ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1892/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 763 din 6 aprilie 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, admite în parte acțiunea formulată de SC T.I.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta P. Cărpiniș. Obligă pârâta la plata sumei de 48.932.000 lei (Rol) + TVA cu titlu diferență contravaloare lucrări și cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 11.052.203 lei (Rol). Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Între părțile litigante s-a încheiat un contract de livrare agregate și executare lucrări, având ca obiect livrarea și transportul pietrei sparte și balastului pe străzile comunei Cărpiniș, executarea lucrărilor prin asigurarea forței de muncă, a materialului, transportul și utilajele necesare, scarificare strat existent, reprofilare, așternere compactare balast sau piatră spartă.

Prețul contractului a fost stabilit potrivit pct. 3.1 din contract la 113,200 lei + TVA, cu obligarea beneficiarului de a efectua plata în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, în caz contrar datorând penalități de întârziere de 0,5 % pe zi. Prin anexa la contractul inițial încheiat s-a făcut precizarea că în prima etapă se contactează lucrări în valoare de 1.500.000 000 lei pentru o suprafață de 11.135 mp. În cauză a fost efectuat un raport de expertiză în care se concluzionează că au fost efectuate lucrări în comuna Cărpiniș și satul aparținător Iecea Mare pe o suprafață de 26.347 mp și respectiv 6.640 mp din care 241 m de stradă au fost lucrări noi și nu de întreținere. În lipsa nominalizării străzilor constructorul a executat lucrările „la rând și pe o suprafață cât mai mare (pentru a mulțumi pe toți locuitorii comunei)”.

Valoarea totală a lucrărilor stabilită prin raportul de expertiză a fost de 3.349.657,76 lei valoare fără TVA, suma rămasă de achitat fiind de 2.355.766.617,76 lei (Rol). Prin raportul de contraexpertiză efectuat în cauză s-a constatat că suprafața totală balastată a fost în localitatea Cărpiniș de 10472 mp iar în localitatea Iecea Mare de 412 mp, total 10.884 mp față de suprafața de 11.135 mp cât era prevăzut în anexa la contract, executantul întocmind o singură situație de lucrări în valoare totală de 248.536.260 lei inclusiv TVA, fără a se întocmi însă o schiță a străzilor care au fost reparate. Suprafața totală a străzilor verificate de comisia de expertiză sunt cuprinse la anexele raportului de expertiză și însumează 24.430 mp.

Concluzia Comisiei de experți a fost aceea că lucrările efectuate au o valoare totală de 1.003.593.000 lei pentru localitatea Cărpiniș și 39.484.000 lei pentru localitatea Iecea Mare, sumă din care Primăria a achitat prin ordinul de plată 994.145.000 lei, rămânând o diferență de plată de 48.932.000 lei + TVA. De altfel, însuși fostul primar al comunei Cărpiniș, semnatarul contractului încheiat între părți, menționează faptul că suma alocată comunei pentru repararea străzilor era de 1.500.000.000 lei. Într-o asemenea situație expertul stabilește o valoare a lucrărilor efectuate, ca urmare a acceptării acestora de către pârâtă de 3.349.911.657,76 lei valoare foarte apropiată de cea solicitată de către reclamantă prin cererea introductivă la instanță.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 197 din 27 septembrie 2007, respinge apelul declarat de reclamanta SC T.I.T. SRL Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 763 din 6 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. 1689/30/2005. În temeiul art. 274 C. proc. civ., obligă reclamanta –apelantă la plata sumei de 17.850 lei către pârâta – intimată P. Cărpiniș cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Instanța de apel a reținut că incidența dispozițiilor art. 970 C. civ., pentru valorificarea unor drepturi izvorând din convenție și, corelativ, amplificarea unor obligații contractuale în sarcina debitorului prestației se limitează totuși la anumite urmări rezultând din convenție, în temeiul echității, a practicii aplicate de contractanți sau în raport de legea care califică obligația contractuală.

Prin consecință, nu orice prelungire a unor urmări contractuale sunt în măsură să conducă la obligarea debitorului prestației invocate, ci numai acelea care rezultă în mod necesar din modul în care părțile au înțeles să încheie convenția lor, și în continuare să-și execute obligațiile în conformitate cu echitatea, obiceiul sau legea. Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC T.I.T. SRL Timișoara a susținut că instanțele de bază au diminuat prețul lucrărilor efectuate și recepționate prin procesul - verbal de recepție din 10 mai 2004 în valoare de 994.145.040 lei vechi, achitate de către (beneficiar) pârâta, anterior promovării acțiunii, lucrări care nu au făcut obiectul cererii de chemare în judecată, iar pârâta nu a formulat o cerere reconvențională, neavând de altfel nici-o obiecție cu privire la aceste lucrări.

Prin contraexpertiza efectuată s-a diminuat și valoarea lucrărilor executate și recepționate prin procesul - verbal de recepție din 10 mai 2004, în suprafață de 7.380 mp, proces - verbal în care se stipula „cu privire la calitatea lucrărilor executate, lucrările corespund calitativ și cantitativ, proces-verbal necontestat de niciuna din părțile aflate în litigiu”. Raportul de contraexpertiză constată că lucrările efectuate au o valoare totală de 1.003.593.000 lei pentru localitatea Cărpiniș, 39.484.000 lei pentru localitatea Iecea Mare din care P. a achitat prin ordinul de plată suma de 994.145.000 lei, mai rămânând o diferență de plată de 48.932.000 + TVA, la care a fost obligată pârâta cu titlu de diferență contravaloarea lucrării.

Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 5,6,10 C. proc. civ. Intimata P. Cărpiniș a depus note scrise solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și cheltuieli de judecată. Părțile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile invocate. Recurenta prin apărător a precizat că în ceea ce privește excepția incompatibilității completului de judecată, critica se circumscrie pct. 5 al art. 304 C. proc.

civ., fără a se preciza în concret vătămarea pricinuită părții ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului îndeplinit cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent. Referitor la cea de-a doua critică aceasta nu poate fi reținută, întrucât soluția pronunțată de prima instanță și menținută în apel s-a bazat în mod justificat pe raportul de contraexpertiză efectuat de 3 experți, probă prin care s-a stabilit corect suprafața străzilor pietruite, cantitatea de materiale folosită cu manopera aferentă, precum și valoarea totală a lucrărilor efectuate ca urmare a nerespectării condițiilor tehnice asumate de recurenta prin contract.

De asemenea, s-a stabilit în mod distinct valoarea lucrărilor realizate în localitatea Cărpiniș și în localitatea Iecea Mare, având în vedere că acestea constituie unități administrativ-teritoriale diferite începând din anul 2004. Totodată s-a avut în vedere suma de 994.145.040 lei vechi ce a fost plătită anterior introducerii acțiunii. Astfel, instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. invocat, dar abrogat nu a mai fost susținut. În ceea ce privește reiterarea situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.I.T. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 197 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. În temeiul art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata sumei de 18958 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă P. Cărpiniș

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.I.T. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 197 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenta să plătească 18958 lei cheltuieli de judecată către intimata – pârâtă P. Cărpiniș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.