ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1092/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 1 iunie 2010, reclamantul V.D. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând obligarea acesteia să emită titlul de despăgubire privind Dispoziția Primarului Municipiului București nr. 9565/2006 prin care s-a răspuns la notificarea sa nr. 211/2001 și care face obiectul Dosarului nr. 44175/CC aflat pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Aceste despăgubiri privesc imobilul proprietatea defunctei sale mame, V.Ș., imobil situat în București, str. E.C., sector 4. În motivare, reclamantul a arătat că prin notificarea sa înregistrată la 21 decembrie 2009 a solicitat pârâtei să emită titlul de despăgubire pentru măsurile reparatorii pentru imobilul teren în suprafață de 315 mp și construcția compusă din parter cu 8 camere + 3 bucătării în curte și 3 camere la etaj, despăgubiri dispuse prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 9565/2009. Deși dosarul a fost depus la Secretariatul Comisiei Centrale la 18 mai 2009, conform documentelor comunicate de Prefectura București nici până la această dată pârâta nu a emis titlul de despăgubire, motiv pentru care a formulat prezenta cerere.

La 17 ianuarie 2011, reclamantul și-a precizat cererea în sensul că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. La 21 februarie 2011, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin Sentința civilă nr. 3422 din 13 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor și a respins cererea formulată de reclamantul V.D., față de pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis cererea formulată de reclamantul V.D. față de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Obligă pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire pentru imobilul situat în București, str. C.V., sector 4, prevăzut în Dispoziția nr. 9565/2008, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, s-a constatat că pârâta este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care, în privința aplicării Legii nr. 10/2001, are atribuții ce țin de etapa ulterioară emiterii titlului de despăgubire.

- Pe fondul cauzei, a apreciat curtea de apel că din probele administrate rezultă că prin Dispoziția nr. 9565/2008, Primăria Municipiului București în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat. - Deși dosarul a fost depus la Secretariatul Comisiei Centrale la 18 mai 2009, conform documentelor comunicate de Prefectura București nici până la această dată pârâta nu a emis titlul de despăgubire. - În cauză, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 9565/2008, a fost transmis de Primăria municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 44175/CC.

A concluzionat prima instanță, în sensul că, deși în temeiul Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, acestea se trimit în ordinea înregistrării lor, totuși având în vedere exigențele impuse de soluționarea cererii reclamantului într-un termen rezonabil, precum și faptul că acest termen începe să curgă de la data formulării cererii inițiale de acordare a despăgubirilor, în temeiul art. 6 și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest termen rezonabil a fost depășit în speță. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 din C. proc.

civ. Recurenta-pârâtă prin motivele de recurs formulate, susține, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că, în speță, au fost încălcate dispozițiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei, deoarece procedura administrativă reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape, printre acestea fiind și etapa evaluării, etapă condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de pârâtă.

Mai precizează recurenta-pârâtă că procedura administrativă stabilită de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură este o procedură complexă care cuprinde mai multe etape distincte în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, astfel de cauze nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, nefiind posibilă executarea acestei obligații într-un termen de 30 de zile. O altă critică vizează greșita obligare a autorității la plata cheltuielilor de judecată, în favoarea reclamantului, având în vedere că pârâta a recunoscut implicit dreptul subiectiv al reclamantului și pretențiile acestuia.

Mai arată că și cuantumul cheltuielilor de judecată este nejustificat de mare în raport de munca depusă de avocat, având în vedere că pentru soluționarea procesului a fost necesar un singur termen de judecată. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Omisiunea legiuitorului de a stabili în Legea nr. 247/2005 un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la ideea că pârâta Comisie, în cadrul marjei de apreciere ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate și aducând astfel atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.

Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării, iar Dispoziția Primarului Municipiului Craiova datează din 14 februarie 2008 și nici până în prezent nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire. În mod corect, în raport de dispozițiile art. 16 alin. (5) din Capitolul V din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea specială nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a obligat recurentul-pârât să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Criticile care vizează această soluție sunt nefondate întrucât Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al legii menționate anterior are ca atribuție doar verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, ori, acest aspect nu a fost contestat. Soluția instanței de fond se impune și pentru că, prin netrimiterea dosarului la evaluator și implicit neparcurgerea etapei evaluării într-un interval destul de mare, în raport de data înregistrării dosarului la Comisie (în anul 2009), este evidentă depășirea termenului rezonabil de finalizare a procedurii administrative, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Pârâtei, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, îi revin fără putință de tăgadă obligații în acest sens, fiind ținută de respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative. Prin urmare, sentința recurată este legală, atât în raport de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII, Capitolul V cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu pot fi reținute criticile aduse în temeiul art. 304 1 din C. proc. civ. În ceea ce privește critica referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată către reclamant, Înalta Curte constată că aceasta este vădit nefondată, în contextul în care, recurenta-pârâtă a susținut în permanență netemeinicia acțiunii formulate de reclamant, aceasta nu poate pretinde că a achiesat la pretențiile formulate, în sensul art. 275 C. proc.

civ., mai ales că a exercitat și calea de atac a recursului împotriva sentinței, iar faptul că Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este o entitate în subordinea Ministerului Finanțelor Publice nu reprezintă nicio piedică în obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, chemat în judecată fiind și Statul Român prin această Comisie, care are buget propriu din care se pot achita aceste cheltuieli de judecată. Nici solicitarea subsidiară formulată, în sensul de a se diminua aceste cheltuieli de judecată nu este întemeiată, suma de 2.000 RON nefiind un onorariu exagerat de mare pentru a fi redusă, dacă se are în vedere munca prestată de avocatul intimatului-reclamant, care a reprezentat partea la patru termene de judecată.

Analizând și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul-reclamant, constată că este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ. și o va admite. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat și, în temeiul dispozițiile art. 274 din C. proc. civ. va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinței civile nr. 3422 din 13 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 700 RON, către intimatul-reclamant V.D., cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2012. Procesat de GGC - AS