ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3458/2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3458/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 291/P din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei I.M.C., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma continuata la o pedeapsa de 3 ani 4 luni închisoare.

În

baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară.

În

baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată la o pedeapsă de 1 luna închisoare.

În

baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În

baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la o pedeapsă de 1 lună închisoare.

În

baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 și art. 34 lit. b) și art. 35 lit. a) C. pen. au fost contopite pedepsele de mai sus și aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară.

În

baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea aceleași inculpate sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei N.I.V., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen.

În

baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 74 alin. (1) lit. a) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată la o pedeapsă de 3 ani 4 luni închisoare.

În

baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată la o pedeapsă de 1 luna închisoare.

În

baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu reținerea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate la o pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare.

În

baza art. 33 și art. 34 lit. b) și art. 35 lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară.

În

baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei D.C., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen.

În

baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată la o pedeapsa de 3 ani 4 luni închisoare.

În

baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsă complementară.

În

baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În

baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la o pedeapsă de 1 luna închisoare.

În

baza art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În

baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceleași inculpate pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la o pedeapsă de 1 luna închisoare.

În

baza art. 33 și art. 34 lit. b) și art. 35 lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale cu titlu de pedeapsa complementară.

În

baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului L.N., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen.

În

baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., texte în baza cărora s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În

baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsa de 1 luna închisoare.

În

baza art. 33 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În

baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 2 ani 6 luni stabilit conform art. 82 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția acestuia asupra consecințelor prevăzute de art. 83 C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În

baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ. au fost obligați în solidar inculpații I.M.C., N.I.V. și D.C. la plata sumelor de 47.686,9 RON și 8.000,87 euro în echivalent RON în favoarea părții civile Banca C.R. și respinge restul pretențiilor civile formulate.

În

baza art. 14 C. proc. pen. cu referire la art. 346 C. proc. pen. și art. 998-999 C. civ. a fost obligată inculpata N.I.V. la plata sumei de 10.101 RON în favoarea Statului Român, Ministerul Finanțelor prin A.N.A.F. și s-au respins restul pretențiilor.

În

baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni privind pedepsele complementare aplicate inculpatelor I.M.C. și N.I.V. la registrul comerțului.

Au fost anulate ca fiind false următoarele contracte de munca:

nr.

X1 din 8 august 2007, nr.

X2 din 25 mai 2007, nr. X3 din 19 aprilie 2007, nr. X4 din 9 mai 2007, nr. X5 din 1 octombrie 2007, nr. X6 din 6 septembrie 2007, nr. X7 din 21 martie 2007, nr. X8 din 21 mai 2007, nr. X9 din 7 mai 2007,

nr. X10 din 19 aprilie 2007, nr. X11 din 2 mai 2007, nr. X12 din 19 aprilie 2007, nr. X13 din 30 octombrie 2007, nr. X14 din 2 mai 2007, nr. X15 din 16 mai 2007, nr.

X16 din 8 octombrie 2007, nr. X17 din 8 octombrie 2007,

nr. X18 din 5 iunie 2007, depuse în fotocopie la dosarul de urmărire penală, precum și următoarele adeverințe de salariu: nr. Y1 din 13 aprilie 2007 eliberată de SC T. SRL, nr. Y2 din 21 septembrie 2007 eliberată de SC T. SRL, nr. Y3 din 11 iunie 2007 eliberată de SC T. SRL, nr. Y4 din 24 mai 2007 eliberată de SC T. SRL, nr. Y5 din 16 mai 2007 eliberată de SC T. SRL, n

r. Y6 din 8 mai 2007 eliberată

SC T. SRL, nr. Y7 din 1 noiembrie 2007

eliberată

de SC T. SRL, nr. Y8 din 5 aprilie 2007 eliberată de SC T. SRL

nr. Y9 din 30 mai 2007

eliberată

SC T. SRL

nr. Y7 din 15 iunie 2007 eliberată de SC T. SRL

nr.

Y10 din 21 mai 2007 eliberată

SC T. SRL,

nr. Y11 din 4 iunie 2007

eliberată

SC T. SRL

, nr. Y12 din 11 mai 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y13 din 1 octombrie 2007 eliberată de SC T.I. SRL

, nr. Y14 din 1 mai 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y13 din 21 martie 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y15 din 12 martie 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y16 din 28 iunie 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y17 din 2 iulie 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y18 din 20 decembrie 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y19 din 1 mai 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y12 din 19 mai 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y18 din 1 martie 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y20 din 23 aprilie 2007 eliberată de SC T.I. SRL, nr. Y21 din 7 noiembrie 2007 eliberată de SC R.I. SRL, nr. Y22 din 8 octombrie 2007 eliberată de SC R.I. SRL, nr. Y23 din 3 septembrie 2007 eliberată de SC R.I. SRL, nr. Y2 din 7 noiembrie 2007 eliberată de SC R.I. SRL, nr. Y24 din 7 noiembrie 2007 eliberată de SC R.I. SRL, nr. Y16 din 7 iunie 2007 eliberată de SC R.I. SRL, nr. Y19 din 27 august 2007 eliberată de SC R.I. SRL.

Din fondurile Ministerului Justiției s-a dispus virarea în favoarea Baroului Bihor suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, avocat C.M. potrivit delegației din 11 august 2009.

În

baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligate inculpatele I.M.C., N.I.V. și D.C. la plata sumei de 3.000 RON fiecare, iar pe inculpatul L.N. la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În

baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. au fost scutiți avocații I.D. și C.E. de plata amenzii judiciare aplicată prin încheierea din data de 25 mai 2011.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Oradea au fost trimiși în judecata inculpații I.M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen. art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; N.I.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; D.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 8 din Legea

nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; L.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În

fapt, s-a reținut ca inculpata I.M.C., constând flexibilitatea procedurilor bancare de acordare a creditelor pentru persoanele angajate, a inițiat constituirea unei asocieri infracționale în scopul racolării de persoane, majoritatea sărace și cu o slabă pregătire școlară, pe care să le folosească sub promisiunea angajării lor, pentru a ridica credite bancare în folosul membrilor acestei grupări, grupare din care au mai făcut parte N.I.V., D.C. și L.N. Astfel, pe parcursul unui an, implicând firmele SC T.I. SRL, SC R.I. SRL și SC T. SRL, inculpații au întocmit contracte de munca și adeverințe false cu salarii foarte mari, au stabilit legături cu funcționari bancari și ai I.T.M. Bihor și au transportat persoanele interpuse la sediul agențiilor bancare pentru ridicarea banilor, cauzând un prejudiciu de 311.300 RON și 17.200 euro. De asemenea, inculpații au mai comis infracțiuni de înșelăciune și în afara grupării infracționale cauzând următoarele prejudicii: 264.700 RON și 32.500 euro (inculpata l.M.C.), 186.200 RON și 6.000 euro (inculpata N.I.V.) și 64.600 RON inculpatul L.N.

În

sarcina inculpatei I.M.C. s-a mai reținut ca, în calitatea sa de administrator al SC R.I. SRL nu a vărsat la scadenta suma de 2.671 RON reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursa, iar în sarcina inculpatei N.I.V. ca, în calitatea sa de administrator al SC T. SRL nu a evidențiat în contabilitate facturile fiscale emise și veniturile realizate în scopul sustragerii de la plata TVA în suma de 9.139 RON și a impozitului pe venit în suma de 962 RON.

Inculpata I.M.C., audiata în cursul urmăririi penale, nu a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa arătând ca, exceptându-l pe T.F.I. căruia i-a cerut intr-adevăr ajutorul pentru a scoate un credit de la Banca U.T., cu privire la ceilalți debitori ai Băncii C.R. nu a avut cunoștință că ar fi contractat credite de la aceasta din urmă bancă.

Inculpata N.I.V. nu a recunoscut comiterea infracțiunilor circumstanțiind împrejurările în care a semnat statele de plată ale angajaților și a negat primirea oricăror sume de bani de la cei care au contractat credite de la Banca C.R. în fața instanței, inculpata a reiterat poziția sa de recunoaștere parțială a acuzațiilor aduse prin rechizitoriu și a arătat că rolul sau în cadrul firmei SC T. SRL a fost doar acela de a semna actele necesare fără a le citi.

Inculpata D.C. a negat și ea comiterea infracțiunilor de care este acuzată susținând că nu a avut nicio legătura cu contractarea creditelor de la Banca C.R. de către F.C., L.L., L.C.

Inculpatul L.N. nu a fost audiat în cursul urmăririi penale și nici al judecații.

Partea vătămată Banca C.R. a arătat că se constituie parte civilă în cauza împotriva inculpaților cu suma de 47.686,9 RON și 8.0001,87 euro, reprezentând prejudiciul rezultat din derularea creditelor acordate împrumutatei N.R.I., la care se adaugă dobânzi viitoare până la recuperarea integrala.

Statul Roman prin A.N.A.F. a arătat ca se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.101 RON reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat de către inculpata I.M.C., asociat și administrator la SC R.I. SRL, suma la care se adaugă majorări de întârziere.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpata I.M.C. a avut calitatea de administrator la SC R.I. SRL, însă potrivit comunicării Registrului Comerțului, această societate nu a depus bilanțul anual aferent anilor 2004-2007, iar situația sa în data de 5 noiembrie 2008 era de „dizolvare judiciară conform art. 237 din Legea nr. 31/1990”. De asemenea, această inculpată a mai avut calitatea de asociat în cadrul SC T.I. SRL, alături de soțul sau I.T., însă funcția de administrator a fost exercitată în fapt tot de către inculpată. Nici în cazul acestei din urma societăți nu s-a depus bilanțul aferent anilor 2004-2007.

În

cursul lunii decembrie 2006, martorul L.G. a fost contactat de către martorul I.D.A., un consătean, care i-a cerut să îl ajute la procurarea unor bani de care avea nevoie pentru o intervenție chirurgicală pentru copilul sau prin contractarea unui credit a cărui rambursare urma să o asigure el. Martorul L.G. a fost de acord sens în care a fost condus la inculpata I.M.C. căreia i-a predat fotocopii de pe actul de identitate și cartea sa de munca. Ulterior, I.D.A. i-a spus martorului L.G. că a doua zi vor putea merge la bancă pentru a ridica banii. A doua zi, martorul L.G., I.D.A. și soția acestuia din urmă au fost transportați de către inculpata l.M.C. la Agenția D. Oradea a Băncii C.R. unde martorul L.G. a prezentat funcționarului bancar o adeverința salarială și o copie a contractului de muncă de la SC R.I. SRL pe care le primise de la inculpată, încheind contractul de credit din 6 decembrie 2006. În același fel, martorul a operat și la Banca R.D. Agenția R., Banca P. Agenția I. și Banca A., iar în decurs de câteva zile a ridicat de la ghișeele acestor bănci următoarele sume de bani: 5.200 euro (Banca C.R.), 5.000 euro (Banca R.D.), 6.000 euro (Banca P.) și 11.000 euro (Banca A.), bani pe care i-a înmânat martorului I.D.A., iar acesta a predat mai departe inculpatei l.M.C. o parte din aceștia fără ca martorul L.G. să fie în măsură să relateze cuantumul sumei primite de către inculpată. Martorul L.G. a mai arătat că nici înainte de contractarea creditelor și nici ulterior nu a fost „chemat la lucru” de către inculpată și nici nu a mai reușit să își recupereze cartea de munca, iar de rambursarea acestor credite s-a ocupat o vreme martorul I.D.A., după care acesta a încetat să mai facă plăți, iar băncile „au început să îi facă probleme”.

Într-o modalitate asemănătoare a acționat inculpata și în cazul altor persoane. Astfel, martorei L.A., în cursul lunii ianuarie 2007, i-a pus la dispoziție înscrisurile necesare contractării unui credit bancar, respectiv adeverința de salariu și contract de munca, deși în realitate nu a angajat-o niciodată la firma sa. Suma de bani primită de la bancă cu titlu de credit în cuantum de 24.000 RON a fost împărțită între inculpată și martoră în modul următor: martora a păstrat 5.000 RON, iar inculpata a preluat restul de 19.000 RON pe care i-a promis martorei că îi va restitui în termen de trei săptămâni, fapt ce nu s-a mai întâmplat însă.

O altă persoană depistată de către organele de cercetare penală că ar fi contractat în mod fraudulos un credit bancar în acest fel a fost martorul G.S.I., care a arătat că nu a fost angajat cu contract de muncă la SC R.I. SRL Aleșd, aspect confirmat prin procesul-verbal de constatare din 25 septembrie 2008 din care rezultă că, contractul

de muncă nr. X19 din 16 octombrie 2007 aparține numitului H.S. Totodată, acesta a mai arătat că din suma de 47.400 RON pe care a ridicat-o în data de 8 noiembrie 2007 de la Banca C.R. Agenția V., a predat inculpatei I.M.C. suma de 45.600 RON.

Martorul V.S. a arătat că nu a fost angajat cu contract de muncă la SC R.I. SRL Aleșd și că a ridicat în toamna anului 2007 două credite bancare în cuantum de 30.000 RON și 7.700 euro, bani pe care i-a predat în totalitate învinuitei I.M.C.

Inculpata D.C., la data de 9 aprilie 2007, a ridicat în nume propriu, de la Banca C.R. Agenția D. un credit în cuantum de 5.000 euro. Din adresa din 6 februarie 2009 a Agenției Județene pentru Prestații Sociale Bihor rezultă că începând cu data de 1 noiembrie 2006 și până la 18 septembrie 2008, inculpata a beneficiat de o indemnizație pentru creșterea copilului și că în această perioadă nu putea să cumuleze indemnizația cu salariul ca angajat al SC R.I. SRL Aleșd. Rezultă că inculpata D.C., contrar susținerilor sale, nu a avut calitatea de angajat la SC R.I. SRL Aleșd, că a semnat și folosit înscrisurile falsificate de inculpata I.M.C. pentru a induce în eroare unitatea bancară în scopul de a beneficia de suma de 5.000 euro.

De asemenea, martorii I.A., T.D., V.C., H.G., M.D.L. și T.A., au declarat că au fost angajați la SC R.I. SRL Aleșd (deși această firmă și-a încetat activitatea în anul 2005 și nu a avut raporturi comerciale de prestări servicii-curățenie cu SC D.C.I. SRL Oradea) și că creditele ridicate au fost folosite în întregime în interesul lor și al familiilor acestora.

Astfel, martorul I.A. a contractat suma de 15.400 euro, martorul T.D. suma de 9.000 euro, martorul V.C. suma de 10.000 euro, H.G. suma de 7.500 euro, martorul M.D.L. suma de 23.500 RON, martorul T.A. suma de 32.000 RON.

Din adresa din 13 iulie 2008 a Gărzii Financiare Bihor, rezultă că societatea a desfășurat activitate până în anul 2005 și că nu a prezentat documente justificative privind angajarea de personal pe anul 2007. Aceeași concluzie cu privire la angajarea fictivă a celor 11 persoane pe seama SC R.I. SRL Aleșd se desprinde și din adresa din 16 februarie 2009 a Casei Județene de Pensii Bihor.

Față de cele de mai sus, instanța de fond a reținut ca angajarea fictivă a martorilor I.A., V.S., T.D., V.C., H.G., M.D.L., L.G. și T.A. și eliberarea de înscrisuri, contracte de munca și adeverințe de salariu false, sunt acțiuni de natură a induce în eroare unitățile bancare cu privire la calitatea lor de angajați la SC R.I. SRL Aleșd și la cuantumul salariului de care au beneficiat.

În

două cazuri, respectiv al martorilor G.S.I. și T.A. s-a constatat că nu sunt înregistrate la I.T.M. Bihor contactele de muncă, ceea ce arată că martora F.A.L., care avea calitatea de referent la I.T.M. Bihor, Punct de lucru Aleșd a aplicat ștampila pe înscrisurile depuse la bancă fără să le înregistreze. Fictivitatea contractului de muncă aparținând martorului T.A. rezultă și din împrejurarea că acesta nu are carnet de conducere și nu putea să îndeplinească funcția de șofer la SC R.I. SRL Aleșd.

Inculpata I.M.C. a fost confruntată cu persoanele interpuse arătate mai sus și a recunoscut că a primit în total doar suma de 17.500 RON de la unii dintre aceștia și ca s-a ocupat de transportul acestora la sediul băncii.

În

ce privește societatea comerciala SC T.I. SRL, administrata formal de I.T. și în fapt de aceeași inculpata I.M.C., instanța reține ca șapte persoane interpuse (T.F.I., T.P., L.L., C.M.A., G.A., C.T. și V.A.) au contactat credite în sumă totală de 217.300 RON și 24.450 euro, în aceeași modalitate ca și în cazul SC R.I. SRL. însă, în cazul SC T.I. SRL, au existat și două persoane, L.C. și L.F., care au relatat despre implicarea în contractarea creditelor și a celorlalte două inculpate, N.I.V. și D.C.

Astfel, potrivit declarației martorului T.F.I., în perioada 21 martie 2007-8 august 2007 a contractat trei credite bancare de la Banca C.R. Agenția C.D., Banca P. și Banca U.T., în valoare totală de 47.100 RON și 4.400 euro, din care 21.000 RON i-a predat inculpatei N.I.V., iar diferența a predat-o inculpatei I.M.C. Acesta a mai depus la dosar declarația autentificată a inculpatei I.M.C. prin care aceasta s-a obligat să achite ratele creditului în cuantum de 4.400 euro ridicat de la U.T., iar din extrasul de cont de la Banca C.R. rezultă că la data de 21 martie 2007 a transferat în contul inculpatei N.I.V. suma de 940 RON. Prin adresa din 3 noiembrie 2008, I.T.M. Bihor a comunicat că nu există în baza de date contractul de muncă nr. X20 din 4 ianuarie 2006 privind pe martorul T.F.I., iar din adresa din 24 noiembrie 2008 SC B.I.C. SRL București a comunicat că în perioada aprilie-iunie 2007 a fost angajatul acestei firme. Martorul a recunoscut că nu a fost angajat la SC T.I. SRL Aleșd și că nu a fost retribuit de această firmă. În fapt, inculpatele N.I.V. și I.M.C., împreună cu martorul T.F.I. au ridicat suma totală de 44.100 RON și 4.400 euro. Din declarația lui T.P. rezultă că în perioada 12 martie 2007-29 iunie 2007 a ridicat două credite bancare de la Banca C.R. Agenția C.D. și D., în valoare totală de 23.000 RON și 7.000 euro. Primul credit a fost ridicat pentru inculpata N.I.V., cu care a intrat în sediul băncii, iar cel de-al doilea credit a fost ridicat pentru ambele inculpate.

Martorul L.L. (6 clase primare și cu dizabilitate) a arătat că la data de 16 mai 2007 a ridicat de la Banca C.R. Agenția D. un credit de 10.000 RON pe care l-a predat inculpatelor I.M.C. și D.C. Acesta a arătat că nu a fost angajat la SC T.I. SRL Aleșd, că a fost racolat de către inculpata D.C. cu care a și intrat în sediul Băncii C.R. Agenția D. și că a fost transportat până la bancă de către inculpata I.M.C. În aceleași împrejurări, martorul L.L. a ridicat alte două credite, respectiv 17.000 RON la data de 10 iulie 2007 de la Banca C.R. Agenția D. și 5.000 euro la data de 12 septembrie 2007 de la Banca C.R. Agenția D., bani pe care i-a predat în totalitate inculpatelor I.M.C. și D.C. Însă, potrivit probelor administrate în cauza rezulta ca L.L. a deschis la Banca C.E.C. Oradea Agenția A. un cont, pe care l-a alimentat cu suma de 8.000 RON, în condițiile în care în data de 16 mai 2007 a ridicat de la Banca C.R. Agenția D. creditul de 10.000 RON. Inculpata I.M.C. a recunoscut că a primit o sumă de bani de la L.L. însă cuantumul acesteia a fost de doar 3.000 RON, acordată cu titlu de împrumut ce nu a mai fost restituit, iar declarația sa se coroborează cu extrasul de cont al martorului L.L., precum și cu operațiunea de retragere din 22 iunie 2007. Totodată, martorul L.L. a achiziționat la data de 12 iulie 2007, cu suma de 18.000 RON, casa situată în comuna A.A., județul Bihor, în condițiile în care în

data de 10 iulie 2007 a ridicat de la Banca C.R. Agenția D. un credit de 17.000 RON. Ca atare, afirmațiile lui L.L. nu au putut fi reținute în totalitate, fiind în contradicție ce ansamblul probator evidențiat. Ca atare, instanța de fond a reținut ca inculpatele l.M.C. și N.I.V. nu au ridicat prin intermediul lui L.L. decât suma de 5.000 euro, restul fiind însușit de către martor.

Același mod de operare reliefat în toate situațiile de mai sus a fost utilizat și în cazul martorilor C.M.A., G.A., C.T. și V.A. care în perioada martie-noiembrie 2007 au contractat 10 credite bancare, în cuantum total de 145.200 RON și 15.050 euro pentru inculpata I.M.C. Aceste persoane au prezentat înscrisuri autentificate prin care inculpata I.M.C. se obligă să achite ratele bancare pentru creditele ridicate în favoarea sa. Prin adresele din 3 noiembrie 2008 și din 26 ianuarie 2009, I.T.M. Bihor a comunicat că nu sunt înregistrate la aceasta instituție contractele de muncă ale martorilor T.F.I., T.P., G.G. și C.T. Caracterul fictiv al contractelor de muncă întocmite în cazul martorilor T.P. și C.T., rezultă de altfel și din faptul că aceștia nu posedă permis de conducere deși ar fi fost angajați în calitate de șoferi.

Din centralizator, a rezultat că inculpata N.I.V. a beneficiat de suma de 44.000 RON și inculpata I.M.C. a beneficiat de suma de 13.600 euro și 153.300 RON. Inculpata I.M.C. a fost confruntată cu persoanele interpuse și a recunoscut că a primit următoarele sume de bani: 58.000 RON și 4.200 euro de la C.M.A., 10.700 RON de Ia G.A., 4.400 euro și 3.000 RON de la T.F.I., 7.000 euro de Ia T.P., 33.000 RON de la V.A., 5.000 euro de Ia L.F. și 28.500 RON de la C.T., în total suma de 133.200 RON și 20.600 euro. Inculpata N.I.V. a recunoscut participația sa la ridicarea creditelor de către L.C., T.F. și T.P. și a recunoscut că a primit de la fiecare sume de bani, fără a le putea preciza cuantumul.

La începutul lunii mai 2007, L.C. (5 clase primare) și L.F. (fără studii și cu dizabilitate) au fost racolați de inculpata D.C. și convinși să ridice credite bancare pentru ea și pentru inculpatele I.M.C. și N.I.V. Astfel, Ia data de 3 mai 2007, L.C. și L.F. au fost transportați, în două autoturisme, la Banca C.R. Agenția D. din Oradea pentru a ridica credite în sumă de 21.000 RON, respectiv 28.000 RON, pe care le-au predat în totalitate inculpatelor I.M.C., N.I.V. și D.C. La data de 18 iulie 2007, L.F. a ridicat de Ia Banca C.R. Agenția D. cel de al doilea credit în cuantum de 5.000 euro și în care scop a fost preluată de la locuința inculpatei D.C. de către inculpatele I.M.C. și N.I.V. Aceasta a afirmat că a fost transportată cu autoturismul condus de către inculpata I.M.C. și că întreaga sumă ridicată de la bancă a predat-o acesteia. L.C., în aceleași împrejurări ca și L.F., a mai ridicat alte 2 credite în cuantum total de 5.000 euro și 10.000 RON.

Potrivit comunicării Registrului Comerțului, SC T. SRL a avut ca asociat unic pe inculpata N.I.V., aceeași inculpata fiind și administrator începând cu data de 11 aprilie 2007. În declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpata N.I.V. a susținut ca a preluat această firmă la inițiativa inculpatei I.M.C., fără însă a desfășura vreo activitate și fără a-și exercita vreun moment atribuțiile de administrator. De asemenea, inculpata a mai susținut ca nu a fost implicată în eliberarea de

înscrisuri, adeverințe de salariu și contracte de muncă cu SC T. SRL, pentru diverse persoane interesate să contracteze credințe bancare de la Banca C.R. Declarația sa se coroborează într-o anumită măsură cu declarația martorei Tunduc Mihaela, soția fostului asociat al SC T. SRL, care a arătat că inculpata I.M.C. a fost cea care a contactat familia T. inițial în vederea preluării părților sociale, iar apoi inculpata N.I.V. a fost cea care s-a prezentat la notar în vederea întocmirii înscrisurilor necesare.

Cu toate acestea, ansamblul probator administrat în cauză nu a fost în măsură să susțină afirmațiile sale în totalitate. Astfel, martorul S.C.V. a arătat ca în contractarea creditului au fost implicați atât inculpații L.N. și I.M.C. cât și inculpata N.I.V., iar declarația sa se coroborează pe deplin cu declarația martorei S.M. Martora L.V. a arătat de asemenea că inculpata N.I.V., ce era însoțită de către inculpata I.M.C., i-a propus să o angajeze la firma sa cu o „norma de 4 ore”, după care aceeași inculpata i-a propus și să ia un credit, a transportat-o la sediul unei bănci de unde a ridicat suma de 30.000 RON din care a păstrat 5.000 RON restul revenindu-i inculpatei N.I.V.

Astfel, instanța de fond a reținut că inculpata N.I.V., împreună cu inculpatele I.M.C. și D.C., împreună, au contractat prin intermediul mai multor persoane credite bancare furnizând acestora contracte de muncă fictive sau antedatate și adeverințe de salarii nereale în scopul aprobării creditelor, le-au transportat pe acestea la sediul instituțiilor bancare și și-au însușit o parte din sumele acordate cu acest titlu.

De asemenea, inculpatul L.N. a avut o participație la inducerea în eroare a băncilor prin acțiunile sale de racolare, transport și intermediere între martori și inculpatele I.M.C. și N.I.V. care au furnizat înscrisurile falsificate. Din materialul probator administrat în cauză însă, rezultă că participația sa s-a limitat la martorii S.C.V., L.D. și G.I.

În

perioada aprilie 2007-ianuarie 2008, L.C.A., S.V., S.C.M., L.D., L.V., F.C., G.I. (persoana cu tulburări de personalitate) și N.R.I. au ridicat credite bancare pentru nevoi personale, în valoare totală de 242.300 RON și 7.200 euro de la Banca C.R. Oradea Agențiile D. și V. Cinci contracte de muncă au fost antedatate (pentru S.C.M., L.D., L.V., F.C. (analfabet) și N.R.I., sora inculpatei N.I.V., de către martora F.A.L., care avea calitatea de referent la I.T.M. Bihor, Punct de lucru Aleșd. Din verificările efectuate la I.T.M. Bihor s-a constatat că S.C.M., L.D., L.V., F.C., N.R.I. au contracte de muncă care prezintă o altă dată de înregistrare decât cele depuse Ia unitățile bancare, acestea din urmă fiind antedatate. Aceștia au declarat că nu au cunoscut să fi fost angajați la SC T. SRL Aleșd, iar contractul de muncă privindu-l pe G.I. a fost semnat de inculpata N.I.V., deși nu era administratorul acestei firme Ia data de 21 martie 2007. De altfel, caracterul fictiv al contractelor de muncă întocmite în cazul martorilor S.C.M. și F.C., rezultă și din faptul că aceștia nu posedă permis de conducere pentru a putea fi angajați în calitate de șoferi.

Inculpata I.M.C. a recunoscut că a primit suma de 6.200 euro de la L.V. și L.F. că a facilitat contactul inculpatei N.I.V. cu martora B.M., director Banca C.R. Agenția D. pentru acordarea creditelor

persoanelor interpuse pe seama SC T. SRL Aleșd și că a emis adeverințele de salariu și contractele de muncă pentru persoanele interpuse.

Inculpata N.I.V. a pretins că a emis adeverințele de salariu și contractele de muncă pentru persoanele interpuse în numele SC T. SRL Aleșd la solicitarea inculpatei I.M.C., și că a însoțit șase din cele nouă persoane interpuse la depunerea dosarelor pentru ridicarea creditelor. A recunoscut că a primit 17.000 RON de la L.D., S.V., L.C. și F.C.

Inculpata D.C. a recunoscut că a însoțit la agențiile bancare cele 6 persoane interpuse și racolate de către ea, precum și faptul că a încasat suma de 27.000 RON de la martora L.C.A.

Inculpatul L.N. nu s-a prezentat nici în fața organelor de urmărire penală și nici în fața instanței, însă declarațiile martorilor S.C.V., L.D. și G.I. sunt de natură să dovedească și participația sa în acțiunile de inducere în eroare a băncilor. Astfel, martorul G.I. a arătat ca „la mijlocul lunii mai 2007 a venit în apropierea casei numitul L.N. pe care nu l-am cunoscut până atunci și care m-a întrebat daca vreau să lucrez la Oradea la o firmă de spălat geamuri (...) mi-a spus că o să mă caute în scurt timp (...) după aproximativ o săptămână am fost căutat acasă de L.N. care a venit singur și mi-a cerut cartea de identitate și o factură de curent (...) întrucât are nevoie pentru angajarea mea (...) m-a întrebat daca nu vreau să scot un credit de 10.000 euro de la banca (...) am fost dus de L.N. la Banca C.R. în cartierul D. cu care am intrat în incinta băncii și mi-a spus să iau loc pe un scaun. L.N. s-a apropiat de o masă la care era o doamnă blonda M. și am văzut ca i-a dat ceva acte.”. Martorul L.D. a arătat ca „la mijlocul lunii mai 2007 am fost abordat de L.N. care m-a întrebat dacă sunt angajat undeva (...), m-a urcat în mașina lui și m-a dus în Aleșd Ia o femeie. Ulterior am aflat ca o cheamă I.M.C. (...) mi-a cerut cartea de identitate. A două zi L.N. a venit al mine acasă și mi-a cerut factura de curent (...) în ziua următoare m-a căutat din nou acasă de L.N., iar pe drum mi-a spus ca mă duce la Oradea pentru a semna un contract de munca (...) am observat ca mă duce la o banca”. În acest fel, martorul a contractat un credit de 10.000 euro, suma pe care i-a înmânat-o inculpatului L.N. din care acesta din urma i-a restituit martorului 10.000 RON, pretinzând că restul trebuie „să ducă banii la patroană”.

Instanța de fond a constatat că în sarcina celor patru inculpați s-a reținut în primul rând comiterea infracțiunii de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen. În acest sens, s-a arătat că planul infracțional a fost conceput de către inculpata I.M.C. și a prevăzut achiziționarea unei societăți comerciale pentru inculpata N.I.V., pentru ca pe această firmă să se întocmească contracte de muncă și adeverințe de salariu fictive privind persoanele care urmau a fi interpuse la ridicarea creditelor bancare. Totodată, inculpata I.M.C. urma să apeleze la sprijinul martorei F.A.L., referent Ia I.T.M. Bihor, Punct de lucru Aleșd, pentru ca aceasta să antedateze sau să înregistreze fictiv contractele de muncă ale persoanelor interpuse (a cărei faptă a fost apreciată ca fiind lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni), precum și la sprijinul numitei B.M., director Ia Banca C.R. Oradea Agenția D. (dar față de care s-a apreciat nu se impune începerea urmăririi penale). S-a mai arătat că membrii acestei grupări au avut următoarele sarcini prestabilite: inculpata I.M.C. a întocmit contractele de muncă pe seama SC T.I. SRL AIeșd, a realizat legătura „nemijlocită cu martora F.A.L. pentru a le înregistra fictiv sau pentru a le antedata, a eliberat adeverințe false cu salarii foarte mari, a realizat legătura cu numita B.M. și alți funcționari bancari, cărora le-a predat dosarele de creditare, a transportat persoanele interpuse la sediul agențiilor bancare pentru ridicarea banilor; inculpata N.I.V. a întocmit contractele de muncă pe seama SC T. SRL Aleșd, a eliberat adeverințe false cu salarii foarte mari, a realizat legătura cu funcționarii bancari, prin intermediul inculpatei I.M.C. și cărora le-a predat dosarele de creditare, a transportat persoanele interpuse la sediul agențiilor bancare pentru ridicarea banilor; inculpata D.C. a racolat (sub promisiunea angajării lor) și a interpus un număr de 6 persoane (L.C.A., S.V., L.F., L.L., L.C. și F.C., care au lucrat ocazional la domiciliul său) să ridice credite bancare în interesul ei și al inculpatelor I.M.C. și N.I.V., a realizat legătura cu funcționarii bancari, prin intermediul inculpatei I.M.C. și s-a deplasat împreună cu persoanele interpuse la sediul agențiilor bancare pentru ridicarea banilor; inculpatul L.N. a racolat (sub promisiunea angajării lor) și a interpus un număr de 3 persoane (S.C.M., L.D. și G.I.) să ridice credite bancare în interesul său și al inculpatelor I.M.C. și N.I.V., a realizat legătura cu funcționarii bancari, prin intermediul inculaptei N.I.V. și a transportat persoanele interpuse la sediul agențiilor bancare pentru ridicarea banilor.

Din ansamblu probator administrat în cauză a rezultat că într-adevăr între inculpați s-au stabilit legături, a existat o comunicare activă privind comiterea acestor infracțiuni însă aceste elemente de fapt nu sunt suficiente pentru a caracteriza acțiunile respective ca fiind o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni. Nu au fost administrate probe din care să rezulte că a existat un plan prealabil amănunțit, un consens neechivoc sau o unitate de acțiune. Inculpații nu au avut un rol prestabilit în cadrul acestei pretinse asocieri, nici un program de activitate sau o repartizare a atribuțiilor care să fie în măsură să reliefeze structura organizatorică. De altfel, lipsa unei discipline caracteristică unei asemenea asocieri rezidă și în împrejurarea că, chiar în actul de sesizare se arată că acte materiale de aceeași natură au fost săvârșite fie în cadrul asocierii, fie în afara acesteia.

În

acest sens, instanța de fond a reținut că chiar dacă inițierea activității

infracționale de către inculpata I.M.C. a avut loc la sfârșitul anului 2006 prin intermediul celor doi martori L.G. și L.A. și a durat pe parcursul întregului an 2007, deși vizau aceeași activitate infracțională, nu toate actele materiale de inducere în eroare au fost comise împreună de către cei patru inculpați. Astfel, reținem că participația inculpatului L.N. s-a limitat la trei acțiuni cu privire la trei dintre martori, deși așa zisul plan infracțional a vizat 28 de persoane și 36 de contracte de credit.

De asemenea, s-a arătat faptul că, chiar în actul de sesizare se subliniază că inculpatele I.M.C., N.I.V. și D.C. ar fi săvârșit actele materiale atât împreună în cadrul asocierii, cât și în afara acesteia, în mod individual sau câte două, ceea ce este în măsură să sublinieze însă lipsa unei asocieri între inculpați ca și conținut al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, reținându-se însă săvârșirea acestor infracțiuni împreună de trei sau mai multe persoane ca agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În

fapt, instanța de fond a reținut ca inculpații au sesizat carențele procedurii de acordare a creditelor bancare din acea perioadă (carențe subliniate de altfel frecvent de către mass media) și au înțeles să exploateze aceste probleme în propriul beneficiu implicând în activitatea lor infracțională diverse persoane mai mult sau mai puțin capabile să înțeleagă demersul și mai ales consecințele contractării acestor credite (așa cum am arătat mai sus, multe dintre persoanele implicate sunt analfabete sau cu o pregătire școlară extrem de sumară sau prezintă diverse dizabilități). Totodată, în afara acestor persoane, instanța de fond a constatat că o altă parte a acestor persoane au fost implicate de bună voie și chiar cu un scop vădit oneros, câtă vreme „au împărțit sumele obținute de la bănci, cheltuind în folos propriu sumele respective. Practic, în cazul acestor persoane, sumele predate inculpaților au reprezentat contravaloarea înscrisurilor falsificate procurate de către inculpați (a se vedea declarație martor V.C., T.D.).

În

aceste condiții, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 sub aspectul laturii obiective, urmând a pronunța o soluție de achitare în ce privește această infracțiune.

Sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune, instanța de fond a reținut însă că faptele inculpatelor N.I.V., I.M.C. și D.C. de a induce în eroare unitățile bancare să acorde următoarelor persoane interpuse, L.C.A., S.V., S.C.V., L.D., L.V., F.C., G.I., N.R.I., L.C. și L.F., credite în cuantum total de 311.300 RON și 17.200 euro, prin falsificarea și depunerea contractelor de muncă și adeverințelor de salariu ce atestau, în mod nereal, calitatea acestora de angajați la SC T. SRL Aleșd sau SC T.I. SRL Aleșd, în scopul de a obține pentru ei foloase materiale injuste (271.800 RON și 11.200 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comise în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Instanța de fond a reținut că forma continuată este reliefată de timpul relativ scurt dintre actele materiale, de modalitatea identică de a acționa a inculpaților, precum și de împrejurarea că persoanele interpuse, martorii mai sus indicați, au sesizat implicarea fiecăreia dintre cele trei inculpate într-unul sau altul din momentele premergătoare acordării creditului, dar și relațiile apropiate în care se aflau cele trei, acțiunile lor fiind complementare.

În

ce-l privește însă pe inculpatul L.N., instanța de fond a reținut nu există nicio probă din care să reiese că acesta a avut reprezentarea întregii activități infracționale desfășurate de către inculpate, iar pe de altă parte fiecare dintre cele trei persoane interpuse au relatat că doar inculpatul i-a însoțit la bancă, doar acestuia i-au predat banii sau o parte din banii ridicați cu titlu de credit de la bancă. Or, în aceste condiții, instanța de fond a constatat că în conținutul infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina inculpatului L.N. nu pot intra toate actele materiale ce i-a vizat pe toate cele 10 persoane interpuse, astfel încât raportat la cuantumul prejudiciului cauzat în mod efectiv, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a acestei infracțiuni din art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. în art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. De asemenea, fapta aceluiași inculpat de a fi falsificat contractele de muncă și adeverințele de salarii pe care le-au prezentat martorii la bancă în vederea aprobării creditelor respective întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut și că actele materiale săvârșite de către inculpatele I.M.C., N.I.V. și D.C. de a induce în eroare unitățile bancare să acorde martorilor T.F.I., T.P. și L.L., persoane interpuse, credite în cuantum total de 97.100 RON și 16.400

euro, prin falsificarea și depunerea contractelor de muncă și adeverințelor de salariu ce atestau în mod nereal, calitatea acestora de angajați la SC T.I. SRL Aleșd, în scopul de a obține foloase materiale injuste, constituie infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comise în formă agravantă și continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatei I.M.C., de a induce în eroare unitățile bancare să acorde martorilor C.M.A., G.A., C.T. și V.A., persoane interpuse, credite în cuantum total de 145.200 RON și 15.050 euro, prin falsificarea și depunerea contractelor de muncă și adeverințelor de salariu ce atestau, în mod nereal, calitatea acestora de angajați la SC T.I. SRL Aleșd, în scopul de a obține foloase materiale injuste, constituie infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatei I.M.C. de a induce în eroare unitățile bancare să acorde martorilor G.S.I., L.A., I.A., V.S., D.C., T.D., V.C., H.G., M.D.L., L.G. și T.A., persoane interpuse, credite în cuantum total de 156.900 RON și 59.800 euro, prin falsificarea și depunerea contractelor de muncă și adeverințelor de salariu ce atestau, în mod nereal, calitatea acestora de angajați la SC R.I. SRL Aleșd, în scopul de a obține pentru sine (94.600 RON și 7.700 euro) și pentru ceilalți foloase materiale injuste, constituie infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, comise în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatei D.C. de a semna contractul de muncă știind că nu este angajată la SC R.I. SRL Aleșd și de-al folosi pentru a ridica un credit bancar de 5.000 euro prin inducerea în eroare a agenției bancare, constituie infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și art. 290 C. pen.

Sub aspectul comiterii de către inculpata I.M.C. a infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că în calitate de administrator al SC R.I. SRL Aleșd nu a vărsat la scadență suma de 2.671 RON reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, instanța de fond a reținut că aceste imp

§ Cauze similare