ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1384/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2014 la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuienta P.I.E. a solicitat revizuirea deciziei nr. 355 A din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în raport de decizia nr. 4356 din 21 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În drept a invocat dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 3923 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a fost obligată ca, la expirarea termenului de suspendare prevăzut de O.U.G.

nr. 4/2012, să emită în favoarea revizuientei decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent dispoziției nr. 5634 din 20 martie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, în dosarul înregistrat sub nr. 25982/CC. Sentința civilă nr. 3923 din 12 iunie 2012 a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 4356 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2707/2/2012*. S-a mai arătat că pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în procedura administrativă, a ignorat sentința civilă nr. 3923/2012 și a emis decizia de compensare nr. 8 din 25 iulie 2013, nicidecum o decizie privind titlul de despăgubire, așa cum a fost obligată prin hotărârea menționată.

Decizia nr. 8 din 25 iulie 2013 a fost contestată de revizuientă la Tribunalul București, secția a V-a civilă, solicitându-se anularea acesteia. Prin sentința civilă nr. 2145/2013 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis contestația și a anulat decizia nr. 8/2013 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către reclamantă și pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin decizia civilă nr. 355 A din 15 septembrie 2014, respingând apelul reclamantei și respingând, pe fond, acțiunea.

S-a mai susținut că, prin pronunțarea celei de-a doua hotărâri, Curtea de Apel București, a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 3923 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Prin decizia nr. 109 A din 9 martie 2015 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire. Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor de revizuire invocate și a dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

„Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”. Astfel, pentru admisibilitatea cererii de revizuire trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive și potrivnice, date în dosare diferite, având aceleași părți, obiect și cauză și, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.

Față de cele expuse, este de reținut că între decizia nr. 355 din 15 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în raport și decizia nr. 4356 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, nu există identitate de obiect. Prin acțiunea înregistrată la data de 12 septembrie 2013, pe rolul Tribunalului București,s ecția a V-a civilă, reclamanta P. E.I.

a contestat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, decizia nr. 8 din data de 25 iulie 2013 emisă de Comisia Națională de Compensare a Imobilelor, solicitând emiterea titlului de plată corespunzător sentințelor definitive pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și încadrarea deciziei ce urmează a fi emisă în acest context în dispozițiile art. 41 din actul normativ arătat. S-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 4, art. 27 și art. 31 din Legea nr. 165/2013, aplicabile în cauză. În drept reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 76/2012, Constituția României, C. civ., C. proc.

civ., dreptul comunitar și jurisprudența C.E.D.O. Prin sentința civilă nr. 2145/2013 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a anulat decizia de compensare nr. 8 din 25 iulie 2013 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, a obligat pârâta să emită titlul de despăgubire în favoarea reclamantei în temeiul art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013. Împotriva acestei sentințe au promovat apel reclamanta și pârâta, iar prin decizia nr. 355 A din 15 septembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 2145 din 19 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta P.E.I.

împotriva aceleiași sentințe. A schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 aprilie 2012, reclamanta P.I.E. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 1.042.270 RON, ulterior expirării termenului suspensiv de 6 luni de zile prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, privind restituirea prin echivalent a imobilului situat în București, Calea G., compus din teren în suprafață de 290 m.p.

și construcție demolată, trecut în proprietatea statului în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, imposibil de restituit în natură, obligarea pârâtei la plata a 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 60 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii ce va soluționa prezenta acțiune, cu titlu de daune cominatorii și obligarea pârâtei la daune morale pentru refuzul nejustificat de a emite decizia - titlu de despăgubire. În drept a invocat dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Normele metodologice de aplicare ale acestuia, Legea nr. 554/2004, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 11, 20 și 44 din Constituția României, legislația comunitară.

Prin sentința civilă nr. 3923 din data de 12 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată, a obligat pârâta ca, la expirarea termenului de suspendare prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, să emită în favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent dispoziției nr. 5634 din 20 martie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, în dosarul înregistrat sub nr. 25982/CC și a respins ca neîntemeiate celelalte capete ale acțiunii. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta și pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar, prin decizia nr. 4356 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul formulat de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor , ca lipsit de interes.

A fost admis recursul declarat de reclamantă. A fost m odificată în parte sentința recurată, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței recurate. În concluzie, față de cele ce preced, rezultă că cele două pricini nu au același obiect și, cum în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 509 pct. 8 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta P.E.I., domiciliată în București, Bd. U. în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor cu sediul în București, sector 1, Calea F. și pârâtul Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor cu sediul în București, sector 1, Calea F., împotriva deciziei nr. 355 din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie . Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2015.