ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4257/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată la data de 2

noiembrie 2010, pe rolul Curții de Apel București, reclamanta P.M.C. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor obligarea la transmiterea Dosarului nr. 37080/CC la evaluator în

vederea stabilirii cuantumului despăgubirii ce i se cuvine conform actelor

existente în acest dosar, astfel încât să fie în măsura pârâta să emită într-un

termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii

ce se va pronunța în prezenta cauză, a unei decizii de acordare a titlului de

despăgubire cuprinzând măsurile reparatorii prin echivalent pentru imobilul

construcție ce nu mai poate fi restituit în natură și care face obiectul

Dispoziției nr. 7583 din 28 martie 2007 emisă de Primăria Municipiului

București, decizie ce a stat la baza constituirii dosarului de despăgubire

înregistrat la ANRP sub nr. 37080/CC din 2007.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că a formulat Notificare pentru reconstituirea dreptului de

proprietate pentru imobilul din București, sector 2.

A mai arătat

reclamanta că dosarul cuprinzând documentele ce au stat la baza emiterii

Dispoziției nr. 7583 din 28 martie 2007 a fost înaintat la CCSD - ANRP, unde a

fost înregistrat sub nr. 37080/CC din 2007.

S-a mai susținut că

ulterior, a formulat nenumărate cereri de soluționare a Dosarului nr. 37080/CC

prin emiterea titlului de despăgubire, argumentând inclusiv cu starea de

sănătate absolut precară și care o împiedică să mai practice în mod regulat o

activitatea remunerată.

A concluzionat

reclamanta că de la data înregistrării notificării, în anul 2001 și până la

data introducerii acțiunii de față, au trecut 10 ani, fără ca în această

perioadă, autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii,

ceea ce determină raportarea la dispozițiile art. 6 parag. 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului privind durata excesivă a procedurilor

administrative, durată care este de natură a încălca în mod evident principiul

soluționării într-un termen rezonabil al cauzei.

Prin Sentința nr.

5438 din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta P.M.C., a obligat pârâta să transmită de îndată Dosarul nr. 37080/CC

la un evaluator, a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlul de

despăgubire în termen de 30 de zile de la finalizarea procedurii de evaluare și

a respins în rest solicitarea reclamantei.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut în esență următoarele.

În anul 2007 a fost

emisă Dispoziția nr. 7583 din 28 martie 2007 a Primarului General al

Municipiului București prin care s-a dispus acordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent pentru apartamente din imobilul sus-indicat.

Din anul 2007 până în

anul 2011 pârâta nu a finalizat procedura legală prevăzută de Legea nr.

247/2005 privind emiterea titlului de despăgubiri.

Astfel a constatat

instanța nejustificată nesoluționarea cererii privind acordarea măsurilor

reparatorii la circa 10 ani de la notificare și la circa 4 ani de când dosarul

se afla la pârâtă.

Prin urmare, instanța

a apreciat întemeiată solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la

transmiterea dosarului său în vederea evaluării.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor pentru că s-a considerat că hotărârea este netemeinică.

În motivele de recurs

se arată că, prin Hotărârea de Guvern nr. 527/2006 a fost aprobat

contractul-cadrul și onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizați,

persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a

imobilelor conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Astfel, în temeiul

acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu

societățile de evaluatori sau evaluatorii, în care este indicat termenul de

executare a evaluării, care este de 20 de zile.

Prin urmare se

apreciază nu pot fi reținute termenele de 30 de zile și de 60 de zile, indicat

de instanța de fond, în care recurenta să transmită dosarul la evaluator și să

emită decizia conținând titlul de despăgubire.

Sunt criticate

susținerile instanței de fond referitoare la depășirea termenului rezonabil de

soluționare a cererii și s-a subliniat faptul că potrivit Deciziei nr. 2815 din

16 septembrie 2008 care a înlocuit Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006,

dosarele se transmit la evaluator în ordinea înregistrării lor, în raport de

categoria de dosare, adică cele înregistrate anterior intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007 și a celor înregistrate ulterior.

În aceste condiții,

se arată că nu poate fi considerat depășit termenul rezonabil, iar soluționarea

dosarelor în ordinea înregistrării s-a făcut pentru a respecta principiul

egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Legea nr. 247/2005,

în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în

care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr.

1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Cu toate acestea,

dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 7583 din 28 martie

2007 a Primarului General al Municipiului București cu propunere de acordare a

despăgubirilor, nu a fost soluționat deși au trecut 10 ani de la data

formulării notificării și 4 ani de când dosarul se află la recurenta-pârâtă.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se

constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive

care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Criticile din recurs

ce vizează termenul stabilit de instanța de fond pentru emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire sunt nefondate.

Complexitatea

procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005

constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi

invocată pentru justificarea unei conduite de pasivitate a autorității publice.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței nr. 5438 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM