ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 373/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 373/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta C.M.C. a chemat în judecată

Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia să emită

decizia reprezentând titlu de despăgubire și plata de daune cominatorii în

cuantum de 100 lei pe zi de întârziere ca urmare a nerespectării obligației de

emitere a deciziei, de la data introducerii acțiunii și până la data

îndeplinirii obligației.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că, prin Dispoziția nr. 9232 din 11 decembrie 2007 emisă de Primăria

Municipiului București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru apartamentul nr. 10 din Sectorul 1, dosarul fiind înaintat

Secretariatului Comisiei Centrale sub nr. 44016/CC.

Deși au trecut trei ani de la emiterea

Dispoziției, dosarul de despăgubire nu a fost soluționat de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Curtea de Apel București - secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3160 din 23 mai

2011, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, obligând pârâta să

emită decizia privind titlul de despăgubire în termen de trei luni de la data

rămânerii irevocabile a sentinței.

Totodată, instanța a respins cererea

de acordare a daunelor cominatorii ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că tergiversarea emiterii titlului de plată pe o perioadă de

peste 3 ani, cumulată cu invocarea unor motive inconsistente după primirea

cererii de chemare în judecată conturează existența unui refuz nejustificat de

soluționare a cererii, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs Statul Român prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta a susținut că, în mod greșit

instanța de fond a reținut că în speță au fost încălcate dispozițiile privind

respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, întrucât etapa

transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă iar etapele evaluării

și emiterii deciziei sunt etape condiționate de ordinea de soluționare a

dosarului de despăgubiri, așa cum prevede Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008

a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, prin Decizia nr. 2815 din 16

septembrie 2008, Comisia Centrală a stabilit două categorii de dosare,

respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de apariția

O.U.G. nr. 81/2007 și cele transmise după intrarea în vigoare a acestei

ordonanțe.

Dosarul de

despăgubire al reclamantei face parte din categoria dosarelor transmise

Secretariatului Comisiei Centrale înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007.

În ceea ce privește obligarea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia privind titlul de

despăgubire în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a sentinței

s-a susținut că instanța nu a ținut cont de faptul că dosarele de despăgubiri

se transmit la evaluator după care persoanele îndreptățite pot formula

obiecțiuni, apoi trebuie inclus intervalul de timp ce cuprinde activitatea de

redactare, avizare, semnare a deciziei etc.

Recursul este nefondat.

În fapt, prin acțiunea introductivă de

instanță reclamanta C.M.C. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței obligarea acestei pârâte să

numească un evaluator și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire

precum și obligarea pârâtei la daune în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de

la data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea obligației.

În cauză, este necontestat că

reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor obligarea acesteia de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire

și plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere.

Dosarul aferent Dispoziției Primarului

Municipiului București nr. 9232/2007 a fost transmis Secretariatului Comisiei

Centrale, fiind înregistrat sub nr. 44016/CC și, deși au trecut trei ani de la

emiterea Dispoziției nu a fost soluționat de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

Legea nr. 247/2005 stabilește

procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse

în vederea emiterii unei decizii reprezentând titlul de despăgubire de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel fiind, în speță sunt aplicabile

prevederile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform cărora:

- alin. (1): „Deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu

soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele

conducătorilor administrației publice centrale

învestite cu soluționarea

notificărilor

și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca

despăgubire,

însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al

restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice

înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de

persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele

proprii, se predau pe bază

de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe

județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi.",

- alin. (2): „Notificările

formulate potrivit prevederilor Legii nr.

10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,

republicată,cu modificările și

completările ulterioare care nu au fost

soluționate în sensul arătat la alin.

(1)

până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului

Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de

deciziile/dispozițiile emise de

entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după

caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale

conținând propunerile motivate de acordare a

despăgubirilor, după caz, de

situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga

documentație aferentă acestora, inclusiv orice

acte juridice care descriu

imobilele construcții demolate depuse de

persoana îndreptățită și/sau

regăsite în

arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii

definitive

a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor."

- alin. (2

1

):

„Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate

pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de

referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior

exercitării controlului de legalitate de către acesta."

- alin. (2

2

):

„Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute

la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care

atestă imposibilitatea atribuirii,

în compensare, total sau parțial, a

unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

-

alin.

(3):

„în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a

prezentei

legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului

finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la

predarea, pe bază de proces-

verbal de

predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor

documentațiilor

depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate

prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie

acordarea de titluri de valoare

nominală

și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a

prezentei

legi."

-

alin. (4): „Pe baza situației juridice

a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul

Comisiei Centrale

procedează la analizarea

dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința

verificării

legalității respingerii cererii de restituire în natură."

-

alin. (5): „Secretariatul Comisiei

Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2),

în care, în mod

întemeiat cererea de

restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi

transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare."

-

alin. (6): „După

primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va

efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care

îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport

va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor

fi acordate titlurile de despăgubire."

Legiuitorul a menționat în mod

detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de

către evaluatorul numit.

În mod expres,

în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menționează că „în baza

raportului de evaluare Comisia Centrală va

proceda

fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la

trimiterea

dosarului spre reevaluare."

În alin. (8) se arată că dispozițiile alin.

(1) - (2) și (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de

despăgubire se aplică în

mod corespunzător

și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și

art. 31 din

Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945

- 22 decembrie 1989,

republicată, în

care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda

ca despăgubire,

iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se

va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor până la

concurența sumei reprezentând cuantumul

despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

Este adevărat că Titlul VII - Regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede

nici un termen limită pentru soluționarea dosarelor privind emiterea titlurilor

de despăgubire, termen care nu se regăsește nici în Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, precum nici în Decizia nr. 2815 din 16

septembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar

această situație nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluționare

să fie lăsată la voia autorității competente.

Astfel, în primul rând, este unanim

acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea

organelor administrației publice, este principiul operativității, care obligă

orice structură administrativ ca, în scopul realizării interesului general, dar

și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să

acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

În acest sens, trebuie menționată Recomandarea

CM(2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniștri al

Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul

bunei administrări (administrații), ca administrațiile publice să acționeze și

să-și execute obligațiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea

cauzei și cu interesele care există în cauza respectivă.

Într-adevăr, ca urmare a aderării

României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la

Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din TVE,

recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, cetățenii

români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental,

în raport cu statutul lor de cetățeni europeni.

Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă,

orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod

imparțial, corect și într-un termen rezonabil.

Or, având în

vedere dispozițiile art. 20 din Constituție, prevederile legale interne, atât

cele cuprinse în legislația primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de față, cât

și în reglementările secundare - H.G. nr. 1095/2005 și Decizia nr. 2815/2008,

în cazul de față, referitoare la procedura de soluționare a cererilor care au

ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea

Statului Român, nu pot fi nici interpretate și nici aplicate cu ignorarea

dreptului la o bună administrare și cu încălcarea termenului rezonabil de

soluționare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună

administrare.

Pe de altă parte, trebuie menționat și

faptul că, în jurisprudența sa constantă, înalta Curte de Casație și Justiție -

secția de contencios administrativ și fiscal a statuat că termenul rezonabil,

ca garanție a unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.,

este pe deplin aplicabil și în cadrul procedurilor administrative reglementate

pentru soluționarea oricăror cereri de către organele administrației publice

centrale sau locale.

Cu toate acestea, dosarul reclamantei,

în care a fost emisă Dispoziția nr. 9232/2007 a Primarului Municipiului

București, nu a fost soluționat, până la data pronunțării sentinței.

În raport cu data declanșării

procedurii administrative - anul 2007 și cu data înregistrării dosarului la

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - precum și în raport cu

importanța cauzei pentru intimata-reclamantă, dar și cu atitudinea de

tergiversare manifestată de autoritățile administrative competente, rezultă că

în speță a fost încălcat termenul rezonabil de către autoritățile respective,

ceea ce reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat este definit ca atitudinea de a

nu soluționa cererea unei persoane, manifestată cu exces de putere.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din

aceeași lege, prin exces de putere se înțelege exercitarea de către

autoritățile publice a dreptului de apreciere prin încălcarea limitelor

competenței legale sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.

Or, în cauză, așa cum s-a argumentat

mai sus, autoritățile administrative competente sesizate cu soluționarea

cererii formulate de intimata-reclamantă, și-au exercitat dreptul de apreciere

cu privire la intervalul de timp în care erau datoare să rezolve cererea în

litigiu, cu încălcarea termenului rezonabil, ca element al dreptului

fundamental la o bună administrare de care beneficiază intimata-reclamantă.

Înalta Curte constată că autoritatea

pârâtă este în culpă, pentru că nu a luat măsuri eficiente pentru soluționarea

cererii intimatei-reclamante, astfel că susținerile și criticile acesteia sunt

fondate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală,

pe care o va modifica în sensul că va obliga pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Înalta Curte constată că în mod corect

instanța de fond a respins cererea privind obligarea la plata de daune

cominatorii, deoarece o astfel de cerere, privind emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire sub sancțiunea de daune cominatorii, nu este

justificată, această sancțiune nefiind prevăzută de art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 - sunt prevăzute penalități pe

zi de întârziere pentru ca persoana vătămată să își vadă dreptul restabilit. Acestea

se stabilesc în favoarea reclamantului și nu trebuie confundate cu despăgubirile

pentru întârzierile în executarea hotărârii, acordate în cadrul procedurii

speciale de executare prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte, prin art. 24 din

Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a

autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărârile definitive și

irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că recursul formulat de pârâtă este nefondat, urmează a fi respins

în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentința primei instanțe menținută ca fiind

legală și temeinică.

În baza art. 174 C. proc. civ.

recurenta-pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată către intimata C.M.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței civile

nr. 3160

din 3 mai 2011 a Curții de Apel București - secția a VlII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

intimata C.M.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

26 ianuarie 2012