ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.10.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4080/2012

HOTĂRÂRE
11.10.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4080/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 5337 din 26 septembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Ț.I., în contradictoriu cu

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe care a obligat-o să

emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului. Prin

aceeași sentință, instanța de judecată a respins cererea de acordare a daunelor

cominatorii, precum și excepțiile necompetenței materiale și inadmisibilității cererii

de acordare a daunelor și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtelor S.N.P. P. SA și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia nr. 2/2010

emisă de S.N.P. P. SA după un lung ciclu procesual, în care instanțele de judecată

au decis în acest sens, s-a propus în favoarea reclamantului acordarea de măsuri

reparatorii, pentru imobilul situat în localitatea B.-D., actele împreună cu dosarul

aferent fiind înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

în același an. Cu toate acestea, nici până la data formulării acțiunii, pârâta nu

demarase procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005.

De asemenea, se arată

în considerentele sentinței atacate, neefectuarea niciuneia dintre operațiunile

juridice necesare emiterii titlului de despăgubire, într-un interval de timp atât

de îndelungat de la data înregistrării dosarului, poate fi apreciată ca reprezentând

o încălcare a dreptului reclamantului la soluționarea cererii într-un termen rezonabil,

fiind depășite limitele marjei de apreciere a statului în soluționarea cererii de

retrocedare.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs, se arată, în esență, că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune mai multe

etape: a transmiterii și înregistrării dosarelor, a analizei acestora, etapa evaluării,

emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubiri, în mod greșit dispunând obligarea

directă la emiterea titlului, cu trecerea peste celelalte etape administrative.

Totodată, arată recurenta,

prin decizia nr. 2815/2008, s-a stabilit ordinea de soluționare a dosarelor înregistrate

la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, față de care,

în mod eronat instanța de fond a reținut că a fost depășit termenul rezonabil pentru

transmiterea dosarului la evaluator, cu atât mai mult cu cât ordinea în care vor

fi soluționate dosarele se face în raport și de această decizie.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

și în limitele care vor fi prezentate în continuare:

În cauză, este necontestat

că intimatul-reclamant este beneficiarul deciziei nr. 2/2010 emisă de S.N.P. P.

SA în temeiul deciziei nr. 669/A/2006 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantului Ț.I. pentru

imobilul acolo individualizat, act care a fost transmis, împreună cu dosarul, autorității

publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

De asemenea, este necontestat

că intimatul-reclamant notificase autoritatea competentă încă din anul 2001 pentru

restituirea imobilului în litigiu.

Totodată, din actele și

lucrările dosarului cauzei, judecătorul fondului a reținut în mod corect că dosarul

privind dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii intimatului-reclamant a rămas

în nelucrare la autoritatea recurentă.

În jurisprudența sa constantă,

secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

a reținut că nesoluționarea într-o perioadă de timp atât de îndelungată a cererii

de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a

principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației; s-a

reținut, de asemenea, că atitudinea autorității recurente nu poate fi justificată

nici prin invocarea regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor,

prevăzute în decizia nr. 2815/2008 emisă de aceasta, fiind binecunoscut în doctrină

și practica administrativă că o autoritate publică nu se poate apăra și nu poate

justifica legal întârzierea în soluționarea unei cereri pe motiv că cererile adresate

sunt prea numeroase pentru a fi rezolvate într-un interval de timp rezonabil.

Recursul formulat este,

însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 117/2012, act normativ care, în cuprinsul art. unic

pe care îl conține, prevede că „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe

de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire,

a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru

care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente,

publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653/22.07.2005, cu modificările și

completările ulterioare” [alin. (1)] și „În perioada prevăzută la alin. (1), personalul

din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și

ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta,

înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste

dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile

necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de

către persoanele îndreptățite” [alin. (2)].

În privința acestor dispoziții

legale, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport

cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel

încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile

și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea

acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională

a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între

altele, următoarele argumente, pe care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin adoptarea

ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor

constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate

asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44

alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri

de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;

- de altfel, faptul că,

până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri,

iar personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează

noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în

vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în

scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele

îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru

totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr. 4/2012;

- soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15

mai 2013), care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor

de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta

titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă

și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;

- măsurile stabilite prin

actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare

la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim – echilibrul bugetar

al unui stat aflat în criză economică – și sunt proporționale, având în vedere marja

mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum

și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

- faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticate, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea

titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind

evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă

a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic

al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca

obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- de altfel, Curtea Europeană

a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de

admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva

Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri

judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa

vădită de fonduri a unității militare debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a

fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea

Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României,

fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea

legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor

de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu

și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere

pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale

sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în

aplicare.

În concluzie, acțiunea

formulată de reclamant este întemeiată, cum corect a reținut și instanța de fond,

însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea

nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire sunt condiționate de termenul stabilit

de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională a statuat

că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, recursul

va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică

recurentă rămâne obligată la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de

zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările

și completările ulterioare; în acest context, Înalta Curte reține, contrar celor

susținute de autoritatea recurentă, că aceasta urmează să emită decizia la care

a fost obligată prin sentința recurată, nu direct, ci cu respectarea dispozițiilor

cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, adică, implicit, după parcurgerea

etapei evaluării.

Admite recursul declarat

de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

nr. 5337 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să

emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 octombrie

2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-10-12
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4102/2012
te de reclamant, nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubiri. Prin întâmpinare pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că dosarele
ÎCCJ 2012-01-26
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 373/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.M.C. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu p
ÎCCJ 2012-10-30
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4411/2012
a solicitat completarea dosarului de despăgubire cu situația încasării despăgubirilor. Recurenta a arătat faptul că întrucât legiuitorul nu a prevăzut un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative, ordinea d
ÎCCJ 2012-06-01
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2752/2012
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul T.I. a chemat în judecată A.N.R.P. și C.C.S.D., solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele și pe calea contenciosului administrat
ÎCCJ 2012-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2478/2012
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanții R.Ș. și P.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta
Sursă