ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3066/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții R.R. și C.A.

au solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor obligarea pârâtei de a emite decizia reprezentând titlul de

despăgubire aferent dispoziției din 18 aprilie 2008 și a dispoziției din 5

ianuarie 2009 emise de Primăria municipiului București, obligarea pârâtului de

a trimite deciziile Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, cu

cheltuieli de judecată.

Reclamanții au arătat

că prin dispoziția din 18 aprilie 2008 și dispoziția din 5 ianuarie 2009 emise

de Primăria municipiului București au fost acordate măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilele situate în București, sector 2.

Prin întâmpinare pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea cererii

ca neîntemeiată, arătând că dosarele de despăgubiri ale reclamanților au fost transmise

Secretariatului Comisiei Centrale, iar în urma analizării acestora s-a stabilit

că este necesară completarea cu anumite înscrisuri.

Prin sentința civilă

nr. 4987 din 8 decembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanții R.R. și C.A.,

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, a obligat pârâta să emită deciziile conținând titlurile de despăgubire

aferente dispozițiilor din 18 aprilie 2008 și din 05 ianuarie 2009, emise de Primăria

Municipiului București, a obligat pârâta să transmită deciziile menționate Direcției

pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților și la 5.000 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că deși pârâta a confirmat reclamanților înregistrarea

dosarelor aferente dispozițiilor din 18 aprilie 2008 și din 5 ianuarie 2009 emise

de Primăria municipiului București, nici până la data formulării prezentei cereri

de chemare în judecată aceasta nu demarase procedura prevăzută de dispozițiile legale.

Deși legea nu impune un

termen de soluționare a cererilor, iar prin decizia din 28 februarie 2006 a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a stabilit o modalitate aleatorie de

selectare a dosarelor aferente dispozițiilor de restituire, neefectuarea nici uneia

din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval

de 1 an de la data înregistrării dosarului poate fi însă apreciată ca reprezentând

o încălcare a dreptului reclamanților la soluționarea cererilor într-un termen rezonabil,

astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În baza art. 274 C. proc.

civ. instanța de fond a obligat pârâta la 5.000 RON cheltuieli de judecată către

reclamanți.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora urmare procedurii

administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-ar depăși termenul

rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudența

instanței europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului

rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților

competente și importanța litigiului pentru reclamant.

S-au făcut referiri la

etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 și în etapa analizării legalității respingerii în natură a imobilului

notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.

Referitor la etapa evaluării

s-a arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului

în ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit deciziei din 16 septembrie 2008

a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie care a fost adoptată

pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite

care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Este criticată soluția

instanței de fond și asupra faptului că recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor

de judecată.

Examinând cauza și sentința

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Legea nr. 247/2005 stabilește

procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în

vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

reprezentând titlul de despăgubire.

Conform art. 16 din Legea

nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea

notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor

administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care

s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz,

de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se

predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale,

pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile

de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile autorităților administrației

publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a

fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției

prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile

sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care

atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea

notificării.

Alineatul 3 al aceluiași

articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei

legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire,

către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către

titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie

acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației juridice

a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei

Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința

verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. Secretariatul

Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și

(2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă,

după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate,

în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului,

evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate

și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest

raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile

de despăgubire.

Legiuitorul a menționat

în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare

de către evaluatorul numit.

În mod expres în art.

16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare

Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

În alin. (8) se arată

că dispozițiile alin. (1)-(2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului

de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul

art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor

imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată,

în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul

prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor

consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.

În cauza de față reclamanta

s-a adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru imobile situate în

București, care nu pot fi restituite în natură, iar instanța de fond a admis cererea,

pornind de la nesoluționarea dosarului într-un termen rezonabil.

Criticile din motivele

de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt

nefondate.

După cum s-a arătat, Legea

nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele

în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005

nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia Centrală

a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin decizia din 16

septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va

fi cea a înregistrării.

Cu toate acestea, dosarul

reclamanților, în care au fost emise dispozițiile din 2008 și din 2009 ale Primarului

municipiului București cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a fost soluționat

deși au trecut câțiva ani de la înregistrare.

Una dintre garanțiile

prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este principiul

celerității procedurilor judiciare.

Termenul rezonabil impus

de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când

posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern,

de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul

în speță.

Pentru respectarea termenului

rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât

să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori

care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.

Raportat la criteriile

recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile recurentei

deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei trebuie

organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure

rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei

de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire

se aduc grave prejudicii acesteia.

De asemenea, Înalta Curte

constată că instanța de fond în mod corect a obligat pârâta la plata cheltuielilor

de judecată.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar instanța de

fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.

Față de soluția pronunțată,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și având

în vedere considerentele mai sus menționate, va obliga recurenta-pârâtă la plata

cheltuielilor de judecată.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinței civile

nr. 4987 din 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor la plata în favoarea intimaților a sumei de 5.000 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 mai

2011.