ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1841/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1841/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116 din 22 februarie

2011, pronunțată în Dosarul nr. 2/100/2009 al Tribunalului Maramureș, a fost

condamnat inculpatul R.V. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

S-au aplicat

dispozițiile prevăzute de art. 74 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A fost respinsă

cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la

înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934.

A fost condamnată

inculpata P.M. pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.

26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86 C.

pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe un termen

de încercare de 6 ani și s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.

86 C. pen.

Pe durata termenului

de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

- să se prezinte, la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.

În temeiul art. 71

alin. (5) C. pen. s-a suspendat, pe durata suspendării pedepsei sub

supraveghere, executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea

drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen., art. 998 C. civ. au fost obligați inculpații în solidar să

plătească despăgubiri civile către părțile civile după cum urmează:

- 95.770,79 RON -

părții civile - SC S.V. SRL, cu sediul în Satu Mare județul Satu Mare.

- 11.779,27 RON, plus

dobânda legală până la plata efectivă către partea civilă SC E.C. SRL, cu

sediul în Cluj-Napoca județul Cluj.

- 18.926,85 RON către

partea civilă SC V.I.E. SRL, cu sediul în Halmeu județul Satu Mare.

În temeiul art. 14 C.

proc. pen, art. 998 C. civ. inculpatul R.V. a fost obligat la plata de

despăgubiri civile către părțile civile după cum urmează:

- 103.928,77 RON -

către partea civilă - SC T.C.C. SA Deva, cu sediul în Deva județul Hunedoara.

- 80.212,29 RON

părții civile - SC A.C. SRL, cu sediul în Mihăilești județul Giurgiu.

- 42.963,3 RON -

părții civile SC N. SRL (comuna Adunații Copăceni, sat Pâslari, Ferma 10,

județul Giurgiu) plus dobânda legală până la plata efectivă a debitului.

- 9.965,40 RON -

părții civile SC P.T. SRL, cu sediul în Zalău județul Sălaj.

- 15.765,61 RON -

părții civile SC H. SA, cu sediul în Aștileu județul Bihor.

- 37.562,10 RON -

părții civile SC B.B.M.C. SA, cu sediul în Oradea județul Bihor.

- 32.693,26 RON -

părții civile SC A.D.D.S. SRL, cu sediul în București.

- 21.344,49 RON, plus

dobânda legală până la plata efectivă a debitului către partea civilă SC S.V.D.

SRL, cu sediul în Satu Mare.

- 2.566,72 RON -

către partea civilă SC E.I. SRL, cu sediul în Oradea județul Bihor

- 36.373,54 RON -

către partea civilă SC D.I.E. SRL - Sibiu județul Sibiu.

În temeiul art. 191

alin. (1), (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească

cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că, în baza unei înțelegeri prealabile, în

perioada iunie - septembrie 2005, inculpații au achiziționat mărfuri de la mai

multe societăți comerciale, acționând ca reprezentanți ai firmei SC P. SRL Baia

Mare. Pentru plata mărfurilor achiziționate inculpații au emis file CEC și

bilete la ordin fără acoperire, ori după interdicție bancară.

La data de 08 iulie

2005 inculpata D.M. a preluat părțile sociale ale SC P. SRL de la numiții

P.O.P. și P.L.L., act care nu a produs efecte întrucât, la aceeași dată,

părțile sociale au fost cesionate și către inculpatul R.V. și fiul acestuia R.B.A.,

această ultimă operațiune fiind înregistrată la O.R.C. Maramureș.

La aceeași dată,

numitul P.O.P. a predat inculpatului R.V., în calitate de administrator al

societății SC P. SRL, arhiva financiar-contabilă a societății pe anii 1991 -

2005, ștampila societății și un carnet cu 23 de file CEC, eliberat de SP Bank.

La data de 24 august

2008 inculpatul R.V. a depus specimen de semnătură la banca la care societatea

avea deschis contul - SP Bank România, Sucursala Baia Mare - ocazie cu care a

ridicat și un carnet cu file CEC.

Întreaga activitate a

firmei SC P. SRL a fost organizată și coordonată de inculpatul R.V. ajutat de

inculpata D.M. De altfel, aceasta a fost prezentată atât partenerilor

comerciali, cât și angajaților firmei (martora C.A. - audiată în cursul

urmăririi penale), ca fiind director de achiziții.

Inculpații au

achiziționat în perioada iulie - septembrie 2005 diverse mărfuri de la mai

multe societăți comerciale din țară, pentru plata cărora au fost emise file CEC

și bilete la ordin, care însă fiind depuse la bancă a fost refuzată plata

acestora, fie din lipsa disponibilului, fie că firma SC P. SRL a intrat în

interdicție bancară la data de 19 septembrie 2005. Ulterior, la data de 29

septembrie 2005, inculpatul a cesionat părțile sociale numiților I.C. și L.Gh.

Tribunalul a reținut

că, în cursul lunii iulie 2005, inculpatul R.V. a contactat telefonic

reprezentanții SC S.V. SRL Satu Mare exprimându-se interesat de o colaborare,

indicând în acest sens numărul de telefon al inculpatei D.M. ca persoană de

contact, atribuindu-i acesteia calitatea de director achiziții.

Potrivit declarației

martorului B.C.V. - director de vânzări la SC S.V. SRL, acesta a transmis

oferta de colaborare numitului R.D. - agentul de vânzări al societății pe zona

Maramureș care a contactat-o și întâlnit-o efectiv în municipiul Baia Mare pe

inculpata D.M., convenind asupra colaborării în sensul livrării de produse

electrocasnice cu plata prin instrumente de plată scadente la 45 de zile. În

perioada următoare, numitul R.D. a mai venit în municipiul Baia Mare,

întâlnind-o tot pe inculpata D.M. care a motivat că administratorul R.V. este

plecat în străinătate pentru „niște lucrări de poduri".

SC S.V. SRL a livrat

către SC P. SRL mărfuri în valoare totală de 95.770,79 RON.

Mărfurile au fost

transportate în municipiul Baia Mare de conducătorii auto angajați ai

furnizorului, ocazie cu care acestora li s-au remis de inculpați succesiv, pe

măsura transporturilor, filele CEC seriile .............. (data emiterii „17

septembrie 2005", .............. (data emiterii „24 septembrie

2005"), .............. (data emiterii „14 octombrie 2005") și

.............. (data emiterii „15 octombrie 2005").

Fiind depuse la

plată, primul cec a fost refuzat pentru „lipsă de mandat a semnatarului",

iar celelalte, pentru „lipsă de disponibil și trăgător în interdicție

bancară".

Ulterior refuzurilor

la plată, reprezentanții furnizorului au încercat să-i contacteze pe inculpați,

dar aceștia au refuzat întâlnirile directe. Telefonic, inculpatul R.V. a

solicitat o amânare la plată, fără a motiva refuzul instrumentelor de plată,

iar inculpata D.M. s-a eschivat invocând că, din data de 1 septembrie 2005, nu

mai este angajată la SC P. SRL.

iulie 2005, inculpații au contactat SC E.C. SRL Cluj-Napoca, comunicându-le pe

fax o comandă pentru livrare de materiale de construcții către SC P. SRL. Pe

comandă au fost menționate două numere de telefon pentru contact, respectiv

............. - aparținând inculpatei D.M., respectiv ............. -

aparținând martorului F.D.

În urma discuțiilor

telefonice dintre martora N.E. - angajata societății sus-menționate și D.M., în

perioada următoare, s-au efectuat două livrări de mărfuri, convenindu-se ca

acestea să fie achitate cu file CEC scadente la 30 de zile.

Astfel, conform

facturii fiscale nr. 2784340 din 15 august 2005, SC E.C. SRL a livrat către SC

P. SRL mărfuri în valoare de 2.937,22 RON, iar acestea au fost transportate de

martorul S.F. -conducător auto la societatea furnizoare, în municipiul Baia

Mare, la depozitul de pe str. H, unde le-a predat inculpatei D.M., concomitent

inculpatul R.V. semnând de primire facturile și predându-i fila CEC în alb,

respectiv cea cu seria ............. .

Ulterior, conform

facturii nr. 2784461 din 22 august 2005, societatea furnizoare a mai efectuat o

livrare de mărfuri în valoare de 8.842,05 RON, prin același conducător auto.

Mărfurile au fost recepționate de inculpatul R.V. care a semnat facturile de

primire și a remis martorului un bilet la ordin, pe care l-a completat, semnat

și ștampilat în fața sa.

Fiind depuse la plată

la termenul convenit, fila CEC și biletul la ordin au fost refuzate pentru

lipsă totală de disponibil.

lunii septembrie 2005, inculpatul R.V. a contactat telefonic reprezentanții SC

T.C.C. SA Deva discutând efectiv cu martorul C.D.L. lucrător comercial. În

contextul discuțiilor purtate, inculpatul și-a exprimat intenția de a cumpăra

cantități importante de oțel beton, pentru SC P. SRL, motivând că firma sa

„construiește case în zona Negrești Oaș, pentru persoane care vin din

străinătate".

Sus-numitul a fost de

acord să livreze oțel beton, în condițiile semnării în prealabil a unui

contract, termenul de plată fiind de 30 zile de la livrare, cu filă CEC.

Astfel, în perioada

următoare, în baza facturilor fiscale nr. 7780517 din 16 august 2005, nr.

7780602 din 23 august 2005 și nr. 7780792 din 6 septembrie 2005 societatea

sus-menționată a livrat către SC P. SRL oțel beton în valoare totală de

103.928,77 RON.

Mărfurile au fost

transportate în Baia Mare de conducători auto angajați ocazional de învinuiți,

prin intermediul cărora s-au transmis furnizorului Contractul comercial nr. 88

din 16 august 2005 semnat de beneficiar (SC P. SRL) și filele CEC seriile

............. (cu scadență la 15 septembrie 2005), ............. (cu scadență

la 22 septembrie 2005) și ............. (cu scadență la 6 octombrie 2005).

La termenul convenit

pentru plata primului cec, fiind sunat în prealabil de furnizor, inculpatul

R.V. a confirmat că acesta poate fi depus la bancă, precizând că va exista

disponibilul necesar. În ciuda acestor asigurări, toate filele CEC au fost

refuzate pentru „lipsă de disponibil, trăgător în interdicție bancară".

Ulterior, nereușind

contactarea telefonică a inculpatului R.V., martorul C.D.L. s-a deplasat

personal în municipiul Baia Mare, unde inculpatul l-a evitat în continuare,

neprezentându-se la locul de întâlnire stabilit.

lunii august 2005, inculpatul R.V. a contactat SC A.C. SRL București,

exprimându-și interesul de a achiziționa uși. Inițial, reprezentanții

societății au fost contactați de numitul G.Ș. (care în calitate de

administrator al SC A. SRL avusese relații comerciale cu SC A.C. SRL, derulate

în bune condiții) și care l-a recomandat pe inculpatul R.V. Ulterior, în baza

comenzilor făcute de inculpat SC A.C. SRL a livrat succesiv, conform facturilor

fiscale nr. 4136759 din 17 august 2008, nr. 4136787 din 24 august 2005 și nr.

4136826 din 07 septembrie 2005 uși metalice în valoare totală de 80.212,29 RON.

Mărfurile au fost

transportate în municipiul Baia Mare de martorul R.L. - conducător auto la

societatea furnizoare, primele două transporturi fiind descărcate, în prezența

inculpatului R.V. la depozitul de pe str. H, iar unul la indicația aceluiași

inculpat, la depozitul aparținând de SC C. SRL Baia Mare - administrator

martorul F.D.

Martorul a predat

mărfurile inculpatului care a semnat de primire și i-a remis documentele de

plată convenite de reprezentanții societății furnizoare. În cursul

cercetărilor, acesta l-a recunoscut pe inculpatul R.V. după planșele foto, de

asemenea martorul F.D.

Pentru plata

mărfurilor susmenționate inculpatul R.V. a remis două file CEC, respectiv seria

BF ........... (cu scadență la 24 septembrie 2005), ........... (cu scadență la

12 octombrie 2005) și biletul la ordin datat 24 august 2005 (cu scadență la 27

septembrie 2005).

Fiind depus la plată

primul CEC a fost refuzat pentru „lipsă de disponibil, client în interdicție

bancară, CEC retras din circulație", în timp ce, celelalte două instrumente

au fost girate în favoarea altei societăți, fiind de asemenea refuzate.

Ulterior refuzurilor, reprezentantul furnizorului, în speță martorul D.E. -

cetățean turc s-a deplasat în municipiul Baia Mare pentru a încerca să-și

recupereze debitul, inculpatul R.V. evitând să-l întâlnească; reușind totuși

să-l întâlnească pe inculpat, acesta i-a propus ca în perspectivă să-i livreze

marfa în compensare (oțel beton) lucru care nu s-a întâmplat însă. Despre

motivul neplății mărfurilor, inculpatul a motivat că D.M. i-ar fi furat marfa.

august 2005, inculpatul R.V. a contactat reprezentanții SC N. SRL Giurgiu

solicitând livrarea de radiatoare sens în care a formulat mai multe comenzi,

comunicate pe fax de la numărul aparținând SC F.B. SRL, administrată de

inculpat.

Legătura acestuia cu

reprezentanții societății menționate a fost făcută de A.N. - directorul de

vânzări al SC A.C. SRL.

În considerarea

înțelegerilor părților, cu facturile nr. 0724374 din 17 august 2005, nr.

0724425 din 15 septembrie 2005, societatea sus-menționată a livrat către SC P.

SRL calorifere în valoare totală de 43.019,84 RON. Mărfurile au fost

transportate în municipiul Baia Mare de martorul V.C., la același depozit

situat pe str.Horea, fiind recepționate de inculpatul R.V., care a semnat de

primirea mărfurilor și a remis martorului filele CEC seriile ........... (cu

data emiterii „6 septembrie 2005") și seria ........... (cu data emiterii

„15 octombrie 2005").

Fiind depus la plată

primul cec, acesta a fost acceptat parțial la plată, pentru suma de 56,63 RON,

fiind refuzat pentru 24.583,60 RON pentru lipsă de disponibil. În aceste

condiții celălalt CEC nu a mai fost depus la plată.

august 2005, inculpatul R.V. a contactat telefonic reprezentanții SC P.T. SRL

Zalău, exprimându-și interesul de a cumpăra polistiren expandat pentru SC P.

SRL, atribuindu-și calitatea de director al acesteia.

În acest sens,

martorul T.C. - agent comercial la societatea menționată s-a deplasat personal

în municipiul Baia Mare, întâlnindu-l pe inculpatul R.V., ocazie cu care acesta

a semnat un contract de vânzare-cumpărare comercială. Cu aceeași ocazie,

inculpatul l-a asigurat pe martor că SC P. SRL este o firmă serioasă și i-a

remis o filă CEC, ca o garanție a viitoarei colaborări.

În considerarea

contractului sus-menționat, cu factura fiscală nr. 9977073 din 20 august 2005

societatea arătată a livrat către SC P. SRL polistiren expandat în valoare de

9.965,40 RON.

Marfa în discuție a

fost transportată în municipiul Baia Mare cu mijloace de transport asigurate de

furnizor, la depozitul de pe str. H fiind recepționate de inculpatul R.V. Cu

aceeași ocazie, inculpatul a semnat facturile de primire a mărfurilor și a

remis martorului T.C. care a însoțit transportul, două bilete la ordin, unul ca

plată a mărfurilor efectiv livrate, iar celălalt, în considerarea unei livrări

viitoare.

La data de 23

septembrie 2005 biletul la ordin a fost depus la plată fiind refuzat pentru

lipsă de disponibil. S-a încercat contactarea telefonică a inculpatului, fără a

se reuși acest lucru, situație în care reprezentanții furnizorului au completat

și depus la plată CEC-ul lăsat garanție la semnarea contractului.

Documentul de plată

sus menționat, a fost refuzat pentru „lipsă de disponibil, interdicție bancară,

CEC retras din circulație, lipsă de mandat a semnatarului".

august 2005 inculpata D.M. a contactat telefonic reprezentanții SC V.C.I.E. SRL

Halmeu exprimându-și interesul de a derula afaceri cu această societate,

atribuindu-și calitatea de reprezentant al SC P. SRL.

În acest sens,

martorul B.V. s-a deplasat personal în municipiul Baia Mare unde a întâlnit-o

pe inculpata D.M. care a venit însoțită de martorul P.O.P. pe care l-a

prezentat ca fiind șoferul său. Cu acea ocazie s-a convenit ca societatea sus

menționată să livreze către SC P. SRL ciment, plata urmând a fi făcută cu file

CEC.

În considerarea

acestor înțelegeri, cu facturile fiscale nr. 3279112 din 25 august 2005, nr.

3279118 din 1 septembrie 2005, nr. 3279119 din 3 septembrie 2005 și nr. 3279122

din 13 septembrie 2005 societatea a livrat către SC P. SRL ciment în valoare

totală de 23.846,85 RON.

Pentru plata

mărfurilor, inculpata D.M. a remis două file CEC seria ........... și

..........., primul fiindu-i predat personal martorului cu ocazia deplasării la

Baia Mare, celălalt fiindu-i trimis prin delegatul transportului.

Potrivit declarației

martorului B.V. ultimele livrări de marfă au fost făcute la comanda telefonică

a inculpatei D.M., în absența acestuia de la firmă.

La scadența cecurilor

emise pentru suma de 10.000 RON acestea au fost depuse la plată fiind refuzate

pentru „lipsa unui element esențial" instrumentele de plată fiindu-i

restituite.

Potrivit dispoziției

administratorului societății furnizoare, în această situație a contactat-o pe

inculpata D.M. care, la insistențele sale, a achitat numerar suma de 5.000 RON,

conform chitanțelor existente.

Ulterior, inculpata

nu a mai achitat debitul rămas, reprezentanții furnizorului depunând la bancă

cele două file CEC, care au fost refuzate pentru „lipsă de disponibil, trăgător

în interdicție bancară, lipsă de mandat a semnatarului, CEC retras din

circulație".

august 2005, inculpatul R.V. a contactat reprezentanții SC H. SA Aștileu,

județul Bihor, societate având ca obiect de activitate producția de cărămizi

refractare și alte materiale de construcții, în vederea începerii unei

colaborări.

În consecință, la

aceeași dată, inculpatul a comunicat pe fax o comandă și certificatul de

înregistrare a SC P. SRL.

Astfel cum rezultă din

declarațiile martorului C.D.H. - director general al societății menționate,

prima livrare de mărfuri în valoare de 3.701,85 RON a fost achitată cu un bilet

la ordin care a fost onorat la plată.

În perioada

următoare, inculpatul a solicitat și alte cantități de mărfuri, acestea

fiindu-i livrate conform facturilor fiscale existente la dosarul de urmărire

penală.

Pentru plata celei

de-a doua facturi inculpatul a emis biletul la ordin datat „7 septembrie

2005" cu scadență la 10 octombrie 2005, însă pentru ultimele două facturi

nu a mai remis instrumente de plată, deși conform înțelegerilor prealabile

acestea trebuiau predate șoferului care efectua transporturile. Fiind depus la

scadență la plată, biletul la ordin a fost refuzat la 21 octombrie 2005 pentru

indicare incorectă a codului IBAN al emitentului.

S-a stabilit că

mărfurile achiziționate de la furnizorul menționat au fost descărcate la

depozitul aparținând SC C. SRL Baia Mare - administrator martorul F.A., acesta

primind mărfurile în compensarea unor datorii ale SC F.B. SRL.

SC H. SA s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.765,61 RON.

august 2005, inculpatul R.V. a contactat telefonic reprezentanții SC B.B.M.C.

SA Oradea, manifestându-și interesul de a achiziționa de la această societate

cărămidă. Inculpatul și-a declinat identitatea și calitatea de administrator al

SC P. SRL indicând pentru contact numărul de telefon ............ Cu aceeași

ocazie s-a convenit asupra încheierii unui contract, plata mărfurilor urmând a

fi făcută în termenul de 30 de zile de la livrare, prin ordin de plată,

beneficiarul predând pentru garanția plății și o filă CEC în alb.

În considerarea

acestor înțelegeri, cu factura nr. 3255485 din 1 septembrie 2005, s-a livrat

către SC P. SRL corpuri ceramice în valoare de 6.260,35 RON.

Mărfurile au fost

transportate în municipiul Baia Mare, la depozitul de pe str. H., de către

martorul G.B.Ș., conducător auto la societatea furnizoare. Potrivit declarației

acesta a păstrat pe durata transportului contactul telefonic cu inculpatul R.V.

care ulterior, la depozitul arătat a recepționat marfa, a semnat factura și i-a

remis un bilet la ordin cu scadență la 3 octombrie 2005. Concomitent,

inculpatul a semnat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 47 din 31 august 2005

la poziția „cumpărător".

În perioada

următoare, inculpatul R.V. a comandat și alte cantități de cărămidă, acestea

fiindu-i livrate conform facturilor nr. 3255499 din 6 septembrie 2005, nr.

3255518 din 8 septembrie 2005, nr. 3255593 din 11 septembrie 2005, nr. 3255615

din 19 septembrie 2005 și nr. 3255645 din 26 septembrie 2005.

Transportul

mărfurilor s-a realizat de același conducător auto - martorul G.B.Ș. - la

diverse locații indicate de inculpatul R.V., de la secretara acestuia - martora

C.A. primind biletele la ordin aferente transporturilor.

Toate livrările de

mărfuri au fost solicitate de inculpat și efectuate anterior ca primul bilet la

ordin să devină scadent, practică uzitată și în cazul achizițiilor anterioare

de la celelalte părți vătămate.

Fiind depuse la

plată, 3 din biletele la ordin emise au fost refuzate pentru „lipsă de

disponibil" iar celelalte 4 nu au mai fost depuse.

La comunicarea

refuzului la plată a documentelor, reprezentanții furnizori au încercat să-l

contacteze pe inculpatul R.V. însă acesta avea telefonul închis.

Ulterior, s-a depus

la plată și cecul lăsat garanție la încheierea contractului, acesta fiind de

asemenea refuzat pentru „lipsă de disponibil și client în interdicție

bancară".

Raportul de

constatare tehnico-științifică a menționat că scrisul de pe biletul la ordin în

litigiu, de asemenea de pe Contractul nr. 47/2005 aparțin inculpatului R.V.

august 2005, inculpatul R.V. a contactat reprezentanții SC A.D.D.S. SRL

București manifestându-și interesul de a colabora cu această societate, în

sensul de a prelua distribuția produselor pe zona Ardealului. Prin intermediul

numitului S.C. - director de vânzări la SC A.D.D.S. SRL în zona Ardeal, s-au

purtat discuții telefonice cu inculpatul, convenindu-se ca societății pe care o

administra - SC P. SRL să i se livreze marfa pe bază de comenzi, cu plata la 45

zile, prin bilet la ordin. În considerarea acestor înțelegeri, în perioada 1

septembrie 2005 - 21 septembrie 2005, în baza facturilor fiscale societatea

sus-menționată a livrat către SC P. SRL materiale de finisaje interioare, în

valoare totală de 52.918,09 RON.

La prima livrare,

inculpatul a remis un bilet la ordin cu scadență la 4 decembrie 2005, ulterior

pentru fiecare din livrări procedându-se în mod similar.

Fiind depuse la

plată, biletele la ordin au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil. În

consecință, reprezentanții furnizorului au decis completarea și punerea în

plată și a cecului lăsat ca garanție a executării obligațiilor, la semnarea

contractului, însă acesta a fost refuzat de asemenea pentru „lipsă de

disponibil, cec retras din circulație, interdicție bancară".

După refuzul

instrumentelor de plată, martorul A.C. - administratorul societății furnizoare,

a contactat telefonic pe inculpatul R.V., acesta precizând că nu are cunoștință

despre motivul lipsei de disponibil din cont; cu aceeași ocazie a oferit

furnizorului în compensare motorină, acesta nefiind de acord solicitând

restituirea mărfii ori contravaloarea acesteia; ulterior inculpatul R.V. nu a mai

răspuns la telefon.

Administratorul

societății furnizoare s-a deplasat în perioada următoare în municipiul Baia

Mare, unde împreună cu organele de poliție au reușit identificarea unor

cantități de marfa la depozitul de pe str. H, iar o parte la depozitul SC C.

SRL. Întrucât numitul F.A., nu deținea acte de proveniență care să confirme

susținerea sa în sensul cumpărării mărfurilor de la SC P. SRL s-a luat măsura

ridicării acesteia și restituirii către partea vătămată.

Raportul de

constatare tehnico-științifică a concluzionat că semnătura de la poziția

„semnătura trăgătorului" de pe fila CEC, lăsată garanție la încheierea

contractului, de asemenea semnătura de pe biletele la ordin emise la 1

septembrie 2005 a fost executată de R.V.

lunii septembrie 2005, inculpatul R.V. a solicitat pe fax o ofertă de prețuri

de la SC S.V.D. SRL Satu Mare punct de lucru Cluj-Napoca, referitor la

materialele de construcții distribuite de aceștia. Urmare ofertei comunicate de

societatea menționată, inculpatul R.V. a formulat o comandă pentru livrarea de

polistiren expandat, comanda fiind confirmată telefonic de către R.V. Cu

aceeași ocazie, inculpatul a comunicat martorului I.I.M.V. că legătura dintre

cele două societăți se va realiza și prin intermediul numitului F.A., respectiv

a secretarei C.A. Societatea a livrat către SC P. SRL polistiren expandat în

valoare de 10.464,39 RON. Transportul mărfurilor s-a efectuat cu mijloace de

transport ale furnizorului, fiind însoțit ca delegat de martorul I.I.M.V. -

director de vânzări. La indicația inculpatului R.V. mărfurile au fost

descărcate pe Bd. B din municipiul Baia Mare, fiind predate numitului F.A.,

care a remis delegatului filă CEC seria ........., în alb, ca garanție, 10

octombrie 2005 ca mijloc de plată.

Ulterior, în baza

altei comenzi, cu factura fiscală nr. 8714304 din 20 septembrie 2005, s-a mai

livrat către SC P. SRL mărfuri similare, mărfuri în valoare de 10.880,33 RON

recepționate de F.A., care a remis de această dată două bilete la ordin cu

scadență la 24 octombrie 2005, respectiv 31 octombrie 2005 avalizate de

inculpatul R.V.

Fiind depuse la plată

la scadență, biletele la ordin au fost refuzate pentru lipsă de disponibil, iar

fila CEC și pentru „trăgător în interdicție bancară". Ulterior, furnizorul

a solicitat învestirea cu formulă executorie a documentelor de plată, însă

prejudiciul a rămas nerecuperat în cauză. După refuzul la plată, inculpatul

R.V. nu a mai răspuns la telefon.

lunii septembrie 2005, inculpatul R.V. a contactat reprezentanții SC T. SRL

Bistrița, afirmând că dorește să cumpere obiecte sanitare pentru SC P. SRL,

convenind ca plata acestora să se facă cu filă CEC într-un interval cuprins

între 30 - 60 zile.

În considerarea

acestor înțelegeri, cu factura nr. 2600709 din 9 septembrie 2005, societatea

menționată a livrat către SC P. SRL obiecte sanitare în valoare de 4.433,94

RON, pentru plata cărora inculpatul R.V. a emis fila CEC seria .......... pe

care a predat-o delegatului transportului.

Anterior scadenței

CEC-ului, stabilită pentru 21 noiembrie 2005 inculpatul a mai trimis o comandă

de produse similare, însă în convorbirea telefonică avută cu reprezentantul

furnizorului, i s-a spus că livrarea se va face doar după plata primei facturi.

În această situație, inculpatul R.V. a precizat că renunță la comandă și a

cerut amânarea depunerii la plată a cecului invocând neîncasarea mărfurilor

valorificate.

La data de 21

noiembrie 2005, fila CEC a fost depusă la plată, inculpatul R.V. confirmând

telefonic că există disponibilități în cont, însă CEC-ul a fost refuzat pentru

„lipsă totală de disponibil și client în interdicție bancară".

Prejudiciul cauzat SC

T. SRL în sumă de 4.433,94 RON nu a fost recuperat, iar societatea nu a

comunicat dacă se constituie parte civilă în cauză.

fiscale nr. 6143595 din 13 septembrie 2005, SC E.I. SRL Oradea a livrat către

SC P. SRL materiale de construcții pentru finisaje în valoare totală de

2.566,72 RON.

Potrivit declarației

martorului S.F.C. - agent de vânzări al societății menționate, marfa a fost

transportată și descărcată la SC P. SRL fiind preluată de F.A., care a semnat

de primire și a remis un bilet la ordin în numele SC P. SRL cu scadență la 15

noiembrie 2005. Fiind depus la plată biletul la ordin a fost refuzat pentru lipsă

totală de disponibil.

Numitul F.A. a

recunoscut că învinuitul R.V. i-a remis mărfuri în compensare pentru lichidarea

unor debite anterioare față de SC C. SRL.

SC E.I. SRL Oradea

s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.566,72 RON.

fiscale nr. 253170 din 14 septembrie 2005 SC D.T.I.E. SRL Sibiu a livrat către

SC P. SRL oțel beton în sumă de 36.373,54 RON.

Pentru plata

mărfurilor inculpatul R.V. a emis biletul la ordin cu scadență la 6 octombrie

disponibil.

SC D.T.I.E. SRL s-a

constituit parte civilă în cauză cu suma de 36.373,54 RON.

Prima instanță a

reținut că, în drept, fapta inculpatului R.V. care în perioada iulie -

septembrie 2005, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata D.M. și a unei

rezoluții infracționale unice a indus în eroare mai multe societăți comerciale

de la care a achiziționat în numele SC P. SRL Baia Mare mărfuri pentru plata

cărora a emis file CEC și bilete la ordin fără acoperire ori societatea fiind

în interdicție bancară, cauzând prejudicii societăților care au livrat marfa,

inducându-le în eroare tocmai în scopul obținerii unor foloase materiale

injuste, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. raportat la art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen.

La reținerea

vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor

audiați în cauză, precum și declarațiile celor doi inculpați, inclusiv

declarația autentificată de notarul public prin care inculpatul R.V. recunoaște

faptele, asumându-și întreaga responsabilitate cu privire la activitatea

desfășurată de firma SC P. SRL.

Având însă în vedere

întreaga probațiune administrată, tribunalul a reținut vinovăția inculpatei

D.M. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prev. de

art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu

aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,

vinovăția acesteia fiind dovedită, după cum a reținut instanța de fond, cu

declarațiile martorilor care au fost audiați în cauză.

Astfel, în declarația

dată în fața instanței, martorul D.E. arată că, deși discuțiile despre livrarea

mărfii au avut loc între inculpatul R.V., acesta precizează că „sunt sigur că

cei doi au făcut împreună toate aceste afaceri pentru că ei au vândut ulterior

marfa fără factură, au încasat banii și s-au folosit de ei".

De asemenea, instanța

fondului reține că din declarația martorului C.D.L. rezultă că cei doi

inculpați aveau o înțelegere prealabilă în scopul inducerii în eroare a

persoanelor vătămate și de a le cauza acestora un prejudiciu. Astfel, martorul

arată că, inițial, „comanda a fost făcută la telefon de către o femeie,

ulterior stabilind că este vorba despre inculpata D.M. L-am văzut pe inculpatul

R. ulterior livrării mărfii. Când am făcut conexiunea între persoana care m-a

sunat la telefon și inculpata D. am avut în vedere faptul că pe aceasta am

văzut-o, ulterior, împreună cu inculpatul R. și vocea îmi era cunoscută de la

telefon".

De asemenea despre

implicarea inculpatei D.M. face referiri și martorul A.N., audiat atât în

cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, confirmând faptul că

inculpata îl însoțea pe inculpatul R.V. când au avut loc discuții despre

achiziția unor mărfuri de către SC P. SRL.

Pentru considerentele

expuse instanța a apreciat că în cauză răspunderea penală a inculpatei D.M.

intervine pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune

prev.de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respingând cererea de schimbare a

încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea

nr. 59/1934.

Tribunalul a apreciat

că din ansamblul probelor administrate rezultă că inculpații au indus în eroare

părțile vătămate prezentându-le fapte nereale, achiziționând de la acestea

diverse mărfuri în numele SC P. SRL Baia Mare, pentru plata cărora au emis

instrumente de plată fără acoperire sau societatea fiind în interdicție

bancară.

Instanța de fond a

reținut că prejudicierea beneficiarilor cecurilor emise s-a realizat ca urmare

a faptelor de inducere în eroare arătate mai sus, în scopul obținerii

foloaselor materiale și nicidecum nu poate fi primită teza formulată în apărare

că, la momentul emiterii cecurilor, inculpații ar fi adus la cunoștința

beneficiarilor că nu există disponibilul necesar acoperirii cecurilor. Dimpotrivă,

tribunalul a apreciat că maniera în care s-a desfășurat întreaga activitate a

celor doi inculpați confirmă vinovăția acestora în ceea ce privește

infracțiunea de înșelăciune.

La individualizarea

pedepselor aplicate celor doi inculpați instanța a avut în vedere criteriile

generale de individualizare, modalitățile concrete în care au fost săvârșite

infracțiunile, atitudinea de recunoaștere și asumare a vinovăției de către

inculpatul R.V., iar în ceea ce o privește pe inculpata D.M. au fost reținute

elementele relevate de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, în care se arată că inculpata

conștientizează conduita infracțională pe care a avut-o, manifestând

seriozitate în ceea ce privește procesul de supraveghere la care a fost

obligată.

Aceste ultime

elemente au fost reținute de Tribunal ca și circumstanțe atenuante care au

determinat ca pedepsele aplicate celor doi inculpați să fie situate sub limita

specială prevăzută de lege.

În ceea ce o privește

pe inculpata D.M., Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 86

C. pen., scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea ei în regim de

detenție, pedeapsa aplicată acesteia fiind suspendată sub control judiciar, pe

un termen de încercare de 6 ani.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, Tribunalul a reținut că societățile comerciale de la

care inculpații au achiziționat marfă au formulat pretenții civile constând în

valoarea mărfurilor livrate.

Analizând probațiunea

administrată în cauză, s-a apreciat că pretențiile civile formulate de părțile

civile sunt întemeiate, la nivelul sumelor pretinse de acestea, sumele

reprezentând prețul mărfurilor achiziționate de inculpați pentru plata cărora

au emis CEC-uri sau bilete la ordin fără acoperire, înscrisuri care se află la

dosar și care dovedesc despăgubirile civile la nivelul acordat.

întrucât contribuția

inculpatei D.M. a fost dovedită doar în ceea ce privește achiziționarea

mărfurilor de la părțile civile SC S.V. SRL, SC E.C. SRL și SC V.I.E. SRL,

prima instanță i-a obligat, în solidar, pe cei doi inculpați la plata

despăgubirilor civile către părțile civile de mai sus, la nivelul pretențiilor

formulate de aceste părți și dovedite cu înscrisurile existente la dosar.

Totodată, tribunalul

l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către celelalte părți

civile.

Împotriva acestei

hotărâri an formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și

inculpata D.M.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Maramureș a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică

și a solicitat aplicarea unor pedepse mai mari inculpaților, a căror executare

să fie prin privare de libertate, invocându-se amploarea activității

infracționale desfășurată și valoarea ridicată a prejudiciului.

Cu privire la apelul

inculpatei D. s-a invocat excepția tardivității cu motivarea că aceasta a fost

prezentă la dezbateri și a declarat apel doar la data de 17 martie 22011.

Inculpata D.M. a

solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere

lipsa de procedură cu partea civilă SC B.B.M.C. SA, care nu a avut cunoștință

despre proces.

În subsidiar,

inculpata a solicitat achitarea sa în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost săvârșite de aceasta,

susținând în esență că activitatea sa efectivă, în societate, nu a fost decât

aceea de agent lucrător comercial, implicația sa a fost fără vinovăție, iar

după data de 01 septembrie 2005 a plecat din societate.

Totodată, inculpata a

mai susținut că, dat fiind că nu a avut participație decât la trei acte

materiale și prejudiciul nu se ridică la o sumă mai mare de 200.000 RON, se

impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4), (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1),

(2), (3), (4) C. pen., deci cu eliminarea alin. (5).

Prin Decizia penală

nr. 172 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală

și de minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș

împotriva Sentinței penale nr. 116 din 22 februarie 2011 a Tribunalului

Maramureș, pe care a desființat-o cu privire la individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului R.V. și modalitatea de executare a pedepsei aplicate

inculpatei D.M.

Pronunțând o nouă

hotărâre în aceste limite, printre altele, s-a dispus executarea, în regim de

detenție, a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei D.M.

S-a făcut aplicarea

art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și s-au înlăturat dispozițiile

art. 86

1

C. pen. privind pe inculpata D.M. S-a menținut restul

dispozițiilor sentinței penale apelate. A fost respins, ca tardiv, apelul

declarat de inculpata D.M., împotriva aceleiași sentințe.

A fost obligată

inculpata să plătească cheltuielile judiciare către stat. Procedând la

soluționarea apelurilor, prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și

lucrărilor dosarului, Curtea a constatat, cu privire la apelul inculpatei D.M.

că este tardiv.

Astfel, s-a arătat că

dispozițiile art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen. prevăd că termenul de apel

este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la

dezbateri sau la pronunțare.

Instanța de apel a

reținut că, în cauză, dezbaterile au avut loc la data de 22 februarie 2011,

când inculpata a fost prezentă (fiind judecată în stare de libertate, în

prezent fiind arestată în altă cauză), iar declarația de apel a fost

înregistrată la data de 17 martie 2011, personal, de către apelantă astfel cum

aceasta a arătat la termenul de azi, depășindu-se cu mult termenul stabilit de

lege și fără a se indica vreo cauză care să conducă la repunerea în termenul de

declarare a căii de atac.

Cu privire la apelul

parchetului, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt

conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a

unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în

fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că

inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost

trimiși în judecată.

Fără a relua

argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele

hotărârii atacate, instanța de control judiciar și-a însușit, în întregime,

argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită

de practica CEDO potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor

instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei).

În completare, s-a

arătat că potrivit art. 215 C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune

inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține

pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o

pagubă. La fel, există înșelăciune prin inducerea sau menținerea în eroare a

unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în

așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat

contractul în condițiile stipulate, precum și emiterea unui CEC asupra unei

instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu

există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după

emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a

plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin.

(1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului CEC-ului.

Pentru a fi în

prezența infracțiunii de înșelăciune este necesară intenția directă, a cărei

existență trebuie stabilită cu certitudine, respectiv făptuitorul își dă seama

că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta

pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește; totodată, în

varianta prevăzută de al. 4 al textului legal, nu este suficient ca fila CEC

emisă să fie refuzată la plată pentru lipsă disponibil, fiind necesară

dovedirea activităților dolosive ale inculpatului în scopul inducerii în eroare

a părții vătămate.

S-a apreciat că, în

speță, această componentă a laturii subiective a infracțiunii a fost dovedită

indubitabil deoarece inculpații au indus în eroare părțile civile asupra unui

aspect fundamental în formarea conștiinței și voinței acestora de a contracta,

atât la momentul încheierii contractului, cât și pe parcursul executării

acestuia, prin declarații mincinoase privind bonitatea firmei, emiterea

cecurilor și biletelor la ordin fără acoperire și prin susțineri nereale că

sunt în măsură să onoreze obligațiile contractuale.

În acest sens, s-a

observat că inculpații au preluat părțile sociale ale SC P. SRL în iulie 2005

și le-au înstrăinat la sfârșitul lunii septembrie 2005, singura activitate

desfășurată de această societate constând în raporturile derulate cu părțile

civile din dosar, fiind evident, în aprecierea instanței de apel că rațiunea

pentru care inculpații au preluat sus-numita societate a fost aceea de a crea

aparența unor comercianți reali, onești și credibili.

Apoi, s-a considerat

că rezultă din probele cauzei că între inculpați și părțile civile, prin reprezentanții

acestora, au fost încheiate contracte comerciale având ca obiect livrarea de

bunuri, stabilindu-se ca plata să se facă la un anumit termen de la livrare cu

CEC sau bilet la ordin. Conform înțelegerii părților, filele CEC emise de

inculpat reprezentau o garanție a faptului că până la data scadentă va achita

contravaloarea mărfii livrate, iar numai în cazul neîndeplinirii acestei

obligații respectivele file CEC urmau a reprezenta instrumente de plată, putând

a fi introduse spre decontare.

În cauză, s-a

apreciat că nu se poate vorbi însă de existenta unei garanții valabile atâta

timp cât filele CEC erau anulate, firma se afla în interdicție bancară și

niciodată nu a existat provizionul necesar în cont. Or, în literatura de

specialitate s-a susținut constant că prezentarea intenționată ca fiind

garanție a unei file CEC care nu îndeplinește, în realitate, condițiile legale

constituie element al înșelăciunii. În acest sens, s-a menționat că sunt și

dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 care statuează expres

asupra obligativității existenței disponibilului anterior emiterii cecului:

„CEC-ul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras",

iar aceste dispoziții sunt completate de ari 29 din aceeași lege potrivit

căruia „CEC-ul este plătibil la vedere" și că „CEC-ul prezentat înaintea

zilei arătate ca dată a emiterii este plătibil în ziua prezentării".

La fel, a arătat

instanța de apel, sunt dispozițiile pct. 34 alin. (1) și (2) din Normele-cadru

ale BNR potrivit cu care: „trăgătorul poate emite un cec numai în condițiile

existenței la tras a unor fonduri proprii, disponibile în momentul emiterii

instrumentului care să facă posibilă trasului efectuarea plății" și

„disponibilul trebuie constituit prealabil emiterii CEC-ului și de valoare mai

mare sau egală cu cea a CEC-ului". Mai mult, alin. (4) a pct. 34 din

aceleași norme prevede că „disponibilul trebuie să fie lichid, cert și

exigibil, adică să nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material

care să împiedice efectuare plății CEC-ului".

Așa fiind, atâta timp

cât inculpații au emis mai multe file CEC și bilete la ordin, știind că

societatea era în interdicție bancară și că nu avea disponibil în cont pentru

acoperirea debitelor și, mai mult, folosind file CEC anulate sau pentru care nu

aveau specimen de semnătură, instanța a reținut că nu se poate vorbi că

inculpații au acționat cu bună credință; dimpotrivă, s-a apreciat că acest

procedeu, coroborat cu preluarea unei societăți pentru o perioada extrem de

scurta de timp, a avut scopul de a crea aparența solvabilității și a bonității

lor financiare, precum și aparența eforturilor depuse pentru plata datoriilor,

în realitate inculpații urmărind inducerea și menținerea în eroare a părților

civile, precum și prejudicierea acestora, corelativ cu obținerea unui folos

material injust.

Referitor la

încadrarea juridică a faptelor, Curtea a observat că, deși soluția este corectă

în ceea ce-l privește pe inculpatul R.V., s-a reținut eronat forma agravată a

infracțiunii de înșelăciune în ceea ce privește pe inculpata D.M. deoarece, s-a

considerat că față de aceasta nu este îndeplinită condiția consecințelor

deosebit de grave, prejudiciul cauzat prin contribuția sa situându-se sub

limita de 200.000 RON cerută de lege. În absența apelului parchetului pe acest

temei și față de tardivitatea apelului inculpatei, s-a arătat că această

deficiență nu poate fi remediată.

Cu privire la critica

vizând individualizarea pedepselor aplicate în cauză, atât sub aspectul

cuantumului, cât și a modalității de executare, Curtea a apreciat că

modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei D.M. și cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului R.V. nu reflectă în mod just gradul de pericol

social concret al faptelor comise.

Potrivit art. 72 din

C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

S-a precizat că,

chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal

al judecătorului, aceasta nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din

contră trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material

probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a

criteriilor generale de individualizare a pedepsei s-a menționat că înseamnă

consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât

respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

Ca să-și poată

îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său

și al legii, s-a arătat că pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii

(privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și

potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana

infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența

pedepsei.

Pe cale de

consecință, s-a considerat, în primul rând, că raționamentul primei instanțe,

care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante facultative este corect.

Aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74 C. pen. este atributul exclusiv al

instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată

să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere

și consecințele acesteia.

Pe de altă parte, s-a

arătat că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante

judiciare este posibilă dacă împrejurările luate în considerare reduc în

asemenea măsură gravitatea faptei, în ansamblu, sau caracterizează favorabil,

de o asemenea manieră, persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei

pedepse, sub minimul special, se învederează a satisface, în cazul concret,

imperativul justei individualizări a pedepsei. În acest context, s-a apreciat

de către instanța de control judiciar, că instanța de fond nu putea ignora

atitudinea de recunoaștere și asumare a vinovăției de către inculpatul R.V., iar

în ceea ce o privește pe inculpata D.M., s-a constatat că au fost corespunzător

valorificate elementele relevate de referatul de evaluare întocmit de Serviciul

de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, în care se arată că inculpata

conștientizează conduita infracțională pe care a avut-o, manifestând

seriozitate în ceea ce privește procesul de supraveghere la care a fost

obligată.

Aceste ultime

elemente au fost menținute de Curte ca și circumstanțe atenuante cu consecința

situării sancțiunilor sub limita specială prevăzută de lege.

Cu toate acestea și

chiar dacă inculpații nu posedă antecedente penale, s-a considerat că nu poate

fi ignorat faptul că, prin acțiunile lor, inculpații au adus o atingere gravă

relațiilor sociale care vizează corectitudinea și încrederea care trebuie să

guverneze raporturile comerciale și mediul de afaceri și că au cauzat un

prejudiciu foarte ridicat.

Din această

perspectivă, concluzia pe care instanța de apel a desprins-o a fost că nu s-a

acordat o suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al

infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, dar și de

totalității urmărilor faptelor, apreciindu-se că se impune majorarea

cuantumului pedepsei aplicate pentru inculpatul R.V. și modificarea modalității

de executare a pedepsei, în ceea ce o privește pe inculpata D.M.

Cu privire la

individualizarea executării sancțiunii aplicate inculpatei D.M., Curtea a

dispus modalitatea privativă de libertate cu motivarea că numai prin executare

în detenție a pedepsei se asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea

acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei,

în termen legal, a declarat recurs inculpata D. (P.) M. invocând, ora