ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5295/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5295/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și
modificată la data de 16 februarie 2010, reclamantul P.P.V. a chemat în
judecată pe pârâții Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor și Prefectura Municipiului București solicitând obligarea
acestora la emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire:
a) pentru imobilul
situat în B-dul I.M. nr. X, pentru sumele plătite de reclamant de 242.500 Euro
în echivalent în lei la data plății, plus c/v onorariului notarial de 8.376
RON, TVA de 1.592 RON și sume achitate pentru transfer de proprietate de 9.090
RON, pentru contracte intrate în circuitul civil de 212.000 Euro, în echivalent
în lei la data plății conform contractelor de vânzare-cumpărare;
b) pentru imobilul
situat în B-dul I.M. nr. Y, 860.000 Euro în echivalent în lei la data plății,
plus c/v onorariului notarial de 15.944 RON, TVA de 3.029 RON și sume achitate
pentru transfer de proprietate de 2.997 RON și la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivarea, în
fapt, a acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că prin Dispoziția nr. 541
din 30 septembrie 2002, modificată prin Dispoziția nr. 2688 din 16 martie 2004,
modificată prin Dispoziția nr. 4179 din 6 aprilie 2005, modificată prin
Dispoziția nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 și Dispoziția nr. 7064 din 30
noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului București s-a propus acordarea de
măsuri reparatorii în echivalent, pentru 10 imobile diferite, menționate în
acțiune, intabulate separat, ele au o componentă de restituire în natură și o
componentă de restituire prin echivalent, și deși au trecut 964 de zile nu a
primit Decizia care să cuprindă titlul de despăgubire.
Reclamantul arată că
și dacă Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen de finalizare a procedurii
administrative, aceasta nu poate constitui o justificare pentru Comisia
Centrală să tergiverseze nepermis soluționarea cererii.
În drept, cererea a
fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și art. 16 alin. (7), (8) și
(9) din Legea nr. 247 din 19 octombrie 2005, Titlul VII, iar în susținerea
cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, procuri
autentificate și Dispozițiile PMP, contracte de vânzare-cumpărare.
La data de 27
noiembrie 2009 pârâta Instituția Prefectului Municipiului București a invocat
excepția de necompetență materială și excepția lipsei calității procesuale
pasive.
Pârâta CCSD a depus
la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca
neîntemeiată arătând, în esență, că față de procedura reglementată de art. 13
alin. (1) din Legea nr. 247/2005, emiterea titlului de despăgubire presupune
parcurgerea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr.
247/2005, reglementată în mod concret în H.G. nr. 1.095/2005, procedură în
cadrul căreia dosarele transmise în temeiul art. 16 Titlul VII din Legea nr.
247/2005 se vor analiza în ordinea stabilită de Comisia Centrală prin Decizia
nr. 2815 din 16 septembrie 2008, dosarul aferent Dispoziției nr. 7064 din 30
noiembrie 2006 nu a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei
Centrale, prin Adresa nr. 819102 din 21 august 2009 fiind solicitate PMB
motivele pentru care dosarul nu a fost comunicat.
Mai mult, cu privire
la apartamentele care au făcut obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare nr.
180 din 17 decembrie 2006, nr. 181 din 17 decembrie 2006 respectiv nr. 287 din
15 ianuarie 1997 PMB nu s-a pronunțat printr-o Dispoziție motivată în temeiul
Legii nr. 10/2001.
La data de 16
februarie 2010 reclamantul și-a modificat și precizat acțiunea solicitând ca
pârâta CCSD să emită, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile
a hotărârii Decizia care să conțină titlul de despăgubire, pentru fiecare
apartament indicat în cererea introductivă de instanță, sub sancțiunea
prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
La data de 1 aprilie
2010 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat
excepția tardivității cererii precizatoare și a prematurității solicitărilor
cuprinse în această cerere.
Prin Încheierea din
data de 11 mai 2010 Curtea a dispus unirea cu fondul a excepțiilor tardivității
și prematurității formulării acțiunii, și a respins ca neîntemeiată excepția
tardivității cererii modificatoare de acțiune.
De asemenea, a
încuviințat proba cu înscrisuri și a efectuat adrese la Prefectura Municipiului
București și apoi la Primăria Municipiului București, pentru a comunica
documentația care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 7064 din 30 noiembrie
2006, din Adresa nr. 13824 din 7 iunie 2010 emisă de Instituția Prefectului
Municipiului București, rezultând că dosarul nu a fost înaintat acestei
instituții, în baza O.U.G. nr. 81/2004 de către PMB.
Prin Sentința civilă
nr. 4534 din 28 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a admis excepția de prematuritate și a respins acțiunea
formulată de reclamantul P.P.V. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Prefectura Municipiului
București, ca prematur formulată.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 541 din 30
septembrie 2002, modificată prin Dispoziția nr. 2688 din 16 martie 2004,
modificată prin Dispoziția nr. 4179 din 6 aprilie 2005, modificată prin
Dispoziția nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 și Dispoziția nr. 7064 din 30
noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului București s-a propus acordarea de
măsuri reparatorii în echivalent, pentru mai multe apartamente aferente unor
contracte de vânzare-cumpărare menționate în cuprinsul acestora.
Ultima Dispoziție nr.
7064 din 30 noiembrie 2006 nu a fost comunicată spre verificare Instituției
Prefectului Municipiului București, în temeiul O.U.G. nr. 81/2004, după cum
rezultă din Adresa nr. 13824 din 7 iunie 2010 emisă de Instituția Prefectului
Municipiului București, lucru confirmat de PMB prin Adresa nr. 15950 din 16
iunie 2011, care a comunicat instanței că Dosarul nr. 17842, soluționat prin
emiterea Dispozițiilor nr. 541 din 30 septembrie 2002, nr. 2688 din 16 martie
2004, nr. 4179 din 6 aprilie 2005, nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 și nr. 7064
din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului București, a fost reanalizat
de Comisia Internă redactându-se proiectul de dispoziție care a fost înaintat
spre semnare direcțiilor implicate în semnarea și avizarea acestuia precum și
Primarului General al Municipiului București.
Din cuprinsul
Proiectului de dispoziție, rezultă că se propune modificarea art. 2 din Dispoziția
nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 al Primarului General al Municipiului București
în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru
imobilul situat în București, B-dul I.M. nr. X sector 1, compus din 7
apartamente, după cum se arată în cuprinsul deciziei, precum și pentru imobilul
situat în București, B-dul I.M. nr. Y sector 1, compus din 3 apartamente,
identificate prin contractele de vânzare-cumpărare aferente, rămânând
nemodificate celelalte prevederi.
Această dispoziție se
află în stadiul de Proiect nefiind finalizată procedura de adoptare în baza
Legii nr. 10/2001.
Așadar, se confirmă
apărările din întâmpinare, că dosarul aferent Dispoziției nr. 7064 din 30
noiembrie 2006 nu a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei
Centrale, prin Adresa nr. 819102 din 21 august 2009 fiind solicitate PMB
motivele pentru care dosarul nu a fost comunicat, iar cu privire la
apartamentele care au făcut obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare nr. 180
din 17 decembrie 2006, nr. 181 din 17 decembrie 2006 respectiv nr. 287 din 15
ianuarie 1997 PMB nu s-a pronunțat printr-o Dispoziție motivată în temeiul
Legii nr. 10/2001.
Conform dispozițiilor
art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005, după primirea procesului-verbal
prevăzut de alin. (2), Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea
dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire
în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat
cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi
transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea
întocmirii raportului de evaluare.
După primirea
dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua
procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va
transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în
limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului
de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând
titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Prin urmare, în
condițiile în care în speță dosarul reclamantului nu a fost înregistrat la
autoritatea pârâtă întrucât PMB ca entitate emitentă nu a finalizat procedura
de emitere a Dispoziției în baza Legii nr. 10/2001, nu se poate analiza un
eventual refuz nejustificat sau o nesoluționare într-un termen rezonabil a
cererii de emitere a titlului de despăgubire, în raport de procedura arătată,
dosarul reclamantului nefiind în stadiul de analiză conform dispozițiilor art.
16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005.
Este adevărat că
procedurile administrative trebuiesc parcurse într-un termen rezonabil, în mod
cert, autoritățile publice având obligația de a soluționa cererile formulate de
cetățeni în termenele și condițiile prevăzute de lege, iar de la data
formulării notificării au trecut 10 ani, însă, în lipsa unei Dispoziții
definitive emise în temeiul Legii nr. 10/2001 de către PMB nu se poate pune în
discuție emiterea unui titlu de despăgubire.
Împotriva acestei
sentințe, reclamantul P.P.V. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie, prin invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
În motivarea
recursului se arată că prin mai multe dispoziții emise de Primăria Municipiului
București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru 10
imobile diferite, menționate în acțiune, intabulate separat, ele au o
componentă de restituire în natură și o componentă de restituire prin
echivalent, și deși au trecut 964 de zile nu a primit Decizia care să cuprindă
titlul de despăgubire.
Recurentul mai arată
că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, reluând generic
susținerile din fața instanței de fond, în sensul vătămării drepturilor sale
prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a dosarului de despăgubiri.
Recursul este
nefondat.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat, urmând a fi
respins ca atare.
Prin acțiunea
formulată, astfel cum a fost precizată și modificată la termenul din 16
februarie 2010, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziilor
reprezentând titlurile de despăgubire aferente Dispoziției nr. 541 din 30
septembrie 2002, modificată prin Dispoziția nr. 2688 din 16 martie 2004,
modificată prin Dispoziția nr. 4179 din 6 aprilie 2005, modificată prin
Dispoziția nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 și Dispoziția nr. 7064 din 30
noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului București, prin care s-a propus
acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru 10 imobile diferite,
menționate în acțiune, intabulate separat.
Astfel cum, în mod
corect, a constatat și prima instanță, din actele dosarului rezultă că ultima
Dispoziție nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului
București nu a fost comunicată spre verificare Instituției Prefectului
Municipiului București, în temeiul O.U.G. nr. 81/2004, după cum rezultă din
Adresa nr. 13824 din 7 iunie 2010 emisă de Instituția Prefectului Municipiului
București, lucru confirmat de PMB prin Adresa nr. 15950 din 16 iunie 2011, care
a comunicat instanței că Dosarul nr. 17842, soluționat prin emiterea
Dispozițiilor nr. 541 din 30 septembrie 2002, nr. 2688 din 16 martie 2004, nr.
4179 din 6 aprilie 2005, nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 și nr. 7064 din 30
noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului București, a fost reanalizat de
Comisia Internă redactându-se proiectul de dispoziție care a fost înaintat spre
semnare direcțiilor implicate în semnarea și avizarea acestuia precum și
Primarului General al Municipiului București.
Această dispoziție se
află în stadiul de Proiect nefiind finalizată procedura de adoptare în baza
Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, dosarul
aferent Dispoziției nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 nu a fost transmis și
înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale, prin Adresa nr. 819102 din 21
august 2009 fiind solicitate PMB motivele pentru care dosarul nu a fost
comunicat, iar cu privire la apartamentele care au făcut obiectul Contractelor
de vânzare-cumpărare nr. 180 din 17 decembrie 2006, nr. 181 din 17 decembrie
2006 respectiv nr. 287 din 15 ianuarie 1997 PMB nu s-a pronunțat printr-o
Dispoziție motivată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recurentul nu a
menționat prin cererea de recurs nici un aspect referitor la finalizarea
procedurii efectuate în temeiul Legii nr. 10/2001 și nici nu a depus vreun
înscris din care să rezulte schimbarea situației de fapt reținută de instanța
de fond în pronunțarea soluției.
Verificând incidența
în cauză a dispozițiilor art. 16 alin. (4) - (7), Titlul VII, Capitolul V din
Legea nr. 247/2005, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi aplicate
situației de fapt dedusă judecății, având în vedere că dosarul întocmit în
temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost finalizat, neputând fi transmis la Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, autoritate competentă în etapa
prevăzută de dispozițiile legale mai sus menționate.
În concluzie, înalta
Curte în mod temeinic și legal, a apreciat prima instanță că demersul judiciar
al reclamantului este prematur formulat, eventualele întârzieri nejustificate
referitoare la emiterea unei dispoziții finale din partea Primăriei
Municipiului București putând fi invocate pe calea prevăzută de Legea nr.
10/2001.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de P.P.V. împotriva Sentinței civile nr. 4534 din 28 iunie 2011 a
Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 12 decembrie 2012.
Procesat de GGC - LM