ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2311/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea formulată, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire; fixarea unui termen în care să fie obligate autoritățile pârâte să emită Decizia solicitată la punctul 1 din acțiune, respectiv 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, precum și la plata către reclamanți de penalități de întârziere în cuantum de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului pentru emitere și până la emiterea actului administrativ.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 5338 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire aferent imobilului menționat în Dispoziția nr. 8488 din 12 iulie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului București, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins cererea privind penalitățile de întârziere, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 8488/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 44225/CC. Totodată, dosarul amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și s-a constatat că este legală.

Curtea a constatat că se impune admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire aferent imobilului menționat în Dispoziția nr. 8488 din 12 iulie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului București având în vedere că notificarea a fost emisă în anul 2001, iar Dispoziția nr. 8488 a fost emisă la data de 12 iulie 2007, nefiind soluționată nici în prezent cererea reclamantului privind evaluarea imobilului și ulterior emiterea deciziei privind titlul de despăgubire, refuzul manifestat de către autoritatea publică pârât având natura unui exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, neavând relevanță ordinea de prioritate stabilită în cadrul pârâtei prin dispoziții interne, astfel încât s-a apreciat că au fost depășite limitele marjei de apreciere din partea autorităților publice în privința modului în care au procedat la soluționarea cererii reclamantului.

Cu privire la cererea formulată în contradictoriu cu pârâta ANRP, Curtea a reținut că nu îi revenea acestei autorități publice obligația de a desemna un evaluator și de a emite decizia privind titlul de despăgubire, ci exclusiv titlul de plată, fiind vorba despre o procedură ulterioară aceleia care face obiectul prezentei acțiuni. Cu privire capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere, prima instanță a apreciat că acesta este neîntemeiat, având în vedere soluția pronunțată cu privire la pârâta ANRP, iar pe de altă parte, împrejurarea că reclamantul are la dispoziție art. 24 - 25 din Legea nr. 554/2004 în sensul obligării pârâtei CCSD la executarea titlului executoriu privind emiterea deciziei în cauză, sub sancțiunea unor penalități de întârziere, în condițiile prescrise de această procedură urgentă.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurentul susține că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora, urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate, deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant.

Recurentul a expus etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 le presupune, iar referitor la etapa evaluării, s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul C.C.S.D. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. În alineatul 8 se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Autoritatea recurentă apreciază că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că refuzul manifestat de către autoritatea publică pârât are natura unui exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, neavând relevanță ordinea de prioritate stabilită în cadrul pârâtei prin dispoziții interne. Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate. După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII, nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării. Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul celerității procedurilor judiciare. Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță. Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența Convenția Europeană a Drepturilor Omului se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative. Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantului de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acestuia. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 5338 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012. Procesat de GGC - LM