ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 955/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta T.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat obligarea pârâtei să transmită dosarul nr. 31510/CC evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, în termen de cel mult 15 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii pronunțate în prezenta cauza precum și obligarea pârâtei să emită titlul de despăgubire în dosarul nr. 31510/CC, conform art. 16 alin. (7) din Legea nr. 247/2005, titlul VII, în termen de cel mult 15 zile de la întocmirea raportului de evaluare.

În motivare reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 378 din 23 noiembrie 2006, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, soluționând notificarea nr. 692/2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, a respins solicitarea de restituire în natură a terenului situat în București, sector 6, motivat de faptul că terenul este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, și a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 473 mp, teren expropriat în baza Decretului nr. 289/1988. Dosarul a fost înaintat în luna decembrie 2006 Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrat sub nr. 31510/CC.

S-a mai arătat că deși au trecut mai mult de 3 ani de la momentul la care dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, aceasta nu a procedat la transmiterea dosarului în vederea evaluării, obligației ce îi revenea conform art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, titlul VII, și nici nu a emis decizia privind titlul de despăgubire. Prin Sentința civilă nr. 483 din 25 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta T.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să desemneze un evaluator sau o societate de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare în dosarul înregistrat sub nr. 31510/CC, a respins cererea privind obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire și a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4,3 RON către reclamantă.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că S.C. O. S.A. a emis adresa nr. 1498 din 15 octombrie 2010, prin care menționează că imobilul notificat, expropriat prin Decretul nr. 289/1988, a fost evaluat la suma de 65.607 RON,aceasta fiind achitată reclamantei. Curtea de Apel a constatat că dosarul a fost primit de către pârâtă în anul 2007, iar până la data formulării acțiunii în instanță în anul 2010, respectiv data pronunțării hotărârii, 2011, aceasta nu a finalizat procedura administrativă de soluționare a cererii de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri. S-a mai reținut că legiuitorul nu a prevăzut un termen de analizare a dosarelor privind propunerile motivate de acordare a despăgubirilor și nici de transmitere a acestora către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare, însă această împrejurare nu este de natură a justifica tergiversarea soluționării cererii de către autoritatea pârâtă.

Intervalul de timp de peste 3 ani scurs de la data înregistrării dosarului reclamantei la A.N.R.P. și până la sesizarea instanței de către aceasta, nu poate fi considerat un termen rezonabil, expresie a garanției unui proces echitabil statuat în art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, cu atât mai mult cu cât a fost atașată întreaga documentație solicitată de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei de a emite titlul de despăgubire în 15 zile de la întocmirea raportului de evaluare, a fost apreciat ca neîntemeiat, în cauză neputându-se reține existența unui refuz nejustificat de soluționare din partea pârâtei.

Curtea de Apel a mai considerat că în lipsa raportului de evaluare și în condițiile în care se atestă plata unor despăgubiri la data preluării imobilului naționalizat, instanța nu poate aprecia în ce măsură reclamanta mai este îndreptățită la plata vreunei sume de bani cu titlu de despăgubire, astfel că nu poate dispune obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta T.M. și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor au formulat recursuri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin motivele de recurs consideră că sentința civilă recurată este netemeinică și nelegală (cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.) cât privește obligarea la transmiterea dosarului la evaluare. Recurenta arată că Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului I, modifică și completează Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, mai susține că în cuprinsul art. 1 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se arată că „prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 …”.

Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai sus amintite. În cauza dedusă judecății, printr-o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, sector 6. Prin Decizia nr. 378 din 23 noiembrie 2006, A.V.A.S. în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat. Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Recurenta consideră că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii, în sensul că dosarul aferent Deciziei nr. 378/2006, a fost transmis de A.V.A.S., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 31510/CC. Totodată, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat. Referitor la etapa evaluării, se arată că această etapă este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008, Comisia Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei centrale înainte de apariția O.U.G. nr. 81/2007, și cele transmise după intrarea în vigoare a actului normativ amintit. Dosarul privind acordarea de despăgubiri face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor. De asemenea, recurenta-pârâtă mai arată că dosarul reclamantei va intra în următoarea ședință a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea atribuirii unui evaluator, ce va întocmi lucrarea de specialitate.

În ceea ce privește obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4,3 RON reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, se arată că potrivit art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată "Cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru". Reclamanta T.M., în motivarea recursului susține că instanța de fond în mod greșit a respins ca neîntemeiat cel de-al doilea capăt de cerere, apreciind că în cauză nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare din partea pârâtei.

Recurenta-reclamantă arată că art. 16 din Legea nr. 247/2005 prevede o serie de etape ulterioare emiterii raportului de evaluare (comunicare raport, obiecțiuni), iar art. 16 alin. (7) prevede că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Se mai susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că pârâta nu poate fi obligată să emită titlul de despăgubire. În măsura în care instanța ar fi apreciat că nu se impune obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire într-un termen determinat, ar fi putut proceda la admiterea, în parte, a celui de-al doilea capăt de cerere fără a stabili un termen pentru îndeplinirea obligației și fără a încălca în acest fel principiul disponibilității.

De altfel, evaluarea imobilului și întocmirea raportului de evaluare reprezintă doar niște etape administrative premergătoare emiterii actului administrativ astfel încât neîndeplinirea acestor etape administrative de către pârâtă semnifică în fapt refuzul nejustificat de emitere a titlului de despăgubire. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente, cu motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta T.M. este fondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor altor bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Înalta Curte constată că soluția adoptată de prima instanță este greșită, fiind rezultatul unor confuzii între actul administrativ și operațiunea administrativă.

Decizia care se emite de către organul administrativ este un act administrativ, iar evaluarea este o operațiune administrativă. Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 obiectul acțiunii judiciare la instanța de contencios administrativ îl poate constitui refuzul nejustificat al unei autorități de a emite un act administrativ sau refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative. Evaluarea imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 247/2005 are caracterul unei operațiuni administrative premergătoare emiterii actului administrativ, deciziei de acordare a titlului de despăgubire. Obiectul acțiunii îl stabilește, potrivit principiului disponibilității, partea care formulează cererea de chemare în judecată.

În raport de obiectul acțiunii judiciare la care se referă art. 8 din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate solicita fie obligarea autorității la emiterea actului administrativ, fie la efectuarea unei operațiuni administrative premergătoare, cum este în speță evaluarea. Dacă partea solicită obligarea la emiterea titlului de despăgubire, adică a actului administrativ, instanța nu poate respinge cererea deoarece emiterea deciziei presupune, implică, în mod necesar și evaluarea, efectuarea prealabilă a operațiunii administrative. În aceste condiții, instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat legalitatea și temeinicia cererii formulate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care o va modifica și va obliga pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în dosarul nr. 31510/CC . Pentru considerentele deja expuse Înalta Curte constată că recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este nefondat, motiv pentru care îl va respinge, ca atare. În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond în mod greșit a obligat pârâta să plătească cheltuielile de judecată, Înalta Curte apreciază că acesta este neîntemeiat și nu poate fi primit. Instanța de fond, în mod corect a reținut culpa procesuală a pârâtei și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va modifica sentința recurată în sensul că va obliga Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire în dosarul nr. 31510/CC, iar recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 1.240 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei T.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de T.M., împotriva Sentinței civile nr. 483 din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire în dosarul nr. 31510/CC. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 1.240 RON reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei T.M. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.