ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4615/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16 martie 2011, reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea dosarului înregistrat la comisie cu nr. 44863/CC, în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului situat în București, Parcelarea S.N.I.C, fosta parcela 135, sector 2; să procedeze la desemnarea unui evaluator și să predea dosarul acestuia în vederea întocmirii raportului de evaluare și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul menționat, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

La data de 06 octombrie 2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 5699 din 7 octombrie 2011, Curtea de Apel București Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul G.C. și a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze evaluator și să emită titlul de despăgubire, în termen legal. Totodată a obligat autoritatea pârâtă să plătească reclamantei 4000 RON cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin Dispoziția Primarului Municipiului București nr. 10684 din 04 iunie 2008, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 200,00 mp, imposibil de restituit în natură mamei sale, decedată ulterior emiterii dispoziției.

Dispoziția menționată împreună cu dosarul aferent, întocmite potrivit dispozițiilor Titlului VII Capitolul 5, art. 16 alin. (2) și (3) din Legea nr. 247/2005 au fost înaintate pârâtei ANRP care ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de alin. (4), (5) și (6) ale aceluiași articol în vederea emiterii deciziei cuprinzând titlul de despăgubiri, cu toate acestea deși pârâta a confirmat înregistrarea dosarului aferent Dispoziției, nici până la data formulării cererii de chemare în judecată, autoritatea nu demarase procedura prevăzută de dispozițiile legale menționate anterior.

Curtea a reținut că neefectuarea niciuneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de despăgubire într-un interval de 1 an de la data înregistrării dosarului, poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantului la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantului nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care Dispoziția a intrat în circuitul juridic și beneficiază de prezumția de legalitate și autenticitate.

În ceea ce privește obligarea ANRP la emiterea titlurilor de plată în cuantumul stabilit prin expertiză, Curtea a reținut că aceasta ar fi prematur formulată în condițiile în care dosarul nu a fost înaintat unui evaluator autorizat pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor și având în vedere dispozițiile art. 18 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 81/2007 care impun parcurgerea unei proceduri speciale pentru emiterea acestor titluri. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, recurenta a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa evaluării și etapa emiterii titlului de despăgubire. În cauza dedusă judecății etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 10684/2008 a fost transmis de Primăria București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr. 44863/CC. Totodată dosarul amintit a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului și s-a constatat că trebuie completat cu mai multe înscrisuri, situația despăgubirilor de la momentul preluării abuzive, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9126/1943, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 18623/1944.

În ceea ce privește etapa evaluării, recurenta a susținut că aceasta este condiționată de informațiile solicitate precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor stabilită prin Decizia nr. 2815/2008. Totodată recurenta a invocat principiul egalității consacrat în sfera dreptului comunitar care exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit. A mai arătat, de asemenea, că în cauză nu poate fi vorba de un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu există o comunicare expresă a poziției autorității publice căreia să-i fi fost adresată cererea. Recurenta a formulat critici și cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată, în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc.

civ. 4. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În cauză, este necontestat că intimatul reclamant este beneficiarul Dispoziției nr. 10684 din 04 iunie 2008 emisă de Primarul Municipiului București, transmisă, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. De asemenea, este necontestat că autoarea intimatului reclamant a notificat autoritatea competentă încă din anul 2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.

Totodată, din actele și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamantului la soluționarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă care să justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantului nu a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care Dispoziția a intrat în circuitul juridic și beneficiază de prezumția de legalitate și autenticitate.

În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației. Hotărârea instanței de fond este întemeiată și în ceea ce privește obligarea autorității pârâte la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., ipoteza prevăzută de art. 275 C. proc. civ. nefiind îndeplinită în cazul de față. Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare.

(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite". În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; - De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858 din 00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; - O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. În concluzie, acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 5699 din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că emiterea titlului de despăgubire urmează să fie făcută în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV