ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1219/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14

septembrie 2010, reclamanții S.Y.L. și M.E. au chemat în judecată C.C.S.D.,

solicitând obligarea pârâtei să procedeze la analizarea cu prioritate a

Dosarului nr. 45900/CC în privința verificării legalității cererii de

restituire în natură, să desemneze un evaluator care să întocmească raportul de

evaluare și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 60

de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

În motivarea cererii,

reclamanții au învederat că prin dispoziția din 20 august 2009 emisă de

Primarul General al Municipiului București, prin care s-a modificat dispoziția

din 21 august 2007 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru cota de 2/3 din imobilul situat în București, str. A.M., sector 3.

Deși dosarul

corespunzător dispoziției a fost transmis pârâtei, aceasta nu și-a îndeplinit

atribuțiile conferite de Legea nr. 247/2005, astfel încât procedura

administrativă nu a fost finalizată.

Prin Sentința civilă

nr. 3185 din 3 mai 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea

pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în maxim 60 de

zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, precum și la 800 RON

cheltuieli de judecată, respingând ca rămase fără obiect primele două capete de

cerere.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că dosarul reclamanților a fost analizat

sub aspectul legalității cererii de restituire în natură și a fost trimis la

evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare.

Referitor la

solicitarea privind eliberarea titlului de despăgubiri, instanța a constatat că

s-a depășit termenul rezonabil pentru finalizarea procedurii administrative și

în consecință, a dispus obligarea pârâtei la emiterea deciziei prevăzute în

Cap. V Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâta a

învederat că nesoluționarea dosarului corespunzător Dispoziției nr. 12047/2009

s-a datorat necesității completării actelor, respectiv depunerii de înscrisuri

din care să rezulte cu exactitate suprafața de teren pentru care reclamanții

sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, precum și cuantumul și data încasării

despăgubirilor acordate în anul 1975 când imobilul în discuție a fost preluat

în proprietatea statului.

În raport de aceste

aspecte, pârâta a arătat că nu se justifică obligarea sa la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire, după cum este eronată soluția și cu privire

la obligarea la cheltuieli de judecată, în condițiile în care nu se poate

reține un refuz nejustificat de soluționare a cererii.

Pârâta a criticat și

stabilirea unui termen maximal de 60 de zile întrucât pentru efectuarea

evaluării despăgubirilor este stabilit un termen de 20 de zile și, după

întocmirea lucrării, este necesară o perioadă de timp pentru comunicarea

acesteia și formularea unor eventuale obiecțiuni.

Analizând actele și lucrările

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel cum a reținut

în mod justificat instanța de fond, procedura administrativă prevăzută de Legea

nr. 247/2005 nu s-a finalizat, culpa pentru depășirea termenului rezonabil

aparținând pârâtei care, prin nesoluționarea dosarului corespunzător

Dispoziției nr. 12047/2009 de modificare a Dispoziției nr. 8613/2007, și-a

exprimat de fapt voința de a nu rezolva cererea.

Referitor la motivele

invocate de pârâtă pentru justificarea tergiversării procedurii administrative,

Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, susținerea privind lipsa unor

înscrisuri neputând justifica atitudinea comisiei care, astfel cum a precizat

în întâmpinare, la 7 octombrie 2010 a procedat la desemnarea evaluatorului, dar

nu și la emiterea titlului de despăgubiri.

Cât privește

necesitatea completării documentației pentru imobilul în litigiu, se constată

că solicitarea depunerii altor înscrisuri s-a făcut la data de 26 noiembrie

2010, după ce s-au epuizat etapa analizării legalității respingerii cererii de

restituire în natură și cea de desemnare a evaluatorului și totodată, abia după

formularea acțiunii.

Pe de altă parte, în

raport de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pârâta nu are

posibilitatea legală de a stabili o altă situație referitoare la imobil,

dispoziția emisă, de Primarul General al Municipiului București, ca act juridic

civil, având caracter irevocabil.

În consecință,

instanța de fond a stabilit în mod corect refuzul nejustificat al pârâtei de a

proceda la emiterea deciziei, în condițiile în care pârâtei i s-au conferit

prin lege doar atribuții în finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor,

prin stabilirea cuantumului acestora și a modalității de plată.

Pentru respectarea

termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa

fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauza de

față, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea

notificării și până în prezent nu s-a emis decizia reprezentând titlul de

despăgubire.

Pentru considerentele

expuse mai sus, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica privind

stabilirea termenului de 60 de zile de la data rămânerii irevocabile a

sentinței pentru emiterea deciziei.

De asemenea, nici

motivul de recurs privind obligarea la cheltuieli de judecată nu este

întemeiat, instanța de fond făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 274

C. proc. civ.

În raport de cele

expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C.S.D., împotriva Sentinței civile nr. 3185 din 3 mai 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă pârâta

C.C.S.D. la 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți S.Y.L.

și M.E.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 martie 2012.

Procesat de GGC - AA