ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 706/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 706/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21

octombrie 2010, reclamanții Z.D.Ș.O. și I.M. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea pârâtei la

analizarea Dosarului înregistrat sub nr. 47701/CC (menționat în mod eronat

44513/CC) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire

în natură a terenului în suprafață de 1.215 mp situat în București, sector 2,

str. B. (fostă 6), să desemneze un evaluator și să predea dosarul în vederea

întocmirii raportului de evaluare precum și obligarea acesteia la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că dosarul aferent deciziei emisă de

Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului a fost

înregistrat la autoritatea pârâtă sub nr. 44513/CC .

Reclamanții au arătat

că a trecut un interval de timp foarte lung, de 10 ani de la formularea

notificării pentru imobile, iar această împrejurare contravine principiului

soluționării cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care România este parte.

Au mai arătat

reclamanții că modalitatea în care pârâta înțelege să le analizeze dosarul

prelungește în mod nejustificat procedura de acordare a despăgubirilor ce li se

cuvin, cunoscută și Curții Europene a Drepturilor Omului care, la stabilirea

termenului rezonabil de soluționare a unei cereri, ține seama și de procedurile

administrative și astfel este nevoit să suporte costurile și durata unui

litigiu care a început în anul 2001 prin formularea notificării.

Pârâta C.C.S.D. a

depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, în

principal, ca rămasă fără obiect pentru primul capăt de cerere și în rest, ca

neîntemeiată.

de Apel

Prin Sentința nr.

1840 din 9 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal:

- a admis excepția

rămânerii fără obiect a primului capăt de cerere și a respins primul capăt de

cerere ca rămas fără obiect;

- a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanții Z.D.Ș.O. și I.M. în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;

- a obligat pârâta să

transmită Dosarul nr. 47701/CC, aferent Deciziei nr. 237 din 3 august 2009

emisă de Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului, unui

evaluator sau unei societăți de evaluare pentru imobilul din București, sector

2, str. B. (fost nr. 6), conform Legii nr. 247/2005, titlul VII, în termen de

30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri;

- a obligat pârâta să

emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 60 de zile de la

data întocmirii raportului de evaluare;

- a obligat pârâta la

2.000 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată

reclamanții au solicitat obligarea pârâtei să procedeze la soluționarea

dosarului aferent Deciziei nr. 237 din 3 august 2009 emisă de AVAS, având ca

obiect despăgubiri în privința etapelor doi, trei și patru din procedura

administrativă reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2002, referitor la

verificarea legalității soluției de respingere a cererii reclamanților de

restituire în natură a imobilului situat în București, str. B., sector 2, de

transmitere a dosarului unui evaluator și de soluționare a etapei de emitere a

deciziei titlu de despăgubire.

Prima instanță a

reținut că, pârâta a recunoscut prin întâmpinare că reclamanții au înregistrat

Dosarul nr. 47701/CC aferent Deciziei nr. 237 din 3 august 2009 emisă de AVAS

în calitate de entitate notificată, iar acest dosar a parcurs doar prima și a

doua etapă din procedura administrativă, respectiv etapa înregistrării

dosarului și etapa analizării legalității soluției de respingere a cererii

reclamanților de restituire în natură a imobilului situat în București, str.

B., sector 2.

În opinia instanței,

de la data înregistrării Dosarului nr. 47701/CC în luna septembrie 2009,

autoritatea pârâtă nu ar fi avut nevoie de un termen mai mare de 6 luni pentru

soluționarea etapei a doua prevăzută de lege, iar pentru trimiterea dosarului

spre evaluare autoritatea avea nevoie de un alt interval de timp de maxim de 6

luni, apreciate ca fiind termene rezonabile de soluționare.

În fapt, de la

înregistrarea dosarului și până la data formulării acțiunii în justiție a trecut

un interval suficient pentru parcurgerea etapei a treia și a patra din Legea

nr. 247/2005, iar pârâta a parcurs doar primele două etape din procedură.

În consecință, în

temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a admis în parte

acțiunea, în sensul că a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind

etapa de analizare a legalității soluției de respingere a cererii reclamanților

de restituire în natură a imobilului notificat și a obligat pârâta să trimită

Dosarul nr. 47701/CC aferent Deciziei nr. 237 din 3 august 2009 emisă de

Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului către un

evaluator, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei

hotărârii și să emită decizia titlu de despăgubire în termen de 60 de zile de

la data întocmirii raportului de evaluare.

Constatând că pârâta

este partea care a căzut în pretenții, în temeiul art. 274 C. proc. civ., a

obligat-o la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată,

către reclamanți.

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva hotărârii

primei instanțe a formulat recurs în termen legal Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta solicită

modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu menținerea

celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru următoarele motive:

3.1. Ignorarea

ordinii stabilite prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor

Recurenta susține că

prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a adoptat o nouă modalitate de

soluționare a dosarelor, cu respectarea principiului egalității de tratament a

persoanelor îndreptățite, făcând distincție între dosarele înregistrate înainte

și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, instituind drept criteriu

principal ordinea înregistrării dosarelor.

Potrivit acestei

decizii, dosarele complete vor fi trimise spre evaluare, în principiu, în

ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale.

Or, în cauza de față,

prin trimiterea dosarului reclamanților la evaluare s-ar încălca drepturile

celorlalte persoane îndreptățite care au dosare cu număr mai mic decât cel în

cauză.

În acest context nu

se poate reține culpa autorității recurente privind durata de soluționare a

cererii de despăgubiri a reclamanților.

3.2. În mod nelegal a

fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON

Autoritatea recurentă

a criticat sentința și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de

judecată, nejustificat de mari, în opinia sa, raportat la obiectul pricinii și

munca îndeplinită de avocat, solicitând reducerea cuantumului acestora, în

temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

De asemenea, a arătat

că nu poate fi obligată să plătească, în nume propriu, cheltuieli de judecată,

pentru că nu are buget pentru acest scop și a reprezentat în proces Statul

Român.

intimatului Z.D.Ș.O.

Prin concluziile scrise

formulate pentru termenul din 10 februarie 2012, intimatul a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, însușindu-și considerentele prezentate de

prima instanță în sentința atacată.

În plus, intimatul a

mai susținut că deciziile interne ale recurentei care privesc modalitatea de

selectare a dosarelor au caracter abuziv și discreționar și sunt încălcate

chiar de emitentă.

În fine, cât privește

cheltuielile de judecată, intimatul a precizat că recurenta este în culpă

procesuală, pasivitatea sa determinându-l să formuleze cererea de chemare în

judecată. Cuantumul acestora este rezonabil, nefiind cazul să se aplice art.

274 alin. (3) C. proc. civ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în

întâmpinare, cât și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., sub toate

aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

și de drept relevante

Intimații-reclamanți

Z.D.Ș.O. și I.M. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune

având ca obiect obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor de a derula procedura administrativă reglementată de Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, cu finalitatea emiterii deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, corelativ constatării că a fost depășit termenul rezonabil de

soluționare a Dosarului nr. 47701/CC.

Necontestat,

intimații sunt titularii unui drept la despăgubiri pentru imobilul teren în

suprafață de 1.215 mp situat în București, sector 2, str. B. (fostă 6). Acest

drept le-a fost recunoscut prin Decizia nr. 237 din 3 august 2009 emisă de

AVAS.

Dosarul aferent

notificării menționate s-a predat Secretariatului Comisiei Centrale și a fost

înregistrat în luna septembrie 2009, sub nr. 47701/CC.

Până la data

soluționării recursului de față, 10 februarie 2012, recurenta nu a emis decizia

reprezentând titlu de despăgubire și, de altfel, nu a făcut nici dovada

parcurgerii etapei anterioare, a transmiterii dosarului în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

În acest condiții,

Înalta Curte reține, la fel ca judecătorul fondului, că s-a depășit termenul

rezonabil de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor.

Indiferent de natura

dificultăților întâmpinate, recurenta nu poate justifica o pasivitate de peste

2 ani și 6 luni, ci, în calitate de autoritate administrativă învestită cu

competențe speciale în materia acordării despăgubirilor stabilite prin legi cu

caracter reparatoriu, era datoare să întreprindă toate demersurile necesare

pentru ca procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 să se

deruleze, în ansamblul său, într-un termen rezonabil, nefiind admisibil ca

intimații să nu poată întrezări finalul procedurii ce a debutat în anul 2001.

Răspunzând punctual

criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Referitor la

norma administrativă ce reglementează ordinea soluționării dosarelor

înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta susține că

prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a adoptat o nouă modalitate de

soluționare a dosarelor, făcând distincție între dosarele înregistrate

înaintate și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, instituind drept

criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor.

Fără a nega dreptul

autorității recurente de a adopta norme în vederea organizării activității

sale, totuși Înalta Curte nu poate face abstracție de faptul că dosarul

intimaților, înregistrat în cursul anului 2009 nu a fost soluționat nici până

în prezent.

Or, complexitatea

etapelor procedurii administrative și faptul că legea specială nu prevede un

termen pentru soluționarea dosarelor, nu pot constitui argumente care să

justifice prelungirea sine die a momentului emiterii deciziei reprezentând

titlu de despăgubire pentru intimații-reclamanți.

Așa fiind, pe baza

jurisprudenței consecvente a Curții Europene a Drepturilor Omului, Înalta Curte

reține că autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a

aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil, pentru că aceasta

înseamnă să-și invoce propria culpă în privința încălcării drepturilor

recunoscute prin Convenție.

1.2. Cu privire la

plata cheltuielilor de judecată

Instanța de control

judiciar reține că instanța de fond a aplicat corect prevederile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

Câtă vreme acțiunea

reclamanților a fost admisă, fiind reținută încălcarea duratei rezonabile a

procedurii administrative, autoritatea pârâtă are calitatea de „parte căzută în

pretenții”, în sensul textului de lege menționat, iar suma de 2.000 RON,

reprezentând onorariul de avocat, nu poate fi considerată excesivă în raport cu

miza litigiului și demersurile efectuate pentru recunoașterea dreptului pretins

de reclamanți.

Totodată, pârâta are

calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 554/2004, neavând relevanță, sub aspectul obligației de plată a

cheltuielilor de judecată, modul său de organizare administrativă sau de

structurare a bugetului.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

În temeiul

dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi obligată să plătească

intimaților-reclamanți Z.D.Ș.O. și I.M., cheltuieli de judecată în sumă de

2.000 RON, reprezentând onorariul de avocat suportat la instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței

nr. 1840 din 9 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 2.000 RON,

reprezentând cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM