ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 237/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 38 din 17

martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost admisă

cererea reclamantei SC A. SRL din com. Peciul Nou, județul Timiș iar pârâta A.V.A.S.

cu sediul în București a fost obligată la restituirea sumei de 339.956 lei

precum și la plata dobânzilor legale aferente, respectiv 73.953,51 lei,

calculată până la 10 ianuarie 2008, precum și dobânda legală ce va curge în

continuare, de la 10 ianuarie 2008 și până la plata efectivă a debitului.

Această sentință a fost completată în

temeiul dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ., la cererea

reclamantei SC A. SRL, prin sentința comercială nr. 91 din 16 iunie 2008 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul obligării pârâtei A.V.A.S.

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.528 lei către reclamantă,

cerere asupra căreia instanța omisese să se pronunțe.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut că reclamanta a participat la licitația organizată de A.V.A.S.

București la 22 martie 2005, ocazie cu care i s-a adjudecat prin

procesul-verbal nr. 101 din 22 martie 2005 imobilul înscris în C.F. 2744 poz.

topo 217/b/17/31/a/118/3/1/i/68/1/1/2 Peciul Nou (construcții, utilități și

teren 55.761 mp), ce a aparținut debitoarei A.V.A.S., SC A.P. SA, cu prețul de

3.399.599.046 lei (123.526 dolari SUA), achitat de adjudecatară cu O.P. nr. 01

din 21 martie 2005 și O.P. nr. 16 din 22 aprilie 2005.

Ulterior, această licitație și actele de

executare au fost anulate urmare unor contestații la executare formulate de

debitoarea SC A. SA admise prin sentința civilă nr. 7221 din 7 iulie 2005 a

Judecătoriei Timișoara (irevocabilă prin decizia civilă nr. 659 din 24 mai 2006

a Tribunalului Timiș) hotărâri opozabile și reclamantei de față, parte în

respectiva contestație.

Chiar dacă recursul debitoarei SC A. SA a

fost admis prin decizia civilă nr. 659 din 24 mai 2006 a Tribunalului Timiș,

cauza fiind trimisă spre rejudecare în ceea ce o privește, iar pricina a mai

parcurs un ciclu procesual în legătură cu valabilitatea titlului executoriu al A.V.A.S.,

ciclu procesual finalizat prin sentința civilă nr. 10148 din 1 noiembrie 2006 a

Judecătoriei Timișoara (irevocabilă prin decizia civilă nr. 1418 din 24

octombrie 2007 a Tribunalului Timiș), actul de adjudecare al reclamantei de

față a fost irevocabil anulat prin sentința civilă nr. 7221/2005 și decizia

civilă nr. 659/2006).

În consecință, avându-se în vedere

dispozițiile art. 992 C. civ. și art. 404

2

C. proc. civ., instanța a

apreciat că se impune întoarcerea executării, urmare desființării titlului,

admițând acțiunea reclamantei și obligând A.V.A.S. să restituie prețul încasat.

Mai mult, A.V.A.S. a organizat o nouă

licitație a aceluiași bun pe care l-a adjudecat unui terț de la care a încasat

un nou preț, așa încât, s-ar îmbogăți fără justă cauză în cazul când n-ar fi

obligată să restituie prețul încasat de la primul adjudecatar.

Întrucât sumele achitate cu titlu de preț

de către reclamantă fac parte din fondul său de comerț, instanța a apreciat, în

considerarea dispozițiilor art. 43 C. com., că pârâta datorează și dobânzile

legale până la achitarea debitului.

Întrucât instanța a omis să se pronunțe

odată cu soluționarea fondului asupra cheltuielilor de judecată solicitate de

reclamantă, cererea acesteia formulată la 22 mai 2008 în temeiul dispozițiilor

art. 281

2

C. proc. civ. a fost admisă prin sentința comercială nr. 91

din 16 iunie 2008 a aceleeași instanțe, completându-se dispozitivul sentinței

comerciale nr. 38 din 17 martie 2008 în sensul obligării A.V.A.S. la 7.528 lei

cheltuieli de judecată reclamantei.

Împotriva celor două sentințe pârâta A.V.A.S.

București a formulat recursuri în termen legal, solicitând modificarea lor

pentru nelegalitate.

În motivarea recursului declarat

împotriva sentinței comerciale nr. 38 din 17 martie 2008, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc.

civ. recurenta critică sentința de fond pentru faptul că a fost dată cu

încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. (1) din O.U.G. 51/1998, fiindu-i greșit

respinsă printr-o încheiere interlocutorie excepția lipsei procedurii

prealabile de comunicare a actelor, câtă vreme acțiunea reclamantei nu este o

contestație la executare ci o acțiune în pretenții.

De asemenea, greșit instanța de fond nu

i-a primit apărările sale privind prescripția dreptului la acțiune în raport de

dispozițiile art. 49 alin. (1) din O.U.G. 51/1998 și de începutul cursului

prescripției din 24 mai 2006, data pronunțării deciziei civile nr. 659/2006 a

Tribunalului Timiș.

Pe fond, recurenta critică admiterea

acțiunii reclamantei întrucât ea a respectat întocmai procedura executării

silite și nu are nici o culpă în anularea formelor de executare.

În subsidiar, contestă cuantumul dobânzilor

apreciind că el însumează 59.162,81 lei și nu 73.953,51 lei, instanța nefăcând

aplicarea dispozițiilor art. 7 din O.G. 9/2000, respectiv reducerea cu 20% a

nivelului dobânzii de referință BNR.

Cât privește recursul declarat împotriva

sentinței comerciale nr. 91 din 16 iunie 2008, recurenta, invocând dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că în mod greșit a fost obligată la

plata cheltuielilor de judecată, reiterând și în acest recurs motivele

formulate în recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 38 din 17

martie 2008.

La termenul de astăzi Curtea, din oficiu,

a invocat necompetența instanței de fond în soluționarea pricinii.

Excepția invocată este întemeiată, urmând

a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Obiectul pricinii de față îl constituie

restituirea prețului achitat de reclamantă cu ocazia unei licitații organizate

de A.V.A.S., executare silită desființată în urma contestării ei, contestație

admisă prin sentința civilă nr. 7221 din 7 iunie 2005 a Judecătoriei Timișoara,

irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei de față prin decizia civilă

nr. 659 din 24 mai 2006 a Tribunalului Timiș.

Deși reclamanta nu și-a argumentat în

drept cererea sa în restituirea prețului instanța de fond și-a argumentat soluția

pe dispozițiile art. 404

2

C. proc. civ. privitoare la întoarcerea

executării, coroborate cu dispozițiile art. 992 C. civ., încadrare corectă în

raport de situația ce rezultă din hotărârile judecătorești pe care reclamanta

și-a argumentat cererea.

Potrivit dispozițiilor art. 404

2

alin. (1) C. proc. civ. instanța judecătorească ce a desființat titlul

executoriu sau actele de executare poate dispune, la cererea celui interesat,

prin aceeași hotărâre și restabilirea situației anterioare executării, iar în

cazul când s-a dispus trimiterea spre rejudecare în fond, în temeiul

dispozițiilor alin. (2) din același text legal, această măsură o poate dispune

instanța ce rejudecă fondul.

În cazul când nu s-a dispus restabilirea

situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2) din art. 404

2

C.

proc. civ., caz în speță, cel îndreptățit va putea solicita acest lucru

„instanței judecătorești competente potrivit legii” după cum se stipulează în

art. 404

2

alin. (3) C. proc. civ.

În speță, instanța competentă în soluționarea

cererii pentru întoarcerea executării, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit.

a) C. proc. civ., este tribunalul și nu curtea de apel, litigiul de față

nefăcând parte din cele avute în vedere de dispozițiile art. 45 din O.U.G.

51/1998, cu atât mai mult cu cât contestația la executare s-a judecat potrivit

dreptului comun și nu conform dispozițiilor speciale din O.U.G. 51/1998.

În consecință, Curtea urmează să admită

excepția necompetenței materiale a instanței de fond, invocată în temeiul dispozițiilor

art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și să admită recursurile pentru motivul

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmând a dispune casarea ambelor

sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, secția

comercială, pentru judecata în primă instanță.

Cu ocazia rejudecării urmează a fi avute

în vedere și criticile recurentei invocate în recurs.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a

instanței.

Admite recursurile declarate de A.V.A.S.

București împotriva sentințelor nr. 38 din 17 martie 2008 și nr. 91 din 16

iunie 2008 ale Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Casează sentințele atacate și trimite

cauza la Tribunalul București, secția comercială, pentru judecare în primă

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2009.