ÎCCJ, decizie (scj.ro #82545)

Proprietate/locuințe

preluate de stat prin Decretul nr. 92/1950 și vândute chiriașilor cpnform Legii

nr. 112/1995. Despăgubiri solicitate de persoanele îndreptățite. Procedura

reglementată prin Legea nr. 10/2001. Obligații ce revin prefecturilor.

Curprins

pe materii

: Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil/locuințe

preluate de stat prin Decretul nr. 52/1951. Despăgubiri solicitate de

persoanele îndreptățite. Procedură reglementată prin Legea nr. 10/2001.

Obligații ce revin prefecturilor.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Imobil/locuințe naționalizate.

-

Măsuri reparatorii.

-

Despăgubiri.

Legea nr. 10/2001 : art. 36-40

Din dispozițiile Capit. V al Legii nr. 10/2001, referitor la „Măsuri

reparatorii prin echivalent sub formă de despăgibiri bănești” ( art. 36- 40) se

desprinde concluzia că:

-

până la adoptarea unei legi speciale, prefecturile au numai

competența de a centaliza notificările ce li s-au adresat (art. 36 alin. 2),

precum și ofertele de acordare a despăgubirilor, făcute prin deciziile sau

dispozițiile emise de unitățile deținătoare sau primării (art. 36 alin. 3) și a

le transmite, împreună cu materialele primite, Ministerului Finanțelor Publice

(art. 37);

-

nici-una din prevederile Legii nr. 10/2001 nu este în sensul

obligării prefecturilor  a face plata de despăgubiri chiar dacă evaluările

s-au făcut de către experți autorizați.

Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia

nr. 6215 din 10 noiembrie 2004

La 26 noiembrie 2002, A.A. și N.D. au chemat în judecată

Prefectura Municipiului București, solicitând ca pârâta să fie obligată la

plata măsurilor reparatorii în echivalent pentru un imobil situat în București,

care a fost proprietatea autorilor reclamanților, preluat de stat prin Decretul

nr. 92/1950 și apoi vândut chiriașilor, potrivit Legii nr.112/1995.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că ei sunt singurii

moștenitori ai proprietarei inițiale și au notificat pârâta, care nu a răspuns

în termenul legal. În drept reclamanții au invocat prevederile Legii

nr.10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1790 din 18 decembrie 2002, Tribunalul

București, secția a III-a civilă, a admis cererea și pârâta a fost obligată la

plata  sumei de 4.940.216.000 de lei cu titlu de despăgubiri.

S-a reținut, în considerentele hotărârii, că, din expertiza

efectuată în cauză, a rezultat că imobilul se compune din 5 apartamente înstrăinate

chiriașilor în condițiile Legii nr.112/1995, situație în care, conform art.18

din Legea nr. 10/2001, reclamanților, în calitate de persoane îndreptățite, li

se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, cuantumul acestora fiind stabilit

prin raportul de expertiză.

Reținând că pârâta nu a făcut reclamanților oferta de restituire

prin plata despăgubirilor bănești, deși a fost notificată în acest sens,

tribunalul, în baza art. 1 alin. 2, art. 2 și art. 24 alin. 2 din Legea nr.

10/2001, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata despăgubirilor bănești,

constând în valoarea imobilului.

Apelul declarat de Prefectura Municipiului București a fost

admis de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia

civilă   nr. 302 din 17 iunie 2003, a schimbat în tot sentința

tribunalului în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.

Instanța de apel a reținut că pârâta nu are în administrare sau

proprietate imobile;  potrivit art. 37 din Legea nr. 10/2001competența

pârâtei este de a primi cererile de despăgubiri bănești, de a centraliza

notificările și ofertele de acordare a despăgubirilor bănești și de a le

transmite Ministerului Finanțelor Publice; prin acceptarea raportului de

expertiză tehnică extrajudiciară, fără a urma procedura prevăzută de Legea nr.

10/2001 pentru acordarea despăgubirilor, instanța de fond a încălcat

prevederile art. 38-40 din lege care reglementează competența și procedura de

stabilire și acordare a despăgubirilor bănești; potrivit art. 38 din lege,

stabilirea despăgubirilor este în sarcina comisiei interministeriale ce urmează

a fi constituită prin decizia primului-ministru.

Având în vedere că la dosar s-a depus adresa Ministerului

Finanțelor Publice nr. 14379 din 14 martie 2003 cuprinzând 19 notificări care

urmează a fi înaintate de comisia interministerială, printre care și cea

formulată de intimații-reclamanți, curtea de apel a apreciat că procedura de

acordare a despăgubirilor bănești este în curs de soluționare.

Recursul declarat de reclamanți este nefondat.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 10/2001 „despăgubirile bănești se

acordă conform prevederilor prezentului capitol”, iar în capitol sunt incluse

articolele 36 până la 40, care nu reglementează decât cadrul general în

limitele căruia se vor stabili și plăti despăgubirile bănești cuvenite

persoanelor îndreptățite, întrucât art. 40 aduce precizarea că „pe baza

evaluării despăgubirilor bănești, în termen de un an de la expirarea termenului

de 12 luni prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor, prin lege specială

se vor reglementa modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a

despăgubirilor bănești, care pot fi plafonate”.

Din interpretarea dispozițiilor cuprinse în capitolul V din lege

se desprinde concluzia că până la adoptarea legii speciale, la care se referă art.

40, prefecturile au competența de a centraliza notificările care se adresează

prefecturilor conform art. 36 alin. 2, precum și ofertele de acordare a

despăgubirilor prin deciziile sau dispozițiile emise de unitățile deținătoare

sau primării, conform art. 36 alin. 3.

După centralizarea notificărilor și a ofertelor de acordare a

despăgubirilor bănești, prefecturile vor transmite centralizatoarele, împreună

cu materialele primite, Ministerului Finanțelor Publice, cum prevede art. 37

din lege.

Dispozițiile legale cuprinse în capitolul V denumit „Măsuri

reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești” și nici alte

prevederi înscrise în Legea nr. 10/2001 nu instituie pentru prefecturi

obligația de a plăti persoanei îndreptățite despăgubirile bănești și aceasta

impune concluzia că măsura dispusă de prima instanță, aceea de a obliga

prefectura la plata despăgubirilor bănești este nelegală, fără suport în

reglementarea actuală a Legii nr.10/2001.

Instanța de apel a făcut referire la experții „atestați potrivit

legii”, evocați în H.G. nr. 614/2001 privind normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 10/2001, în vigoare la data introducerii acțiunii. Dar, chiar dacă

lucrarea de evaluare a imobilului a fost efectuată în cauză de un expert

autorizat, concluzia  ce rămâne este aceea că, fără un text de lege care

să oblige prefectura la plata despăgubirilor bănești, hotărârea prin care s-a

dispus plata este nelegală și întemeiat s-a decis schimbarea ei.

Argumentul invocat de recurenți, anume că adresa Ministerului

Finanțelor Publice este ulterioară pronunțării sentinței, nu schimbă concluzia

mai sus enunțată, în sensul că prefectura nu are de la lege abilitarea de a

efectua plăți cu titlu de despăgubiri bănești către persoanele îndreptățite.

Cu această motivare, care completează argumentele expuse în

considerentele deciziei atacate, s-a respins ca nefondat recursul

reclamanților.