ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5172/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.V. a chemat în judecată Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire și transmiterea ei către Fondul Proprietatea

pentru a o converti în acțiuni.

În fapt, arată că

prin adresa depusă prin intermediul executorului judecătoresc în baza Legii

10/2001, a formulat cerere în vederea acordării de măsuri reparatorii pentru

imobilul situat în București, sectorul 5, compus din teren în suprafață de

315,00 m.p. și construcție demolată, trecută în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 74/1980.

Prin Dispoziția

Primarului General nr. 5178 din 23 ianuarie 2006, Comisia Municipiului

București pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a aprobat cererea și i-a acordat

măsuri reparatorii prin echivalent. Dispoziția a fost comunicată și Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor spre validare, în vederea emiterii

deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

De la data emiterii dispoziției

din ianuarie 2006 s-a adresat Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin mai

multe memorii, solicitând emiterea deciziei și transmiterea acesteia societății

de administrare a Fondului Proprietatea, însă fără niciun rezultat.

Prin ultimul răspuns

primit, din 05 octombrie 2010, pârâta i-a confirmat că dosarul său a fost

transmis de Primăria Municipiului București Secretariatului Comisiei Centrale,

fiind înregistrat în evidențele acestora, comunicându-i totodată că dosarele se

analizează în ordinea înregistrării lor.

Cum în Legea nr. 10/2001

modificată prin Legea nr. 247/2005 nu se prevede un termen special de emitere a

dispoziției, pârâta este obligată să răspundă prin emiterea deciziei în termenul

de 30 zile.

Pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, la data de 02 mai 2011,

prin care a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 5178/2006 emise de

Primăria Municipiului București.

A formulat și cerere de

chemare în garanție a Primăriei Municipiului București, prin Primarul General.

În ce privește excepția

de nelegalitate, arată pârâta că din analiza actelor existente la dosar s-a reținut

că în susținerea dreptului de proprietate a fost depus procesul-verbal de înființare

a cărților funciare din care rezultă că imobilul notificat a fost deținut în coproprietate

de domnii D.I.M. în cotă de 2/4, C.N.N. în cotă de 1/4 și doamna C.N.V. în cotă

de ¼ și că notificatoarea ar trebui să facă dovada calității de moștenitoare

de pe urma fiecărui coproprietar în parte, în caz contrar, putând beneficia de măsuri

reparatorii numai pentru cotele coproprietarilor de pe urma cărora face dovada calității

de moștenitor.

Prin adresa din 27

aprilie 2011, Secretariatul Comisiei Centrale a restituit dosarul de despăgubire

în original Primăriei Municipiului București. Ulterior analizării dosarului de despăgubire,

s-a constatat că imobilul compus din teren în suprafață de 155 m.p. și construcție

în suprafață de 92 m.p., figurează ca fiind preluat abuziv în baza Decretului

nr. 74/1980 din proprietatea domnului B.A. și că ulterior a fost demolat.

Pârâta a mai invocat excepția

de prematuritate a capătului de cerere privind obligarea sa la transmiterea deciziei

către Fondul Proprietatea, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Reclamanta a invocat excepția

de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate invocate de pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, motivând că pe calea excepției de nelegalitate,

reglementată de art. 4 din Lega nr. 554/2004, pot fi atacate doar actele administrative

și nu actele juridice civile.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

4663 din 05 iulie 2011 a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, a admis

excepția prematurității pe capătul al doilea de cerere pe care l-a respins ca prematur,

a obligat pârâta să emită decizia și a respins cererea de chemare în garanție a

Primăriei Municipiului București.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarele:

Excepția de nelegalitate

nu este admisibilă, întrucât dispoziția primarului este supusă căilor de atac prevăzute

de Legea specială nr. 10/2001, neputând fi analizată în contenciosul administrativ

nici pe cale principală și nici pe calea excepției de nelegalitate.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că termenul legal de 30 de zile de soluționare a cererii a fost depășit,

întrucât propunerea acordării de despăgubiri a fost emisă în anul 2006, fiind depășit

orice termen rezonabil, justificat de încărcătura autorității competente în emiterea

titlului.

Cât privește necesitatea

completării dosarului, Curtea a dispus înlăturarea acestei apărări, reținând că

pârâta nu are competența exercitării unui control de legalitate asupra dispoziției

primarului, excepție făcând doar legalitatea respingerii cererii de restituire în

natură.

Concluzionând, instanța

de fond a reținut că cererea de obligare a pârâtei la transmiterea deciziei către

Fondul Proprietatea pentru a fi convertită în acțiuni este prematur formulată, în

raport de dispozițiile art. 18

1

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, susținând în esență următoarele critici:

fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește respingerea excepției

de nelegalitate a Dispoziției nr. 5178/2006 emisă de Primarul Municipiului București,

ca inadmisibilă. Astfel, recurenta susține că dispoziția în cauză este un act unilateral

cu caracter individual emis de o autoritate publică în regim de putere publică în

vederea executării în concret a legii (Legea nr. 10/2001).

Per a contrario, recurenta

susține că în ipoteza în care intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a clasifica

dispoziția primarului ca fiind act civil, avizul de legalitate al instituției prefectului

nu ar mai fi fost necesar.

susține recurenta este nelegală în ceea ce privește respingerea cererii de chemare

în garanție a Primăriei Municipiului București, întrucât această entitate a soluționat

notificarea reclamanților în procedura administrativă instituită de Legea nr. 10/2001

și avea obligația legală să transmită dosarul aferent notificării, însoțit de actele

prevăzute de pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005.

Printr-o ultimă critică,

recurenta susține că în mod greșit instanța de fond a obligat Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor la emiterea directă a deciziei conținând titlul de despăgubire

fără a lua în considerare că impunerea unei astfel de obligații poate conduce la

pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, care nu poate fi pusă în executare,

având în vedere aspectele legate de legalitatea dispoziției emise de entitatea notificată,

devenind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Recursul este întemeiat

pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză, este necontestat

că intimata-reclamantă este beneficiara Dispoziției Primarului General al Municipiului

București nr. 5178 din 23 ianuarie 2006, privind aplicarea Legii nr. 10/2001, dispoziție

prin care i s-a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat

în București, sector 5, și care a fost transmisă împreună cu dosarul autorității

publice recurente în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dosarul fiind

înregistrat sub nr. 19760/CC.

Judecătorul fondului a

reținut în mod corect că dosarul privind Dispoziția nr. 5178 din 23 ianuarie 2006

emisă de Primarul Municipiului București a rămas în nelucrare la autoritatea recurentă

pentru o perioadă de 5 ani de la emiterea dispoziției de soluționare a notificării.

În jurisprudența sa constantă,

secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere

a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării

unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Recursul formulat este,

însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile

privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul

VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției,

precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr.

653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută

la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod

legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația

existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire

și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire

depuse de către persoanele îndreptățite”.

În privința acestor dispoziții,

instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura

administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit

dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor

în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea

acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională

a reținut, prin mai multe Decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între

altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin adoptarea

ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor

constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate

asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44

alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri

de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul că,

până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri,

iar personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează

noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în

vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în

scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele

îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru

totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15

mai 2013) care nu aduce atingere însăși substanței dreptului la valorificarea titlurilor

de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta

titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă

și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;

- Măsurile stabilite prin

actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare

la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar

al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja

mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum

și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea

titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind

evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă

a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic

al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca

obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare.

În concluzie, acțiunea

formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea

procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea

titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin

norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale,

așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și al art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în parte,

în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire

în termen de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012,

cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 4663

din 05 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că emiterea deciziei-titlu de despăgubire urmează să fie făcută în termen

de 30 zile de la data de 15 mai 2013.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2012.