ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4615/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4615/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

16 martie 2011, reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța să fie obligată pârâta să procedeze la analizarea dosarului

înregistrat la comisie cu nr. 44863/CC, în privința verificării legalității

respingerii cererii de restituire în natură a imobilului situat în București,

Parcelarea S.N.I.C, fosta parcela 135, sector 2; să procedeze la desemnarea

unui evaluator și să predea dosarul acestuia în vederea întocmirii raportului

de evaluare și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul

menționat, în termen de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii.

La data de 06

octombrie 2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

instanțe

Prin Sentința nr.

5699 din 7 octombrie 2011, Curtea de Apel București Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul G.C. și a

obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze

evaluator și să emită titlul de despăgubire, în termen legal.

Totodată a obligat

autoritatea pârâtă să plătească reclamantei 4000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin Dispoziția

Primarului Municipiului București nr. 10684 din 04 iunie 2008, s-a propus

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de

200,00 mp, imposibil de restituit în natură mamei sale, decedată ulterior

emiterii dispoziției.

Dispoziția menționată

împreună cu dosarul aferent, întocmite potrivit dispozițiilor Titlului VII

Capitolul 5, art. 16 alin. (2) și (3) din Legea nr. 247/2005 au fost înaintate

pârâtei ANRP care ar fi trebuit să urmeze procedura prevăzută de alin. (4), (5)

și (6) ale aceluiași articol în vederea emiterii deciziei cuprinzând titlul de

despăgubiri, cu toate acestea deși pârâta a confirmat înregistrarea dosarului

aferent Dispoziției, nici până la data formulării cererii de chemare în

judecată, autoritatea nu demarase procedura prevăzută de dispozițiile legale

menționate anterior.

Curtea a reținut că

neefectuarea niciuneia din operațiunile juridice necesare emiterii titlului de

despăgubire într-un interval de 1 an de la data înregistrării dosarului, poate

fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantului la

soluționarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut

de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în

condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă care să

justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantului nu

a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente

din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în

care Dispoziția a intrat în circuitul juridic și beneficiază de prezumția de

legalitate și autenticitate.

În ceea ce privește

obligarea ANRP la emiterea titlurilor de plată în cuantumul stabilit prin

expertiză, Curtea a reținut că aceasta ar fi prematur formulată în condițiile

în care dosarul nu a fost înaintat unui evaluator autorizat pentru stabilirea

cuantumului despăgubirilor și având în vedere dispozițiile art. 18

1

alin. (2) din O.U.G. nr. 81/2007 care impun parcurgerea unei proceduri speciale

pentru emiterea acestor titluri.

în cauză

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut,

în esență că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a

nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

De asemenea,

recurenta a arătat că în cadrul procedurii administrative reglementate de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa

transmiterii și a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor, etapa

evaluării și etapa emiterii titlului de despăgubire.

În cauza dedusă

judecății etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, în

sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 10684/2008 a fost transmis de

Primăria București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la

Secretariatul Comisiei sub nr. 44863/CC. Totodată dosarul amintit a fost

analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului și s-a constatat că trebuie completat cu mai multe înscrisuri,

situația despăgubirilor de la momentul preluării abuzive, actul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9126/1943, actul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 18623/1944.

În ceea ce privește

etapa evaluării, recurenta a susținut că aceasta este condiționată de

informațiile solicitate precum și de respectarea ordinii de înregistrare a

dosarelor stabilită prin Decizia nr. 2815/2008.

Totodată recurenta a

invocat principiul egalității consacrat în sfera dreptului comunitar care

exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit. A mai arătat, de

asemenea, că în cauză nu poate fi vorba de un refuz nejustificat în sensul art.

2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004 întrucât nu există o comunicare

expresă a poziției autorității publice căreia să-i fi fost adresată cererea.

Recurenta a formulat

critici și cu privire la cheltuielile de judecată la care a fost obligată, în

sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

Înaltei Curți de Casație și Justiție

În cauză, este

necontestat că intimatul reclamant este beneficiarul Dispoziției nr. 10684 din

04 iunie 2008 emisă de Primarul Municipiului București, transmisă, împreună cu

dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII

din Legea nr. 247/2005.

De asemenea, este

necontestat că autoarea intimatului reclamant a notificat autoritatea

competentă încă din anul 2001 pentru restituirea imobilului în litigiu.

Totodată, din actele

și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în

mod corect că autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamantului la

soluționarea cererii într-un termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut

de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în

condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nicio dovadă care să

justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantului nu

a fost analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente

din cuprinsul dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în

care Dispoziția a intrat în circuitul juridic și beneficiază de prezumția de

legalitate și autenticitate.

În jurisprudența sa

constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp

a cererii de emitere a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a

principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Hotărârea instanței

de fond este întemeiată și în ceea ce privește obligarea autorității pârâte la

plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 274 C.

proc. civ., ipoteza prevăzută de art. 275 C. proc. civ. nefiind îndeplinită în

cazul de față.

Recursul formulat

este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: "(1) La

data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la

data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de

conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se

acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I nr.

653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada

prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire,

înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri,

analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării

legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul

inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele

îndreptățite".

În privința acestor

dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale

în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr.

247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., ele

devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul

intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește

conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale,

Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr.

760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța

de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin

adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea

despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a

dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind,

deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic

actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în

menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul

că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de

despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor

pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi

dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în

vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare

în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către

persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă

executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de

15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la

valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa

după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind

nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține

autorul excepției;

- Măsurile stabilite

prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale

referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim -

echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt

proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul

politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat

prin măsurile respective;

- Faptul că, potrivit

ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și

procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu

reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în

vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu

executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din

aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea

titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

- De altfel, Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858 din 00 și

pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl

Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și

7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile

concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare

debitoare;

- O.U.G. nr. 4/2012 a

fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții

împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă

măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va

continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu

adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria

Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă

largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea

drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din

țară și pentru punerea lor în aplicare.

În concluzie,

acțiunea formulată este întemeiată, așa cum a reținut și instanța de fond, însă

finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr.

247/2005 și emiterea titlului de despăgubire este condiționată de termenul

stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională

s-a pronunțat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind,

recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că

autoritatea publică recurentă rămâne obligată să emită titlul de despăgubire în

termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012,

cu modificările și completările ulterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 5699 din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că emiterea titlului de despăgubire urmează să fie făcută în

termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013.

Menține celelalte

dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV