ÎCCJ, decizie (scj.ro #82545)

Proprietate/locuințe preluate de stat prin Decretul nr. 92/1950 și vândute chiriașilor cpnform Legii nr. 112/1995. Despăgubiri solicitate de persoanele îndreptățite. Procedura reglementată prin Legea nr. 10/2001. Obligații ce revin prefecturilor. Curprins pe materii : Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil/locuințe preluate de stat prin Decretul nr. 52/1951. Despăgubiri solicitate de persoanele îndreptățite. Procedură reglementată prin Legea nr. 10/2001. Obligații ce revin prefecturilor. Index alfabetic . Drept civil. - Imobil/locuințe naționalizate. - Măsuri reparatorii. - Despăgubiri. Legea nr. 10/2001 : art. 36-40 Din dispozițiile Capit.

V al Legii nr. 10/2001, referitor la „Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgibiri bănești” ( art. 36- 40) se desprinde concluzia că: - până la adoptarea unei legi speciale, prefecturile au numai competența de a centaliza notificările ce li s-au adresat (art. 36 alin. 2), precum și ofertele de acordare a despăgubirilor, făcute prin deciziile sau dispozițiile emise de unitățile deținătoare sau primării (art. 36 alin. 3) și a le transmite, împreună cu materialele primite, Ministerului Finanțelor Publice (art. 37); - nici-una din prevederile Legii nr. 10/2001 nu este în sensul obligării prefecturilor a face plata de despăgubiri chiar dacă evaluările s-au făcut de către experți autorizați.

Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6215 din 10 noiembrie 2004 La 26 noiembrie 2002, A.A. și N.D. au chemat în judecată Prefectura Municipiului București, solicitând ca pârâta să fie obligată la plata măsurilor reparatorii în echivalent pentru un imobil situat în București, care a fost proprietatea autorilor reclamanților, preluat de stat prin Decretul nr. 92/1950 și apoi vândut chiriașilor, potrivit Legii nr.112/1995. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că ei sunt singurii moștenitori ai proprietarei inițiale și au notificat pârâta, care nu a răspuns în termenul legal. În drept reclamanții au invocat prevederile Legii nr.10/2001. Prin sentința civilă nr. 1790 din 18 decembrie 2002, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis cererea și pârâta a fost obligată la plata sumei de 4.940.216.000 de lei cu titlu de despăgubiri.

S-a reținut, în considerentele hotărârii, că, din expertiza efectuată în cauză, a rezultat că imobilul se compune din 5 apartamente înstrăinate chiriașilor în condițiile Legii nr.112/1995, situație în care, conform art.18 din Legea nr. 10/2001, reclamanților, în calitate de persoane îndreptățite, li se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, cuantumul acestora fiind stabilit prin raportul de expertiză. Reținând că pârâta nu a făcut reclamanților oferta de restituire prin plata despăgubirilor bănești, deși a fost notificată în acest sens, tribunalul, în baza art. 1 alin. 2, art. 2 și art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata despăgubirilor bănești, constând în valoarea imobilului.

Apelul declarat de Prefectura Municipiului București a fost admis de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia civilă nr. 302 din 17 iunie 2003, a schimbat în tot sentința tribunalului în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că pârâta nu are în administrare sau proprietate imobile; potrivit art. 37 din Legea nr. 10/2001competența pârâtei este de a primi cererile de despăgubiri bănești, de a centraliza notificările și ofertele de acordare a despăgubirilor bănești și de a le transmite Ministerului Finanțelor Publice; prin acceptarea raportului de expertiză tehnică extrajudiciară, fără a urma procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea despăgubirilor, instanța de fond a încălcat prevederile art. 38-40 din lege care reglementează competența și procedura de stabilire și acordare a despăgubirilor bănești; potrivit art. 38 din lege, stabilirea despăgubirilor este în sarcina comisiei interministeriale ce urmează a fi constituită prin decizia primului-ministru.

Având în vedere că la dosar s-a depus adresa Ministerului Finanțelor Publice nr. 14379 din 14 martie 2003 cuprinzând 19 notificări care urmează a fi înaintate de comisia interministerială, printre care și cea formulată de intimații-reclamanți, curtea de apel a apreciat că procedura de acordare a despăgubirilor bănești este în curs de soluționare. Recursul declarat de reclamanți este nefondat.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001 „despăgubirile bănești se acordă conform prevederilor prezentului capitol”, iar în capitol sunt incluse articolele 36 până la 40, care nu reglementează decât cadrul general în limitele căruia se vor stabili și plăti despăgubirile bănești cuvenite persoanelor îndreptățite, întrucât art. 40 aduce precizarea că „pe baza evaluării despăgubirilor bănești, în termen de un an de la expirarea termenului de 12 luni prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor, prin lege specială se vor reglementa modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor bănești, care pot fi plafonate”.

Din interpretarea dispozițiilor cuprinse în capitolul V din lege se desprinde concluzia că până la adoptarea legii speciale, la care se referă art. 40, prefecturile au competența de a centraliza notificările care se adresează prefecturilor conform art. 36 alin. 2, precum și ofertele de acordare a despăgubirilor prin deciziile sau dispozițiile emise de unitățile deținătoare sau primării, conform art. 36 alin. 3. După centralizarea notificărilor și a ofertelor de acordare a despăgubirilor bănești, prefecturile vor transmite centralizatoarele, împreună cu materialele primite, Ministerului Finanțelor Publice, cum prevede art. 37 din lege.

Dispozițiile legale cuprinse în capitolul V denumit „Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești” și nici alte prevederi înscrise în Legea nr. 10/2001 nu instituie pentru prefecturi obligația de a plăti persoanei îndreptățite despăgubirile bănești și aceasta impune concluzia că măsura dispusă de prima instanță, aceea de a obliga prefectura la plata despăgubirilor bănești este nelegală, fără suport în reglementarea actuală a Legii nr.10/2001. Instanța de apel a făcut referire la experții „atestați potrivit legii”, evocați în H.G. nr. 614/2001 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, în vigoare la data introducerii acțiunii. Dar, chiar dacă lucrarea de evaluare a imobilului a fost efectuată în cauză de un expert autorizat, concluzia ce rămâne este aceea că, fără un text de lege care să oblige prefectura la plata despăgubirilor bănești, hotărârea prin care s-a dispus plata este nelegală și întemeiat s-a decis schimbarea ei.

Argumentul invocat de recurenți, anume că adresa Ministerului Finanțelor Publice este ulterioară pronunțării sentinței, nu schimbă concluzia mai sus enunțată, în sensul că prefectura nu are de la lege abilitarea de a efectua plăți cu titlu de despăgubiri bănești către persoanele îndreptățite. Cu această motivare, care completează argumentele expuse în considerentele deciziei atacate, s-a respins ca nefondat recursul reclamanților.