ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2311/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin acțiunea formulată, reclamantul B.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora la emiterea deciziei care să

conțină titlul de despăgubire; fixarea unui termen în care să fie obligate

autoritățile pârâte să emită Decizia solicitată la punctul 1 din acțiune,

respectiv 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței, precum și la plata

către reclamanți de penalități de întârziere în cuantum de 100 RON pentru

fiecare zi de întârziere, de la expirarea termenului pentru emitere și până la

emiterea actului administrativ.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 5338 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul B.M., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâtul Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind

titlul de despăgubire aferent imobilului menționat în Dispoziția nr. 8488 din

12 iulie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului București, a respins ca

neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins cererea privind

penalitățile de întârziere, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că etapa transmiterii și

înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind

acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul

aferent Dispoziției nr. 8488/2007 a fost transmis de Primăria Municipiului

București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la

Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 44225/CC.

Totodată, dosarul

amintit mai sus a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de

restituire în natură a imobilului și s-a constatat că este legală.

Curtea a constatat că

se impune admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării pârâtului Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia

privind titlul de despăgubire aferent imobilului menționat în Dispoziția nr.

8488 din 12 iulie 2007 emisă de Primarul General al Municipiului București

având în vedere că notificarea a fost emisă în anul 2001, iar Dispoziția nr.

8488 a fost emisă la data de 12 iulie 2007, nefiind soluționată nici în prezent

cererea reclamantului privind evaluarea imobilului și ulterior emiterea

deciziei privind titlul de despăgubire, refuzul manifestat de către autoritatea

publică pârât având natura unui exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din

Legea nr. 554/2004, neavând relevanță ordinea de prioritate stabilită în cadrul

pârâtei prin dispoziții interne, astfel încât s-a apreciat că au fost depășite

limitele marjei de apreciere din partea autorităților publice în privința

modului în care au procedat la soluționarea cererii reclamantului.

Cu privire la cererea

formulată în contradictoriu cu pârâta ANRP, Curtea a reținut că nu îi revenea

acestei autorități publice obligația de a desemna un evaluator și de a emite

decizia privind titlul de despăgubire, ci exclusiv titlul de plată, fiind vorba

despre o procedură ulterioară aceleia care face obiectul prezentei acțiuni.

Cu privire capătul de

cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata penalităților de

întârziere, prima instanță a apreciat că acesta este neîntemeiat, având în

vedere soluția pronunțată cu privire la pârâta ANRP, iar pe de altă parte,

împrejurarea că reclamantul are la dispoziție art. 24 - 25 din Legea nr.

554/2004 în sensul obligării pârâtei CCSD la executarea titlului executoriu

privind emiterea deciziei în cauză, sub sancțiunea unor penalități de

întârziere, în condițiile prescrise de această procedură urgentă.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea căii de

atac, recurentul susține că aspectele reținute de instanța de fond potrivit

cărora, urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.

247/2005, s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt

neîntemeiate, deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor

omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv,

complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și

importanța litigiului pentru reclamant.

Recurentul a expus

etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 le presupune, iar referitor la etapa evaluării, s-a arătat că,

după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în ordinea de

înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie care a fost

adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor

îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul C.C.S.D.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și

sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând

avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alineatul 3 al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat

cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi

transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Legiuitorul a

menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului

de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de

evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alineatul 8 se

arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere

a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor

emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care

urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de

despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor

consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Autoritatea recurentă

apreciază că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că refuzul manifestat

de către autoritatea publică pârât are natura unui exces de putere în sensul

art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, neavând relevanță ordinea de prioritate

stabilită în cadrul pârâtei prin dispoziții interne.

Criticile din

motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest

aspect sunt nefondate.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII, nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele

preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este

principiul celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil

impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,

atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de

normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea

proceduri, așa cum este cazul în speță.

Pentru respectarea

termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,

astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de

diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența Convenția Europeană a Drepturilor

Omului se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au

invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantului de emitere

a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acestuia.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței civile nr. 5338 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 mai 2012.

Procesat de GGC - LM