ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2105/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României prin

sentința arbitrală nr. 79 din 19 aprilie 2007 a respins ca nefondată excepția

de caducitate a arbitrajului invocată de pârâta SC E.P. SRL București.

A admis în parte acțiunea reclamantei SC

E.C.R. SRL București și a obligat pârâta SC E.P. SRL București la plata sumei

de 123.727,40 lei (Ron) cu titlu de preț, de 32.706,50 lei (Ron) dobândă și de

24.955,36 lei cheltuieli de arbitrare.

Pentru a pronunța această hotărâre arbitrală

s-a reținut că părțile au încheiat un număr de 11 contracte de antrepriză, prin

care reclamanta SC E.C.R. SRL București în calitate de antreprenor s-a obligat

să execute pentru pârâta SC E.P. SRL București în calitate de beneficiar o

serie de lucrări de construcții la fabrica din Sindrilița, com. Găneasa, jud.

Ilfov constând în construirea fundației fabricii, a unei clădiri de birouri,

locuințe și adăpost, executarea unui gard de împrejmuire la fațadă, executarea

fundației unei clădiri auxiliare.

Din lucrările executate, contractele 1-9

și 11, pârâta a plătit parțial prețul, rămânând restantă suma de 72.277 dolari

SUA, adică 247.454,80 lei (Ron).

Față de neînțelegerile apărute între

părți cu privire la realizarea lucrărilor contractate, la 6 august 2003 s-a

încheiat procesul-verbal de soluționare a litigiilor în care s-a menționat că

suma datorată reclamantei este de 87.277 dolari SUA (inclusiv TVA) și

modalitatea de plată, soluționarea neînțelegerilor, remedierea deficiențelor

calitative.

Tribunalul arbitral din oficiu și-a

verificat competența în raport de clauzele contractelor de antrepriză,

constatând constituirea sa în conformitate cu Regulile de procedură ale Curții

de Arbitraj.

Acordând eficiență probatorie egală

tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză și apreciind culpa comună a

părților cu privire la nerespectarea obligațiilor contractuale, tribunalul

arbitral a considerat că, ținând cont de principiul echității și de suma de

65.337 dolari SUA rezultată din raportul de expertiză întocmit în cauză de

expertul B.N. ca reprezentând prețul neachitat al lucrărilor, pârâta datorează

conform art. 969 C. civ. și art. 43 C. com., suma de 123.727,4 lei (Ron)

(32.668,5 dolari SUA) jumătate din totalul sumei de 247.454,8 lei (Ron) (65.337

dolari SUA) solicitată de reclamantă prin acțiunea arbitrală, și suma de

32.706,5 lei cu titlu de dobânzi pentru perioada 7 septembrie 2003-27 martie

2006.

Cu privire la excepția de caducitate a

arbitrajului invocată de către pârâtă la primul termen de arbitrare din 20

iunie 2006, s-a apreciat că nu poate fi reținută susținerea reclamantei de

nerespectare a art. 353

3

alin. (6) C. proc. civ., întrucât textul

legal invocat și art. 33 alin. (6) din Regulile de procedură arbitrală nu

instituie obligativitatea formei scrise a notificării având ca obiect invocarea

excepției caducității.

S-a considerat că tribunalul are

posibilitatea de a prelungi durata arbitrajului față de atitudinea pârâtei,

care a fost de acord cu prelungirea duratei arbitrajului și chiar a determinat-o

prin solicitări de termen și administrare de probe, că pârâta nu mai este în

drept ca, invocând propria conduită, să invoce caducitatea arbitrajului.

Împotriva sentinței arbitrale au formulat

acțiune în anulare ambele părți.

Recurenta pârâtă SC E.P. SRL București

prin cererea formulată, motivată în baza art. 364 lit. e) C. proc. civ. în

sensul că hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului

prevăzut de art. 353

3

C. proc. civ., a solicitat anularea sentinței

arbitrale, suspendarea executării acesteia și respingerea acțiunii reclamantei

(dosar nr. 3714/2/2007).

Prin cererea motivată pe art. 364 lit. i)

C. proc. civ., recurenta reclamantă SC E.C.R. SRL București a solicitat

admiterea acțiunii în anulare, întrucât hotărârea arbitrală încalcă ordinea

publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii și admiterea în

totalitate a pretențiilor formulate prin cererea de arbitrare (dosar nr. 4247/2/2007).

Prin încheierea din 8 octombrie 2007,

Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 164 C. proc. civ. conexarea

dosarului nr. 4247/2/2007 la dosarul nr. 3714/2007, constatând existența a două

acțiuni în anularea aceleiași sentințe arbitrale.

La data de 27 septembrie 2007 a fost

înregistrat pe rolul Curții de Apel București și dosarul nr. 23084/3/2007 ca

urmare a pronunțării la data de 18 septembrie 2007, a sentinței comerciale nr. 10166

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin care a fost admisă

excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamanta SC E.C.R. SRL București și pe pârâta SC E.P. SRL

București în favoarea Curții de Apel București, reținându-se că prin cererea

înregistrată la Tribunalul București la 20 iunie 2007, reclamanta SC E.C.R. SRL

București în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SRL București a formulat acțiune

în anulare împotriva sentinței arbitrale nr. 79 din 19 aprilie 2007 pronunțată

de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional cu aceleași motive relatate în

cadrul acțiunii în anulare formulată în dosarul nr. 4247/2/2007.

Prin încheierea de ședință pronunțată la

10 decembrie 2007 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

constatând îndeplinite condițiile art. 163 C. proc. civ. a admis excepția de

litispendență și a dispus atașarea dosarului nr. 23084/3/2007 la dosarul nr. 3741/2/2007

al Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Prin încheierea din 8 august 2007 Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosar nr. 5119/2/2007 a fost

respinsă cererea de suspendare provizorie a executării sentinței arbitrale

atacate.

Ulterior prin încheierea pronunțată în

dosar nr. 3714/2/2007 s-a admis cererea petentei SC E.P. SRL București având ca

obiect suspendarea executării sentinței arbitrale și s-a dispus suspendarea

executării silite a sentinței arbitrale nr. 79 din 19 aprilie 2007 până la

soluționarea acțiunilor în anulare conexate.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 247 din 20 decembrie 2007 a admis

acțiunile în anulare conexate formulate de reclamanta SC E.C.R. SRL București

și de pârâta SC E.P. SRL București. A anulat sentința arbitrală nr. 79 din 19

aprilie 2007 a Curții de Arbitraj și în fond a admis în parte acțiunea reclamantei

SC E.C.R. SRL București și a obligat pârâta SC E.P. SRL București la plata a

68.649 dolari SUA, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății și la

dobânda aferentă acestei sume, calculată de la 22 septembrie 2003 până la 31

decembrie 2004.

A compensat cheltuielile de judecată

efectuate de părți.

Curtea de Apel București, constatând

îndeplinirea condițiilor art. 364 lit. e) C. proc. civ., în baza probelor

administrate în cauză a reținut că pârâta în calitate de beneficiar al

lucrărilor de construcție executate parțial necorespunzător calitativ, dar care

nu a achitat integral prețul lucrărilor executate și contractate, datorează

reclamantei în calitate de antreprenor, care a executat integral lucrarea dar

nu și-a respectat obligația contractuală cu privire la calitatea lucrărilor

executate, prețul lucrărilor convenit, din care se scade suma de bani

reprezentând prejudiciul produs prin executarea necorespunzătoare din punct de

vedere calitativ a lucrărilor, prejudiciu dovedit prin suma plătită altui

antreprenor pentru remedierea lor, rămânând de plată numai suma de 68.649 dolari

SUA. Conform art. 43 C. com. pârâta a fost obligată și la plata dobânzii legale

aferente sumei de mai sus, începând cu 22 septembrie 2003 și până la 31

decembrie 2004.

Intimata reclamantă SC E.C.R. SRL

București a depus note scrise la dosar prin care a cerut respingerea recursului

pârâtei ca nefondat.

Împotriva menționatei hotărâri, pârâta SC

E.P. SRL București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul

respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.

Criticile recurentei, dezvoltate global,

urmează a fi încadrate în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În criticile formulate recurenta pârâtă

susține, în esență, că hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii,

străine de natura pricinii ca urmare a aprecierii eronate a probelor

administrate în cauză, instanța reținând greșit că expertiza administrată în

cauză, coroborată cu procesul-verbal de inspecție, prevalează asupra raportului

de expertiză din asigurarea de dovezi și asupra inexistenței procesului-verbal

de recepție a lucrărilor ce au făcut obiectul contractelor de antrepriză nr. 1-9

și 11 încheiate de părțile în litigiu.

Recurenta pârâtă susține că din

interpretarea dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea

Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente

acestora, în vigoare la data derulării contractelor de antrepriză, rezultă că,

în absența procesului-verbal de recepție întocmit la terminarea lucrărilor,

lucrările de construcții nu pot fi considerate terminate în conformitate cu

prevederile contractului și ale documentației de executare.

Totodată instanța a apreciat greșit

că în concursul dintre expertiza tehnică administrată în cadrul procedurii de

asigurare dovezi, omologată prin decizia nr. 386/R pronunțată de Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, în dosar nr. 8957/2004 și expertiza

tehnică administrată în cauză (expert B.N.) prevalează ultima, deși aceasta s-a

întocmit după 4 ani de la terminarea lucrărilor, aspect în raport de care nu se

poate determina retroactiv stadiul lucrărilor efectuate în cauză de reclamantă,

lucrările fiind terminate în fapt de un alt antreprenor.

Înlăturarea expertizei de asigurare de

dovezi, ale cărei concluzii sunt concrete și contemporane cu situația de fapt,

și luarea în considerare a expertizei tehnice administrate în cauză, ale cărei

concluzii sunt evazive și imprecise, în lipsa documentelor constatatoare și

terminarea lucrărilor de alt antreprenor conduc instanța la o soluție greșită,

care nu corespunde situației de fapt aceea a reținerii terminării lucrărilor de

către reclamantă, cu atât mai mult cu cât aceasta nu a uzat de promovarea unei

acțiuni în justiție pentru realizarea recepției.

Recursul pârâtei este nefondat.

Cu privire la prima critică formulată în

recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin

care susține că decizia pronunțată în acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale

nr. 79 din 19 aprilie 2007 a Curții de Arbitraj cuprinde motive contradictorii

și străine de natura pricinii, nu poate fi primită în condițiile în care

recurenta reproșează în fapt instanței greșita apreciere a probelor

administrate în cauză, aspecte care vizează temeinicia și țin de pct. 10 al

art. 304 C. proc. civ., abrogat, critici ce nu pot fi examinate față de

dispozițiile art. 304 alin. (1) din același cod, întrucât acestea nu au în

vedere motive de nelegalitate, singurele ce pot fi supuse spre cercetare

instanței de recurs.

Deși recurenta invocă și motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu indică

dispozițiile de lege ignorate sau greșit aplicate de instanță, limitându-se la

a reproșa greșita apreciere și aplicare a concluziilor expertizelor efectuate

în cauză, aspect ce vizează critici pe fond, ce nu pot fi analizate în recurs.

Printr-o corectă și integrală apreciere a

probelor, Curtea de Apel București a stabilit adevăratele raporturi juridice

dintre părți, amplu documentat și bine argumentat, fiind dată o eficiență

maximă dispozițiilor imperative prevăzute de art. 364 C. proc. civ.

Or în speță, față de cele de mai sus, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă

recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

E.P. SRL București împotriva sentinței nr. 247 din 20 decembrie 2007 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2008.