimata-reclamantă, în care s-a stipulat că plata lucrărilor se va face de către antreprenorul general (recurenta) subantreprenorului (intimata-reclamantă) numai după achitarea contravalorii situațiilor de lucrări de către beneficiar (Primăria Ineu).

Cum aceasta nu a încasat banii pentru lucrări de la investitor, nu poate fi obligată la plată, așa cum s-a dispus prin decizia instanței de apel. Recurenta a precizat că beneficiarul lucrărilor (Primăria Ineu) nu a efectuat plata în valoare de 66.459.751 lei, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză, însușit de instanță. Recursul pârâtei este fondat. SC C. SA, în calitate de antreprenor general, a încheiat cu Primăria Ineu, în anul 1995, două contracte; contractul nr. 3/1995 privind „Dezvoltare Canalizare Menajeră Ineu” și cel cu nr. 6/1995 privind „Modernizare Calea Aradului – Calea Republicii în orașul Ineu”. În vederea executării unor lucrări ce fac obiectul acestor contracte, SC C. SA a încheiat cu intimata SC C.V.

SA Arad contractul de subantrepriză nr. 1/1995 - „Dezvoltare Canalizare Menajeră Ineu” și contractul de prestări servicii nr. 1/1997 - „Modernizare Calea Aradului – Calea Republicii în Orașul Ineu”. La punctul 3.2 alin. (2) din contractul de subantrepriză nr. 1/1995 s-a stipulat că „plata se va face lunar, în baza situațiilor de plată întocmite de subantreprenor, vizate de antreprenorul general și însușite de investitor, după achitarea contravalorii situațiilor de lucrări de către beneficiar”. Din probele administrate în cauză nu rezultă că s-a efectuat plata, conform clauzei prevăzute în contract, în sensul că beneficiara lucrării, Primăria Ineu, nu a efectuat plata către SC C. SA, în calitate de antreprenor general, pentru ca aceasta, la rândul său, să achite reclamantei SC C.V.

SA, în calitate de subantreprenor, contravaloarea lucrărilor executate. Pe de altă parte, din raportul de expertiză tehnică, astfel cum a fost completat la instanța de apel în rejudecare, rezultă că Primăria Ineu a recepționat lucrarea, conform procesului verbal din 9 septembrie 1999. Așa fiind, în mod greșit instanța de apel a dispus obligarea pârâtei SC C. SA Arad la 145.134.657 lei, reprezentând actualizarea sumei de 66.459.751 lei contravaloarea facturii nr. 162 din 30 iulie 1997. Referitor la recursul declarat de pârâta Primăria orașului Ineu. S-a susținut că instanța nu a avut în vedere raporturile contractuale, respectiv că în relația antreprenor general – subantreprenor, antreprenorul general, respectiv, SC C. SA Arad, era cea care trebuia să vizeze situațiile de lucrări, să recepționeze lucrarea și apoi să o predea beneficiarului, Primăria Oraș Ineu.

Recurenta a arătat că, pe de o parte, nu putea să plătească această lucrare din lipsa vizării situației de lucrări de către antreprenorul general, iar pe de altă parte, lucrarea a fost achitată numai parțial. Că antreprenorul general, SC C. SA Arad, a încheiat cu reclamanta, SC C.V. SA Arad, contractul de subantrepriză nr. 1/1996, față de care Primăria orașului Ineu este un terț și, mai mult, acesta s-a obligat, prin procesul-verbal din 6 septembrie 1999, să achite lucrarea executată corect. Recursul nu este fondat. Prin contractul de subantrepriză nr. 1/1995, încheiat între SC C. SA Arad, în calitate de antreprenor general, pe de o parte și SC C.V. SA Arad, în calitate de subantreprenor de specialitate pe de altă parte, s-a stabilit, la art. 3.2 alin. (2), modalitatea de plată a lucrărilor executate de subantreprenor.

Susținerea recurentei că SC C. SA Arad avea obligația să achite contravaloarea lucrării, va fi înlăturată cât timp din cuprinsul acestei clauze contractuale rezultă că antreprenorul general (SC C. SA) putea să efectueze plata numai după achitarea contravalorii situațiilor de lucrări de către beneficiara, Primăria Ineu. În rejudecare, la instanța de apel, s-a dispus completarea raportului de expertiză tehnică, ocazie cu care s-a stabilit că reclamanta a întocmit situația de lucrări privind „Canalizarea menajeră Ineu” și a fost depusă la pârâtă la 17 și, respectiv, 18 decembrie 1997. S-a menționat că lucrarea a fost recepționată cu ocazia expertizei tehnice din 9 septembrie 1999, mai puțin porțiunea de canal de 94 m.l., unde s-au constatat defecțiuni și s-a stabilit ca plata pentru aceasta să se facă după executarea remedierilor.

Așa fiind, contravaloarea facturii nr. 162/1997 din litigiu nu a fost achitată datorită acestor defecțiuni. Este adevărat că între părțile din litigiu s-a încheiat, la 6 septembrie 1999, un proces-verbal privind efectuarea remedierilor în care s-a menționat că se va face proba cu apă pe porțiuni și unde proba este bună, antreprenorul general va plăti lucrarea subantreprenorului, iar unde nu este corespunzătoare se va plăti după efectuarea remedierii. Lucrarea a fost ulterior recepționată, conform procesului verbal din 9 septembrie 1999, cu ocazia efectuării expertizei tehnice, valoarea lucrării pentru tronsonul corect executat, în lungime de 264 m.l., este de 66.459.751 lei. Beneficiara, Primăria Ineu, nu a plătit această lucrare, așa cum a precizat reprezentantul legal al acesteia prin procesul-verbal din 14 septembrie 1999, semnat de părțile din litigiu.

Față de toate aceste considerente, Primăria Ineu, în calitate de beneficiar al lucrării pe care a și recepționat-o în urma remedierilor făcute de reclamanta-intimată, trebuie să achite contravaloarea acestora, reactualizată la suma de 145.134.657 lei la nivelul de referință a dobânzii B.N.R. Așa fiind, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de pârâta SC C. SA Arad împotriva deciziei instanței de apel, ce se va modifica în sensul că se va înlătura obligarea acestei pârâte de la plata sumei de 145.134.657 lei. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei. Urmează a se respinge recursul declarat de pârâta, Primăria Ineu, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C. SA Arad împotriva deciziei nr. 16 din 27 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că înlătură obligarea pârâtei SC C. SA Arad de la plata sumei de 145.134.657 lei. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Respinge recursul declarat de pârâta, Primăria Ineu, județul Arad, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.