ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 715/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118/S din 15 mai 2012, Tribunalul Brașov, a hotărât: temeiul art. 334 C. proc. pen., respingerea cererii formulate de inculpatul C.G., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul C.G. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a teza a ll-a, lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții.

În temeiul art. 291 teza a ll-a C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 320 1 C. proc. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 300 de lei amendă penală pentru infracțiunea de uz de fals. În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (12 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului B.S. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. În temeiul art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) și art. 37 lit. b) C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune în convenții.

În temeiul art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen., inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen. în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., inculpații C.G. și B.S. au fost obligați, în solidar, la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile 45358,99 lei către SC I.D.

SRL, 63025,38 lei către SC P. SRL, 18590,38 lei către SC S.R.I. SRL, 47178 lei către SC A.S. SRL, 10848,04 lei către SC C.T. SRL, 34954 lei către SC P.S.C. SRL, 29500 lei către , 28592,37 lei către SC H. SRL, 28014,44 lei către SC L. SRL, 41795 lei către SC G.C.D. SRL, 72329,35 lei către SC A.M. SA, 4075,29 lei către SC I.C. SRL, 18869,63 lei către SC C.P. SRL. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., inculpatul C.G. a fost obligat la plata sumei de 38364,35 lei către SC I.C. SRL, cu titlu de despăgubiri civile. În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea biletului la ordin fals emis la data de 27 februarie 2007, pe numele SC I.T.

SA (fila 372 din volumul III al dosarului de urmărire penală). Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpații B.S. și C.G. s-au deplasat în mun. Brașov în luna februarie 2007, unde ultimul a cesionat părțile sociale ale SC S.A. SRL, devenind asociat unic și administrator al acesteia. în scopul realizării acestor activități a fost însoțit și îndrumat de inculpatul B.S. După preluarea acestei societăți, inculpații căutau furnizori, iar cu ajutorul învinuitei B.M., secretara societății, trimiteau pe adresele de email sau pe fax, cereri de oferte sau comenzi. După negocieri cu reprezentanții părților vătămate și semnarea unor contracte, mărfurile erau livrate la punctul de lucru al societății, fiind preluate de inculpatul B.S., care semna în numele SC S.A.

SRL, de primire. Pentru o scurtă perioadă de timp acestea erau depozitate într-un spațiu închiriat, iar ulterior erau revândute. Pentru achitarea contravalorii produselor, inculpatul C.G. emitea instrumente de plată, deși cunoștea că nu deține disponibilul necesar în cont. În felul acesta cei doi inculpați au prejudiciat un număr de 13 societăți comerciale, cu care au avut relații comerciale și care au formulat plângeri penale în cauză. În drept, s-a apreciat că:- fapta inculpatului C.G. care, în perioada martie-aprilie 2007, după cesionarea SC S.A. SRL, în baza aceleași rezoluții infracționale, în executarea unor relații comerciale, a indus în eroare reprezentanții a 11 de societăți comerciale, ( SC I.D.

SRL - 1 filă cec, SC P. SRL - 1 filă cec, SC S.R. SRL- 1 filă cec, SC C.T. SRL - 2 file cec, SC P.S. SRL -1 filă cec, SC M. SRL -1 filă cec, SC H. SRL - 1 filă, SC L. SRL -1 filă, SC G.C.D. SRL - 1 filă, SC I.C. SRL - 2 file, SC C.T. SRL -1 filă,) cu ocazia achiziționării de mărfuri în valoare totală de 393.788 lei, iar pentru acoperirea sumelor menționate în facturile fiscale a emis 13 de file cec refuzate la plată pentru motivul lipsă totală disponibil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13 de acte materiale),- Tribunalul Brașov, nu a primit cererea inculpatului C.G., formulată prin apărător, prin care acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (13 acte materiale) în infracțiunea art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece din probele administrate în cauză rezultă că reprezentanții părților vătămate nu au avut cunoștință de faptul că SC S.A. SRL nu avea disponibil în cont la momentul emiterii cecurilor de către reprezentantul acesteia. Toți aceștia au declarat că nu au avut cunoștință de faptul că societatea emitentă nu ar fi avut disponibil în cont. Doar în acest caz s-ar fi pus problema existenței infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. întrucât inculpații au dat asigurări reprezentanților părților vătămate că societatea pe care o reprezintă are disponibil în cont, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prin emitere de cecuri, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.

- fapta aceluiași inculpat care, în perioada martie-aprilie 2007, în calitate de administrator al SC S.A. SRL, în baza aceleași rezoluții infracționale, în executarea unor relații comerciale, a indus în eroare reprezentanții SC A.S. SRL (1 B.O.), SC A. SA (5 B.O.) în beneficiul cărora a emis 6 bilete la ordin care au fost refuzate la plată pentru motivul lipsă totală disponibil, cauzând un prejudiciu de 119.507 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale). Nu a fost primită cererea aceluiași inculpat, formulată prin apărător, prin care acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) în infracțiunea art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece această din urmă infracțiune se referă la emiterea cecurilor și nu a biletelor la ordin. - fapta inculpatului C.G. care în calitate de administrator al SC S.A. SRL în relația comercială cu SC A.M. SRL s-a folosit în activitatea de inducere în eroare a reprezentanților părții vătămate de un bilet la ordin care avea inserată în fals ștampila SC I.T. SRL și semnătura reprezentantului acestei societăți comerciale, în scopul producerii de consecințe juridice întrunește elementele constitutive al infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza a ll-a C. pen.

Întrucât cele 3 infracțiuni au fost săvârșite înainte să intervină o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracțiuni. Având în vedere atitudinea sinceră a inculpatului C.G., după săvârșirea faptei, prezentarea acestuia în fața organelor judiciare, ajutorul dat de acesta pentru tragerea la răspundere penală a coinculpatului B.S., precum și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului până la această vârstă, Tribunalul a apreciat că se impune reținerea față de acest inculpat a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în plus, inculpatul C.G. a fost manipulat de celelalte persoane, printre care și coinculpatul B.S., care au coordonat de fapt activitatea SC S.A.

SRL și care au profitat de starea materială precară a acestuia și l-au determinat să semneze cecurile și biletele la ordin, în schimbul unor avantaje materiale minore. Nu el este cel care a gândit activitatea infracțională și care a coordonat-o, el fiind doar o persoană de care s-au folosit ceilalți făptuitori, pentru a-și ascunde identitatea și a împiedica depistarea lor de către organele judiciare. împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticile formulate prin apărătorul desemnat din oficiu vizând aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente și modalității de executare a pedepsei principale aplicate.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză,pentru următoarele considerente: Astfel, Curtea, a reținut că inculpatul nu a adus critici asupra stării de fapt, aceasta fiind în mod corect stabilită de prima instanță, inculpatul solicitând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. ce reglementează procedura judecații în cazul recunoașterii vinovăției. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor stabilite, au fost corect aplicate dispozițiile prevăzute de art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen.

care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege,au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptelor comise, cuantumul prejudiciului creat ca urmare a activității infracționale ce depășește echivalentul a 100.000 de Euro și faptul că acesta nu a fost acoperit, în privința bunei conduite anterioare a inculpatului și regretului manifestat de inculpat, aceste aspecte au fost reținute de prima instanță în procesul de individualizare a pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente.

Pe de altă parte, Curtea, a apreciat că, lipsa antecedentelor penale trebuie, să constituie regula, normalitatea în societate, iar nu un motiv de recompensare a celui aflat la prima confruntare cu rigorile legii penale, astfel că, nu s-a impus o reindividualizare a pedepselor stabilite, pentru a se ajunge la un minim al acestora care să poată conduce la aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei,prin orientarea pedepselor la aproape de jumătatea dintre minimul și maximul pedepselor (ale căror limite au fost reduse inițial cu o treime, iar apoi ca urmare a efectelor circumstanțelor atenuante), acestea vor fi apte să asigure scopul general prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că sunt nefondate criticile de inculpat sub acest aspect.

În aceste condiții, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 118/S din 15 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care a menținut-o. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticile formulate prin apărătorul desemnat din oficiu vizând aspecte de netemeinicie relativ la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente și modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză,pentru următoarele considerente: În urma aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. privind reducerea limitelor de pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită cu 1/3, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor. În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului C.G., Înalta Curte, apreciază că au fost analizate riguros criteriile enumerate de art. 72 C. pen., care prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte, adaugă analizei instanței de apel, pe aspectul individualizării judiciare a pedepsei, faptul că din perspectiva gradului de pericol social al faptei și al făptuitorului acesta trebuie apreciat ca fiind unul ridicat, având în vedere modul de operare, descris anterior, cuantumul prejudiciului creat ca urmare a activității infracționale ce depășește echivalentul a 100.000 de Euro, pluralitatea de infracțiuni, respectiv (13 acte materiale - referitor la art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.), și (6 acte materiale - referitor la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) și art. 291 teza a ll-a C. pen., dar și numărul însemnat al părților civile prejudiciate, precum și faptul că prejudiciul nu a fost acoperit, și nu în ultimul rând, conduita inculpatului care a uzat de dispozițiile art. 320 1 cooperând cu organele judiciare.

Aceste criterii conduc la concluzia că pedeapsa principală, cât și pedeapsa accesorie, sunt corespunzătoare și pot asigura atingerea scopurilor preventive și educative ale sancțiunii. Înalta Curte, nu a identificat alte circumstanțe reale sau personale care să fie apte să conducă la reducerea cuantumului pedepsei ori la schimbarea modalității de executare a acesteia. De altfel, prin jurisprudența secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că, recunoașterea unor date și împrejurări ale realității, ca circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute in vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșita în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei, cea ce nu este cazul în speța de față.

Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 99/A din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru Cauze cu Minori. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 99/A din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru Cauze cu Minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2013.