ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 373/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.M.C. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire și plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere ca urmare a nerespectării obligației de emitere a deciziei, de la data introducerii acțiunii și până la data îndeplinirii obligației. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Dispoziția nr. 9232 din 11 decembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 10 din Sectorul 1, dosarul fiind înaintat Secretariatului Comisiei Centrale sub nr. 44016/CC.

Deși au trecut trei ani de la emiterea Dispoziției, dosarul de despăgubire nu a fost soluționat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Curtea de Apel București - secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3160 din 23 mai 2011, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să emită decizia privind titlul de despăgubire în termen de trei luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței. Totodată, instanța a respins cererea de acordare a daunelor cominatorii ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că tergiversarea emiterii titlului de plată pe o perioadă de peste 3 ani, cumulată cu invocarea unor motive inconsistente după primirea cererii de chemare în judecată conturează existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Recurenta a susținut că, în mod greșit instanța de fond a reținut că în speță au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, întrucât etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă iar etapele evaluării și emiterii deciziei sunt etape condiționate de ordinea de soluționare a dosarului de despăgubiri, așa cum prevede Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Astfel, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, Comisia Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de apariția O.U.G.

nr. 81/2007 și cele transmise după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe. Dosarul de despăgubire al reclamantei face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007. În ceea ce privește obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de despăgubire în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței s-a susținut că instanța nu a ținut cont de faptul că dosarele de despăgubiri se transmit la evaluator după care persoanele îndreptățite pot formula obiecțiuni, apoi trebuie inclus intervalul de timp ce cuprinde activitatea de redactare, avizare, semnare a deciziei etc. Recursul este nefondat.

În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta C.M.C. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței obligarea acestei pârâte să numească un evaluator și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire precum și obligarea pârâtei la daune în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligației. În cauză, este necontestat că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea acesteia de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire și plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere.

Dosarul aferent Dispoziției Primarului Municipiului București nr. 9232/2007 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr. 44016/CC și, deși au trecut trei ani de la emiterea Dispoziției nu a fost soluționat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel fiind, în speță sunt aplicabile prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora: - alin. (1): „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.", - alin. (2): „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor." - alin. (2 1 ): „Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta." - alin. (2 2 ): „Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

- alin. (3): „în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces- verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi." - alin. (4): „Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură." - alin. (5): „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare." - alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale.

Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire." Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare." În alin. (8) se arată că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Este adevărat că Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, precum nici în Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluționare să fie lăsată la voia autorității competente.

Astfel, în primul rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice, este principiul operativității, care obligă orice structură administrativ ca, în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient. În acest sens, trebuie menționată Recomandarea CM(2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administrații), ca administrațiile publice să acționeze și să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă.

Într-adevăr, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din TVE, recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetățeni europeni. Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil. Or, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislația primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât și în reglementările secundare - H.G.

nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008, în cazul de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare. Pe de altă parte, trebuie menționat și faptul că, în jurisprudența sa constantă, înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal a statuat că termenul rezonabil, ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice centrale sau locale.

Cu toate acestea, dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 9232/2007 a Primarului Municipiului București, nu a fost soluționat, până la data pronunțării sentinței. În raport cu data declanșării procedurii administrative - anul 2007 și cu data înregistrării dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - precum și în raport cu importanța cauzei pentru intimata-reclamantă, dar și cu atitudinea de tergiversare manifestată de autoritățile administrative competente, rezultă că în speță a fost încălcat termenul rezonabil de către autoritățile respective, ceea ce reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este definit ca atitudinea de a nu soluționa cererea unei persoane, manifestată cu exces de putere.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din aceeași lege, prin exces de putere se înțelege exercitarea de către autoritățile publice a dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor competenței legale sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Or, în cauză, așa cum s-a argumentat mai sus, autoritățile administrative competente sesizate cu soluționarea cererii formulate de intimata-reclamantă, și-au exercitat dreptul de apreciere cu privire la intervalul de timp în care erau datoare să rezolve cererea în litigiu, cu încălcarea termenului rezonabil, ca element al dreptului fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimata-reclamantă.

Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă este în culpă, pentru că nu a luat măsuri eficiente pentru soluționarea cererii intimatei-reclamante, astfel că susținerile și criticile acesteia sunt fondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o va modifica în sensul că va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire. Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea privind obligarea la plata de daune cominatorii, deoarece o astfel de cerere, privind emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire sub sancțiunea de daune cominatorii, nu este justificată, această sancțiune nefiind prevăzută de art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 - sunt prevăzute penalități pe zi de întârziere pentru ca persoana vătămată să își vadă dreptul restabilit. Acestea se stabilesc în favoarea reclamantului și nu trebuie confundate cu despăgubirile pentru întârzierile în executarea hotărârii, acordate în cadrul procedurii speciale de executare prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărârile definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare. Pentru toate aceste considerente, constatând că recursul formulat de pârâtă este nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc.

civ., iar sentința primei instanțe menținută ca fiind legală și temeinică. În baza art. 174 C. proc. civ. recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata C.M.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 3160 din 3 mai 2011 a Curții de Apel București - secția a VlII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata C.M.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2012