ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4318/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.S.E. a chemat în judecată Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând:

efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării dosarului înregistrat

la A.N.R.P. sub nr. 48538/CC sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire

în natură a imobilului situat în București, str. D.G., sect. 2, compus din teren

în suprafață de 112 mp pentru care s-au propus măsuri reparatorii prin Dispoziția

PMB din 21 mai 2008, modificată prin Dispoziția PMB nr. 11897 din 16 iunie 2009;

transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare

a imobilului și, pe baza raportului de evaluare la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire conform dispozițiilor art. 16 cap. V Titlul VII din Legea

nr. 247/2005;

un bun în sensul art. 1 Protocolul 1 din C.E.D.O., consacrat printr-un act administrativ

unilateral irevocabil, că nerestituirea bunului până în prezent, în lipsa acordării

oricărei despăgubiri, constituie o ingerință a Statului Român în dreptul reclamantei

la respectarea bunurilor sale, ingerință care nu este proporțională cu garanțiile

oferite de C.E.D.O.;

sarcina pârâtei penalități de întârziere de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere

în executarea obligațiilor stabilite prin hotărârea ce se va pronunța, cu obligarea

pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că prin Dispoziția din 21 mai 2008 emisă de Primarul Municipiului

București în baza sentinței nr. 1305/2005 a Tribunalului București, secția a IV-a,

s-au propus măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 112,00

mp situat în București, str. D.G., sector 2, imposibil de restituit.

Reclamanta a mai arătat

că de la data înaintării dosarului la Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor au trecut mai mulți ani, însă dosarul nu a fost repartizat unui evaluator

pentru întocmirea raportului de evaluare.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

5092 din 14 septembrie 2011 a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta

să transmită dosarul către evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, în

termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea aplicării

unei penalități de 5 RON pe zi de întârziere.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că împrejurările invocate de pârâtă nu sunt de natură

a justifica existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantei nu a

fost analizată într-un termen rezonabil.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta a susținut,

în esență, că dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei face

parte din categoria celor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea

în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a

dosarelor. Așa fiind, în mod greșit, instanța de fond a reținut depășirea termenului

rezonabil în privința soluționării acestui dosar.

S-a mai susținut de către

recurentă că, în cauza dedusă judecății nu este vorba de refuzul pârâtei de a soluționa

dosarul reclamantei, motiv pentru care solicitarea de plată a penalităților în cuantum

de 5 RON / zi de întârziere este neîntemeiată.

Recursul este fondat și

va fi admis numai în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Intimata-reclamantă a

investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii

deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în București

Str. D.G., sector 2 compus din teren în suprafață de 112 mp pentru care s-au propus

măsuri reparatorii prin Dispoziția PMB din 16 iunie 2009.

Din actele și lucrările

cauzei, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a reținut în mod corect că

autoritatea pârâtă a încălcat dreptul reclamantei la soluționarea cererii într-un

termen rezonabil, astfel cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din C.E.D.O.,

în condițiile în care pârâta nu a depus la dosarul cauzei nici o dovadă care să

justifice existența unor motive obiective pentru care cererea reclamantei nu a fost

analizată într-un termen rezonabil, iar invocarea lipsei unor documente din cuprinsul

dosarului de despăgubire nu poate fi reținută în condițiile în care Dispoziția a

intrat în circuitul juridic și beneficiază de prezumția de legalitate și autenticitate.

În jurisprudența sa constantă,

secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție

a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere

a deciziei titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării

unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Etapele și operațiunile

premergătoare la care se referă recurenta nu au o existență de sine stătătoare,

ele fiind subsumate scopului final respectiv emiterea deciziei.

În ceea ce privește criticile

referitoare la intervalul de timp, în sensul că acesta este prea scurt pentru executare,

se constată că acestea sunt fondate, având în vedere circumstanțele concrete ale

pricinii, astfel că se exclude, în mod obiectiv, incidența termenului de drept comun,

de 30 de zile, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 117/2012, potrivit cărora: „(1) La data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013,

emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile

privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul

VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea

I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În

perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire,

înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează

documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor

de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor

de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.

În privința acestor dispoziții,

instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura

administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit

dispozițiilor art. 725 din C. proc. civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor

în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea

acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională

a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între

altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:

- Guvernul, prin adoptarea

ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor

constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate

asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44

alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri

de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar;

- De altfel, faptul că,

până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/ conversie,

precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri,

iar personalul din cadrul A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de

despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă

în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia

măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire

depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat

o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența

O.U.G. nr. 4/2012;

- Soluția legislativă

adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15

mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor

de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta

titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă

și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției;

Măsurile stabilite prin

actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare

la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar

al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja

mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum

și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;

Faptul că, potrivit ordonanței

de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor

de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea

imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a

executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic

al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca

obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare;

De altfel, Curtea Europeană

a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de

admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva

Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri

judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa

vădită de fonduri a unității militare debitoare;

O.U.G. nr. 4/2012 a fost

adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană

a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind

o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației

în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de

natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu

și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere

pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale

sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în

aplicare.

Astfel fiind, recursul

va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că va fi înlăturat

termenul de 30 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței civile, stabilit pentru

emiterea deciziei titlului de despăgubire.

Cât privește obligarea

de către instanța de fond a pârâtei la plata unor penalități de 5 RON/zi de întârziere,

urmează să se constate că această dispoziție este neîntemeiată, întrucât atâta timp

cât procedura administrativă nu a fost finalizată aplicarea penalităților este lipsită

de finalitatea urmărită de legiuitor.

Într-adevăr, penalitățile

de întârziere au fost prevăzute ca un mijloc de constrângere a autorității de a-și

executa obligațiile din hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele de contencios

administrativ.

În speță dosarul nu a

fost încă transmis spre evaluare iar executarea acestei dispoziții este condiționată

de dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, astfel că, cererea privind obligarea pârâtei

la penalități de întârziere urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 5092

din 14 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința recurată,

în sensul înlăturării termenului de 30 zile și a penalităților de întârziere.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2012.