ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3879/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 1094/2001, reclamanta SC S.F. SRL Lecea Mare, în contradictoriu cu pârâtul, Consiliul Local Cărpiniș, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 12.425,44 dolari S.U.A. contravaloarea în lei, reprezentând preț lucrări și cheltuieli de judecată, cu motivația că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă 533/PI din 13 martie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 25.000.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate și 2.075.000 lei cheltuieli de judecată și a respins pretențiile reclamantei referitoare la pretențiile actualizate.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că reclamanta a executat lucrări de reparații conform contractului, valoarea, la data respectivă, fiind de 25.000.000 lei, respectiv, la nivelul anului 1995. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC S.F. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului se susține că instanța de fond nu a observat conținutul procesului-verbal nr. 1458, încheiat la 28 ianuarie 1997. A mai susținut apelanta că, în mod greșit, instanța a reținut ca fiind incidente în cauză prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 656/A din 14 iunie 2001, a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC S.F.

SRL, a obligat pârâta, către reclamantă, la plata sumei de 329.274.160 lei, reprezentând contravaloare servicii și la 20.230.484 lei cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, pe de-o parte, că, în speță, nu operează dispozițiile Decretului nr. 167/1958, întrucât, potrivit art. 16 din acest act normativ, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută în folosul celui căruia curge prescripția”, iar, pe de altă parte, că din conținutul procesului-verbal nr. 1458 din 28 ianuarie 1997, rezultă că părțile au convenit ca, la achitarea sumei de 25.000.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări efectuate, să se țină seama de inflația care influențează această sumă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, Consiliul Local al comunei Cărpiniș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, ca temei de drept, dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. Criticile aduse de pârâtă deciziei recurate vizează greșita interpretare a probatoriului administrat în cauză de către instanța de apel și aplicarea greșită a legii în raport cu situația de fapt, dedusă din înscrisurile depuse la dosar. Curtea, analizând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate, constată că recursul este întemeiat pentru motivele ce se vor analiza în cele ce urmează. Reclamanta SC S.F. SRL indică, ca temei juridic al acțiunii, contractul de execuție lucrări și prestări servicii nr. 16 din 27 iulie 1995, în baza căruia au fost executate lucrări de reparații la Căminul cultural Lecea Mare.

Numitul contract (existent în copie la dosarul de fond) este încheiat între SC C. SRL, în calitate de executant, și SC S.F. SRL Lecea Mare, în calitate de beneficiară, semnat de reprezentanții legali ai celor două societăți și ștampilat. Invocând contractul de prestări servicii nr. 16 din 27 iulie 1995, recurenta își plasează acțiunea în planul răspunderii contractuale, fapt ce determină o reconfigurare a cadrului procesul ca efect al principiului relativității convențiilor consacrat de legiuitor în art. 967 C. civ. Pe de altă parte, din înscrisurile existente la dosar, rezultă că, între SC S.F.

SRL și Consiliul Local al comunei Cărpiniș, s-a purtat o corespondență cu privire la decontarea cheltuielilor rezultate din efectuarea reparațiilor capitale la Căminul cultural din Lecea Mare, în conformitate cu procesul-verbal din 28 ianuarie 1997. Cum hotărârea atacată a fost dată în lipsa clarificării raporturilor juridice care au generat situația de fapt generatoare a diferendului. Curtea va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre rejudecarea apelului, aceleiași instanțe, aceasta urmând a aprecia și cu privire la oportunitatea și pertinența administrării probei cu expertiza contabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul, Consiliul Local al comunei Cărpiniș, împotriva deciziei nr. 656/A din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului Curții de Apel Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2003.