ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1051/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 3331 din 10 mai 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

a admis acțiunea formulată de reclamanții N.I. și D.V., în contradictoriu cu

pârâta C.C.S.D., și a obligat pârâta să înainteze dosarul aferent Dispoziției

de restituire nr. 7481/2007 emisă de Primăria Municipiului București unui

evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de expertiză, în termen de

30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, și să emită titlul de

despăgubire, potrivit sumei ce va rezulta din raportul de evaluare în termen de

15 zile de la data comunicării acestuia. Prin aceeași sentință, instanța de

judecată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției pentru

coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, din cadrul Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților, reținând că nu are personalitate juridică

și, în consecință, a respins acțiunea față de aceasta.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Dispoziția nr.

7481/2007 emisă de Primăria Municipiului București s-a dispus acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanților pentru imobilul

situat în București.

Dispoziția menționată

împreună cu dosarul aferent, întocmite potrivit dispozițiilor Titlului VII

capitolul 5, art. 16 alin. (2) și (3) din Legea nr. 247/2005, însoțit de avizul

de legalitate prevăzut de aceleași dispoziții legale au fost înaintate pârâtei

ANRP care ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de alin. (4), (5) și (6)

ale aceluiași articol în vederea emiterii deciziei cuprinzând titlul de

despăgubiri.

Deși pârâta a

confirmat reclamantelor înregistrarea dosarului aferent Dispoziției nr.

7481/2007, nici până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată

aceasta nu demarase procedura prevăzută de dispozițiile legale menționate

anterior.

Deși legea nu impune

un termen de soluționare a cererilor, iar prin Decizia nr. 2815/16 septembrie

2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a stabilit o

modalitate aleatorie de selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de

restituire, neefectuarea nici uneia din operațiunile juridice necesare emiterii

titlului de despăgubire într-un interval de 1 an de la data înregistrării dosarului

poate fi însă apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantelor

la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este

prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pârâta nu a depus la dosarul

cauzei nici o dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru

care cererea reclamanților nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar

invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate

fi reținută în condițiile în care avizul de legalitate al Prefectului există în

cadrul acestuia, iar dispozițiile legale incidente în cauză nu prevăd

completarea acestuia după emiterea avizului de legalitate.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru motive pe care le-a

încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului formulat, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond a reținut în

mod greșit că în speță a fost încălcat termenul rezonabil, dispunând obligarea

sa la emiterea titlului de despăgubire fără a ține cont de aspectele obiective

și procedura complexă privind soluționarea dosarului de despăgubire al

reclamanților.

A mai susținut

recurenta, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod netemeinic că

soluționarea completării dosarului cu noi înscrisuri nu ar fi fost necesară iar

termenul stabilit de 15 zile de la comunicarea raportului de evaluare, pentru

emiterea deciziei, nu poate fi respectat din motive obiective.

Intimata-reclamantă

N.I. a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului formulat și

menținerea soluției instanței de fond, ca legală și temeinică.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în

concluziile scrise cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este

nefondat.

Astfel, în ceea ce

privește criticile recurentei privind reținerea încălcării principiului

procesului rezonabil, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind

nefondate.

Intimații-reclamanți

au solicitat instanței de contencios administrativ constatarea refuzului

autorității administrative de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire

pentru terenul situat în București, în temeiul Titlului VII din Legea nr.

247/2005, calitatea de persoane îndreptățite la despăgubire, fiindu-le

recunoscută prin Dispoziția Primăriei Municipiului București nr. 7481 din 12

februarie 2007, dispoziție prin care a fost soluționată notificarea formulată

de autorul acestora Dumitru Gheorghe înregistrată la data de 1 august 2001.

Este adevărat că

dispozițiile Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru

acordarea despăgubirilor” din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, nu prevăd

un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Cu toate

acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale mai sus menționate, având ca

obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie soluționată

într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorității

publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare și până la

momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii

judecătorești irevocabile.

În speță, autorul

reclamanților a început procedurile de recuperare a bunului său sau a

contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul cu

dispoziția nr. 7481/12 februarie 2007 priind acordarea măsurilor reparatorii

prin echivalent a fost comunicat secretariatului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 37079/CC.

Instanța de control

judiciar, având în vedere intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a

desfășurat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv,

constată că în mod corect instanța de fond a reținut prin sentința atacată,

încălcarea principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil

consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Susținerile

recurentei privind solicitarea adresată Primăriei București privind motivarea

soluției adoptate prin emiterea Dispoziției nr. 7481 din 12 februarie 2007 ca

și necesitatea completării dosarului cu anumite acte nu reprezintă motive

obiective suficiente pentru întârzierea nejustificată în emiterea titlului de

despăgubire, instanța de fond apreciind în mod corect în raport de probatoriul

administrat în cauză că aceasta întârziere reprezintă o încălcare a drepturilor

reclamanților la soluționarea cererii într-un termen rezonabil.

De altfel, pe

parcursul procedurii administrative reclamanții au solicitat

recurentei-reclamante soluționarea dosarului cu prioritate încă din anul 2008

având în vedere starea de sănătate dovedită cu acte medicale a acestora, acesta

nefiind soluționat nici după pronunțarea instanței de fond.

În ceea ce privește

susținerile recurentei privind viciile Dispoziției nr. 7481 din 12 februarie

2007 și solicitările adresate Primăriei București, se constată că, astfel cum

în mod corect a reținut și instanța de fond prin sentința atacată, aceste

solicitări exced atribuțiilor acordate acestei autorități, de normele legale

incidente, având în vedere avizul de legalitate al Prefectului cât și faptul

că, dispozițiile legale nu prevăd completarea dosarului după emiterea avizului

de legalitate.

Criticile recurentei

cu privire la imposibilitatea obiectivă de a proceda la emiterea deciziei

privind despăgubirile în termenul stabilit de instanță, respectiv în termen de

15 zile de la comunicarea raportului de evaluare, sunt de asemenea nefondate,

având în vedere faptul că prin aceeași sentință recurentei-reclamante i s-a

stabilit un termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței pentru

înaintarea dosarului aferent Dispoziției de restituire nr. 7481/2007, unui

evaluator autorizat, în vederea întocmirii raportului de expertiză.

De altfel, fixarea

acestor termene este în concordanță cu dispozițiile art. 18 alin. (6) din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora instanța poate

stabili prin dispozitiv la cererea părții interesate, un termen de executare.

Având în vedere toate

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul de

față, ca nefondat.

Totodată, în temeiul

art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta-pârâtă va fi obligată la plata către

intimații-reclamanți, a sumei de 1.860 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român -

C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 3331 din 10 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

plata către intimații-reclamanți N.I. și D.V. a sumei de 1.860 RON, cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM