ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2352/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

1.Circumstanțele cauzei. Conținutul

cererii de chemare în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București

la data de 24 ianuarie 2011, reclamantul F.S. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia la

(I) analizarea dosarului înregistrat la Comisie cu nr. 37239/ CC, în privința

verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului situat in București, la (II) desemnarea unui evaluator si la (III) predarea

dosarului acestuia în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termen de

30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, ca și la (IV) emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire, pentru imobilul menționat, în termen

de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

1.1. În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că dosarul său ce a stat la baza emiterii Dispoziției

Primarului Municipiului București nr. 7353 din 30 ianuarie 2007, a fost

înaintat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor încă din anul

2007 și înregistrat la această autoritate sub nr. 37239/ CC.

A menționat reclamantul că dosarul se

află la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de aproape 4 ani,

însumând astfel 10 ani de la data depunerii notificării în baza Legii nr. 10/2001,

fapt ce contravine principiului soluționării unei cereri într-un termen

rezonabil.

1.2. La termenul de judecată din

data de 14 iunie 2011, reclamantul a arătat că își restrânge obiectul acțiunii,

în sensul că solicită doar obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire în termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii.

Prin sentința nr. 4146 din 14 iunie

2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea astfel cum a fost restrânsă de

reclamant, a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului decizia

reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, a admis în parte cererea de acordare a cheltuielilor

de judecată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.800 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a reținut că prin Dispoziția nr. 7353 din 30 ianuarie 2007 a Primarului

General al Municipiului București s-a respins notificarea formulată de

reclamant privind restituirea în natură a construcției demolată din imobilul

situat în București, sector 3 și s-au acordat măsuri reparatorii prin

echivalent pentru această construcție.

Dispoziția a fost înaintată Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dosarul fiind înregistrat sub nr.

37239/ CC, iar pârâta a analizat acest dosar în privința legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și a procedat la

desemnarea unui evaluator, astfel cum rezultă din anexa nr. 148 la contractul

de prestări servicii nr. 14/2009, depusă în copie la dosar.

Instanța de fond a constatat că

Legea 247/2005 instituie o procedură complexă pentru stabilirea și plata

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dar nu prevede un

termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În lipsa unei dispoziții exprese sub

acest aspect, instanța este datoare să exercite un control asupra dreptului de

apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție reală a

drepturilor fundamentale ale cetățenilor consfințite prin Constituția României

și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În condițiile în care dispoziția

privind acordarea despăgubirilor este emisă în luna ianuarie 2007 și până în

prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire, Curtea a

apreciat că acest interval de timp nu poate fi considerat un termen rezonabil

în sensul art. 6 din C.E.D.O.

În ceea ce privește solicitarea de a

emite decizia în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii, Curtea a apreciat că se impune stabilirea unui termen mai lung în

acest scop, cu atât mai mult cu cât procedura administrativă reglementată de titlul

VII al Legii 247/2005 dă posibilitatea formulării unor obiecțiuni la raportul

de evaluare, fiind astfel necesară o perioadă mai mare de timp pentru

stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Împotriva sentinței pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.).

Criticând sentința primei instanțe

pe care a apreciat-o ca fiind netemeinică și nelegală, recurenta C.C.S.D. a

înfățișat, în principal, următoarele motive de recurs:

- în mod greșit prima instanță a

reținut că în speță au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui

termen rezonabil de soluționare a cauzei, în condițiile în care a fost deja parcursă

etapa transmiterii și înregistrării, dosarul reclamantului fiind deja trimis spre

evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare;

- jurisprudența Înaltei Curți în

materie de „termen rezonabil” este în sensul determinării acestuia prin

raportare la criterii vizând complexitatea cauzei, conduita reclamantului și

cea a autorităților competente, în funcție de care, în cauză, se impunea constatarea

privind respectarea termenului rezonabil;

- în subsidiar, se impunea oricum

aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., onorariul apărătorului

fiind nepotrivit de mare față de munca depusă în soluționarea cauzei.

instanței de control judiciar.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând sentința

atacată în raport de criticile aduse, dar și de actele și lucrările dosarului, și

prin prisma prevederilor legale incidente din cuprinsul titlului VII al Legii nr.

247/2005, reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate din cele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de natură a atrage fie casarea, fie

modificarea hotărârii, în considerarea celor în continuare arătate.

Actele și lucrările dosarului atestă,

în opinia Înaltei Curți, că prima instanță, în mod corect a admis acțiunea reclamantului-intimat,

astfel cum a fost aceasta precizată și restrânsă la data de 14 iunie 2011,

reținând că față de data emiterii Dispoziției nr. 7353, la 30 ianuarie 2007, de

către Primarul General al Municipiului București și a înregistrării dosarului

la autoritatea recurentă, în același an, sub nr. 37239/ CC, nu au fost respectate

cerințele termenului rezonabil de finalizare a procedurii de emitere a titlului

de despăgubire.

Susținerile recurentei-pârâte

referitoare la parcurgerea și durata etapelor procedurii administrative nu pot

fi primite și nici calificate ca temeiuri obiective pentru neemiterea titlului

de despăgubire în temeiul Legii nr. 247/2005, întrucât demersurile au fost

inițiate în urmă cu 10 ani (de la data depunerii notificării) iar potrivit dispozițiilor

art. 6 din C.E.D.O., care obligă la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil,

în calculul unui atare termen este inclusă și perioada derulării procedurii

administrative.

Nu mai puțin recurenta-pârâtă are

obligația de a-și exercita atribuțiile cu respectarea principiului

operativității, care obligă orice structură administrativă ca în scopul

interesului general, dar și a drepturilor și intereselor particulare, să

acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

În fine, Înalta Curte apreciază că

sunt nefondate criticile recurentei pe acest aspect, cu atât mai mult cu cât în

cauză, instanța de fond, reținând tocmai durata și complexitatea procedurilor administrative

la care a făcut referire autoritatea recurentă, a dispus obligarea acesteia la

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termen de 6 luni de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii, și nu în termenul de 30 de zile indicat și

solicitat de reclamantul-intimat.

Nefondate sunt și criticile vizând greșita

obligare la plata cheltuielilor de judecată, câtă vreme judecătorul fondului a

realizat o corectă aplicare în cauză a prevederilor art. 276 C. proc. civ.,

admițând motivat și numai în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Față de cele mai sus arătate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat recursul autorității

recurente, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. pentru etapa recursului, conform

chitanței reprezentând onorariul de avocat, depusă la dosar (fila 13 pentru suma

de 2.000 lei).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 4146

din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal,ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la 2.000 lei

cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 15 mai 2012.