ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2697/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș, reclamanta SC S.F. SRL Cărpiniș, a solicitat obligarea pârâtului C.L.C. la plata sumei de 12.425,44 dolari S.U.A., plătibili în lei, reprezentând preț lucrări pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale. Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 533/ PI din 13 martie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantei SC S.F. SRL a obligat pârâtul C.L.C. la plata sumei de 25.000.000 lei contravaloare lucrări executate și la 2.075.000 lei cheltuieli de judecată. A respins în rest pretențiile reclamantei referitoare la actualizarea sumei în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a efectuat lucrări de reparații, conform contractului, a căror valoare în 1995 reprezenta 25.000.000 lei sumă ce a fost recunoscută de pârât și că în ceea ce privește suma reactualizată de 304.274.160 lei, aceasta este prescrisă conform art. 3 din decretul nr. 167/1958 și că stabilirea pretențiilor reclamantei în dolari S.U.A. nu este admisibilă, având în vedere că prin contract s-a stabilit contravaloarea lucrărilor în moneda națională. Curtea de Apel Timiș prin decizia civilă nr. 656/ A din 14 iunie 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 329.274.160 lei contravaloare servicii și la 20.230.484 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Timiș a reținut în esență că, pe de o parte în speță nu operează dispozițiile decretului nr. 167/1958, întrucât potrivit art. 16 din acest act normativ, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută în folosul părții căreia curge prescripția și că pe de altă parte, din conținutul procesului verbal din 28 ianuarie 1997, rezultă că părțile au convenit ca la achitarea sumei de 25.000.000 lei contravaloare lucrări efectuate să se țină cont de rata inflației. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3879 din 9 octombrie 2003, a admis apelul pârâtului C.L.C., a casat decizia nr. 656/ A din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Curtea de Apel Timișoara, după rejudecare, a pronunțat decizia civilă nr. 130/ A din 5 mai 2004, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC S.F. SRL, împotriva hotărârii instanței de fond și a obligat pârâtul la 8.000.000 lei cheltuieli de judecată. Împotriva menționatei decizii reclamanta SC S.F. SRL, a declarat recurs în temeiul art. 304 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul obligării pârâtului la plata contravalorii lucrărilor, reactualizată cu indicele de inflație. În criticile formulate, recurenta susține în esență următoarele: - că temeiul juridic al acțiunii îl constituie contractul de execuție lucrări și prestări servicii din 27 iulie 1995, în baza căruia au fost executate lucrări de reparații la C.C.

Iecea Mare, lucrări al căror cuantum de 25.000.000 lei a fost recunoscut de pârât și că în temeiul art. 969 C. civ., acesta datorează ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale suma reactualizată cu indicele de inflație; - că potrivit art. 43 C. com., datoriile comerciale produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile și că având în vedere că societatea sa nu a cerut dobânzi comerciale, ci numai actualizarea sumei datorate de pârât cu indicele de inflație în speță nu se poate ignora producerea unei pagube reale prin neplata prețului, ca urmare a ratei inflației, situație în care nu era necesar să fie prevăzută în contract o clauză în acest sens. Recursul reclamantei este fondat.

Curtea analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, constată că acestea sunt de natură să conducă la modificarea deciziei recurate, în speță fiind întrunite condițiile art. 304 C. proc. civ. Astfel se constată că, deși instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părți a stat contractul de execuție și prestări servicii din 27 iulie 1995, că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a efectua reparațiile la căminul cultural din localitate și că pârâtul la rândul său a recunoscut că datorează această sumă, instanța a dat o interpretare greșită probelor și actelor administrate în cauză. Prin faptul că pârâtul beneficiar al lucrărilor nu a efectuat plata la scadență, echilibrul contractual nu s-a mai păstrat, prestatoarea fiind prejudiciată prin devalorizarea leului corespunzător indicelui de inflație.

Ca urmare, soluția de respingere a cererii de reactualizare a prețului de către instanța de fond și apel pe considerentul că părțile nu au prevăzut expres în contract scadența sumei datorate este nefondată. Aceasta întrucât nu suntem în prezența unei sancțiuni pentru neîndeplinirea unei prestații contractuale, cum ar fi clauza de penalități, ci a unei reactualizări a prețului, convenit la data încheierii contractului, respectiv de stabilire a valorii prestațiilor reclamantei la data plății efective de către beneficiar. Nu se poate ignora producerea unei pagube reale, având în vedere dispozițiile art. 1084 C. civ., când creditorul este îndreptățit a pretinde repararea pierderii suferite care include prețul și beneficiul de care a fost lipsit.

În consecință, Curtea urmează să admită recursul, să modifice decizia, în sensul admiterii apelului reclamantei, cu consecința schimbării sentinței primei instanțe, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 329.274.160 lei contravaloarea lucrărilor, reactualizată cu indicele de inflație. În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligat pârâtul și la cheltuieli de judecată în sumă de 20.230.484 lei în apel și la fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.F. SRL Iecea Mare, județul Timiș împotriva deciziei nr. 130/ A din 5 mai 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de reclamantă. Schimbă sentința nr. 533 din 13 martie 2001 a Tribunalului Timiș și obligă pârâtul C.L.C., la plata sumei de 329.274.160 lei contravaloare lucrări. Obligă pe intimatul pârât C.L.C. la 20.230.484 lei cheltuieli de judecată în apel și la fond, către recurenta-reclamantă SC S.F. SRL Iecea Mare, jud. Timiș. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 mai 2005.