ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1092/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 iunie 2010,

reclamantul V.D. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților solicitând obligarea acesteia să emită titlul de

despăgubire privind Dispoziția Primarului Municipiului București nr. 9565/2006

prin care s-a răspuns la notificarea sa nr. 211/2001 și care face obiectul

Dosarului nr. 44175/CC aflat pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Aceste despăgubiri

privesc imobilul proprietatea defunctei sale mame, V.Ș., imobil situat în

București, str. E.C., sector 4.

În motivare,

reclamantul a arătat că prin notificarea sa înregistrată la 21 decembrie 2009 a

solicitat pârâtei să emită titlul de despăgubire pentru măsurile reparatorii

pentru imobilul teren în suprafață de 315 mp și construcția compusă din parter

cu 8 camere + 3 bucătării în curte și 3 camere la etaj, despăgubiri dispuse

prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 9565/2009.

Deși dosarul a fost

depus la Secretariatul Comisiei Centrale la 18 mai 2009, conform documentelor

comunicate de Prefectura București nici până la această dată pârâta nu a emis

titlul de despăgubire, motiv pentru care a formulat prezenta cerere.

La 17 ianuarie 2011,

reclamantul și-a precizat cererea în sensul că înțelege să cheme în judecată în

calitate de pârâtă și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

La 21 februarie 2011,

pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus

întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin Sentința civilă

nr. 3422 din 13 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtei Autoritatea Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor și a respins

cererea formulată de reclamantul V.D., față de pârâta Autoritatea Națională

Pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis cererea

formulată de reclamantul V.D. față de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

Obligă pe pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de

despăgubire pentru imobilul situat în București, str. C.V., sector 4, prevăzut

în Dispoziția nr. 9565/2008, în termen de 30 de zile de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- În privința

excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, s-a constatat că pârâta este un organ de

specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică,

care, în privința aplicării Legii nr. 10/2001, are atribuții ce țin de etapa

ulterioară emiterii titlului de despăgubire.

- Pe fondul cauzei, a

apreciat curtea de apel că din probele administrate rezultă că prin Dispoziția

nr. 9565/2008, Primăria Municipiului București în calitate de entitate

notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat.

- Deși dosarul a fost

depus la Secretariatul Comisiei Centrale la 18 mai 2009, conform documentelor

comunicate de Prefectura București nici până la această dată pârâta nu a emis

titlul de despăgubire.

- În cauză, etapa

transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește

dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în

sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 9565/2008, a fost transmis de

Primăria municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind

înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 44175/CC.

A concluzionat prima

instanță, în sensul că, deși în temeiul Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie

2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare,

acestea se trimit în ordinea înregistrării lor, totuși având în vedere

exigențele impuse de soluționarea cererii reclamantului într-un termen

rezonabil, precum și faptul că acest termen începe să curgă de la data

formulării cererii inițiale de acordare a despăgubirilor, în temeiul art. 6 și

art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor

Omului, acest termen rezonabil a fost depășit în speță.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

din C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă prin

motivele de recurs formulate, susține, în esență, că instanța de fond în mod

greșit a reținut că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind

respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece procedura

administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune

parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind și etapa evaluării, etapă

condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a

stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.

Mai precizează

recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005

pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și

care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai

multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât,

în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de

art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia

contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligații

într-un termen de 30 de zile.

O altă critică

vizează greșita obligare a autorității la plata cheltuielilor de judecată, în

favoarea reclamantului, având în vedere că pârâta a recunoscut implicit dreptul

subiectiv al reclamantului și pretențiile acestuia. Mai arată că și cuantumul

cheltuielilor de judecată este nejustificat de mare în raport de munca depusă

de avocat, având în vedere că pentru soluționarea procesului a fost necesar un

singur termen de judecată.

Recursul este

nefondat.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia

să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la

ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită,

să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea

termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa

fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de

față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea

notificării, iar Dispoziția Primarului Municipiului Craiova datează din 14

februarie 2008 și nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând

titlul de despăgubire.

În mod corect, în

raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII

"Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și

completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurentul-pârât să emită

decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile care

vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al

legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu

a fost contestat.

Soluția instanței de

fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și

implicit neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în

raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2009), este evidentă

depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Pârâtei, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în

acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice

oricărei activități a autorităților administrative.

Prin urmare, sentința

recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea

nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu pot fi reținute

criticile aduse în temeiul art. 304

1

din C. proc. civ.

În ceea ce privește

critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată către reclamant,

Înalta Curte constată că aceasta este vădit nefondată, în contextul în care,

recurenta-pârâtă a susținut în permanență netemeinicia acțiunii formulate de

reclamant, aceasta nu poate pretinde că a achiesat la pretențiile formulate, în

sensul art. 275 C. proc. civ., mai ales că a exercitat și calea de atac a

recursului împotriva sentinței, iar faptul că Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor este o entitate în subordinea Ministerului Finanțelor

Publice nu reprezintă nicio piedică în obligarea recurentei-pârâte la plata

cheltuielilor de judecată, chemat în judecată fiind și Statul Român prin

această Comisie, care are buget propriu din care se pot achita aceste

cheltuieli de judecată.

Nici solicitarea

subsidiară formulată, în sensul de a se diminua aceste cheltuieli de judecată

nu este întemeiată, suma de 2.000 RON nefiind un onorariu exagerat de mare

pentru a fi redusă, dacă se are în vedere munca prestată de avocatul

intimatului-reclamant, care a reprezentat partea la patru termene de judecată.

Analizând și cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul-reclamant,

constată că este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1)

din C. proc. civ. și o va admite.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat și, în temeiul dispozițiile art.

274 din C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de

judecată către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva

Sentinței civile nr. 3422 din 13 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurenta-pârâtă la plata sumei de 700 RON, către intimatul-reclamant V.D., cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.

Procesat de GGC - AS