ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3867/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 31 mai

1999, reclamanta SC C.V. SA Arad a solicitat obligarea pârâtelor SC C. SA Arad

și Primăria Ineu la plata sumei de 338.514.572 lei, reprezentând contravaloarea

lucrărilor executate și neachitate, cu cheltuieli de judecată.

Cum pârâta a recunoscut suma de

149.918.731 lei, la cererea reclamantei, s-a pronunțat o hotărâre parțială și,

prin sentința nr. 460 din 17 august 1999, s-a admis acțiunea reclamantei,

pârâta fiind obligată la plata acestei sume și la 6.263.374 lei cheltuieli de

judecată.

Tribunalul Arad, secția comercială

și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 699 din 27 octombrie 1999,

a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de

43.185.190 lei, contravaloare prestații și la 3.261.111 lei, cheltuieli de

judecată; s-a respins restul pretențiilor reclamantei față de cele două pârâte.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că pârâta, Primăria Ineu, datorează reclamantei numai suma de 43.185.190 lei,

reprezentând contravaloarea facturii nr. 942993/1998, lucrări confirmate de

beneficiară, așa cum rezultă din raportul de expertiză necontestat de pârâtă.

În ceea ce privește factura nr. 162/1997,

instanța a reținut că o parte din lucrări s-au executat, iar altele nu au fost

corespunzătoare calitativ, dar, întrucât nu s-a respectat procedura

contractuală de plată, pârâtele nu mai pot fi obligate la plata sumei

reprezentând contravaloarea acestei facturi.

Cu privire la factura nr. 187/1995,

s-a reținut excepția de prescripție a dreptului la acțiune, invocată de pârâta

2.

Prin decizia nr. 555 din 7 iunie

2000 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sus menționatei

sentințe, ce a fost schimbată în parte, în sensul că pârâta SC C. SA Arad a

fost obligată la plata sumei de 40.075.659 lei, reprezentând contravaloarea

facturii nr. 187/1995, plus cheltuielile de judecată aferente, în sumă de

2.675.000 lei, și la 1.338.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în

apel; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței.

S-a reținut că dreptul reclamantei,

în calitate de subantreprenor, este cu termen suspensiv, deoarece, conform art.

3.2. alin. (2) din contractul de antrepriză nr. 1/1995 și art. 3.2 alin. (3)

din contractul de prestări servicii nr. 1/1997, prevăd că plata se va face după

achitarea situațiilor de lucrări de către beneficiar, iar acesta nu a achitat

nici o sumă cu acest titlu.

Curtea Supremă de Justiție, secția

comercială, prin decizia nr. 5665 din 17 octombrie 2001, a admis recursul

reclamantei, a casat decizia atacată și a trimis cauza instanței de apel pentru

rejudecare; a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta, SC C. SA Arad,

împotriva aceleiași decizii.

Instanța de control judiciar a

reținut că la lucrarea „Dezvoltare canalizare menajeră Ineu”, pentru care

reclamanta a emis factura nr. 162/1997, s-au făcut probe și recepție, fiind

acceptată de pârâta, Primăria Ineu, o parte din lucrare, prin procesul verbal

din 9 septembrie 1999.

Nu rezultă, însă, dacă porțiunea din

lucrare, care s-a surpat, s-a refăcut și, respectiv, s-a recepționat de

beneficiarul investiției, așa cum părțile au stabilit prin procesul verbal din

16 septembrie 1999.

S-a reținut că din probe nu rezultă

dacă au fost respectate prevederile art. 3.2 din contractul de subantrepriză nr.

1/1995, în ceea ce privește plata lucrărilor executate.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel

Timișoara secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă

nr. 16/A din 27 martie 2002, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței civile nr. 699 din 27 octombrie 1999 a Tribunalului Arad, pe care a

schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pe pârâte și la plata sumei de

145.134.657 lei, contravaloarea facturii nr. 162/1997; s-au menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta a întocmit situația de lucrări, privind „Canalizarea

menajeră Ineu”, depusă la pârâtă la 17 și, respectiv, 18 decembrie 1997,

lucrarea s-a recepționat cu ocazia expertizei tehnice din 9 septembrie 1999,

iar pentru porțiunea de canal în lungime de 94 m.l., pentru care nu s-a făcut

recepția datorită defecțiunilor, s-a stabilit să se plătească după executarea

remedierilor.

S-a reținut că suma, reprezentând

contravaloarea facturii nr. 162/1997, nu a fost plătită și, prin procesul

verbal din 6 septembrie 1999, părțile au stabilit ca antreprenorul general să

plătească lucrarea subantreprenorului dacă „proba este bună”, iar unde nu este

corespunzătoare, se va plăti după efectuarea remedierilor.

Împotriva acestei decizii, ambele

pârâte au declarat recurs și au susținut că este nelegală și netemeinică.

Referitor la recursul declarat de

pârâta SC C. SA cu sediul în Arad.

S-a susținut că nu s-au avut în

vedere prevederile art. 3.2 alin. (2) din contractul nr. 1/1995 încheiat cu

intimata-reclamantă, în care s-a stipulat că plata lucrărilor se va face de

către antreprenorul general (recurenta) subantreprenorului

(intimata-reclamantă) numai după achitarea contravalorii situațiilor de lucrări

de către beneficiar (Primăria Ineu).

Cum aceasta nu a încasat banii

pentru lucrări de la investitor, nu poate fi obligată la plată, așa cum s-a

dispus prin decizia instanței de apel.

Recurenta a precizat că beneficiarul

lucrărilor (Primăria Ineu) nu a efectuat plata în valoare de 66.459.751 lei,

așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză, însușit de instanță.

Recursul pârâtei este fondat.

SC C. SA, în calitate de antreprenor

general, a încheiat cu Primăria Ineu, în anul 1995, două contracte; contractul nr.

3/1995 privind „Dezvoltare Canalizare Menajeră Ineu” și cel cu nr. 6/1995

privind „Modernizare Calea Aradului – Calea Republicii în orașul Ineu”.

În vederea executării unor lucrări

ce fac obiectul acestor contracte, SC C. SA a încheiat cu intimata SC C.V. SA

Arad contractul de subantrepriză nr. 1/1995 - „Dezvoltare Canalizare Menajeră

Ineu” și contractul de prestări servicii nr. 1/1997 - „Modernizare Calea

Aradului – Calea Republicii în Orașul Ineu”.

La punctul 3.2 alin. (2) din

contractul de subantrepriză nr. 1/1995 s-a stipulat că „plata se va face lunar,

în baza situațiilor de plată întocmite de subantreprenor, vizate de

antreprenorul general și însușite de investitor, după achitarea contravalorii

situațiilor de lucrări de către beneficiar”.

Din probele administrate în cauză nu

rezultă că s-a efectuat plata, conform clauzei prevăzute în contract, în sensul

că beneficiara lucrării, Primăria Ineu, nu a efectuat plata către SC C. SA, în

calitate de antreprenor general, pentru ca aceasta, la rândul său, să achite

reclamantei SC C.V. SA, în calitate de subantreprenor, contravaloarea

lucrărilor executate.

Pe de altă parte, din raportul de

expertiză tehnică, astfel cum a fost completat la instanța de apel în

rejudecare, rezultă că Primăria Ineu a recepționat lucrarea, conform procesului

verbal din 9 septembrie 1999.

Așa fiind, în mod greșit instanța de

apel a dispus obligarea pârâtei SC C. SA Arad la 145.134.657 lei, reprezentând

actualizarea sumei de 66.459.751 lei contravaloarea facturii nr. 162 din 30

iulie 1997.

Referitor la recursul declarat de

pârâta Primăria orașului Ineu.

S-a susținut că instanța nu a avut

în vedere raporturile contractuale, respectiv că în relația antreprenor general

– subantreprenor, antreprenorul general, respectiv, SC C. SA Arad, era cea care

trebuia să vizeze situațiile de lucrări, să recepționeze lucrarea și apoi să o

predea beneficiarului, Primăria Oraș Ineu.

Recurenta a arătat că, pe de o parte,

nu putea să plătească această lucrare din lipsa vizării situației de lucrări de

către antreprenorul general, iar pe de altă parte, lucrarea a fost achitată

numai parțial. Că antreprenorul general, SC C. SA Arad, a încheiat cu

reclamanta, SC C.V. SA Arad, contractul de subantrepriză nr. 1/1996, față de

care Primăria orașului Ineu este un terț și, mai mult, acesta s-a obligat, prin

procesul-verbal din 6 septembrie 1999, să achite lucrarea executată corect.

Recursul nu este fondat.

Prin contractul de subantrepriză nr.

1/1995, încheiat între SC C. SA Arad, în calitate de antreprenor general, pe de

o parte și SC C.V. SA Arad, în calitate de subantreprenor de specialitate pe de

altă parte, s-a stabilit, la art. 3.2 alin. (2), modalitatea de plată a

lucrărilor executate de subantreprenor.

Susținerea recurentei că SC C. SA

Arad avea obligația să achite contravaloarea lucrării, va fi înlăturată cât

timp din cuprinsul acestei clauze contractuale rezultă că antreprenorul general

(SC C. SA) putea să efectueze plata numai după achitarea contravalorii

situațiilor de lucrări de către beneficiara, Primăria Ineu.

În rejudecare, la instanța de apel,

s-a dispus completarea raportului de expertiză tehnică, ocazie cu care s-a

stabilit că reclamanta a întocmit situația de lucrări privind „Canalizarea

menajeră Ineu” și a fost depusă la pârâtă la 17 și, respectiv, 18 decembrie

1997.

S-a menționat că lucrarea a fost

recepționată cu ocazia expertizei tehnice din 9 septembrie 1999, mai puțin

porțiunea de canal de 94 m.l., unde s-au constatat defecțiuni și s-a stabilit

ca plata pentru aceasta să se facă după executarea remedierilor.

Așa fiind, contravaloarea facturii nr.

162/1997 din litigiu nu a fost achitată datorită acestor defecțiuni.

Este adevărat că între părțile din

litigiu s-a încheiat, la 6 septembrie 1999, un proces-verbal privind efectuarea

remedierilor în care s-a menționat că se va face proba cu apă pe porțiuni și

unde proba este bună, antreprenorul general va plăti lucrarea

subantreprenorului, iar unde nu este corespunzătoare se va plăti după

efectuarea remedierii.

Lucrarea a fost ulterior

recepționată, conform procesului verbal din 9 septembrie 1999, cu ocazia

efectuării expertizei tehnice, valoarea lucrării pentru tronsonul corect executat,

în lungime de 264 m.l., este de 66.459.751 lei.

Beneficiara, Primăria Ineu, nu a

plătit această lucrare, așa cum a precizat reprezentantul legal al acesteia

prin procesul-verbal din 14 septembrie 1999, semnat de părțile din litigiu.

Față de toate aceste considerente,

Primăria Ineu, în calitate de beneficiar al lucrării pe care a și recepționat-o

în urma remedierilor făcute de reclamanta-intimată, trebuie să achite

contravaloarea acestora, reactualizată la suma de 145.134.657 lei la nivelul de

referință a dobânzii B.N.R.

Așa fiind, urmează ca, potrivit

dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., să se admită recursul declarat

de pârâta SC C. SA Arad împotriva deciziei instanței de apel, ce se va modifica

în sensul că se va înlătura obligarea acestei pârâte de la plata sumei de

145.134.657 lei.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale deciziei.

Urmează a se respinge recursul

declarat de pârâta, Primăria Ineu, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC C. SA Arad împotriva deciziei nr. 16 din 27 martie 2002 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică

în sensul că înlătură obligarea pârâtei SC C. SA Arad de la plata sumei de

145.134.657 lei.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Respinge recursul declarat de pârâta,

Primăria Ineu, județul Arad, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2003.