ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 237/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 38 din 17 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost admisă cererea reclamantei SC A. SRL din com. Peciul Nou, județul Timiș iar pârâta A.V.A.S. cu sediul în București a fost obligată la restituirea sumei de 339.956 lei precum și la plata dobânzilor legale aferente, respectiv 73.953,51 lei, calculată până la 10 ianuarie 2008, precum și dobânda legală ce va curge în continuare, de la 10 ianuarie 2008 și până la plata efectivă a debitului. Această sentință a fost completată în temeiul dispozițiilor art. 281 2 C. proc. civ., la cererea reclamantei SC A. SRL, prin sentința comercială nr. 91 din 16 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în sensul obligării pârâtei A.V.A.S.

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.528 lei către reclamantă, cerere asupra căreia instanța omisese să se pronunțe. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanta a participat la licitația organizată de A.V.A.S. București la 22 martie 2005, ocazie cu care i s-a adjudecat prin procesul-verbal nr. 101 din 22 martie 2005 imobilul înscris în C.F. 2744 poz. topo 217/b/17/31/a/118/3/1/i/68/1/1/2 Peciul Nou (construcții, utilități și teren 55.761 mp), ce a aparținut debitoarei A.V.A.S., SC A.P. SA, cu prețul de 3.399.599.046 lei (123.526 dolari SUA), achitat de adjudecatară cu O.P. nr. 01 din 21 martie 2005 și O.P.

nr. 16 din 22 aprilie 2005. Ulterior, această licitație și actele de executare au fost anulate urmare unor contestații la executare formulate de debitoarea SC A. SA admise prin sentința civilă nr. 7221 din 7 iulie 2005 a Judecătoriei Timișoara (irevocabilă prin decizia civilă nr. 659 din 24 mai 2006 a Tribunalului Timiș) hotărâri opozabile și reclamantei de față, parte în respectiva contestație.

Chiar dacă recursul debitoarei SC A. SA a fost admis prin decizia civilă nr. 659 din 24 mai 2006 a Tribunalului Timiș, cauza fiind trimisă spre rejudecare în ceea ce o privește, iar pricina a mai parcurs un ciclu procesual în legătură cu valabilitatea titlului executoriu al A.V.A.S., ciclu procesual finalizat prin sentința civilă nr. 10148 din 1 noiembrie 2006 a Judecătoriei Timișoara (irevocabilă prin decizia civilă nr. 1418 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului Timiș), actul de adjudecare al reclamantei de față a fost irevocabil anulat prin sentința civilă nr. 7221/2005 și decizia civilă nr. 659/2006). În consecință, avându-se în vedere dispozițiile art. 992 C. civ. și art. 404 2 C. proc. civ., instanța a apreciat că se impune întoarcerea executării, urmare desființării titlului, admițând acțiunea reclamantei și obligând A.V.A.S.

să restituie prețul încasat. Mai mult, A.V.A.S. a organizat o nouă licitație a aceluiași bun pe care l-a adjudecat unui terț de la care a încasat un nou preț, așa încât, s-ar îmbogăți fără justă cauză în cazul când n-ar fi obligată să restituie prețul încasat de la primul adjudecatar. Întrucât sumele achitate cu titlu de preț de către reclamantă fac parte din fondul său de comerț, instanța a apreciat, în considerarea dispozițiilor art. 43 C. com., că pârâta datorează și dobânzile legale până la achitarea debitului. Întrucât instanța a omis să se pronunțe odată cu soluționarea fondului asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, cererea acesteia formulată la 22 mai 2008 în temeiul dispozițiilor art. 281 2 C. proc.

civ. a fost admisă prin sentința comercială nr. 91 din 16 iunie 2008 a aceleeași instanțe, completându-se dispozitivul sentinței comerciale nr. 38 din 17 martie 2008 în sensul obligării A.V.A.S. la 7.528 lei cheltuieli de judecată reclamantei. Împotriva celor două sentințe pârâta A.V.A.S. București a formulat recursuri în termen legal, solicitând modificarea lor pentru nelegalitate. În motivarea recursului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 38 din 17 martie 2008, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. recurenta critică sentința de fond pentru faptul că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. (1) din O.U.G. 51/1998, fiindu-i greșit respinsă printr-o încheiere interlocutorie excepția lipsei procedurii prealabile de comunicare a actelor, câtă vreme acțiunea reclamantei nu este o contestație la executare ci o acțiune în pretenții.

De asemenea, greșit instanța de fond nu i-a primit apărările sale privind prescripția dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art. 49 alin. (1) din O.U.G. 51/1998 și de începutul cursului prescripției din 24 mai 2006, data pronunțării deciziei civile nr. 659/2006 a Tribunalului Timiș. Pe fond, recurenta critică admiterea acțiunii reclamantei întrucât ea a respectat întocmai procedura executării silite și nu are nici o culpă în anularea formelor de executare. În subsidiar, contestă cuantumul dobânzilor apreciind că el însumează 59.162,81 lei și nu 73.953,51 lei, instanța nefăcând aplicarea dispozițiilor art. 7 din O.G. 9/2000, respectiv reducerea cu 20% a nivelului dobânzii de referință BNR.

Cât privește recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 91 din 16 iunie 2008, recurenta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, reiterând și în acest recurs motivele formulate în recursul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 38 din 17 martie 2008. La termenul de astăzi Curtea, din oficiu, a invocat necompetența instanței de fond în soluționarea pricinii. Excepția invocată este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente: Obiectul pricinii de față îl constituie restituirea prețului achitat de reclamantă cu ocazia unei licitații organizate de A.V.A.S., executare silită desființată în urma contestării ei, contestație admisă prin sentința civilă nr. 7221 din 7 iunie 2005 a Judecătoriei Timișoara, irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei de față prin decizia civilă nr. 659 din 24 mai 2006 a Tribunalului Timiș.

Deși reclamanta nu și-a argumentat în drept cererea sa în restituirea prețului instanța de fond și-a argumentat soluția pe dispozițiile art. 404 2 C. proc. civ. privitoare la întoarcerea executării, coroborate cu dispozițiile art. 992 C. civ., încadrare corectă în raport de situația ce rezultă din hotărârile judecătorești pe care reclamanta și-a argumentat cererea. Potrivit dispozițiilor art. 404 2 alin. (1) C. proc. civ. instanța judecătorească ce a desființat titlul executoriu sau actele de executare poate dispune, la cererea celui interesat, prin aceeași hotărâre și restabilirea situației anterioare executării, iar în cazul când s-a dispus trimiterea spre rejudecare în fond, în temeiul dispozițiilor alin. (2) din același text legal, această măsură o poate dispune instanța ce rejudecă fondul.

În cazul când nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2) din art. 404 2 C. proc. civ., caz în speță, cel îndreptățit va putea solicita acest lucru „instanței judecătorești competente potrivit legii” după cum se stipulează în art. 404 2 alin. (3) C. proc. civ. În speță, instanța competentă în soluționarea cererii pentru întoarcerea executării, conform dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., este tribunalul și nu curtea de apel, litigiul de față nefăcând parte din cele avute în vedere de dispozițiile art. 45 din O.U.G. 51/1998, cu atât mai mult cu cât contestația la executare s-a judecat potrivit dreptului comun și nu conform dispozițiilor speciale din O.U.G.

51/1998. În consecință, Curtea urmează să admită excepția necompetenței materiale a instanței de fond, invocată în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și să admită recursurile pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmând a dispune casarea ambelor sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București, secția comercială, pentru judecata în primă instanță. Cu ocazia rejudecării urmează a fi avute în vedere și criticile recurentei invocate în recurs.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a instanței. Admite recursurile declarate de A.V.A.S. București împotriva sentințelor nr. 38 din 17 martie 2008 și nr. 91 din 16 iunie 2008 ale Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Casează sentințele atacate și trimite cauza la Tribunalul București, secția comercială, pentru judecare în primă instanță. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.