ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 715/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 715/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 118/S
din 15 mai 2012, Tribunalul Brașov, a hotărât: temeiul art. 334 C. proc. pen.,
respingerea cererii formulate de inculpatul C.G., prin avocat, de schimbare a
încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, din infracțiunea
prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr.
59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de
art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În temeiul art.
215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13
acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., inculpatul C.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.
a teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu
consecințe deosebit de grave.
În temeiul art.
215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6
acte materiale) art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an
închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții.
În temeiul art.
291 teza a ll-a C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și
art. 320
1
C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la o
pedeapsă de 300 de lei amendă penală pentru infracțiunea de uz de fals.
În temeiul art.
33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele stabilite au fost
contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani
închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art.
71 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie
constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art.
26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen.,
condamnarea inculpatului B.S. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 3 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit.
b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe
deosebit de grave.
În temeiul art.
26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen., același
inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru
infracțiunea de complicitate la înșelăciune în convenții.
În temeiul art.
33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele
stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani
închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În temeiul art.
71 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie
constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
în temeiul art.
346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.,
inculpații C.G. și B.S. au fost obligați, în solidar, la plata următoarelor
sume cu titlu de despăgubiri civile 45358,99 lei către SC I.D. SRL, 63025,38
lei către SC P. SRL, 18590,38 lei către SC S.R.I. SRL, 47178 lei către SC A.S.
SRL, 10848,04 lei către SC C.T. SRL, 34954 lei către SC P.S.C. SRL, 29500 lei
către , 28592,37 lei către SC H. SRL, 28014,44 lei către SC L. SRL, 41795 lei
către SC G.C.D. SRL, 72329,35 lei către SC A.M. SA, 4075,29 lei către SC I.C.
SRL, 18869,63 lei către SC C.P. SRL.
În temeiul art.
346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen.,
inculpatul C.G. a fost obligat la plata sumei de 38364,35 lei către SC I.C. SRL,
cu titlu de despăgubiri civile.
În temeiul art.
348 C. proc. pen., s-a dispus anularea biletului la ordin fals emis la data de
27 februarie 2007, pe numele SC I.T. SA (fila 372 din volumul III al dosarului
de urmărire penală).
Pentru a
pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpații B.S. și C.G.
s-au deplasat în mun. Brașov în luna februarie 2007, unde ultimul a cesionat
părțile sociale ale SC S.A. SRL, devenind asociat unic și administrator al
acesteia. în scopul realizării acestor activități a fost însoțit și îndrumat de
inculpatul B.S. După preluarea acestei societăți, inculpații căutau furnizori,
iar cu ajutorul învinuitei B.M., secretara societății, trimiteau pe adresele de
email sau pe fax, cereri de oferte sau comenzi. După negocieri cu reprezentanții
părților vătămate și semnarea unor contracte, mărfurile erau livrate la punctul
de lucru al societății, fiind preluate de inculpatul B.S., care semna în numele
SC S.A. SRL, de primire. Pentru o scurtă perioadă de timp acestea erau
depozitate într-un spațiu închiriat, iar ulterior erau revândute. Pentru
achitarea contravalorii produselor, inculpatul C.G. emitea instrumente de
plată, deși cunoștea că nu deține disponibilul necesar în cont.
În felul acesta
cei doi inculpați au prejudiciat un număr de 13 societăți comerciale, cu care
au avut relații comerciale și care au formulat plângeri penale în cauză.
În drept, s-a
apreciat că:- fapta inculpatului C.G. care, în perioada martie-aprilie 2007,
după cesionarea SC S.A. SRL, în baza aceleași rezoluții infracționale, în
executarea unor relații comerciale, a indus în eroare reprezentanții a 11 de
societăți comerciale, ( SC I.D. SRL - 1 filă cec, SC P. SRL - 1 filă cec, SC
S.R. SRL- 1 filă cec, SC C.T. SRL - 2 file cec, SC P.S. SRL -1 filă cec, SC M.
SRL -1 filă cec, SC H. SRL - 1 filă, SC L. SRL -1 filă, SC G.C.D. SRL - 1 filă,
SC I.C. SRL - 2 file, SC C.T. SRL -1 filă,) cu ocazia achiziționării de mărfuri
în valoare totală de 393.788 lei, iar pentru acoperirea sumelor menționate în
facturile fiscale a emis 13 de file cec refuzate la plată pentru motivul lipsă
totală disponibil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13 de acte materiale),- Tribunalul Brașov,
nu a primit cererea inculpatului C.G., formulată prin apărător, prin care
acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de
înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale) în infracțiunea art. 84
alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
deoarece din probele administrate în cauză rezultă că reprezentanții părților
vătămate nu au avut cunoștință de faptul că SC S.A. SRL nu avea disponibil în
cont la momentul emiterii cecurilor de către reprezentantul acesteia. Toți
aceștia au declarat că nu au avut cunoștință de faptul că societatea emitentă
nu ar fi avut disponibil în cont. Doar în acest caz s-ar fi pus problema
existenței infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
întrucât inculpații au dat asigurări reprezentanților părților vătămate că
societatea pe care o reprezintă are disponibil în cont, sunt întrunite
elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prin emitere de cecuri,
prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. - fapta aceluiași inculpat care, în
perioada martie-aprilie 2007, în calitate de administrator al SC S.A. SRL, în
baza aceleași rezoluții infracționale, în executarea unor relații comerciale, a
indus în eroare reprezentanții SC A.S. SRL (1 B.O.), SC A. SA (5 B.O.) în
beneficiul cărora a emis 6 bilete la ordin care au fost refuzate la plată
pentru motivul lipsă totală disponibil, cauzând un prejudiciu de 119.507 lei
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de
art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
(6 acte materiale). Nu a fost primită cererea aceluiași inculpat, formulată
prin apărător, prin care acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din
infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) în infracțiunea art. 84
alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,
deoarece această din urmă infracțiune se referă la emiterea cecurilor și nu a
biletelor la ordin. - fapta inculpatului C.G. care în calitate de administrator
al SC S.A. SRL în relația comercială cu SC A.M. SRL s-a folosit în activitatea
de inducere în eroare a reprezentanților părții vătămate de un bilet la ordin
care avea inserată în fals ștampila SC I.T. SRL și semnătura reprezentantului
acestei societăți comerciale, în scopul producerii de consecințe juridice
întrunește elementele constitutive al infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.
291 teza a ll-a C. pen.
Întrucât cele 3
infracțiuni au fost săvârșite înainte să intervină o hotărâre definitivă de
condamnare pentru vreuna dintre ele sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a)
C. pen. privind concursul real de infracțiuni.
Având în vedere
atitudinea sinceră a inculpatului C.G., după săvârșirea faptei, prezentarea
acestuia în fața organelor judiciare, ajutorul dat de acesta pentru tragerea la
răspundere penală a coinculpatului B.S., precum și lipsa antecedentelor penale
ale inculpatului până la această vârstă, Tribunalul a apreciat că se impune
reținerea față de acest inculpat a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74
alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în plus, inculpatul C.G. a fost manipulat de
celelalte persoane, printre care și coinculpatul B.S., care au coordonat de
fapt activitatea SC S.A. SRL și care au profitat de starea materială precară a
acestuia și l-au determinat să semneze cecurile și biletele la ordin, în
schimbul unor avantaje materiale minore. Nu el este cel care a gândit
activitatea infracțională și care a coordonat-o, el fiind doar o persoană de
care s-au folosit ceilalți făptuitori, pentru a-și ascunde identitatea și a
împiedica depistarea lor de către organele judiciare. împotriva acestei
hotărâri a declarat apel inculpatul, criticile formulate prin apărătorul
desemnat din oficiu vizând aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea
judiciară a pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente și modalității
de executare a pedepsei principale aplicate.
Examinând
sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele
de fapt și de drept, Curtea, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză,pentru
următoarele considerente:
Astfel, Curtea,
a reținut că inculpatul nu a adus critici asupra stării de fapt, aceasta fiind
în mod corect stabilită de prima instanță, inculpatul solicitând aplicarea
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. ce reglementează procedura judecații
în cazul recunoașterii vinovăției.
Sub aspectul
individualizării judiciare a pedepselor stabilite, au fost corect aplicate
dispozițiile prevăzute de art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. care
prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,au fost
avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul
de pericol social concret ridicat al faptelor comise, cuantumul prejudiciului
creat ca urmare a activității infracționale ce depășește echivalentul a 100.000
de Euro și faptul că acesta nu a fost acoperit, în privința bunei conduite
anterioare a inculpatului și regretului manifestat de inculpat, aceste aspecte
au fost reținute de prima instanță în procesul de individualizare a pedepselor
aplicate pentru infracțiunile concurente. Pe de altă parte, Curtea, a apreciat
că, lipsa antecedentelor penale trebuie, să constituie regula, normalitatea în
societate, iar nu un motiv de recompensare a celui aflat la prima confruntare
cu rigorile legii penale, astfel că, nu s-a impus o reindividualizare a
pedepselor stabilite, pentru a se ajunge la un minim al acestora care să poată
conduce la aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a
pedepsei,prin orientarea pedepselor la aproape de jumătatea dintre minimul și
maximul pedepselor (ale căror limite au fost reduse inițial cu o treime, iar
apoi ca urmare a efectelor circumstanțelor atenuante), acestea vor fi apte să
asigure scopul general prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că sunt nefondate
criticile de inculpat sub acest aspect.
În aceste
condiții, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca
nefondat apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr.
118/S din 15 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a menținut-o.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticile formulate prin
apărătorul desemnat din oficiu vizând aspecte de netemeinicie relativ la
individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru infracțiunile
concurente și modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate.
Examinând decizia
recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză,pentru
următoarele considerente:
În urma aplicării
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. privind reducerea limitelor de
pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, instanța de fond a avut în
vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.,
gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpat,
modalitatea concretă de săvârșire a faptelor.
În ceea ce
privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului C.G., Înalta Curte,
apreciază că au fost analizate riguros criteriile enumerate de art. 72 C. pen.,
care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de
dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în
partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
Înalta Curte,
adaugă analizei instanței de apel, pe aspectul individualizării judiciare a
pedepsei, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei și al
făptuitorului acesta trebuie apreciat ca fiind unul ridicat, având în vedere
modul de operare, descris anterior, cuantumul prejudiciului creat ca urmare a
activității infracționale ce depășește echivalentul a 100.000 de Euro,
pluralitatea de infracțiuni, respectiv (13 acte materiale - referitor la art. 215
alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), și
(6 acte materiale - referitor la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) și art. 291 teza a ll-a C. pen., dar și
numărul însemnat al părților civile prejudiciate, precum și faptul că
prejudiciul nu a fost acoperit, și nu în ultimul rând, conduita inculpatului
care a uzat de dispozițiile art. 320
1
cooperând cu organele
judiciare.
Aceste criterii
conduc la concluzia că pedeapsa principală, cât și pedeapsa accesorie, sunt
corespunzătoare și pot asigura atingerea scopurilor preventive și educative ale
sancțiunii. Înalta Curte, nu a identificat alte circumstanțe reale sau
personale care să fie apte să conducă la reducerea cuantumului pedepsei ori la
schimbarea modalității de executare a acesteia.
De altfel, prin
jurisprudența secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a
stabilit că, recunoașterea unor date și împrejurări ale realității, ca
circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute in
vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau
îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei
pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșita în
concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, cea ce nu este
cazul în speța de față.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G.
împotriva deciziei penale nr. 99/A din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel
Brașov, secția penală și pentru Cauze cu Minori.
Va obliga
recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 99/A
din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru Cauze
cu Minori.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 27 februarie 2013.