ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1384/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1384/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
După deliberare,
asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie
2014 la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, revizuienta P.I.E. a solicitat revizuirea deciziei nr.
355 A din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă
și pentru cauze cu minori și de familie, în raport de decizia nr. 4356 din 21
octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
În drept a invocat
dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
În motivare a arătat
că prin sentința civilă nr. 3923 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta
Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a fost obligată ca, la
expirarea termenului de suspendare prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, să emită în
favoarea revizuientei decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent
dispoziției nr. 5634 din 20 martie 2006 emisă de Primarul General al
Municipiului București, în dosarul înregistrat sub nr. 25982/CC.
Sentința civilă
nr. 3923 din 12 iunie 2012 a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia
civilă nr. 4356 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.
2707/2/2012*.
S-a mai arătat că
pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în procedura
administrativă, a ignorat sentința civilă nr. 3923/2012 și a emis decizia
de compensare nr. 8 din 25 iulie 2013, nicidecum o decizie privind titlul de
despăgubire, așa cum a fost obligată prin hotărârea menționată.
Decizia nr. 8 din 25
iulie 2013 a fost contestată de revizuientă la Tribunalul București, secția
a V-a civilă, solicitându-se anularea acesteia.
Prin sentința
civilă nr. 2145/2013 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis
contestația și a anulat decizia nr. 8/2013 emisă de Comisia Națională
pentru Compensarea Imobilelor.
Împotriva acestei
sentințe s-a declarat apel de către reclamantă și pârâta Comisia Națională
pentru Compensarea Imobilelor, iar Curtea de Apel București, secția a
III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul pârâtei
Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin decizia civilă nr. 355 A
din 15 septembrie 2014, respingând apelul reclamantei și respingând, pe fond,
acțiunea.
S-a mai susținut
că, prin pronunțarea celei de-a doua hotărâri, Curtea de Apel București, a
încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței
civile nr. 3923 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția
contencios administrativ și fiscal.
Prin decizia nr. 109
A din 9 martie 2015 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie, a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație
și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire.
Examinând cererea de
revizuire prin prisma motivelor de revizuire invocate și a dispozițiilor art.
509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 509
pct. 8 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri pronunțate
asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice,
date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă
autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Astfel, pentru
admisibilitatea cererii de revizuire trebuie întrunite cumulativ următoarele
condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive și potrivnice, date
în dosare diferite, având aceleași părți, obiect și cauză și, în al doilea
proces, să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost
ridicată aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.
Față de cele expuse,
este de reținut că între decizia nr. 355 din 15 septembrie 2014, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, în raport și decizia nr. 4356 din 21 octombrie 2013 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
nu există identitate de obiect.
Prin acțiunea
înregistrată la data de 12 septembrie 2013, pe rolul Tribunalului București,s ecția
a V-a civilă, reclamanta P.
E.I.
a contestat,
în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și
Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, decizia nr. 8
din data de 25 iulie 2013 emisă de Comisia Națională de Compensare a Imobilelor,
solicitând emiterea titlului de plată corespunzător sentințelor definitive
pronunțate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, și încadrarea
deciziei ce urmează a fi emisă în acest context în dispozițiile art. 41 din
actul normativ arătat. S-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu
soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 4, art. 27 și art. 31
din Legea nr. 165/2013, aplicabile în cauză.
În drept reclamanta a
invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 76/2012, Constituția
României, C. civ., C. proc. civ., dreptul comunitar și jurisprudența C.E.D.O.
Prin sentința civilă
nr. 2145/2013 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a anulat decizia de
compensare nr. 8 din 25 iulie 2013 emisă de Comisia Națională pentru
Compensarea Imobilelor, a obligat pârâta să emită titlul de despăgubire în
favoarea reclamantei în temeiul art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013.
Împotriva acestei
sentințe au promovat apel reclamanta și pârâta, iar prin decizia nr. 355 A din
15 septembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie, a admis apelul pârâtei Comisia Națională pentru
Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 2145 din 19 decembrie
2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, și a respins, ca
nefondat, apelul declarat de reclamanta P.E.I. împotriva aceleiași sentințe. A
schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea ca
neîntemeiată.
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, la data de 3 aprilie 2012, reclamanta P.I.E. a chemat
în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
solicitând obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlul de
despăgubire în cuantum de
1.042.270 RON, ulterior expirării termenului suspensiv de 6 luni de zile
prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, privind restituirea prin echivalent a imobilului
situat în București, Calea G., compus din teren în suprafață de 290 m.p. și
construcție demolată, trecut în proprietatea statului în mod abuziv în baza
Decretului nr. 92/1950, imposibil de restituit în natură, obligarea pârâtei la
plata a 200 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 60 de zile de la
data rămânerii definitive a hotărârii ce va soluționa prezenta acțiune, cu
titlu de daune cominatorii și obligarea pârâtei la daune morale pentru refuzul
nejustificat de a emite decizia - titlu de despăgubire.
În drept a invocat dispozițiile
din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Normele metodologice de aplicare ale acestuia,
Legea nr. 554/2004, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană
a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, art. 11, 20 și 44 din Constituția României, legislația comunitară.
Prin sentința civilă
nr. 3923 din data de 12 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată, a obligat pârâta ca,
la expirarea termenului de suspendare prevăzut de O.U.G. nr. 4/2012, să emită în
favoarea reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent dispoziției
nr. 5634 din 20 martie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București,
în dosarul înregistrat sub nr. 25982/CC și a respins ca neîntemeiate celelalte capete
ale acțiunii.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs reclamanta și pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor,
iar, prin decizia nr. 4356 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul formulat
de pârâta
Comisia Națională pentru Compensarea
Imobilelor
,
ca lipsit
de interes. A fost admis recursul declarat de reclamantă.
A
fost m
odificată
în parte sentința recurată, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei
suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale. Au fost menținute în rest dispozițiile
sentinței recurate.
În concluzie, față de
cele ce preced, rezultă că cele două pricini nu au același obiect și, cum în cauză
nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 509 pct. 8 C. proc. civ., cererea de
revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta P.E.I., domiciliată
în
București,
Bd. U.
în contradictoriu cu pârâta
Comisia Națională
pentru Compensarea Imobilelor cu sediul în București, sector 1, Calea F. și pârâtul
Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor cu sediul în București,
sector 1, Calea F.,
împotriva deciziei nr. 355 din 15
septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a
civilă și pentru
cauze cu minori și de familie
.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 22 mai 2015.