ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5295/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și modificată la data de 16 februarie 2010, reclamantul P.P.V. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Prefectura Municipiului București solicitând obligarea acestora la emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire: a) pentru imobilul situat în B-dul I.M. nr. X, pentru sumele plătite de reclamant de 242.500 Euro în echivalent în lei la data plății, plus c/v onorariului notarial de 8.376 RON, TVA de 1.592 RON și sume achitate pentru transfer de proprietate de 9.090 RON, pentru contracte intrate în circuitul civil de 212.000 Euro, în echivalent în lei la data plății conform contractelor de vânzare-cumpărare; b) pentru imobilul situat în B-dul I.M.

nr. Y, 860.000 Euro în echivalent în lei la data plății, plus c/v onorariului notarial de 15.944 RON, TVA de 3.029 RON și sume achitate pentru transfer de proprietate de 2.997 RON și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea, în fapt, a acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că prin Dispoziția nr. 541 din 30 septembrie 2002, modificată prin Dispoziția nr. 2688 din 16 martie 2004, modificată prin Dispoziția nr. 4179 din 6 aprilie 2005, modificată prin Dispoziția nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 și Dispoziția nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru 10 imobile diferite, menționate în acțiune, intabulate separat, ele au o componentă de restituire în natură și o componentă de restituire prin echivalent, și deși au trecut 964 de zile nu a primit Decizia care să cuprindă titlul de despăgubire.

Reclamantul arată că și dacă Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen de finalizare a procedurii administrative, aceasta nu poate constitui o justificare pentru Comisia Centrală să tergiverseze nepermis soluționarea cererii. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 și art. 16 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 247 din 19 octombrie 2005, Titlul VII, iar în susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei, în xerocopie, procuri autentificate și Dispozițiile PMP, contracte de vânzare-cumpărare. La data de 27 noiembrie 2009 pârâta Instituția Prefectului Municipiului București a invocat excepția de necompetență materială și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pârâta CCSD a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată arătând, în esență, că față de procedura reglementată de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, emiterea titlului de despăgubire presupune parcurgerea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, reglementată în mod concret în H.G. nr. 1.095/2005, procedură în cadrul căreia dosarele transmise în temeiul art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se vor analiza în ordinea stabilită de Comisia Centrală prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, dosarul aferent Dispoziției nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 nu a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale, prin Adresa nr. 819102 din 21 august 2009 fiind solicitate PMB motivele pentru care dosarul nu a fost comunicat.

Mai mult, cu privire la apartamentele care au făcut obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare nr. 180 din 17 decembrie 2006, nr. 181 din 17 decembrie 2006 respectiv nr. 287 din 15 ianuarie 1997 PMB nu s-a pronunțat printr-o Dispoziție motivată în temeiul Legii nr. 10/2001. La data de 16 februarie 2010 reclamantul și-a modificat și precizat acțiunea solicitând ca pârâta CCSD să emită, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii Decizia care să conțină titlul de despăgubire, pentru fiecare apartament indicat în cererea introductivă de instanță, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. La data de 1 aprilie 2010 pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepția tardivității cererii precizatoare și a prematurității solicitărilor cuprinse în această cerere.

Prin Încheierea din data de 11 mai 2010 Curtea a dispus unirea cu fondul a excepțiilor tardivității și prematurității formulării acțiunii, și a respins ca neîntemeiată excepția tardivității cererii modificatoare de acțiune. De asemenea, a încuviințat proba cu înscrisuri și a efectuat adrese la Prefectura Municipiului București și apoi la Primăria Municipiului București, pentru a comunica documentația care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 7064 din 30 noiembrie 2006, din Adresa nr. 13824 din 7 iunie 2010 emisă de Instituția Prefectului Municipiului București, rezultând că dosarul nu a fost înaintat acestei instituții, în baza O.U.G. nr. 81/2004 de către PMB. Prin Sentința civilă nr. 4534 din 28 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de prematuritate și a respins acțiunea formulată de reclamantul P.P.V.

în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Prefectura Municipiului București, ca prematur formulată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 541 din 30 septembrie 2002, modificată prin Dispoziția nr. 2688 din 16 martie 2004, modificată prin Dispoziția nr. 4179 din 6 aprilie 2005, modificată prin Dispoziția nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 și Dispoziția nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru mai multe apartamente aferente unor contracte de vânzare-cumpărare menționate în cuprinsul acestora. Ultima Dispoziție nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 nu a fost comunicată spre verificare Instituției Prefectului Municipiului București, în temeiul O.U.G.

nr. 81/2004, după cum rezultă din Adresa nr. 13824 din 7 iunie 2010 emisă de Instituția Prefectului Municipiului București, lucru confirmat de PMB prin Adresa nr. 15950 din 16 iunie 2011, care a comunicat instanței că Dosarul nr. 17842, soluționat prin emiterea Dispozițiilor nr. 541 din 30 septembrie 2002, nr. 2688 din 16 martie 2004, nr. 4179 din 6 aprilie 2005, nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 și nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului București, a fost reanalizat de Comisia Internă redactându-se proiectul de dispoziție care a fost înaintat spre semnare direcțiilor implicate în semnarea și avizarea acestuia precum și Primarului General al Municipiului București.

Din cuprinsul Proiectului de dispoziție, rezultă că se propune modificarea art. 2 din Dispoziția nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 al Primarului General al Municipiului București în ceea ce privește acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, B-dul I.M. nr. X sector 1, compus din 7 apartamente, după cum se arată în cuprinsul deciziei, precum și pentru imobilul situat în București, B-dul I.M. nr. Y sector 1, compus din 3 apartamente, identificate prin contractele de vânzare-cumpărare aferente, rămânând nemodificate celelalte prevederi. Această dispoziție se află în stadiul de Proiect nefiind finalizată procedura de adoptare în baza Legii nr. 10/2001.

Așadar, se confirmă apărările din întâmpinare, că dosarul aferent Dispoziției nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 nu a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale, prin Adresa nr. 819102 din 21 august 2009 fiind solicitate PMB motivele pentru care dosarul nu a fost comunicat, iar cu privire la apartamentele care au făcut obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare nr. 180 din 17 decembrie 2006, nr. 181 din 17 decembrie 2006 respectiv nr. 287 din 15 ianuarie 1997 PMB nu s-a pronunțat printr-o Dispoziție motivată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Conform dispozițiilor art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005, după primirea procesului-verbal prevăzut de alin. (2), Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, apoi va proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport ce va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Prin urmare, în condițiile în care în speță dosarul reclamantului nu a fost înregistrat la autoritatea pârâtă întrucât PMB ca entitate emitentă nu a finalizat procedura de emitere a Dispoziției în baza Legii nr. 10/2001, nu se poate analiza un eventual refuz nejustificat sau o nesoluționare într-un termen rezonabil a cererii de emitere a titlului de despăgubire, în raport de procedura arătată, dosarul reclamantului nefiind în stadiul de analiză conform dispozițiilor art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005. Este adevărat că procedurile administrative trebuiesc parcurse într-un termen rezonabil, în mod cert, autoritățile publice având obligația de a soluționa cererile formulate de cetățeni în termenele și condițiile prevăzute de lege, iar de la data formulării notificării au trecut 10 ani, însă, în lipsa unei Dispoziții definitive emise în temeiul Legii nr. 10/2001 de către PMB nu se poate pune în discuție emiterea unui titlu de despăgubire.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul P.P.V. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că prin mai multe dispoziții emise de Primăria Municipiului București s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru 10 imobile diferite, menționate în acțiune, intabulate separat, ele au o componentă de restituire în natură și o componentă de restituire prin echivalent, și deși au trecut 964 de zile nu a primit Decizia care să cuprindă titlul de despăgubire. Recurentul mai arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, reluând generic susținerile din fața instanței de fond, în sensul vătămării drepturilor sale prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a dosarului de despăgubiri.

Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată și modificată la termenul din 16 februarie 2010, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire aferente Dispoziției nr. 541 din 30 septembrie 2002, modificată prin Dispoziția nr. 2688 din 16 martie 2004, modificată prin Dispoziția nr. 4179 din 6 aprilie 2005, modificată prin Dispoziția nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 și Dispoziția nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului București, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru 10 imobile diferite, menționate în acțiune, intabulate separat.

Astfel cum, în mod corect, a constatat și prima instanță, din actele dosarului rezultă că ultima Dispoziție nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emisă de Primăria Municipiului București nu a fost comunicată spre verificare Instituției Prefectului Municipiului București, în temeiul O.U.G. nr. 81/2004, după cum rezultă din Adresa nr. 13824 din 7 iunie 2010 emisă de Instituția Prefectului Municipiului București, lucru confirmat de PMB prin Adresa nr. 15950 din 16 iunie 2011, care a comunicat instanței că Dosarul nr. 17842, soluționat prin emiterea Dispozițiilor nr. 541 din 30 septembrie 2002, nr. 2688 din 16 martie 2004, nr. 4179 din 6 aprilie 2005, nr. 7063 din 30 noiembrie 2006 și nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 emise Primăria Municipiului București, a fost reanalizat de Comisia Internă redactându-se proiectul de dispoziție care a fost înaintat spre semnare direcțiilor implicate în semnarea și avizarea acestuia precum și Primarului General al Municipiului București.

Această dispoziție se află în stadiul de Proiect nefiind finalizată procedura de adoptare în baza Legii nr. 10/2001. Prin urmare, dosarul aferent Dispoziției nr. 7064 din 30 noiembrie 2006 nu a fost transmis și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale, prin Adresa nr. 819102 din 21 august 2009 fiind solicitate PMB motivele pentru care dosarul nu a fost comunicat, iar cu privire la apartamentele care au făcut obiectul Contractelor de vânzare-cumpărare nr. 180 din 17 decembrie 2006, nr. 181 din 17 decembrie 2006 respectiv nr. 287 din 15 ianuarie 1997 PMB nu s-a pronunțat printr-o Dispoziție motivată în temeiul Legii nr. 10/2001. Recurentul nu a menționat prin cererea de recurs nici un aspect referitor la finalizarea procedurii efectuate în temeiul Legii nr. 10/2001 și nici nu a depus vreun înscris din care să rezulte schimbarea situației de fapt reținută de instanța de fond în pronunțarea soluției.

Verificând incidența în cauză a dispozițiilor art. 16 alin. (4) - (7), Titlul VII, Capitolul V din Legea nr. 247/2005, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi aplicate situației de fapt dedusă judecății, având în vedere că dosarul întocmit în temeiul Legii nr. 10/2001 nu a fost finalizat, neputând fi transmis la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, autoritate competentă în etapa prevăzută de dispozițiile legale mai sus menționate. În concluzie, înalta Curte în mod temeinic și legal, a apreciat prima instanță că demersul judiciar al reclamantului este prematur formulat, eventualele întârzieri nejustificate referitoare la emiterea unei dispoziții finale din partea Primăriei Municipiului București putând fi invocate pe calea prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.P.V. împotriva Sentinței civile nr. 4534 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012. Procesat de GGC - LM