ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1841/2012

În cursul lunii iulie 2005, inculpații au contactat SC E.C. SRL Cluj-Napoca, comunicându-le pe fax o comandă pentru livrare de materiale de construcții către SC P. SRL. Pe comandă au fost menționate două numere de telefon pentru contact, respectiv … - aparținând inculpatei D.M., respectiv … - aparținând martorului F.D. În urma discuțiilor telefonice dintre martora N.E. - angajata societății sus-menționate și D.M., în perioada următoare, s-au efectuat două livrări de mărfuri, convenindu-se ca acestea să fie achitate cu file CEC scadente la 30 de zile. Astfel, conform facturii fiscale nr. 2784340 din 15 august 2005, SC E.C. SRL a livrat către SC P. SRL mărfuri în valoare de 2.937,22 RON, iar acestea au fost transportate de martorul S.F. -conducător auto la societatea furnizoare, în municipiul Baia Mare, la depozitul de pe str. H, unde le-a predat inculpatei D.M., concomitent inculpatul R.V. semnând de primire facturile și predându-i fila CEC în alb, respectiv cea cu seria … Ulterior, conform facturii nr. 2784461 din 22 august 2005, societatea furnizoare a mai efectuat o livrare de mărfuri în valoare de 8.842,05 RON, prin același conducător auto. Mărfurile au fost recepționate de inculpatul R.V. care a semnat facturile de primire și a remis martorului un bilet la ordin, pe care l-a completat, semnat și ștampilat în fața sa. Fiind depuse la plată la termenul convenit, fila CEC și biletul la ordin au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil.

În prima parte a lunii septembrie 2005, inculpatul R.V. a contactat telefonic reprezentanții SC T.C.C. SA Deva discutând efectiv cu martorul C.D.L. lucrător comercial. În contextul discuțiilor purtate, inculpatul și-a exprimat intenția de a cumpăra cantități importante de oțel beton, pentru SC P. SRL, motivând că firma sa „construiește case în zona Negrești Oaș, pentru persoane care vin din străinătate". Sus-numitul a fost de acord să livreze oțel beton, în condițiile semnării în prealabil a unui contract, termenul de plată fiind de 30 zile de la livrare, cu filă CEC. Astfel, în perioada următoare, în baza facturilor fiscale nr. 7780517 din 16 august 2005, nr. 7780602 din 23 august 2005 și nr. 7780792 din 6 septembrie 2005 societatea sus-menționată a livrat către SC P. SRL oțel beton în valoare totală de 103.928,77 RON. Mărfurile au fost transportate în Baia Mare de conducători auto angajați ocazional de învinuiți, prin intermediul cărora s-au transmis furnizorului Contractul comercial nr. 88 din 16 august 2005 semnat de beneficiar (SC P. SRL) și filele CEC seriile … (cu scadență la 15 septembrie 2005), … (cu scadență la 22 septembrie 2005) și … (cu scadență la 6 octombrie 2005). La termenul convenit pentru plata primului cec, fiind sunat în prealabil de furnizor, inculpatul R.V. a confirmat că acesta poate fi depus la bancă, precizând că va exista disponibilul necesar. În ciuda acestor asigurări, toate filele CEC au fost refuzate pentru „lipsă de disponibil, trăgător în interdicție bancară". Ulterior, nereușind contactarea telefonică a inculpatului R.V., martorul C.D.L. s-a deplasat personal în municipiul Baia Mare, unde inculpatul l-a evitat în continuare, neprezentându-se la locul de întâlnire stabilit.

Pe la jumătatea lunii august 2005, inculpatul R.V. a contactat SC A.C. SRL București, exprimându-și interesul de a achiziționa uși. Inițial, reprezentanții societății au fost contactați de numitul G.Ș. (care în calitate de administrator al SC A. SRL avusese relații comerciale cu SC A.C. SRL, derulate în bune condiții) și care l-a recomandat pe inculpatul R.V. Ulterior, în baza comenzilor făcute de inculpat SC A.C. SRL a livrat succesiv, conform facturilor fiscale nr. 4136759 din 17 august 2008, nr. 4136787 din 24 august 2005 și nr. 4136826 din 07 septembrie 2005 uși metalice în valoare totală de 80.212,29 RON. Mărfurile au fost transportate în municipiul Baia Mare de martorul R.L. - conducător auto la societatea furnizoare, primele două transporturi fiind descărcate, în prezența inculpatului R.V. la depozitul de pe str. H, iar unul la indicația aceluiași inculpat, la depozitul aparținând de SC C. SRL Baia Mare - administrator martorul F.D. Martorul a predat mărfurile inculpatului care a semnat de primire și i-a remis documentele de plată convenite de reprezentanții societății furnizoare. În cursul cercetărilor, acesta l-a recunoscut pe inculpatul R.V. după planșele foto, de asemenea martorul F.D. Pentru plata mărfurilor susmenționate inculpatul R.V. a remis două file CEC, respectiv seria BF … (cu scadență la 24 septembrie 2005), … (cu scadență la 12 octombrie 2005) și biletul la ordin datat 24 august 2005 (cu scadență la 27 septembrie 2005). Fiind depus la plată primul CEC a fost refuzat pentru „lipsă de disponibil, client în interdicție bancară, CEC retras din circulație", în timp ce, celelalte două instrumente au fost girate în favoarea altei societăți, fiind de asemenea refuzate. Ulterior refuzurilor, reprezentantul furnizorului, în speță martorul D.E. - cetățean turc s-a deplasat în municipiul Baia Mare pentru a încerca să-și recupereze debitul, inculpatul R.V. evitând să-l întâlnească; reușind totuși să-l întâlnească pe inculpat, acesta i-a propus ca în perspectivă să-i livreze marfa în compensare (oțel beton) lucru care nu s-a întâmplat însă. Despre motivul neplății mărfurilor, inculpatul a motivat că D.M. i-ar fi furat marfa.

În cursul lunii august 2005, inculpatul R.V. a contactat reprezentanții SC N. SRL Giurgiu solicitând livrarea de radiatoare sens în care a formulat mai multe comenzi, comunicate pe fax de la numărul aparținând SC F.B. SRL, administrată de inculpat. Legătura acestuia cu reprezentanții societății menționate a fost făcută de A.N. - directorul de vânzări al SC A.C. SRL. În considerarea înțelegerilor părților, cu facturile nr. 0724374 din 17 august 2005, nr. 0724425 din 15 septembrie 2005, societatea sus-menționată a livrat către SC P. SRL calorifere în valoare totală de 43.019,84 RON. Mărfurile au fost transportate în municipiul Baia Mare de martorul V.C., la același depozit situat pe str.Horea, fiind recepționate de inculpatul R.V., care a semnat de primirea mărfurilor și a remis martorului filele CEC seriile … (cu data emiterii „6 septembrie 2005") și seria … (cu data emiterii „15 octombrie 2005"). Fiind depus la plată primul cec, acesta a fost acceptat parțial la plată, pentru suma de 56,63 RON, fiind refuzat pentru 24.583,60 RON pentru lipsă de disponibil. În aceste condiții celălalt CEC nu a mai fost depus la plată.

În cursul lunii august 2005, inculpatul R.V. a contactat telefonic reprezentanții SC P.T. SRL Zalău, exprimându-și interesul de a cumpăra polistiren expandat pentru SC P. SRL, atribuindu-și calitatea de director al acesteia. În acest sens, martorul T.C. - agent comercial la societatea menționată s-a deplasat personal în municipiul Baia Mare, întâlnindu-l pe inculpatul R.V., ocazie cu care acesta a semnat un contract de vânzare-cumpărare comercială. Cu aceeași ocazie, inculpatul l-a asigurat pe martor că SC P. SRL este o firmă serioasă și i-a remis o filă CEC, ca o garanție a viitoarei colaborări. În considerarea contractului sus-menționat, cu factura fiscală nr. 9977073 din 20 august 2005 societatea arătată a livrat către SC P. SRL polistiren expandat în valoare de 9.965,40 RON. Marfa în discuție a fost transportată în municipiul Baia Mare cu mijloace de transport asigurate de furnizor, la depozitul de pe str. H fiind recepționate de inculpatul R.V. Cu aceeași ocazie, inculpatul a semnat facturile de primire a mărfurilor și a remis martorului T.C. care a însoțit transportul, două bilete la ordin, unul ca plată a mărfurilor efectiv livrate, iar celălalt, în considerarea unei livrări viitoare. La data de 23 septembrie 2005 biletul la ordin a fost depus la plată fiind refuzat pentru lipsă de disponibil. S-a încercat contactarea telefonică a inculpatului, fără a se reuși acest lucru, situație în care reprezentanții furnizorului au completat și depus la plată CEC-ul lăsat garanție la semnarea contractului. Documentul de plată sus menționat, a fost refuzat pentru „lipsă de disponibil, interdicție bancară, CEC retras din circulație, lipsă de mandat a semnatarului".

La data de 28 august 2005 inculpata D.M. a contactat telefonic reprezentanții SC V.C.I.E. SRL Halmeu exprimându-și interesul de a derula afaceri cu această societate, atribuindu-și calitatea de reprezentant al SC P. SRL. În acest sens, martorul B.V. s-a deplasat personal în municipiul Baia Mare unde a întâlnit-o pe inculpata D.M. care a venit însoțită de martorul P.O.P. pe care l-a prezentat ca fiind șoferul său. Cu acea ocazie s-a convenit ca societatea sus menționată să livreze către SC P. SRL ciment, plata urmând a fi făcută cu file CEC. În considerarea acestor înțelegeri, cu facturile fiscale nr. 3279112 din 25 august 2005, nr. 3279118 din 1 septembrie 2005, nr. 3279119 din 3 septembrie 2005 și nr. 3279122 din 13 septembrie 2005 societatea a livrat către SC P. SRL ciment în valoare totală de 23.846,85 RON. Pentru plata mărfurilor, inculpata D.M. a remis două file CEC seria … și … , primul fiindu-i predat personal martorului cu ocazia deplasării la Baia Mare, celălalt fiindu-i trimis prin delegatul transportului. Potrivit declarației martorului B.V. ultimele livrări de marfă au fost făcute la comanda telefonică a inculpatei D.M., în absența acestuia de la firmă. La scadența cecurilor emise pentru suma de 10.000 RON acestea au fost depuse la plată fiind refuzate pentru „lipsa unui element esențial" instrumentele de plată fiindu-i restituite. Potrivit dispoziției administratorului societății furnizoare, în această situație a contactat-o pe inculpata D.M. care, la insistențele sale, a achitat numerar suma de 5.000 RON, conform chitanțelor existente. Ulterior, inculpata nu a mai achitat debitul rămas, reprezentanții furnizorului depunând la bancă cele două file CEC, care au fost refuzate pentru „lipsă de disponibil, trăgător în interdicție bancară, lipsă de mandat a semnatarului, CEC retras din circulație".

La data de 30 august 2005, inculpatul R.V. a contactat reprezentanții SC H. SA Aștileu, județul Bihor, societate având ca obiect de activitate producția de cărămizi refractare și alte materiale de construcții, în vederea începerii unei colaborări. În consecință, la aceeași dată, inculpatul a comunicat pe fax o comandă și certificatul de înregistrare a SC P. SRL. Astfel cum rezultă din declarațiile martorului C.D.H. - director general al societății menționate, prima livrare de mărfuri în valoare de 3.701,85 RON a fost achitată cu un bilet la ordin care a fost onorat la plată. În perioada următoare, inculpatul a solicitat și alte cantități de mărfuri, acestea fiindu-i livrate conform facturilor fiscale existente la dosarul de urmărire penală. Pentru plata celei de-a doua facturi inculpatul a emis biletul la ordin datat „7 septembrie 2005" cu scadență la 10 octombrie 2005, însă pentru ultimele două facturi nu a mai remis instrumente de plată, deși conform înțelegerilor prealabile acestea trebuiau predate șoferului care efectua transporturile. Fiind depus la scadență la plată, biletul la ordin a fost refuzat la 21 octombrie 2005 pentru indicare incorectă a codului IBAN al emitentului. S-a stabilit că mărfurile achiziționate de la furnizorul menționat au fost descărcate la depozitul aparținând SC C. SRL Baia Mare - administrator martorul F.A., acesta primind mărfurile în compensarea unor datorii ale SC F.B. SRL. SC H. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.765,61 RON.

La data de 30 august 2005, inculpatul R.V. a contactat telefonic reprezentanții SC B.B.M.C. SA Oradea, manifestându-și interesul de a achiziționa de la această societate cărămidă. Inculpatul și-a declinat identitatea și calitatea de administrator al SC P. SRL indicând pentru contact numărul de telefon … Cu aceeași ocazie s-a convenit asupra încheierii unui contract, plata mărfurilor urmând a fi făcută în termenul de 30 de zile de la livrare, prin ordin de plată, beneficiarul predând pentru garanția plății și o filă CEC în alb. În considerarea acestor înțelegeri, cu factura nr. 3255485 din 1 septembrie 2005, s-a livrat către SC P. SRL corpuri ceramice în valoare de 6.260,35 RON. Mărfurile au fost transportate în municipiul Baia Mare, la depozitul de pe str. H., de către martorul G.B.Ș., conducător auto la societatea furnizoare. Potrivit declarației acesta a păstrat pe durata transportului contactul telefonic cu inculpatul R.V. care ulterior, la depozitul arătat a recepționat marfa, a semnat factura și i-a remis un bilet la ordin cu scadență la 3 octombrie 2005. Concomitent, inculpatul a semnat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 47 din 31 august 2005 la poziția „cumpărător". În perioada următoare, inculpatul R.V. a comandat și alte cantități de cărămidă, acestea fiindu-i livrate conform facturilor nr. 3255499 din 6 septembrie 2005, nr. 3255518 din 8 septembrie 2005, nr. 3255593 din 11 septembrie 2005, nr. 3255615 din 19 septembrie 2005 și nr. 3255645 din 26 septembrie 2005. Transportul mărfurilor s-a realizat de același conducător auto - martorul G.B.Ș. - la diverse locații indicate de inculpatul R.V., de la secretara acestuia - martora C.A. primind biletele la ordin aferente transporturilor. Toate livrările de mărfuri au fost solicitate de inculpat și efectuate anterior ca primul bilet la ordin să devină scadent, practică uzitată și în cazul achizițiilor anterioare de la celelalte părți vătămate. Fiind depuse la plată, 3 din biletele la ordin emise au fost refuzate pentru „lipsă de disponibil" iar celelalte 4 nu au mai fost depuse. La comunicarea refuzului la plată a documentelor, reprezentanții furnizori au încercat să-l contacteze pe inculpatul R.V. însă acesta avea telefonul închis. Ulterior, s-a depus la plată și cecul lăsat garanție la încheierea contractului, acesta fiind de asemenea refuzat pentru „lipsă de disponibil și client în interdicție bancară". Raportul de constatare tehnico-științifică a menționat că scrisul de pe biletul la ordin în litigiu, de asemenea de pe Contractul nr. 47/2005 aparțin inculpatului R.V.

La finele lunii august 2005, inculpatul R.V. a contactat reprezentanții SC A.D.D.S. SRL București manifestându-și interesul de a colabora cu această societate, în sensul de a prelua distribuția produselor pe zona Ardealului. Prin intermediul numitului S.C. - director de vânzări la SC A.D.D.S. SRL în zona Ardeal, s-au purtat discuții telefonice cu inculpatul, convenindu-se ca societății pe care o administra - SC P. SRL să i se livreze marfa pe bază de comenzi, cu plata la 45 zile, prin bilet la ordin. În considerarea acestor înțelegeri, în perioada 1 septembrie 2005 - 21 septembrie 2005, în baza facturilor fiscale societatea sus-menționată a livrat către SC P. SRL materiale de finisaje interioare, în valoare totală de 52.918,09 RON. La prima livrare, inculpatul a remis un bilet la ordin cu scadență la 4 decembrie 2005, ulterior pentru fiecare din livrări procedându-se în mod similar. Fiind depuse la plată, biletele la ordin au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil. În consecință, reprezentanții furnizorului au decis completarea și punerea în plată și a cecului lăsat ca garanție a executării obligațiilor, la semnarea contractului, însă acesta a fost refuzat de asemenea pentru „lipsă de disponibil, cec retras din circulație, interdicție bancară". După refuzul instrumentelor de plată, martorul A.C. - administratorul societății furnizoare, a contactat telefonic pe inculpatul R.V., acesta precizând că nu are cunoștință despre motivul lipsei de disponibil din cont; cu aceeași ocazie a oferit furnizorului în compensare motorină, acesta nefiind de acord solicitând restituirea mărfii ori contravaloarea acesteia; ulterior inculpatul R.V. nu a mai răspuns la telefon. Administratorul societății furnizoare s-a deplasat în perioada următoare în municipiul Baia Mare, unde împreună cu organele de poliție au reușit identificarea unor cantități de marfa la depozitul de pe str. H, iar o parte la depozitul SC C. SRL. Întrucât numitul F.A., nu deținea acte de proveniență care să confirme susținerea sa în sensul cumpărării mărfurilor de la SC P. SRL s-a luat măsura ridicării acesteia și restituirii către partea vătămată. Raportul de constatare tehnico-științifică a concluzionat că semnătura de la poziția „semnătura trăgătorului" de pe fila CEC, lăsată garanție la încheierea contractului, de asemenea semnătura de pe biletele la ordin emise la 1 septembrie 2005 a fost executată de R.V.

La începutul lunii septembrie 2005, inculpatul R.V. a solicitat pe fax o ofertă de prețuri de la SC S.V.D. SRL Satu Mare punct de lucru Cluj-Napoca, referitor la materialele de construcții distribuite de aceștia. Urmare ofertei comunicate de societatea menționată, inculpatul R.V. a formulat o comandă pentru livrarea de polistiren expandat, comanda fiind confirmată telefonic de către R.V. Cu aceeași ocazie, inculpatul a comunicat martorului I.I.M.V. că legătura dintre cele două societăți se va realiza și prin intermediul numitului F.A., respectiv a secretarei C.A. Societatea a livrat către SC P. SRL polistiren expandat în valoare de 10.464,39 RON. Transportul mărfurilor s-a efectuat cu mijloace de transport ale furnizorului, fiind însoțit ca delegat de martorul I.I.M.V. - director de vânzări. La indicația inculpatului R.V. mărfurile au fost descărcate pe Bd. B din municipiul Baia Mare, fiind predate numitului F.A., care a remis delegatului filă CEC seria … , în alb, ca garanție, 10 octombrie 2005 ca mijloc de plată. Ulterior, în baza altei comenzi, cu factura fiscală nr. 8714304 din 20 septembrie 2005, s-a mai livrat către SC P. SRL mărfuri similare, mărfuri în valoare de 10.880,33 RON recepționate de F.A., care a remis de această dată două bilete la ordin cu scadență la 24 octombrie 2005, respectiv 31 octombrie 2005 avalizate de inculpatul R.V. Fiind depuse la plată la scadență, biletele la ordin au fost refuzate pentru lipsă de disponibil, iar fila CEC și pentru „trăgător în interdicție bancară". Ulterior, furnizorul a solicitat învestirea cu formulă executorie a documentelor de plată, însă prejudiciul a rămas nerecuperat în cauză. După refuzul la plată, inculpatul R.V. nu a mai răspuns la telefon.

La începutul lunii septembrie 2005, inculpatul R.V. a contactat reprezentanții SC T. SRL Bistrița, afirmând că dorește să cumpere obiecte sanitare pentru SC P. SRL, convenind ca plata acestora să se facă cu filă CEC într-un interval cuprins între 30 - 60 zile. În considerarea acestor înțelegeri, cu factura nr. 2600709 din 9 septembrie 2005, societatea menționată a livrat către SC P. SRL obiecte sanitare în valoare de 4.433,94 RON, pentru plata cărora inculpatul R.V. a emis fila CEC seria … pe care a predat-o delegatului transportului. Anterior scadenței CEC-ului, stabilită pentru 21 noiembrie 2005 inculpatul a mai trimis o comandă de produse similare, însă în convorbirea telefonică avută cu reprezentantul furnizorului, i s-a spus că livrarea se va face doar după plata primei facturi. În această situație, inculpatul R.V. a precizat că renunță la comandă și a cerut amânarea depunerii la plată a cecului invocând neîncasarea mărfurilor valorificate. La data de 21 noiembrie 2005, fila CEC a fost depusă la plată, inculpatul R.V. confirmând telefonic că există disponibilități în cont, însă CEC-ul a fost refuzat pentru „lipsă totală de disponibil și client în interdicție bancară". Prejudiciul cauzat SC T. SRL în sumă de 4.433,94 RON nu a fost recuperat, iar societatea nu a comunicat dacă se constituie parte civilă în cauză.

Conform facturii fiscale nr. 6143595 din 13 septembrie 2005, SC E.I. SRL Oradea a livrat către SC P. SRL materiale de construcții pentru finisaje în valoare totală de 2.566,72 RON. Potrivit declarației martorului S.F.C. - agent de vânzări al societății menționate, marfa a fost transportată și descărcată la SC P. SRL fiind preluată de F.A., care a semnat de primire și a remis un bilet la ordin în numele SC P. SRL cu scadență la 15 noiembrie 2005. Fiind depus la plată biletul la ordin a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil. Numitul F.A. a recunoscut că învinuitul R.V. i-a remis mărfuri în compensare pentru lichidarea unor debite anterioare față de SC C. SRL. SC E.I. SRL Oradea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.566,72 RON.

Conform facturii fiscale nr. 253170 din 14 septembrie 2005 SC D.T.I.E. SRL Sibiu a livrat către SC P. SRL oțel beton în sumă de 36.373,54 RON. Pentru plata mărfurilor inculpatul R.V. a emis biletul la ordin cu scadență la 6 octombrie 2005. care fiind depus în bancă a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil. SC D.T.I.E. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 36.373,54 RON. Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului R.V. care în perioada iulie - septembrie 2005, în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata D.M. și a unei rezoluții infracționale unice a indus în eroare mai multe societăți comerciale de la care a achiziționat în numele SC P. SRL Baia Mare mărfuri pentru plata cărora a emis file CEC și bilete la ordin fără acoperire ori societatea fiind în interdicție bancară, cauzând prejudicii societăților care au livrat marfa, inducându-le în eroare tocmai în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. La reținerea vinovăției inculpatului, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și declarațiile celor doi inculpați, inclusiv declarația autentificată de notarul public prin care inculpatul R.V. recunoaște faptele, asumându-și întreaga responsabilitate cu privire la activitatea desfășurată de firma SC P. SRL. Având însă în vedere întreaga probațiune administrată, tribunalul a reținut vinovăția inculpatei D.M. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., vinovăția acesteia fiind dovedită, după cum a reținut instanța de fond, cu declarațiile martorilor care au fost audiați în cauză. Astfel, în declarația dată în fața instanței, martorul D.E. arată că, deși discuțiile despre livrarea mărfii au avut loc între inculpatul R.V., acesta precizează că „sunt sigur că cei doi au făcut împreună toate aceste afaceri pentru că ei au vândut ulterior marfa fără factură, au încasat banii și s-au folosit de ei". De asemenea, instanța fondului reține că din declarația martorului C.D.L. rezultă că cei doi inculpați aveau o înțelegere prealabilă în scopul inducerii în eroare a persoanelor vătămate și de a le cauza acestora un prejudiciu. Astfel, martorul arată că, inițial, „comanda a fost făcută la telefon de către o femeie, ulterior stabilind că este vorba despre inculpata D.M. L-am văzut pe inculpatul R. ulterior livrării mărfii. Când am făcut conexiunea între persoana care m-a sunat la telefon și inculpata D. am avut în vedere faptul că pe aceasta am văzut-o, ulterior, împreună cu inculpatul R. și vocea îmi era cunoscută de la telefon". De asemenea despre implicarea inculpatei D.M. face referiri și martorul A.N., audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, confirmând faptul că inculpata îl însoțea pe inculpatul R.V. când au avut loc discuții despre achiziția unor mărfuri de către SC P. SRL. Pentru considerentele expuse instanța a apreciat că în cauză răspunderea penală a inculpatei D.M. intervine pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respingând cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934. Tribunalul a apreciat că din ansamblul probelor administrate rezultă că inculpații au indus în eroare părțile vătămate prezentându-le fapte nereale, achiziționând de la acestea diverse mărfuri în numele SC P. SRL Baia Mare, pentru plata cărora au emis instrumente de plată fără acoperire sau societatea fiind în interdicție bancară. Instanța de fond a reținut că prejudicierea beneficiarilor cecurilor emise s-a realizat ca urmare a faptelor de inducere în eroare arătate mai sus, în scopul obținerii foloaselor materiale și nicidecum nu poate fi primită teza formulată în apărare că, la momentul emiterii cecurilor, inculpații ar fi adus la cunoștința beneficiarilor că nu există disponibilul necesar acoperirii cecurilor. Dimpotrivă, tribunalul a apreciat că maniera în care s-a desfășurat întreaga activitate a celor doi inculpați confirmă vinovăția acestora în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune. La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, modalitățile concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, atitudinea de recunoaștere și asumare a vinovăției de către inculpatul R.V., iar în ceea ce o privește pe inculpata D.M. au fost reținute elementele relevate de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, în care se arată că inculpata conștientizează conduita infracțională pe care a avut-o, manifestând seriozitate în ceea ce privește procesul de supraveghere la care a fost obligată. Aceste ultime elemente au fost reținute de Tribunal ca și circumstanțe atenuante care au determinat ca pedepsele aplicate celor doi inculpați să fie situate sub limita specială prevăzută de lege. În ceea ce o privește pe inculpata D.M., Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 86 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea ei în regim de detenție, pedeapsa aplicată acesteia fiind suspendată sub control judiciar, pe un termen de încercare de 6 ani. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a reținut că societățile comerciale de la care inculpații au achiziționat marfă au formulat pretenții civile constând în valoarea mărfurilor livrate. Analizând probațiunea administrată în cauză, s-a apreciat că pretențiile civile formulate de părțile civile sunt întemeiate, la nivelul sumelor pretinse de acestea, sumele reprezentând prețul mărfurilor achiziționate de inculpați pentru plata cărora au emis CEC-uri sau bilete la ordin fără acoperire, înscrisuri care se află la dosar și care dovedesc despăgubirile civile la nivelul acordat. întrucât contribuția inculpatei D.M. a fost dovedită doar în ceea ce privește achiziționarea mărfurilor de la părțile civile SC S.V. SRL, SC E.C. SRL și SC V.I.E. SRL, prima instanță i-a obligat, în solidar, pe cei doi inculpați la plata despăgubirilor civile către părțile civile de mai sus, la nivelul pretențiilor formulate de aceste părți și dovedite cu înscrisurile existente la dosar. Totodată, tribunalul l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către celelalte părți civile. Împotriva acestei hotărâri an formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpata D.M. Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și a solicitat aplicarea unor pedepse mai mari inculpaților, a căror executare să fie prin privare de libertate, invocându-se amploarea activității infracționale desfășurată și valoarea ridicată a prejudiciului. Cu privire la apelul inculpatei D. s-a invocat excepția tardivității cu motivarea că aceasta a fost prezentă la dezbateri și a declarat apel doar la data de 17 martie 22011. Inculpata D.M. a solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere lipsa de procedură cu partea civilă SC B.B.M.C. SA, care nu a avut cunoștință despre proces. În subsidiar, inculpata a solicitat achitarea sa în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât faptele nu au fost săvârșite de aceasta, susținând în esență că activitatea sa efectivă, în societate, nu a fost decât aceea de agent lucrător comercial, implicația sa a fost fără vinovăție, iar după data de 01 septembrie 2005 a plecat din societate. Totodată, inculpata a mai susținut că, dat fiind că nu a avut participație decât la trei acte materiale și prejudiciul nu se ridică la o sumă mai mare de 200.000 RON, se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., deci cu eliminarea alin. (5). Prin Decizia penală nr. 172 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva Sentinței penale nr. 116 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Maramureș, pe care a desființat-o cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului R.V. și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei D.M. Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, printre altele, s-a dispus executarea, în regim de detenție, a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate inculpatei D.M. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și s-au înlăturat dispozițiile art. 86 1 C. pen. privind pe inculpata D.M. S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate. A fost respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpata D.M., împotriva aceleiași sentințe. A fost obligată inculpata să plătească cheltuielile judiciare către stat. Procedând la soluționarea apelurilor, prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat, cu privire la apelul inculpatei D.M. că este tardiv. Astfel, s-a arătat că dispozițiile art. 363 alin. (1) și (3) C. proc. pen. prevăd că termenul de apel este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare. Instanța de apel a reținut că, în cauză, dezbaterile au avut loc la data de 22 februarie 2011, când inculpata a fost prezentă (fiind judecată în stare de libertate, în prezent fiind arestată în altă cauză), iar declarația de apel a fost înregistrată la data de 17 martie 2011, personal, de către apelantă astfel cum aceasta a arătat la termenul de azi, depășindu-se cu mult termenul stabilit de lege și fără a se indica vreo cauză care să conducă la repunerea în termenul de declarare a căii de atac. Cu privire la apelul parchetului, Curtea a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, instanța de control judiciar și-a însușit, în întregime, argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei). În completare, s-a arătat că potrivit art. 215 C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. La fel, există înșelăciune prin inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, precum și emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului CEC-ului. Pentru a fi în prezența infracțiunii de înșelăciune este necesară intenția directă, a cărei existență trebuie stabilită cu certitudine, respectiv făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește; totodată, în varianta prevăzută de al. 4 al textului legal, nu este suficient ca fila CEC emisă să fie refuzată la plată pentru lipsă disponibil, fiind necesară dovedirea activităților dolosive ale inculpatului în scopul inducerii în eroare a părții vătămate. S-a apreciat că, în speță, această componentă a laturii subiective a infracțiunii a fost dovedită indubitabil deoarece inculpații au indus în eroare părțile civile asupra unui aspect fundamental în formarea conștiinței și voinței acestora de a contracta, atât la momentul încheierii contractului, cât și pe parcursul executării acestuia, prin declarații mincinoase privind bonitatea firmei, emiterea cecurilor și biletelor la ordin fără acoperire și prin susțineri nereale că sunt în măsură să onoreze obligațiile contractuale. În acest sens, s-a observat că inculpații au preluat părțile sociale ale SC P. SRL în iulie 2005 și le-au înstrăinat la sfârșitul lunii septembrie 2005, singura activitate desfășurată de această societate constând în raporturile derulate cu părțile civile din dosar, fiind evident, în aprecierea instanței de apel că rațiunea pentru care inculpații au preluat sus-numita societate a fost aceea de a crea aparența unor comercianți reali, onești și credibili. Apoi, s-a considerat că rezultă din probele cauzei că între inculpați și părțile civile, prin reprezentanții acestora, au fost încheiate contracte comerciale având ca obiect livrarea de bunuri, stabilindu-se ca plata să se facă la un anumit termen de la livrare cu CEC sau bilet la ordin. Conform înțelegerii părților, filele CEC emise de inculpat reprezentau o garanție a faptului că până la data scadentă va achita contravaloarea mărfii livrate, iar numai în cazul neîndeplinirii acestei obligații respectivele file CEC urmau a reprezenta instrumente de plată, putând a fi introduse spre decontare. În cauză, s-a apreciat că nu se poate vorbi însă de existenta unei garanții valabile atâta timp cât filele CEC erau anulate, firma se afla în interdicție bancară și niciodată nu a existat provizionul necesar în cont. Or, în literatura de specialitate s-a susținut constant că prezentarea intenționată ca fiind garanție a unei file CEC care nu îndeplinește, în realitate, condițiile legale constituie element al înșelăciunii. În acest sens, s-a menționat că sunt și dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 care statuează expres asupra obligativității existenței disponibilului anterior emiterii cecului: „CEC-ul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras", iar aceste dispoziții sunt completate de ari 29 din aceeași lege potrivit căruia „CEC-ul este plătibil la vedere" și că „CEC-ul prezentat înaintea zilei arătate ca dată a emiterii este plătibil în ziua prezentării". La fel, a arătat instanța de apel, sunt dispozițiile pct. 34 alin. (1) și (2) din Normele-cadru ale BNR potrivit cu care: „trăgătorul poate emite un cec numai în condițiile existenței la tras a unor fonduri proprii, disponibile în momentul emiterii instrumentului care să facă posibilă trasului efectuarea plății" și „disponibilul trebuie constituit prealabil emiterii CEC-ului și de valoare mai mare sau egală cu cea a CEC-ului". Mai mult, alin. (4) a pct. 34 din aceleași norme prevede că „disponibilul trebuie să fie lichid, cert și exigibil, adică să nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material care să împiedice efectuare plății CEC-ului". Așa fiind, atâta timp cât inculpații au emis mai multe file CEC și bilete la ordin, știind că societatea era în interdicție bancară și că nu avea disponibil în cont pentru acoperirea debitelor și, mai mult, folosind file CEC anulate sau pentru care nu aveau specimen de semnătură, instanța a reținut că nu se poate vorbi că inculpații au acționat cu bună credință; dimpotrivă, s-a apreciat că acest procedeu, coroborat cu preluarea unei societăți pentru o perioada extrem de scurta de timp, a avut scopul de a crea aparența solvabilității și a bonității lor financiare, precum și aparența eforturilor depuse pentru plata datoriilor, în realitate inculpații urmărind inducerea și menținerea în eroare a părților civile, precum și prejudicierea acestora, corelativ cu obținerea unui folos material injust. Referitor la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a observat că, deși soluția este corectă în ceea ce-l privește pe inculpatul R.V., s-a reținut eronat forma agravată a infracțiunii de înșelăciune în ceea ce privește pe inculpata D.M. deoarece, s-a considerat că față de aceasta nu este îndeplinită condiția consecințelor deosebit de grave, prejudiciul cauzat prin contribuția sa situându-se sub limita de 200.000 RON cerută de lege. În absența apelului parchetului pe acest temei și față de tardivitatea apelului inculpatei, s-a arătat că această deficiență nu poate fi remediată. Cu privire la critica vizând individualizarea pedepselor aplicate în cauză, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, Curtea a apreciat că modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei D.M. și cuantumul pedepsei aplicate inculpatului R.V. nu reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptelor comise. Potrivit art. 72 din C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a precizat că, chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, aceasta nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei s-a menționat că înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță. Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, s-a arătat că pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei. Pe cale de consecință, s-a considerat, în primul rând, că raționamentul primei instanțe, care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante facultative este corect. Aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74 C. pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecințele acesteia. Pe de altă parte, s-a arătat că recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este posibilă dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei, în ansamblu, sau caracterizează favorabil, de o asemenea manieră, persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse, sub minimul special, se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. În acest context, s-a apreciat de către instanța de control judiciar, că instanța de fond nu putea ignora atitudinea de recunoaștere și asumare a vinovăției de către inculpatul R.V., iar în ceea ce o privește pe inculpata D.M., s-a constatat că au fost corespunzător valorificate elementele relevate de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, în care se arată că inculpata conștientizează conduita infracțională pe care a avut-o, manifestând seriozitate în ceea ce privește procesul de supraveghere la care a fost obligată. Aceste ultime elemente au fost menținute de Curte ca și circumstanțe atenuante cu consecința situării sancțiunilor sub limita specială prevăzută de lege. Cu toate acestea și chiar dacă inculpații nu posedă antecedente penale, s-a considerat că nu poate fi ignorat faptul că, prin acțiunile lor, inculpații au adus o atingere gravă relațiilor sociale care vizează corectitudinea și încrederea care trebuie să guverneze raporturile comerciale și mediul de afaceri și că au cauzat un prejudiciu foarte ridicat. Din această perspectivă, concluzia pe care instanța de apel a desprins-o a fost că nu s-a acordat o suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, dar și de totalității urmărilor faptelor, apreciindu-se că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate pentru inculpatul R.V. și modificarea modalității de executare a pedepsei, în ceea ce o privește pe inculpata D.M. Cu privire la individualizarea executării sancțiunii aplicate inculpatei D.M., Curtea a dispus modalitatea privativă de libertate cu motivarea că numai prin executare în detenție a pedepsei se asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C. pen. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpata D. (P.) M. invocând, ora