ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2858/2014

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 164 din 03 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș, instanța a hotărât următoarele:

Au fost respinse ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților A.I.M. și A.C.D., din infracțiunile de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în 4 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpata A.C.D. și în 4 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. și o tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul A.I.M., cereri formulate de inculpați prin avocat ales, conform art. 334 C. proc. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv a inculpatului, începând cu data de 20 iulie 2011, până la data de 27 iulie 2011, conform art. 88 alin. (1) C. pen.

S-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, în baza art. 86

1

alin. (1) și (2) C. pen.

A fost fixat inculpatei un termen de încercare de 6 ani, conform art. 86

2

C. pen.

S-a impus inculpatei ca pe durata termenului de încercare stabilit anterior, să se supună mai multor măsuri de supraveghere, conform art. 86

3

alin. (1) C. pen.:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi verificate mijloacele sale de subzistență;

- toate datele de mai sus s-a dispus a se comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, desemnat cu supravegherea sa, obligațiile stabilite prin prezenta urmând a fi transmise acestui serviciu.

S-a atras atenția inculpatei că, în caz de neîndeplinire a obligațiilor stabilite anterior cu rea-credință, este posibilă sesizarea instanței și revocarea beneficiului suspendării acordate, conform art. 86

4

alin. (2) C. pen.

Aceeași sancțiune devine aplicabilă și în cazul comiterii unei noi fapte penale în intervalul termenului de încercare, conform art. 86

4

alin. (1) C. pen.

S-a constatat suspendată, pe durata beneficiului acordat, executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, lit. b) și c) C. pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 20 iulie 2011 până la data de 16 septembrie 2011, conform art. 88 alin. (1) C. pen.

I-au fost interzise inculpatului, ca pe durata executării pedepsei principale, să exercite drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2, b), c) C. pen., în baza art. 71 C. pen.

A fost condamnat aceIași inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. e) teza 1 C. pen.

A fost condamnat aceIași inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. e) teza 1 C. pen.

S-a dispus contopirea pedepselor stabilite, conform art. 33 lit. a) C. pen. raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea din cele stabilite, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) teza 2, lit. a), b), c) C. pen. timp de 1 an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, în baza art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii inculpatului, de 24 de ore, din data de 16 ianuarie 2012, ora 14,30, până la data de 17 ianuarie 2012, ora 14,30, conform art. 88 alin. (1) C. pen.

S-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, în baza art. 86

1

alin. (1) și 2 C. pen.

A fost fixat inculpatului un termen de încercare de 5 ani, conform art. 86

2

C. pen.

S-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare stabilit anterior, să se supună mai multor măsuri de supraveghere, conform art. 86

3

alin. (1) C. pen.:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, desemnat cu supravegherea lui;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință sau orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi verificate mijloacele lui de subzistență;

- toate datele de mai sus se vor comunica Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Mureș, desemnat cu supravegherea lui, obligațiile stabilite prin prezenta urmând a fi transmise acestui serviciu.

S-a atras atenția inculpatului că, în caz de neîndeplinire a obligațiilor stabilite anterior cu rea-credință, este posibilă sesizarea instanței și revocarea beneficiului suspendării acordate, conform art. 86

4

alin. (2) C. pen.

Aceeași sancțiune ar deveni aplicabilă și în cazul comiterii unei noi fapte penale în intervalul termenului de încercare, conform art. 86

4

alin. (1) C. pen.

S-a constatat suspendată, pe durata beneficiului acordat, executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 2, lit. b) și c) C. pen., în baza art. 71 alin. (5) C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. SA București, în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen. și au fost obligați inculpații A.I.M., A.C.D. și A.L.D., în solidar, la plata sumei de 502.424,45 RON, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile, la care s-a adăugat folosul nerealizat, constând în dobânda legală aplicabilă, începând cu data de 17 august 2011, până la achitarea în fapt a sumei enunțate anterior.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă C. Bank Târgu Mureș, în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen. și au fost obligați inculpații A.I.M. și A.C.D. în solidar, la plata contravalorii în RON a sumei de 58.038 euro, conform cursului oficial la data de 16 august 2011, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile, la care s-a adăugat folosul nerealizat constând în dobânzile, penalitățile și comisioanele aferente contractului, până la achitarea în fapt a sumei enunțate anterior.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC R. SA Baia Mare, Sucursala Târgu Mureș, în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen. și au fost obligați inculpații A.I.M. și A.C.D., în solidar, la plata sumei de 189.786,71 RON, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă P.C. IFN S.A. București, Sucursala Cluj-Napoca, în baza art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. b) și alin. (4) C. proc. pen. și au fost obligați inculpații A.I.M. și A.C.D., în solidar, la plata contravalorii în RON a sumei de 47.801 euro, conform cursului oficial la data plății, cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile.

În baza art. 346 alin. (1), art. 348 raportat la art. 170 C. proc. pen.:

S-a dispus desființarea înscrisurilor care au format obiectul infracțiunilor și anume, factura proformă nr. 57 din 17 martie 2008, emisă de SC D.L.T. SRL, administrată de inculpatul A.L. și adresa cu nr. 212 din data de 4 iulie 2008.

A fost menținută măsura procesual preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpatul A.I.M., conform art. 145

1

C. proc. pen., în baza art. 357 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. inculpații A.I.M. și inculpata A.C.D. au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În perioada anilor 2008 - 2009 inculpatul A.I.M., în calitate de director executiv al SC A. SRL Șincai și soția sa, inculpata A.C.D., în calitate de administrator și asociat unic al aceleiași firme, au indus și menținut în eroare mai multe instituții bancare, cu ocazia contractării și derulării unor contracte de credit, în principal prin obiectul garanției reale mobiliare instituite pentru garantarea acestora, iar în secundar, prin ascunderea scopului real al utilizării sumelor împrumutate.

Aceste activități s-au apreciat că s-au circumscris domeniului infracțional, contrar atitudinii de nerecunoaștere a inculpaților, ansamblul materialului probator conferindu-le în mod cert acest caracter.

Astfel, referitor la primul act material infracțional reținut în sarcina ambilor inculpați, s-a reținut că la data de 7 mai 2008, aceștia, prin intermediul firmei deținute, au contractat un credit de 75.400 de euro de la partea civilă B. SA, Sucursala Târgu Mureș, obiectul garanției reale mobiliare constituindu-l un autotractor marca M. cu seria de șasiu X1, care urma să fie achiziționat, conform unei facturi proforme nr. 57 din 17 martie 2008, de la SC D.L.T. SRL, administrată de cumnatul inculpatului, inculpatul A.L. Ca director al firmei enunțate anterior, figura martorul D.O., care de altfel nu avea această calitate sau nu deținea o altă funcție în cadrul societății vânzătoare, având o firmă proprie, D.C.F. Group SRL, care funcționa în aceeași locație cu SC D.L.T. SRL. Prin urmare, încă de la debutul contractului de creditare, factura depusă de inculpați conținea date nereale pe care nici aceștia nu le-au putut explica logic în fața instanței. Mai mult, autotractorul nu exista în patrimoniul firmei vânzătoare, fapt pe care inculpații nu l-au adus la cunoștința reprezentanților băncii, cu toate că suma obținută în urma creditului a fost virată în contul SC D.L.T. SRL pe baza unor ordine de plată completate de aceștia. Acest autotractor nici măcar nu fusese introdus în țară sau înmatriculat în țară (în acest sens s-a putut observa răspunsul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări a Vehiculelor), aspect pe care inculpatul A. nu l-a negat, mai mult, a confirmat că banii i-au fost returnați de firma vânzătoare, fapt pe care nu l-a putut proba în vreun fel (în acest sens a se vedea și răspunsul lichidatorului judiciar de la dosar urm. penală) și în legătură cu care nu a înștiințat banca, fapt care a atestat, din nou, reaua-credință a inculpaților, care nu au uzitat suma împrumutată în scopul precizat în contractul de creditare. De altfel, deși reprezentanta băncii, martora C.A., a solicitat de la inculpați în repetate rânduri depunerea în original a cărții de identitate a autotractorului și a poliței de asigurare a acestuia, acestea nu au fost depuse, sub diverse pretexte. Pentru menținerea în eroare a instituției bancare în continuare, inculpații au emis o adresă din care rezulta că la data de 17 iulie 2008, SC D.L.T. SRL le va livra un alt autotractor având aceleași caracteristici, dar cu altă serie de șasiu, deși, pe de o parte, chiar inculpatul a recunoscut că acest autotractor era deja achiziționat la data de 5 iunie 2008 de la o firmă din Polonia, A. SA de SC A. SRL direct, fără implicarea SC D.L.T. S.R.L, și, mai mult decât atât, era gajat, la o dată anterioară, 23 iunie 2008, în favoarea C. Bank (raport de evaluare întocmit de reprezentanții băncii, iar seria de șasiu din copia cărții de identitate depuse la B., corespundea cu cea din raportul de evaluare indicat și din factura de achiziționare a autotractorului de la firma poloneză), motiv pentru care s-a depus doar în copie cartea de identitate a acestuia și vehiculul nu a fost prezentat pentru efectuarea inspecției de risc, împrejurări care, din nou, nu au fost aduse la cunoștința băncii de inculpați și care atesta reaua lor credință în menținerea inducerii în eroare a instituției bancare. Inclusiv martora B.A., contabila SC D.L.T. SRL, a confirmat că un autotractor cu seria de șasiu X1, nu a existat în evidența activelor firmei.

Din descrierea stării de fapt enunțate, a rezultat cu claritate vinovăția inculpatului A.L.D., care, uzând de calitatea sa de administrator în cadrul SC D.L.T. SRL, a facilitat obținerea creditului bancar de către sora și cumnatul său, coinculpații enunțați, prin acte materiale de complicitate și prin emiterea unor adrese al căror conținut nu corespundea adevărului, prin care atesta, în mod nereal, că urma să vândă firmei soților A. un autotractor marca M. cu seria de șasiu X1, care urma să fie achiziționat, conform unei facturi proforme, nr. 57 din 17 martie 2008, an fabricație 2008, deși nu a achiziționat prin firma sa un astfel de utilaj de la vreo altă firmă, neexistând vreo dovadă scriptică în acest sens. Cu toate acestea, a beneficiat de creditul acordat de bancă, pe care l-a încasat conform unor ordine de plată, de la firma soților A. Pentru menținerea inducerii în eroare a băncii, aceIași inculpat a emis o adresă cu nr. 212 din data de 4 iulie 2008, din care rezulta că la data de 17 iulie 2008, SC D.L.T. SRL le va livra coinculpaților A. un alt autotractor, având aceleași caracteristici, având în vedere că firma din Germania a schimbat lotul de autotractoare din care făcea parte și cel destinat vânzării, dar cu altă serie de șasiu, deși, pe de o parte, chiar inculpatul a recunoscut că acest autotractor era deja achiziționat la data de 5 iunie 2008 de la o firmă din Polonia, A. SA de SC A. SRL direct, fără implicarea SC D.L.T. SRL Mai mult, având în vedere și menționarea martorului D.O. ca director executiv al firmei sale, care de altfel nu avea această calitate sau nu deținea o altă funcție în cadrul societății vânzătoare, deținând o firmă proprie, D.C.F. Group SRL, care funcționa în aceeași locație cu SC D.L.T. SRL Probabil, indicarea sa în factura proformă și în adresa la care s-a făcut vorbire, era menită să asigure o "portiță de scăpare" inculpatului A.L.D., în cazul în care toată această afacere profitabilă, pusă la cale cu ceilalți inculpați, ar fi fost descoperită, ceea ce s-a și întâmplat, mai ales că niciunul dintre inculpați nu au avut vreo explicație logică sau credibilă în privința menționării martorului pe înscrisurile indicate, iar acesta din urmă a arătat la urmărire penală că era posibil ca inculpatul A.L.D. să-i fi contrafăcut semnătura pe actele în cauză, scrisul putând fi comparat cu al acestuia.

Cu privire la al doilea act material, tot în numele firmei lor, inculpații au contractat un credit de 50.000 de euro, la data de 23 iunie 2008 de la C. Bank S.A., Sucursala Târgu Mureș, obiectul garanției reale mobiliare constituindu-l un autotractor marca M. achiziționat la data de 5 iunie 2008 de la o firmă din Polonia, A. SA, în valoare de 78.800 euro, evaluat la data de 14 septembrie 2009 de reprezentanții băncii (a se observa raportul de evaluare întocmit de reprezentanții băncii). Dacă în acest caz, cel puțin bunul gajat exista, spre deosebire de situația expusă anterior, inculpații au încercat inducerea în eroare a băncii pe parcursul derulării contractului, încercând să dovedească bonitatea firmei lor prin depunerea mai multor contracte având ca obiect efectuarea de transport de marfă în beneficiul altor firme, pe o perioadă lungă de timp, de 4, 5 ani, deși în realitate, în unele cazuri, transporturile s-au efectuat doar sporadic (declarația martorului T.C.L.) sau deloc (declarație martor O.I.D.). Mai mult, deși reprezentanta băncii, martora C.S.C., a solicitat de la inculpați în repetate rânduri depunerea în original a cărții de identitate a autotractorului, aceasta nu a fost depusă, sub diverse pretexte, rațiunea fiind aceeași, ca aceștia să dispună de bunul gajat după bunul lor plac și de a induce în eroare în continuare banca, simulând că ar fi deținut de fapt o carte de identitate, dar a pierdut-o, motiv pentru care nu ar mai avea decât o copie a acesteia (în acest sens, s-a observat cele cuprinse la dosar), copie deja depusă, pentru aceIași utilaj, la partea civilă B. SA, Sucursala Târgu Mureș. Ca o dovadă în plus a relei-credințe a inculpaților, l-a constituit faptul că, deși bunul gajat era indisponibilizat, aceștia l-au înstrăinat unei persoane fizice, B.N., la data de 2 decembrie 2008, conform facturii fiscale, cu suma de 258.468 RON, atitudine pe care inculpatul și-a explicat-o în fața instanței prin prisma unor amenințări de tip mafiot din partea unor persoane, care le-au luat bunul gajat cu forța și că nu ar ști cine era cumpărătorul, deși pe factura în cauză apare ștampila firmei inculpaților. De altfel, autotractorul nu a fost identificat în patrimoniul societății inculpaților nici de lichidatorul judiciar, martorul B.I.D. față de care inculpatul A. din nou a adoptat o atitudine nesinceră, afirmând că utilajul s-ar afla la o exploatare forestieră în județul Suceava. În plus, această persoană, B.N., apare ca fiind una fictivă, neputând fi identificată de instanța de fond nici cu ocazia cercetării judecătorești pentru a fi audiată și un alt element cel puțin curios, care definește aceeași atitudine a inculpatului A. a fost acela că acesta vorbea despre un împrumut pe care l-ar fi luat de la cămătari, de la această persoană fictivă, împrumut a cărui existență în fapt nu a fost probată în niciun fel, mai mult nici nu s-a justificat în perioada avută în vedere de acuză, cât timp inculpatul era un client fidel al băncilor.

Al treilea act material infracțional reținut în sarcina inculpaților a vizat contractarea unui credit de 100.000 RON, la data de 28 noiembrie 2008 de la R. IFN, Sucursala Târgu Mureș, obiectul garanției reale mobiliare constituindu-l aceIași autotractor marca M, gajat, la o dată anterioară, 23 iunie 2008, în favoarea C. Bank, aspect care nu a fost adus de inculpați la cunoștința reprezentanților instituției financiare, pentru a putea obține din nou foloase materiale ilicite. Dimpotrivă, inculpatul a afirmat că bunul gajat ar fi liber de sarcini și afirmația sa din fața instanței că era datoria reprezentanților acestei instituții să verifice dacă bunul era sau nu gajat, era o dovadă indubitabilă a caracterului inculpatului, a atitudinii sale contrare ordinii de drept care, în pofida probelor care îi atestau vinovăția, a continuat să pozeze într-o persoană total nevinovată și să arunce responsabilitatea în sarcina reprezentanților părților civile, cu o ușurință ieșită din comun. Menținerea în eroare a reprezentanților instituției financiare pe parcursul derulării contractului a fost relevată și de martorul M.T.A., care a arătat că inculpații nu au achitat vreo rată din împrumutul acordat, mai mult, la debutul anului 2009, firma lor a fost înscrisă în procedura insolvenței, iar cartea de identitate a autotractorului, deși inițial a fost depusă în original, a fost retrasă la scurt timp de inculpat sub pretextul că trebuie aduse corecții la Registrul Auto Român, intenția acestuia fiind aceeași ca și în cazurile anterioare, de a dispune de bunul gajat după bunul său plac și de a obstacula controlul circuitului juridic al autotractorului, profitând de naivitatea reprezentantului instituției financiare care, în mod normal, nu ar fi trebuit să restituie originalul cărții de identitate a utilajului. Deși, cel puțin formal, firma inculpaților trecea printr-un declin financiar, această situație nu a fost adusă la cunoștința părții civile, mai mult, aceștia au emis la datele de 17 august 2009 un bilet la ordin avalizat, cu scadență la data de 20 august 2009, pentru suma de 17.650 RON și un altul, pentru suma de 140.000 RON, cu scadență la data de 20 septembrie 2009. La data de 26 august 2009, beneficiarul celor două bilete, le-a depus la bancă, însă au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă disponibil. În plus, la datele respective, firma inculpaților se afla deja în procedura insolvenței, iar aceștia nu puteau face acte de dispoziție decât cu acordul lichidatorului judiciar. Susținerea inculpatului A., că ar fi semnat în alb, împreună cu soția sa aceste bilete (care nici nu recunoaște semnarea lor, considerat fapt, cel puțin ciudat), restul datelor fiind completate anterior, a fost o nouă încercare a inculpatului de a arunca vina asupra reprezentanților părții civile, care ar fi îndrăznit să încerce recuperarea debitului fără a-i înștiința, prin completarea biletelor la ordin depuse cu titlu de garanție de inculpați, reținându-se, de altfel o nouă reflectare a atitudinii sale procesuale total nesincere.

Un aspect important ce a interesat toate cele trei situații expuse, a fost acela că, singurul autotractor care a existat faptic în posesia inculpaților, cel achiziționat de la firma poloneză, a fost prezentat la R.A.R. (declarații martori O.I. și D.C.A.) și, deși nu a fost înmatriculat, i s-au eliberat trei cărți de identitate, inculpații având nevoie de acestea în original, pentru obținerea creditelor, modul de operare presupunând ca după depunerea unui set de acte la bancă, cartea de identitate să fie declarată pierdută. După obținerea unei noi cărți de identitate, acesta putea fi folosită pentru garantarea altui credit și obținerea altui folos material ilicit. O altă chestiune mai mult decât relevantă, l-a constituit faptul că seria de șasiu a autotractorului gajat apărea parțial diferită în contractele încheiate cu C. Bank S.A. și B. SA Sucursala Târgu Mureș, Sucursala Târgu Mureș și în adresa emisă de SC D.L.T. SRL către B. SA, Sucursala Târgu Mureș, comparativ cu seria reală, indicată la dosar și în raportul de evaluare întocmit de reprezentanții C. Bank, însă nu s-a putut proba că inculpații ar fi autorii acestor falsuri, deși ei erau unicii interesați de obținerea creditelor și de inducerea în eroare a instituțiilor bancare. Probabil, prin aceste mici modificări ale seriei de șasiu, inculpații intenționau să insinueze că ar fi vorba de mai multe utilaje asemănătoare, pentru a împiedica reprezentanții băncii să efectueze verificările necesare cu privire la indisponibilizarea anterioară a bunului gajat, profitând și de neatenția acestora la negocierea contractelor și la analizarea documentației depuse în susținerea cererilor de creditare, deși faptic exista doar unul singur, cel achiziționat de la firma poloneză, cu o singură serie de șasiu corectă.

Referitor la al patrulea act material infracțional ce s-a reținut în sarcina inculpaților, a vizat contractarea unui credit de 32.500 euro, la data de 19 martie 2008 de la P.C. IFN SA, Sucursala Cluj-Napoca, la acel moment SC C.F. IFN SA, în scopul amenajării unui teren de 7000 mp pentru deschidere pensiune, credit garantat cu un teren intravilan de 7000 mp, situat în localitatea Șincai, jud. Mureș, precum și construcțiile aferente acestuia. Se viza deschiderea unei pensiuni pe acel teren prin contractul de creditare. În realitate, în certificatul de urbanism din data de 18 iunie 2008 solicitat de firma inculpaților, se urmărea demolarea construcțiilor aflate pe teren și edificarea unui grajd pentru cai, a unui teren de sport și a două piscine, depunându-se de inculpați și avizul favorabil de demolare și de edificare a zonei de agrement. Deși inculpații și chiar reprezentantul instituției financiare, martorul H.C.A., au arătat că s-au depus acte care atestau achiziționarea de materiale în scopul edificării construcțiilor, în realitate aceste înscrisuri (facturi, chitanțe) nu au fost identificate și nici obiectivele prevăzute în certificatul de urbanism nu s-au realizat (în acest sens s-a observat adresa Primăriei Șincai și rezultatul inspecției în teren a reprezentanților instituției financiare din data de 28 decembrie 2009). Inculpații nu au făcut nici dovada evidențierii în contabilitatea firmei a sumei împrumutate și nu au depus documente care să ateste folosirea creditului în scopul pentru care a fost acordat, în termen de 5 zile de la contractarea acestuia, conform clauzelor prevăzute în contractul de împrumut. Toate aceste aspecte au trădat comportamentul infracțional al inculpaților care în mod repetat au indus în eroare instituțiile bancare și financiare în scopul obținerii unor împrumuturi pe care le-au utilizat în cu totul alte scopuri decât cele pentru care au fost contractate, profitând de credulitatea unor angajați ai acestor instituții bancare și de buna lor credință, ca ulterior să nu achite deloc sau să nu achite majoritatea ratelor aferente creditelor.

Al cincilea act material infracțional l-a vizat doar pe inculpatul A.I.M. și a vizat și încercarea de inducere în eroare a reprezentanților R. IFN., Sucursala Târgu Mureș prin obținerea unui credit de refinanțare în numele SC V. SRL, societate administrată doar în fapt de inculpat, însă, la momentul solicitării creditului, inculpatului nu i se conferise legal dreptul de a semna actele necesare obținerii împrumutului, hotărârea V. datând din 20 noiembrie 2009, iar cererea de credit, din 7 noiembrie 2009. Inculpatul și-a explicat această situație printr-o simplă eroare materială, însă prima instanță a considerat că era generată de graba inculpatului de a obține un nou folos material, chiar prin asumarea unei calități false, pe care nu o avea la acel moment în firma solicitantă. Oricum, în cele din urmă, creditul nu a fost acordat, reprezentanții băncii având suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor depuse, din acest motiv fapta rămânând în forma tentativei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 23 noiembrie 2011 sub nr. 5843/102/2011 inculpații A.I.M., A.C.D. și A.L.D. au declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 164 din 03 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș.

Prin memoriul depus, inculpatul A.L.D. a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub acuza săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen și de art. 290 alin. (1) C. pen, precum și respingerea acțiunii civile formulate de partea civilă SC B. SA.

Apelurile inculpaților A.I.M. și A.C.D. nu au fost motivate în scris, însă în fața instanței s-a solicitat în principal achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. de sub acuza săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor, invocându-se principiul in dubio pro reo, iar în subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului pedepselor stabilite de prima instanță și suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului A.I.M.

În fața instanței de apel, au fost audiați inculpații și martorii.

S-au depus înscrisuri.

Curtea de Apel a constatat că apelurile declarate sunt nefondate sub aspectul solicitării de achitare, fiind întemeiat doar apelul declarat de inculpatul A.I.M., în ceea ce privește individualizarea pedepsei.

S-a reținut că situația de fapt, așa cum a fost expusă mai înainte a fost corect reținută de prima instanță, corespunde probelor administrate în cauză, vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită, iar faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

Sub aspectul aplicării disp. art. 72 C. pen, Curtea a apreciat că instanța de fond a făcut o justă interpretare și o corectă aplicare a criteriilor prevăzute în textul legal doar în privința inculpaților A.L.D. și A.C.D.

Astfel, în mod corect le-au fost reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen, în prezența cărora și în lipsa circumstanțelor agravante sau a stării de recidivă, devin incidente disp. art. 76 C. pen privind coborârea obligatorie sub minimul special.

Pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, minimul special prevăzut de lege este de 10 ani închisoare, iar art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen, permite coborârea sub acest minim, dar nu mai jos de 3 ani. Dată fiind contribuția cea mai redusă a inculpatului A.L.D. la activitatea infracțională și participarea acestuia în calitate de complice la un singur act material, instanța s-a oprit la pedeapsa de 3 ani închisoare, limită sub care aceasta nu mai poate fi coborâtă, potrivit disp. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

De asemenea, dat fiind concursul de infracțiuni în cazul acestui inculpat, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță poate fi suspendată sub supraveghere, fiind, de această dată, limita maximă permisă de art. 86

1

alin. (2) C. pen.

Și pentru inculpata A.C.D., pedeapsa a fost stabilită la 4 ani închisoare, respectiv orientată aproape la minimul de 3 ani închisoare permis de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Dată fiind contribuția mai importantă a acesteia față de inculpatul A.L.D., pentru a respecta și principiul proporționalității, pedeapsa stabilită de 4 ani închisoare este una necesară dar și suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen, iar suspendarea sub supraveghere dispusă de judecătorul fondului fiind just stabilită.

Cu referire la inculpatul A.I.M., Curtea a reținut că, deși a avut o contribuție majoră, că infracțiunea este una de o gravitate sporită și a fost săvârșită în formă continuată, nu este de acord cu motivarea primei instanțe privind reținerea circumstanțelor atenuante doar în favoarea primilor doi inculpați, deoarece și inculpata A.C.D. a săvârșit infracțiunea în formă continuată (patru dintre cele cinci acte materiale), a beneficiat de creditele obținute împreună cu soțul său, iar inculpatul A.L.D. a săvârșit în stare de concurs real un număr de trei infracțiuni.

Deși inculpatul A.I.M. nu a solicitat probe în circumstanțiere, pe lângă lipsa antecedentelor penale, Curtea a avut în vedere persoana inculpatului, vârsta acestuia, statutul social și familial, aspecte care îndreptățesc instanța să rețină și în favoarea acestuia, așa cum a procedat judecătorul fondului în privința celorlalți doi coinculpați, circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

Fiind reținute doar circumstanțe atenuante, devin incidente disp. art. 76 lit. a) C. pen. privind coborârea obligatorie a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, acela de 10 ani închisoare.

Curtea a apreciat că se impune reducerea pedepsei stabilite de prima instanță acestui inculpat, sub minimul special, respectiv de la 11 ani la 3,10 ani închisoare, cuantum care este necesar dar și suficient pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceleași considerente a fost redusă și pedeapsa complementară stabilită de prima instanță, de la 5 la 2 ani.

În privința modalității de executare în cazul inculpatului A.I.M., pentru considerentele reținute, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea efectivă, în regim de detenție.

În baza acestor considerente, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 1/A, din 6 ianuarie 2014, a dispus următoarele:

I. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A.I.M. împotriva Sentinței penale nr. 164 din 03 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Mureș.

A desființat parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 345 alin. (1), (2) C. proc. pen., a redus pedeapsa stabilită de prima instanță inculpatului A.I.M., de la 11 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen, cu aplic. art. 65, art. 66 C. pen, la 3,10 ani (trei ani și zece luni) închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (cinci acte materiale, din care unul rămas în forma tentativei), prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, b), c) C. pen, cu aplic. art. 65, art. 66 C. pen, ca pedeapsă complementară.

A menținut celelalte dispoziții din sentința atacată, care nu contravin prezentei decizii.

II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A.C.D.  și A.L.D.  împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații A.C.D., A.L.D. și A.I.M., care au reiterat, în principal, criticile formulate în apel și au solicitat, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, motivând că faptele comise nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni (respectiv complicitate la înșelăciune pentru inculpatul A.L.D.). Pentru inculpatul A.L.D. s-a cerut achitarea și pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, întrucât factura proformă a fost stornată, banii s-au returnat, astfel că e strict o problemă de drept comercial și nu o faptă penală. Cu caracter subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 5 C. pen. privind legea penală mai favorabilă.

Reprezentantul parchetului a invocat, în recursul inculpatului A.I.M. și în favoarea acestuia cazul de casare prevăzut de art. 385

15

pct. 14 C. proc. pen., arătând că în apel pedeapsa aplicată este una nelegală câtă vreme a fost coborâtă sub minimul textului incriminator, dar fără reținerea circumstanțelor atenuante.

Înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazul de casare invocat, dar și în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca neîntemeiate recursurile declarate de inculpații A.C.D. și A.L.D. și ca parțial întemeiat recursul declarat de inculpatul A.I.M.

Motivul principal de recurs, invocat de cei trei inculpați, raportat la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., prin care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, respectiv art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune (respectiv complicitate la înșelăciune) nu este fondat.

Înalta Curte constată, în prealabil, că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel la data de 1 ianuarie 2014, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, dorindu-se, astfel cum rezultă și din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare a instanțelor și o introducere anticipată a filozofiei noului Cod de procedură penală, aceea de impunere a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează atât cerințelor constituționale de acces la justiție, cât și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de consolidare a caracterului de excepție a căilor extraordinare de atac.

În aceste condiții, prin Legea nr. 2/2013 au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se în vedere că aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului.

Printre motivele de casare eliminate se află și cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., privind comiterea "unei grave erori de fapt".

Deși inculpații au solicitat achitarea pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni (art. 16 lit. b) C. proc. pen., căruia îi corespunde art. 10 lit. d) din Codul anterior de procedură penală), motiv ce, aparent, s-ar încadra în cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că inculpații au formulat și critici prin care contestă însăși existența faptelor, de vreme ce argumentează că nu au comis unele din acțiunile de inducere în eroare a părților civile, acțiuni reținute în sarcina lor.

Așa cum deja s-a arătat, în recurs nu mai poate fi pusă în discuție situația de fapt reținută de instanțe, întrucât pct. 18 al art. 385

9

C. proc. pen. a fost expres abrogat prin Legea nr. 2/2013, astfel că această critică nu vor putea fi examinate.

Pornind de la situația de fapt stabilită în cauză și care nu mai poate fi contestată în recurs, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de înșelăciune.

Astfel, pentru primul act material reținut în rechizitoriu, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că factura proformă a fost emisă de SC D.L. Trans SRL, societate administrată de inculpatul A.L.D., fără ca această societate să aibă în patrimoniu autotractorul marca M., că pe baza acestei facturi, inculpații A.I.M. - administrator de fapt și A.C.D. - administrator de drept al SC A. SRL, la data de 07 mai 2008 au negociat, semnat și obținut pentru societate un credit de 75.400 euro de la partea civilă SC B. SA. Banca a fost indusă în eroare prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase că autotractorul ce urma să fie achiziționat cu creditul contractat se afla în patrimoniul SC D.L. Trans SRL. Inculpații nu au încunoștințat banca, deși li s-a solicitat în repetate rânduri să depună cartea de identitate și polița de asigurare a utilajului. Deși acest autotractor nu a intrat niciodată în patrimoniul societății, cu creditul obținut s-a achiziționat un alt autotractor, însă direct din Polonia de către SC A. SRL, însă pentru menținerea în eroare a băncii, inculpații au prezentat o adresă din care rezulta că utilajul va fi livrat de către SC D.L. Trans SRL, fiind adus din Germania. Acționând cu aceeași rea-credință, inculpații au prezentat băncii noul utilaj, ca garanție în locul celui descris inițial în factura proformă, fără însă a încunoștința banca despre faptul că acesta era deja gajat la o dată anterioară, în favoarea C. Bank, pentru contractarea unui alt împrumut.

Față de situația de fapt reținută, apărările inculpaților nu pot fi primite.

Nu li se impută inculpaților că au obținut creditul pe baza unei facturi proforme (care este un document legal, acceptat de bancă, prevăzut în Codul fiscal etc.), așa cum susțin aceștia, ci faptul că documentul conținea date nereale și prin prezentarea acestuia la bancă, s-a realizat inducerea în eroare încă la momentul încheierii contractului.

Se mai susține că banii s-au întors în România, au reintrat în contul societății și nu există interdicții de folosire a banilor în alt scop decât cel contractat. Și această apărare este una nefondată, deoarece folosirea ulterioară a banilor în alt scop de către societate a fost făcută cu aceeași rea-credință, banca fiind menținută în eroare pe parcursul desfășurării contractului prin prezentarea adreselor care nu corespundeau realității. Chiar dacă banii au reajuns în contul societății, cert este că banca nu a fost încunoștințată despre faptul că nu a fost achiziționat utilajul, iar banii nu au fost restituiți băncii, prejudiciul cauzat fiind unul cert.

Faptul că au fost plătite o parte din rate, nu înlătură reaua-credință cu care inculpații au acționat.

Inculpații au mai arătat că prin contractul încheiat cu banca nu erau obligați să achiziționeze aceeași mașină.

Ori, împrumutul a fost acordat tocmai pentru achiziționarea utilajului menționat în factura proformă, de la SC D.L. Trans SRL, care constituia și garanția reală mobiliară și nu pentru achiziționarea ulterioară a oricărui alt utilaj, de la orice vânzător, ba chiar gajat anterior pentru un alt credit.

Este lipsit de importanță faptul că banca a denunțat unilateral contractul după intrarea societății în faliment, ori că ar fi depus plângerea penală doar la câțiva ani, la solicitarea organelor de urmărire penală. De asemenea, faptul că societatea avea în derulare numeroase contracte de credit cu alte unități bancare, nu înlătură forma de vinovăție cu care au acționat inculpații în speța dedusă judecății.

Pentru inculpatul A.L.D. s-a susținut că firma acestuia nu a realizat beneficii de pe urma creditului obținut, că semnăturile lui nu au produs efecte juridice și nu a avut intenția de a frauda.

Art. 215 alin. (1) C. pen nu cere exclusiv ca folosul material injust să fie obținut "pentru sine", ci obținerea folosului material injust este alternativă, respectiv "pentru sine sau pentru altul". Așadar, ca element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, prin activitatea infracțională a inculpatului A.L.D., folosul material injust a fost obținut "pentru altul", respectiv pentru societatea celorlalți doi inculpați SC A. SRL, care a beneficiat de creditul obținut, fără să-l mai restituie.

Efectele juridice ale înscrisurilor emise de SC D.L. Trans SRL (inclusiv ale semnăturilor inculpatului A.L.D.) au fost tocmai inducerea și menținerea în eroare a băncii, cu ocazia încheierii și derulării contractului de împrumut, prin folosirea respectivelor înscrisuri de către inculpații A.I.M. - administrator de fapt și A.C.D. - administrator de drept al SC A. SRL.

De asemenea, prin modalitatea în care a acționat (cuprinderea mențiunilor nereale în înscrisuri și înmânarea acestora inculpaților A.I.M. și A.C.D., care le-au prezentat băncii), este dovedită și forma de vinovăție cu care inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa.

În privința celui de-al doilea act material, inculpații A.I.M. și A.C.D. au obținut de la C. Bank SA, tot în numele societății lor, un credit de 50.000 euro prin prezentarea ca garanție reală mobiliară a autotractorului achiziționat din Polonia, inducând în eroare banca pe parcursul derulării contractului prin depunerea înscrisurilor doveditoare a pretinsei bonități a societății, fără să depună originalul cărții de identitate a autotractorului, tocmai pentru a putea dispune de el, lucru pe care l-au și făcut, înstrăinând utilajul, deși acesta era indisponibilizat, cauzând și în acest caz un prejudiciu prin nerestituirea împrumutului.

Al treilea act material constă în obținerea de către inculpații A.I.M. și A.C.D. a unui alt împrumut de 100.000 RON de la R. IFN, prin garantarea cu aceIași cap autotractor adus din Polonia, despre care s-a afirmat că este liber de orice sarcini, deși era gajat și pe baza lui a fost obținut împrumutul descris la alineatul precedent și aceIași utilaj a fost prezentat băncii și pentru împrumutul de la B. SA. Apoi, fără să achite vreo rată, deși a fost depusă în original cartea de identitate, aceasta a fost retrasă cu un pretext neadevărat, tocmai pentru a dispune de utilaj, ca și în cazurile anterioare.

Faptul că ofițerii de credit aveau obligația să verifice în Arhiva electronică a garanțiilor mobiliare dacă asupra bunului mai exista instituită o altă garanție, așa cum se susține în apărare, această pretinsă omisiune a angajaților băncii nu înlătură vinovăția cu care au acționat inculpații, atâta vreme cât s-a afirmat în mod expres că bunul este lipsit de orice sarcini.

Al patrulea credit în sumă de 32.500 euro a fost obținut de la P.C. IFN SA - Sucursala Cluj-Napoca pentru deschiderea unei pensiuni. Deși s-a arătat că s-au achiziționat materiale de construcții pentru realizarea obiectivului, nu au fost prezentate acte justificative. Nu s-au depus alte documente care să ateste folosirea creditului în scopul pentru care a fost acordat, iar suma de 32.500 euro nu a fost nici măcar evidențiată în contabilitatea societății.

Faptul că însuși directorul băncii a semnat contractul de împrumut, ori că experții C. și B. au vizualizat și evaluat bunurile aduse drept garanție ori lipsa unei dispoziții exprese din contract care să interzică schimbarea destinației fondurilor este lipsit de importanță, atâta vreme cât inculpații nici măcar nu au evidențiat în contabilitate împrumutul obținut și, bineînțeles, nu au prezentat documente justificative privind folosirea banilor.

Ultimul act material, rămas în forma tentativei, constă în completarea de către inculpatul A.I.M., a cererii de credit adresată Sucursalei Târgu Mureș a R. IFN, datată 07 noiembrie 2009 prin asumarea calității false de administrator al SC V. SRL, calitate pe care a dobândit-o abia la 20 noiembrie 2009.

Nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia inculpata A.C.D. ar fi acționat fără vinovăție. Chiar dacă inculpatul A.I.M. a avut o contribuție mai însemnată în activitatea infracțională (a negociat și a semnat majoritatea contractelor), nu s-a făcut dovada că față de inculpata A.C.D. ar fi incident vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

Aceasta nu și-a pierdut calitatea de administrator al societății, astfel încât și prezentarea ei la bancă doar pentru "unul sau cinci minute" și semnarea contractelor "gata negociate și semnate de directorul băncii", așa cum însăși apărarea susține, reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune.

Apărarea inculpaților privind pierderea actelor autotractorului este una nefondată, atâta vreme cât în cazul primelor două bănci au refuzat categoric să depună originalul actelor, iar la a treia bancă, după ce au depus cartea de identitate în original au retras-o, toate cu intenția clară de a dispune de bunul gajat, procedând la înstrăinarea acestuia, știind că reprezenta garanția reală mobiliară pentru cele trei împrumuturi contractate. Reaua-credință cu care au acționat este dovedită inclusiv prin obținerea de către inculpați a nu mai puțin de trei cărți de identitate pentru aceIași autotractor.

Toate aceste considerații îndreptățesc instanța să aprecieze ca neîntemeiată critica formulată de inculpați.

Cât privește critica formulată doar de inculpatul A.L.D., privind infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, pentru care se solicită achitarea în baza art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior (art. 16 lit. b) C. proc. pen.), Înalta Curte constată, de asemenea, că nu este fondată.

Fapta inculpatului A.L.D., în calitate de administrator la SC D.L. Trans SRL Târgu Mureș, de a emite factura proformă către SC A. SRL Șincai, din conținutul căreia rezulta că va livra către societatea cumpărătoare un autotractor marca M., an fabricație 2008, având seria șasiu X1, la prețul de 107.715 euro, toate datele din cuprinsul facturii fiind nereale, firma inculpatului neavând în proprietate ori posesie bunul vândut, factură predată lui A.I.M. spre folosire, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A.L.D., în calitate de administrator la SC D.L. Trans SRL Târgu Mureș, de a emite, în data de 04 iulie 2008 adresa cu nr. 212, către SC A. SRL, adresă care are următorul conținut "Prin prezenta vă facem cunoscut că producătorul M. Germania a schimbat lotul de autotractoare M. ce era destinat pentru România din care făcea parte mașina dvs. cu seria X1. În consecință pentru dvs. a sosit un nou autotractor cu aceleași caracteristici și aceIași preț, diferind doar seria de șasiu. Totodată vă facem cunoscut că livrarea autotractorului se va face în jurul datei de 17 iulie anul curent", toate datele din cuprinsul adresei fiind nereale, firma inculpatului neavând în proprietate ori posesie bunul oferit inițial spre vânzare și nici vreun contract cu firma M. Germania, act încredințat lui C.I.M. spre folosire, s-a reținut că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. și ped. de art. 290 alin. (1) C. pen.

Apărările inculpatului în recurs cu privire la aceste fapte vizează o reinterpretare a materialului probator administrat și o contestare a situației de fapt, aspecte care nu mai pot fi cenzurate în această cale de atac în cadrul niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., respectând principiul aplicării globale a legii statuat prin Decizia