ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3723/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3723/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 1841 din 30 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2/100/2009, s-a respins, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata D. (P.) Ș.M. împotriva Deciziei penale

nr. 172/A din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și pentru

cauze cu minori.

S-a constatat că inculpata este arestată în

altă cauză. A fost obligată recurenta inculpată la plata sumei de 650 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a

reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116 din 22 februarie

2011, pronunțată în Dosarul nr. 2/100/2009 al Tribunalului Maramureș, a fost

condamnat inculpatul R.V. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215

alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

S-au aplicat dispozițiile prevăzute de art.

74 și art. 64 lit. a) teza alia, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza alia,

lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

A fost respinsă cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de

art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.

(1) pct. 2 din Legea 59/1934.

A fost condamnată inculpata P.M. pentru

complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la

pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86

1

C. pen. s-a

suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe un termen de

încercare de 6 ani și s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 86

4

C. pen. Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere: -să se prezinte, la datele fixate la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș; -să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; -să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă; -să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele ei de existență.în temeiul art. 71 alin. (5) C.

pen. s-a suspendat, pe durata suspendării pedepsei sub supraveghere, executarea

pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C.

civ. au fost obligați inculpații în solidar să plătească despăgubiri civile

către părțile civile după cum urmează: -95.770,79 RON - părții civile - SC S.V.

SRL, cu sediul în Satu Mare, - 11.779,27 RON, plus dobânda legală până la plata

efectivă către partea civilă SC E.C. SRL, cu sediul în Cluj-Napoca - 18.926,85

RON către partea civilă SC V.I.E. SRL, cu sediul în Halmeu.

În temeiul art. 14 C. proc. pen, art. 998 C.

civ. inculpatul R.V. a fost obligat la plata de despăgubiri civile către

părțile civile după cum urmează:

- 103.928,77 RON - către partea civilă - SC

T.C.C. SA Deva, cu sediul în Deva, - 80.212,29 RON părții civile - SC A.C. SRL,

cu sediul în Mihăilești, - 42.963,3 RON - părții civile SC N. SRL comuna

Adunații Copăceni, plus dobânda legală până la plata efectivă a debitului, -

9.965,40 RON - părții civile SC P.T. SRL, cu sediul în Zalău, - 15.765,61 RON -

părții civile SC H. SA, cu sediul în Aștileu, - 37.562,10 RON - părții civile

SC B.B.M.C. SA, cu sediul în Oradea, - 32.693,26 RON - părții civile SC

A.D.D.S. SRL, cu sediul în București, - 21.344,49 RON, plus dobânda legală până

la plata efectivă a debitului către partea civilă SC S.V.D. SRL, cu sediul în

Satu Mare, - 2.566,72 RON - către partea civilă SC E.I. SRL, cu sediul în

Oradea, - 36.373,54 RON - către partea civilă SC D.I.E. SRL - Sibiu.

În temeiul art. 191 alin. (1), (2) C. proc.

pen. au fost obligați inculpații să plătească cheltuielile judiciare avansate

de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că, în baza unei înțelegeri prealabile, în perioada iunie - septembrie

2005, inculpații au achiziționat mărfuri de la mai multe societăți comerciale,

acționând ca reprezentanți ai firmei SC P. SRL Baia Mare. Pentru plata

mărfurilor achiziționate inculpații au emis file CEC și bilete la ordin fără

acoperire, ori după interdicție bancară.

La data de 08 iulie 2005 inculpata D.M. a

preluat părțile sociale ale SC P. SRL de la numiții P.O.P. și P.L.L., act care

nu a produs efecte întrucât, la aceeași dată, părțile sociale au fost cesionate

și către inculpatul R.V. și fiul acestuia R.B.A., această ultimă operațiune

fiind înregistrată la O.R.C. Maramureș.

La aceeași dată, numitul P.O.P. a predat

inculpatului R.V., în calitate de administrator al societății SC P. SRL, arhiva

financiar-contabilă a societății pe anii 1991 - 2005, ștampila societății și un

carnet cu 23 de file cec, eliberat de S.P.I.B. La data de 24 august 2008

inculpatul R.V. a depus specimen de semnătură la banca la care societatea avea

deschis contul - S.P.I.B. România, Sucursala Baia Mare - ocazie cu care a

ridicat și un carnet cu file cec.întreaga activitate a firmei SC P. SRL a fost

organizată și coordonată de inculpatul R.V. ajutat de inculpata D.M. De altfel,

aceasta a fost prezentată atât partenerilor comerciali, cât și angajaților

firmei (martora C.A. - audiată în cursul urmăririi penale), ca fiind director

de achiziții. Inculpații au achiziționat în perioada iulie - septembrie 2005

diverse mărfuri de la mai multe societăți comerciale din țară, pentru plata

cărora au fost emise file cec și bilete la ordin, care însă fiind depuse la

bancă a fost refuzată plata acestora, fie din lipsa disponibilului, fie că

firma SC P. SRL a intrat în interdicție bancară la data de 19 septembrie 2005.

Ulterior, la data de 29 septembrie 2005, inculpatul a cesionat părțile sociale

numiților I.C. și L.G. Tribunalul a reținut că, în cursul lunii iulie 2005,

inculpatul R.V. a contactat telefonic reprezentanții SC S.V. SRL Satu Mare

exprimându-se interesat de o colaborare, indicând în acest sens numărul de

telefon al inculpatei D.M. ca persoană de contact, atribuindu-i acesteia

calitatea de director achiziții. Potrivit declarației martorului B.C.V. -

director de vânzări la SC S.V. SRL, acesta a transmis oferta de colaborare

numitului R.D. - agentul de vânzări al societății pe zona Maramureș care a

contactat-o și întâlnit-o efectiv în municipiul Baia Mare pe inculpata D.M.,

convenind asupra colaborării în sensul livrării de produse electrocasnice cu

plata prin instrumente de plată scadente la 45 de zile. În perioada următoare,

numitul R.D. a mai venit în municipiul Baia Mare, întâlnind-o tot pe inculpata

D.M. care a motivat că administratorul R.V. este plecat în străinătate pentru

„niște lucrări de poduri". SC S.V. SRL a livrat către SC P. SRL mărfuri în

valoare totală de 95.770,79 RON. Mărfurile au fost transportate în municipiul

Baia Mare de conducătorii auto angajați ai furnizorului, ocazie cu care

acestora li s-au remis de inculpați succesiv, pe măsura transporturilor, filele

cec seriile BF X (data emiterii „17 septembrie 2005", BM X1 (data emiterii

„24 septembrie 2005"), BM X2 (data emiterii „14 octombrie 2005") și

BF X3 (data emiterii „15 octombrie 2005"). Fiind depuse la plată, primul

cec a fost refuzat pentru „lipsă de mandat a semnatarului", iar celelalte,

pentru „lipsă de disponibil și trăgător în interdicție bancară". Ulterior

refuzurilor la plată, reprezentanții furnizorului au încercat să-i contacteze

pe inculpați, dar aceștia au refuzat întâlnirile directe.

Telefonic, inculpatul R.V. a solicitat o

amânare la plată, fără a motiva refuzul instrumentelor de plată, iar inculpata

D.M. s-a eschivat invocând că, din data de 1 septembrie 2005, nu mai este

angajată la SC P. SRL. În cursul lunii iulie 2005, inculpații au contactat SC

E.C. SRL Cluj-Napoca, comunicându-le pe fax o comandă pentru livrare de

materiale de construcții către SC P. SRL. Pe comandă au fost menționate două

numere de telefon pentru contact, respectiv ....... - aparținând inculpatei

D.M., respectiv ....... - aparținând martorului F.D. În urma discuțiilor telefonice

dintre martora N.E. - angajata societății sus-menționate și D.M., în perioada

următoare, s-au efectuat două livrări de mărfuri, convenindu-se ca acestea să

fie achitate cu file cec scadente la 30 de zile. Astfel, conform facturii

fiscale nr. 2784340 din 15 august 2005, SC E.C. SRL a livrat către SC P. SRL

mărfuri în valoare de 2.937,22 RON, iar acestea au fost transportate de

martorul S.F. - conducător auto la societatea furnizoare, în municipiul Baia

Mare, la depozitul de pe str. H, unde Ie-a predat inculpatei D.M., concomitent

inculpatul R.V. semnând de primire facturile și predându-i fila cec în alb,

respectiv cea cu seria BF Y. Ulterior, conform facturii nr. 2784461 din 22

august 2005, societatea furnizoare a mai efectuat o livrare de mărfuri în

valoare de 8.842,05 RON, prin același conducător auto. Mărfurile au fost

recepționate de inculpatul R.V. care a semnat facturile de primire și a remis

martorului un bilet la ordin, pe care l-a completat, semnat și ștampilat în

fața sa. Fiind depuse la plată la termenul convenit, fila cec și biletul la

ordin au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil.3. în prima parte a

lunii septembrie 2005, inculpatul R.V. a contactat telefonic reprezentanții SC

T.C.C. SA Deva discutând efectiv cu martorul C.D.L. lucrător comercial. în

contextul discuțiilor purtate, inculpatul și-a exprimat intenția de a cumpăra

cantități importante de oțel beton, pentru SC P. SRL, motivând că firma sa

„construiește case în zona Negrești Oaș, pentru persoane care vin din străinătate".

Sus-numitul a fost de acord să livreze oțel beton, în condițiile semnării în

prealabil a unui contract, termenul de plată fiind de 30 zile de la livrare, cu

filă cec. Astfel, în perioada următoare, în baza facturilor fiscale nr. 7780517

din 16 august 2005, nr. 7780602 din 23 august 2005 și nr. 7780792 din 6

septembrie 2005 societatea sus-menționată a livrat către SC P. SRL oțel beton

în valoare totală de 103.928,77 RON. Mărfurile au fost transportate în Baia

Mare de conducători auto angajați ocazional de învinuiți, prin intermediul

cărora s-au transmis furnizorului Contractul comercial nr. 88 din 16 august

2005 semnat de beneficiar (SC P. SRL) și filele cec seriile BF Z (cu scadență

la 15 septembrie 2005), BM Z1 (cu scadență la 22 septembrie 2005) și BM Z2 (cu

scadență la 6 octombrie 2005). La termenul convenit pentru plata primului cec,

fiind sunat în prealabil de furnizor, inculpatul R.V. a confirmat că acesta

poate fi depus la bancă, precizând că va exista disponibilul necesar. În ciuda

acestor asigurări, toate filele cec au fost refuzate pentru „lipsă de

disponibil, trăgător în interdicție bancară". Ulterior, nereușind

contactarea telefonică a inculpatului R.V., martorul C.D.L. s-a deplasat

personal în municipiul Baia Mare, unde inculpatul l-a evitat în continuare,

neprezentându-se la locul de întâlnire stabilit. 4. Pe la jumătatea lunii

august 2005, inculpatul R.V. a contactat SC A.C. SRL București, exprimându-și

interesul de a achiziționa uși. Inițial, reprezentanții societății au fost

contactați de numitul G.Ș. (care în calitate de administrator al SC A. SRL

avusese relații comerciale cu SC A.C. SRL, derulate în bune condiții) și care

l-a recomandat pe inculpatul R.V. Ulterior, în baza comenzilor făcute de

inculpat SC A.C. SRL a livrat succesiv, conform facturilor fiscale nr. 4136759

din 17 august 2008, nr. 4136787 din 24 august 2005 și nr. 4136826 din 07

septembrie 2005 uși metalice în valoare totală de 80.212,29 RON. Mărfurile au

fost transportate în municipiul Baia Mare de martorul R.L. - conducător auto la

societatea furnizoare, primele două transporturi fiind descărcate, în prezența

inculpatului R.V. la depozitul de pe str. H iar unul la indicația aceluiași

inculpat, la depozitul aparținând de SC C. SRL Baia Mare - administrator

martorul F.D. Martorul a predat mărfurile inculpatului care a semnat de primire

și i-a remis documentele de plată convenite de reprezentanții societății

furnizoare. în cursul cercetărilor, acesta l-a recunoscut pe inculpatul R.V.

după planșele foto, de asemenea martorul F.D. Pentru plata mărfurilor

susmenționate inculpatul R.V. a remis două file cec, respectiv seria BF C ( cu

scadență la 24 septembrie 2005), BM C1 ( cu scadență la 12 octombrie 2005) și

biletul la ordin datat 24 august 2005 ( cu scadență la 27 septembrie 2005).

Fiind depus la plată primul cec a fost refuzat pentru „lipsă de disponibil,

client în interdicție bancară, cec retras din circulație", în timp ce,

celelalte două instrumente au fost girate în favoarea altei societăți, fiind de

asemenea refuzate.Ulterior refuzurilor, reprezentantul furnizorului, în speță

martorul D.E. - cetățean turc s-a deplasat în municipiul Baia Mare pentru a

încerca să-și recupereze debitul, inculpatul R.V. evitând să-l întâlnească;

reușind totuși să-l întâlnească pe inculpat, acesta i-a propus ca în

perspectivă să-i livreze marfă în compensare (oțel beton) lucru care nu s-a

întâmplat însă. Despre motivul neplății mărfurilor, inculpatul a motivat că

D.M. i-ar fi furat marfa. În cursul lunii august 2005, inculpatul R.V. a

contactat reprezentanții SC N. SRL Giurgiu solicitând livrarea de radiatoare

sens în care a formulat mai multe comenzi, comunicate pe fax de la numărul

aparținând SC F.B. SRL, administrată de inculpat. Legătura acestuia cu

reprezentanții societății menționate a fost făcută de A.N. - directorul de

vânzări al SC A.C. SRL.În considerarea înțelegerilor părților, cu facturile nr.

0724374 din 17 august 2005, nr. 0724425 din 15 septembrie 2005, societatea

sus-menționată a livrat către SC P. SRL calorifere în valoare totală de 43.019,84

RON. Mărfurile au fost transportate în municipiul Baia Mare de martorul V.C.,

la același depozit situat pe str. H, fiind recepționate de inculpatul R.V.,

care a semnat de primirea mărfurilor și a remis martorului filele cec seriile

BF V (cu data emiterii „16 septembrie 2005") și seria BM V1 (cu data

emiterii „15 octombrie 2005"). Fiind depus la plată primul cec, acesta a

fost acceptat parțial la plată, pentru suma de 56,63 RON, fiind refuzat pentru

24.583,60 RON pentru lipsă de disponibil. În aceste condiții celălalt cec nu a

mai fost depus la plată. În cursul lunii august 2005, inculpatul R.V. a

contactat telefonic reprezentanții SC P.T. SRL Zalău, exprimându-și interesul

de a cumpăra polistiren expandat pentru SC P. SRL, atribuindu-și calitatea de

director al acesteia. În acest sens, martorul T.C. - agent comercial la

societatea menționată s-a deplasat personal în municipiul Baia Mare,

întâlnindu-l pe inculpatul R.V., ocazie cu care acesta a semnat un contract de

vânzare-cumpărare comercială. Cu aceeași ocazie, inculpatul l-a asigurat pe

martor că SC P. SRL este o firmă serioasă și i-a remis o filă cec, ca o

garanție a viitoarei colaborări.În considerarea contractului susmenționat, cu

factura fiscală nr. 9977073 din 20 august 2005 societatea arătată a livrat

către SC P. SRL polistiren expandat în valoare de 9.965,40 RON. Marfa în

discuție a fost transportată în municipiul Baia Mare cu mijloace de transport

asigurate de furnizor, la depozitul de pe str. H fiind recepționate de

inculpatul R.V. Cu aceeași ocazie, inculpatul a semnat facturile de primire a

mărfurilor și a remis martorului T.C. care a însoțit transportul, două bilete

la ordin, unul ca plată a mărfurilor efectiv livrate, iar celălalt, în

considerarea unei livrări viitoare. La data de 23 septembrie 2005 biletul la

ordin a fost depus la plată fiind refuzat pentru lipsă de disponibil. S-a

încercat contactarea telefonică a inculpatului, fără a se reuși acest lucru,

situație în care reprezentanții furnizorului au completat și depus la plată cecul

lăsat garanție la semnarea contractului. Documentul de plată sus menționat, a

fost refuzat pentru „lipsă de disponibil, interdicție bancară, cec retras din

circulație, lipsă de mandat a semnatarului". La data de 28 august 2005

inculpata D.M. a contactat telefonic reprezentanții SC V.C.I.E. SRL Halmeu

exprimându-și interesul de a derula afaceri cu această societate, atribuindu-și

calitatea de reprezentant al SC P. SRL.În acest sens, martorul B.V. s-a

deplasat personal în municipiul Baia Mare unde a întâlnit-o pe inculpata D.M.

care a venit însoțită de martorul P.O.P. pe care l-a prezentat ca fiind șoferul

său. Cu acea ocazie s-a convenit ca societatea sus-menționată să livreze către

SC P. SRL ciment, plata urmând a fi făcută cu file cec. În considerarea acestor

înțelegeri, cu facturile fiscale nr. 3279112 din 25 august 2005, nr. 3279118

din 1 septembrie 2005, nr. 3279119 din 3 septembrie 2005 și nr. 3279122 din 13

septembrie 2005 societatea a livrat către SC P. SRL ciment în valoare totală de

23.846,85 RON. Pentru plata mărfurilor, inculpata D.M. a remis două file cec

seria BM B și BM B1, primul fiindu-i predat personal martorului cu ocazia

deplasării la Baia Mare, celălalt fiindu-i trimis prin delegatul transportului.

Potrivit declarației martorului B.V. ultimele livrări de marfă au fost făcute

la comanda telefonică a inculpatei D.M., în absența acestuia de la firmă. La

scadența cecurilor emise pentru suma de 10.000 RON acestea au fost depuse la

plată fiind refuzate pentru „lipsa unui element esențial" instrumentele de

plată fiindu-i restituite. Potrivit dispoziției administratorului societății

furnizoare, în această situație a contactat-o pe inculpata D.M. care, la

insistențele sale, a achitat numerar suma de 5.000 RON, conform chitanțelor

existente în copie la filele 48 - 50 vol. II dosar urmărire penală. Ulterior,

inculpata nu a mai achitat debitul rămas, reprezentanții furnizorului depunând

la bancă cele două file cec, care au fost refuzate pentru „lipsă de disponibil,

trăgător în interdicție bancară, lipsă de mandat a semnatarului, cec retras din

circulație". La data de 30 august 2005, inculpatul R.V. a contactat

reprezentanții SC H. SA Aștileu, societate având ca obiect de activitate

producția de cărămizi refractare și alte materiale de construcții, în vederea

începerii unei colaborări.în consecință, la aceeași dată, inculpatul a

comunicat pe fax o comandă și certificatul de înregistrare a SC P. SRL. Astfel

cum rezultă din declarațiile martorului C.D.H. - director general al societății

menționate, prima livrare de mărfuri în valoare de 3.701,85 RON a fost achitată

cu un bilet la ordin care a fost onorat la plată. în perioada următoare,

inculpatul a solicitat și alte cantități de mărfuri, acestea fiindu-i livrate

conform facturilor fiscale existente la dosarul de urmărire penală. Pentru

plata celei de-a doua facturi inculpatul a emis biletul la ordin datat

„septembrie 2005" cu scadență la 10 octombrie 2005, însă pentru ultimele

două facturi nu a mai remis instrumente de plată, deși conform înțelegerilor

prealabile acestea trebuiau predate șoferului care efectua transporturile.

Fiind depus la scadență la plată, biletul la ordin a fost refuzat la 21

octombrie 2005 pentru indicare incorectă a codului IBAN al emitentului. S-a

stabilit. că mărfurile achiziționate de la furnizorul menționat au fost

descărcate la depozitul aparținând SC C. SRL Baia Mare - administrator martorul

F.A., acesta primind mărfurile în compensarea unor datorii ale SC F.B. SRL. SC

H. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.765,61 RON. La data de

30 august 2005, inculpatul R.V. a contactat telefonic reprezentanții SC

B.B.M.C. SA Oradea, manifestându-și interesul de a achiziționa de la această

societate cărămidă, inculpatul și-a declinat identitatea și calitatea de

administrator al SC P. SRL indicând pentru contact numărul de telefon ........

Cu aceeași ocazie s-a convenit asupra încheierii unui contract, plata

mărfurilor urmând a fi făcută în termenul de 30 de zile de la livrare, prin

ordin de plată, beneficiarul predând pentru garanția plății și o filă cec în

alb. (seria BM ....). în considerarea acestor înțelegeri, cu factura nr.

3255485 din 1 septembrie 2005, s-a livrat către SC P. SRL corpuri ceramice în

valoare de 6.260,35 RON. Mărfurile au fost transportate în municipiul Baia Mare,

la depozitul de pe str. H, de către martorul G.B.Ș., conducător auto la

societatea furnizoare. Potrivit declarației acesta a păstrat pe durata

transportului contactul telefonic cu inculpatul R.V. care ulterior, la

depozitul arătat a recepționat marfa, a semnat factura și i-a remis un bilet la

ordin cu scadență la 3 octombrie 2005. Concomitent, inculpatul a semnat

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 47 din 31 august 2005 la poziția

„cumpărător". În perioada următoare, inculpatul R.V. a comandat și alte cantități

de cărămidă, acestea fiindu-i livrate conform facturilor nr. 3255499 din 6

septembrie 2005, nr. 3255518 din 8 septembrie 2005, nr. 3255593 din 11

septembrie 2005, nr. 3255615 din 19 septembrie 2005 și nr. 3255645 din 26

septembrie 2005.Transportul mărfurilor s-a realizat de același conducător auto

- martorul G.B.Ș. - la diverse locații indicate de inculpatul R.V., de la

secretara acestuia - martora C.A. primind biletele la ordin aferente

transporturilor.Toate livrările de mărfuri au fost solicitate de inculpat și

efectuate anterior ca primul bilet la ordin să devină scadent, practică uzitată

și în cazul achizițiilor anterioare de la celelalte părți vătămate. Fiind

depuse la plată, 3 din biletele la ordin emise au fost refuzate pentru „lipsă

de disponibil" iar celelalte 4 nu au mai fost depuse.La comunicarea

refuzului la plată a documentelor, reprezentanții furnizori au încercat să-l

contacteze pe inculpatul R.V. însă acesta avea telefonul închis. Ulterior, s-a

depus la plată și cecul lăsat garanție la încheierea contractului, acesta fiind

de asemenea refuzat pentru „lipsă de disponibil și client în interdicție

bancară". Raportul de constatare tehnico-științifică a menționat că

scrisul de pe biletul la ordin în litigiu, de asemenea de pe Contractul nr.

47/2005 aparțin inculpatului R.V. La finele lunii august 2005, inculpatul R.V.

a contactat reprezentanții SC A.D.D.S. SRL București manifestându-și interesul

de a colabora cu această societate, în sensul de a prelua distribuția

produselor pe zona Ardealului. Prin intermediul numitului S.C. - director de

vânzări la SC A.D.D.S. SRL în zona Ardeal, s-au purtat discuții telefonice cu

inculpatul, convenindu-se ca societății pe care o administra - SC P. SRL să i

se livreze marfă pe bază de comenzi, cu plata la 45 zile, prin bilet la ordin.

În considerarea acestor înțelegeri, în perioada 1 septembrie 2005 - 21

septembrie 2005, în baza facturilor fiscale existente la filele 150 - 156 vol.

II dosar u.p., societatea sus-menționată a livrat către SC P. SRL materiale de

finisaje interioare, în valoare totală de 52.918,09 RON. La prima livrare,

inculpatul a remis un bilet la ordin cu scadență la 4 decembrie 2005, ulterior

pentru fiecare din livrări procedându-se în mod similar. Fiind depuse la plată,

biletele la ordin au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil. În

consecință, reprezentanții furnizorului au decis completarea și punerea în

plată și a cecului lăsat ca garanție a executării obligațiilor, la semnarea

contractului, însă acesta a fost refuzat de asemenea pentru „lipsă de

disponibil, cec retras din circulație, interdicție bancară". După refuzul

instrumentelor de plată, martorul A.C. - administratorul societății furnizoare,

a contactat telefonic pe inculpatul R.V., acesta precizând că nu are cunoștință

despre motivul lipsei de disponibil din cont; cu aceeași ocazie a oferit

furnizorului în compensare motorină, acesta nefiind de acord solicitând

restituirea mărfii ori contravaloarea acesteia; ulterior inculpatul R.V. nu a

mai răspuns la telefon. Administratorul societății furnizoare s-a deplasat în

perioada următoare în municipiul Baia Mare, unde împreună cu organele de

poliție au reușit identificarea unor cantități de marfă la depozitul de pe str.

Horea, iar o parte la depozitul SC C. SRL. întrucât numitul F.A., nu deținea

acte de proveniență care să confirme susținerea sa în sensul cumpărării

mărfurilor de la SC P. SRL s-a luat măsura ridicării acesteia și restituirii

către partea vătămată. Raportul de constatare tehnico-științifică a

concluzionat că semnătura de la poziția „semnătura trăgătorului" de pe

fila cec, lăsată garanție la încheierea contractului, de asemenea semnătura de

pe biletele la ordin emise la 1 septembrie 2005 a fost executată de R.V.

noiembrie. La începutul lunii septembrie 2005, inculpatul R.V. a solicitat pe

fax o ofertă de prețuri de la SC S.V.D. SRL Satu Mare punct de lucru

Cluj-Napoca, referitor la materialele de construcții distribuite de aceștia.

Urmare ofertei comunicate de societatea menționată, inculpatul R.V. a formulat

o comandă pentru livrarea de polistiren expandat, comanda fiind confirmată

telefonic de către R.V. Cu aceeași ocazie, inculpatul a comunicat martorului

I.I.M.V. că legătura dintre cele două societăți se va realiza și prin

intermediul numitului F.A., respectiv a secretarei C.A. Societatea a livrat

către SC P. SRL polistiren expandat în valoare de 10.464,39 RON. Transportul

mărfurilor s-a efectuat cu mijloace de transport ale furnizorului, fiind

însoțit ca delegat de martorul I.I.M.V. - director de vânzări. La indicația

inculpatului R.V. mărfurile au fost descărcate pe Bd. B din municipiul Baia

Mare, fiind predate numitului F.A., care a remis delegatului filă cec seria BM

..., în alb, ca garanție, 10 octombrie 2005 ca mijloc de plată. Ulterior, în

baza altei comenzi, cu factura fiscală nr. 8714304 din 20 septembrie 2005, s-a

mai livrat către SC P. SRL mărfuri similare, mărfuri în valoare de 10.880,33

RON recepționate de F.A., care a remis de această dată două bilete la ordin cu

scadență la 24 octombrie 2005, respectiv 31 octombrie 2005 avalizate de

inculpatul R.V. Fiind depuse la plată la scadență, biletele la ordin au fost

refuzate pentru lipsă de disponibil, iar fila cec și pentru „trăgător în

interdicție bancară". Ulterior, furnizorul a solicitat învestirea cu formulă

executorie a documentelor de plată, însă prejudiciul a rămas nerecuperat în

cauză. După refuzul la plată, inculpatul R.V. nu a mai răspuns la telefon. La

începutul lunii septembrie 2005, inculpatul R.V. a contactat reprezentanții SC

T. SRL Bistrița, afirmând că dorește să cumpere obiecte sanitare pentru SC P.

SRL, convenind ca plata acestora să se facă cu filă cec într-un interval

cuprins între 30 - 60 zile. În considerarea acestor înțelegeri, cu factura nr.

2600709 din 9 septembrie 2005, societatea menționată a livrat către SC P. SRL

obiecte sanitare în valoare de 4.433,94 RON, pentru plata cărora inculpatul

R.V. a emis fila cec seria BM ..... pe care a predat-o delegatului

transportului. Anterior scadenței cecului, stabilită pentru 21 noiembrie 2005

inculpatul a mai trimis o comandă de produse similare, însă în convorbirea

telefonică avută cu reprezentantul furnizorului, i s-a spus că livrarea se va

face doar după plata primei facturi. În această situație, inculpatul R.V. a

precizat că renunță la comandă și a cerut amânarea depunerii la plată a cecului

invocând neîncasarea mărfurilor valorificate. La data de 21 noiembrie 2005,

fila cec a fost depusă la plată, inculpatul R.V. confirmând telefonic că există

disponibilități în cont, însă cecul a fost refuzat pentru „lipsă totală de

disponibil și client în interdicție bancară". Prejudiciul cauzat SC T. SRL

în sumă de 4.433,94 RON nu a fost recuperat, iar societatea nu a comunicat dacă

se constituie parte civilă în cauză. Conform facturii fiscale nr. 6143595/13 septembrie

2005, SC E.I. SRL Oradea a livrat către SC P. SRL materiale de construcții

pentru finisaje în valoare totală de 2.566,72 RON. Potrivit declarației

martorului S.F.C. - agent de vânzări al societății menționate, marfa a fost

transportată și descărcată la SC P. SRL fiind preluată de F.A., care a semnat

de primire și a remis un bilet la ordin în numele SC P. SRL cu scadență la 15

noiembrie 2005. Fiind depus la plată biletul la ordin a fost refuzat pentru

lipsă totală de disponibil. Numitul F.A. a recunoscut că învinuitul R.V. i-a

remis mărfuri în compensare pentru lichidarea unor debite anterioare față de SC

C. SRL.SC E.I. SRL Oradea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

2.566,72 RON. Conform facturii fiscale nr. 253170 din 14 septembrie 2005 SC

D.T.I.E. SRL Sibiu a livrat către SC P. SRL oțel beton în sumă de 36.373,54

RON. Pentru plata mărfurilor inculpatul R.V. a emis biletul la ordin cu

scadență la 6 octombrie 2005. care fiind depus în bancă a fost refuzat pentru

lipsă totală de disponibil. SC D.T.I.E. SRL s-a constituit parte civilă în

cauză cu suma de 36.373,54 RON. Prima instanță a reținut că, în drept, fapta

inculpatului R.V. care în perioada iulie-septembrie 2005, în baza unei

înțelegeri prealabile cu inculpata D.M. și a unei rezoluții infracționale unice

a indus în eroare mai multe societăți comerciale de la care a achiziționat în

numele SC P. SRL Baia Mare mărfuri pentru plata cărora a emis file cec și

bilete la ordin fără acoperire ori societatea fiind în interdicție bancară,

cauzând prejudicii societăților care au livrat marfă, inducându-le în eroare

tocmai în scopul obținerii unor foIoase materiale injuste, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3), (4), (5) C. pen. raportat la art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74

alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. La reținerea vinovăției

inculpatului, instanța a avut în vedere declarațiile martorilor audiați în

cauză, precum și declarațiile celor doi inculpați, inclusiv declarația autentificată

de notarul public prin care inculpatul R.V. recunoaște faptele, asumându-și

întreaga responsabilitate cu privire la activitatea desfășurată de firma SC P.

SRL.

Având însă în vedere întreaga probațiune

administrată, tribunalul a reținut vinovăția inculpatei D.M. pentru săvârșirea

complicității la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicări 74 alin. (2) C.

pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., vinovăția acesteia fiind dovedită,

după cum a reținut instanța de fond, cu declarațiile martorilor care au fost

audiați în cauză. Astfel, în declarația dată în fața instanței, martorul D.E.

arată că, deși discuțiile despre livrarea mărfii au avut loc între inculpatul

R.V., acesta precizează că „sunt sigur că cei doi au făcut împreună toate

aceste afaceri pentru că ei au vândut ulterior marfa fără factură, au încasat

banii și s-au folosit de ei". De asemenea, instanța fondului reține că din

declarația martorului C.D.L. rezultă că cei doi inculpați aveau o înțelegere

prealabilă în scopul inducerii în eroare a persoanelor vătămate și de a le

cauza acestora un prejudiciu. Astfel, martorul arată că, inițial, „comanda a

fost făcută la telefon de către o femeie, ulterior stabilind că este vorba

despre inculpata D.M. L-am văzut pe inculpatul R. ulterior livrării mărfii.

Când am făcut conexiunea între persoana care m-a sunat la telefon și inculpata

D. am avut în vedere faptul că pe aceasta am văzut-o, ulterior, împreună cu

inculpatul R. și vocea îmi era cunoscută de la telefon". De asemenea

despre implicarea inculpatei D.M. face referiri și martorul A.N., audiat atât

în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, confirmând faptul că

inculpata îl însoțea pe inculpatul R.V. când au avut loc discuții despre

achiziția unor mărfuri de către SC P. SRL. Pentru considerentele expuse

instanța a apreciat că în cauză răspunderea penală a inculpatei D.M. intervine

pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 26

C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicări

41 alin. (2) C. pen., respingând cererea de schimbare a încadrării juridice în

infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.Tribunalul

a apreciat că din ansamblul probelor administrate rezultă că inculpații au

indus în eroare părțile vătămate prezentându-le fapte nereale, achiziționând de

la acestea diverse mărfuri în numele SC P. SRL Baia Mare, pentru plata cărora

au emis instrumente de plată fără acoperire sau societatea fiind în interdicție

bancară.

Instanța de fond a reținut că prejudicierea

beneficiarilor cecurilor emise s-a realizat ca urmare a faptelor de inducere în

eroare arătate mai sus, în scopul obținerii foIoaselor materiale și nicidecum

nu poate fi primită teza formulată în apărare că, la momentul emiterii

cecurilor, inculpații ar fi adus la cunoștința beneficiarilor că nu există

disponibilul necesar acoperirii cecurilor. Dimpotrivă, tribunalul a apreciat că

maniera în care s-a desfășurat întreaga activitate a celor doi inculpați

confirmă vinovăția acestora în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune.La

individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați instanța a avut în

vedere criteriile generale de individualizare, modalitățile concrete în care au

fost săvârșite infracțiunile, atitudinea de recunoaștere și asumare a

vinovăției de către inculpatul R.V., iar în ceea ce o privește pe inculpata

D.M. au fost reținute elementele relevate de referatul de evaluare întocmit de

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Maramureș, în care se arată că

inculpata conștientizează conduita infracțională pe care a avut-o, manifestând

seriozitate în ceea ce privește procesul de supraveghere la care a fost

obligată.

Aceste ultime elemente au fost reținute de

Tribunal ca și circumstanțe atenuante care au determinat ca pedepsele aplicate

celor doi inculpați să fie situate sub limita specială prevăzută de lege. În

ceea ce o privește pe inculpata D.M., Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile art. 86

1

C. pen., scopul pedepsei putând fi atins și fără

executarea ei în regim de detenție, pedeapsa aplicată acesteia fiind suspendată

sub control judiciar, pe un termen de încercare de 6 ani.în ceea ce privește

latura civilă a cauzei, Tribunalul a reținut că societățile comerciale de la

care inculpații au achiziționat marfă au formulat pretenții civile constând în

valoarea mărfurilor livrate.Analizând probațiunea administrată în cauză, s-a

apreciat că pretențiile civile formulate de părțile civile sunt întemeiate, la

nivelul sumelor pretinse de acestea, sumele reprezentând prețul mărfurilor

achiziționate de inculpați pentru plata cărora au emis cecuri sau bilete la

ordin fără acoperire, înscrisuri care se află la dosar și care dovedesc

despăgubirile civile la nivelul acordat.întrucât contribuția inculpatei D.M. a

fost dovedită doar în ceea ce privește achiziționarea mărfurilor de la părțile

civile SC S.V. SRL, SC E.C. SRL și SC V.I.E. SRL, prima instanță i-a obligat,

în solidar, pe cei doi inculpați la plata despăgubirilor civile către părțile

civile de mai sus, la nivelul pretențiilor formulate de aceste părți și

dovedite cu înscrisurile existente la dosar.Totodată, tribunalul l-a obligat pe

inculpat la plata despăgubirilor civile către celelalte părți civile.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și inculpata D.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a

criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și a solicitat

aplicarea unor pedepse mai mari inculpaților, a căror executare să fie prin

privare de libertate, invocându-se amploarea activității infracționale

desfășurată și valoarea ridicată a prejudiciului.

Cu privire la apelul inculpatei D. s-a

invocat excepția tardivității cu motivarea că aceasta a fost prezentă la

dezbateri și a declarat apel doar la data de 17 martie 22011.Inculpata D.M. a

solicitat, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere

lipsa de procedură cu partea civilă SC B.B.M.C. SA, care nu a avut cunoștință

despre proces.

În subsidiar, inculpata a solicitat achitarea

sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

întrucât faptele nu au fost săvârșite de aceasta, susținând în esență că

activitatea sa efectivă, în societate, nu a fost decât aceea de agent lucrător

comercial, implicația sa a fost fără vinovăție, iar după data de 01 septembrie

2005 a plecat din societate.Totodată, inculpata a mai susținut că, dat fiind că

nu a avut participație decât la trei acte materiale și prejudiciul nu se ridică

la o sumă mai mare de 200.000 RON, se impune schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. în

infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., deci cu

eliminarea alin. (5).

Prin Decizia penală nr. 172 din 11 octombrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de Minori s-a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva

Sentinței penale nr. 116 din 22 februarie 2011 a Tribunalului Maramureș, pe

care a desființat-o cu privire la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului R.V. și modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei

D.M.

Pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite,

printre altele, s-a dispus executarea, în regim de detenție, a pedepsei de 3

ani închisoare aplicate inculpatei D.M.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen. și s-au înlăturat dispozițiile art. 86

1

C.

pen. privind pe inculpata D.M.

S-au menținut restul dispozițiilor Sentinței

penale apelate.

A fost respins, ca tardiv, apelul declarat de

inculpata D.M., împotriva aceleiași sentințe.

A fost obligată inculpata să plătească

cheltuielile judiciare către stat.

Procedând la soluționarea apelurilor, prin

prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a

constatat, cu privire la apelul inculpatei D.M. că este tardiv.

Astfel, s-a arătat că dispozițiile art. 363

alin. (1) și (3) C. proc. pen. prevăd că termenul de apel este de 10 zile și

curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la

pronunțare. Instanța de apel a reținut că, în cauză, dezbaterile au avut loc la

data de 22 februarie 2011, când inculpata a fost prezentă (fiind judecată în

stare de libertate, în prezent fiind arestată în altă cauză), iar declarația de

apel a fost înregistrată la data de 17 martie 2011, personal, de către apelantă

astfel cum aceasta a arătat la termenul de azi, depășindu-se cu mult termenul

stabilit de lege și fără a se indica vreo cauză care să conducă la repunerea în

termenul de declarare a căii de atac.

Cu privire la apelul parchetului, Curtea a

constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea

și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet,

administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe,

probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpații se fac vinovați

de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Fără a

relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în

considerentele hotărârii atacate, instanța de control judiciar și-a însușit, în

întregime, argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este

conferită de practica CEDO potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea

motivelor instanței inferioare (Helle împotriva Finlandei).

În completare, s-a arătat că potrivit art.

215 C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei

persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru

altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă. La fel, există

înșelăciune prin inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul

încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără

această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în

condițiile stipulate, precum și emiterea unui cec asupra unei instituții de

credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia

sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia,

în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de

expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a

pricinuit o pagubă posesorului cecului. Pentru a fi în prezența infracțiunii de

înșelăciune este necesară intenția directă, a cărei existentă trebuie stabilită

cu certitudine, respectiv făptuitorul își dă seama că desfășoară o activitate

de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei

producere o dorește; totodată, în varianta prevăzută de alin. (4) al textului

legal, nu este suficient ca fila cec emisă să fie refuzată la plată pentru

lipsă disponibil, fiind necesară dovedirea activităților dolosive ale

inculpatului în scopul inducerii în eroare a părții vătămate.

S-a apreciat că, în speță, această componentă

a laturii subiective a infracțiunii a fost dovedită indubitabil deoarece inculpații

au indus în eroare părțile civile asupra unui aspect fundamental în formarea

conștiinței și voinței acestora de a contracta, atât la momentul încheierii

contractului, cât și pe parcursul executării acestuia, prin declarații

mincinoase privind bonitatea firmei, emiterea cecurilor și biletelor la ordin

fără acoperire și prin susțineri nereale că sunt în măsură să onoreze

obligațiile contractuale.în acest sens, s-a observat că inculpații au preluat

părțile sociale ale SC P. SRL în iulie 2005 și le-au înstrăinat la sfârșitul

lunii septembrie 2005, singura activitate desfășurată de această societate

constând în raporturile derulate cu părțile civile din dosar, fiind evident, în

aprecierea instanței de apel că rațiunea pentru care inculpații au preluat sus-numita

societate a fost aceea de a crea aparența unor comercianți reali, onești și

credibili. Apoi, s-a considerat că rezultă din probele cauzei că între

inculpați și părțile civile, prin reprezentanții acestora, au fost încheiate

contracte comerciale având ca obiect livrarea de bunuri, stabilindu-se ca plata

să se facă la un anumit termen de la livrare cu cec sau bilet la ordin. Conform

înțelegerii părților, filele cec emise de inculpat reprezentau o garanție a

faptului că până la data scadentă va achita contravaloarea mărfii livrate, iar

numai în cazul neîndeplinirii acestei obligații respectivele file cec urmau a

reprezenta instrumente de plată, putând a fi introduse spre decontare. În

cauză, s-a apreciat că nu se poate vorbi însă de existenta unei garanții

valabile atâta timp cât filele cec erau anulate, firma se afla în interdicție

bancară și niciodată nu a existat provizionul necesar în cont. Or, în

literatura de specialitate s-a susținut constant că prezentarea intenționată ca

fiind garanție a unei file cec care nu îndeplinește, în realitate, condițiile

legale constituie element al înșelăciunii. în acest sens, s-a menționat că sunt

și dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 59/1934 care statuează expres

asupra obligativității existenței disponibilului anterior emiterii cecului:

„cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras", iar

aceste dispoziții sunt completate de art. 29 din aceeași lege potrivit căruia

„cecul este plătibil la vedere" și că „cecul prezentat înaintea zilei arătate

ca dată a emiterii este plătibil în ziua prezentării". La fel, a arătat

instanța de apel, sunt dispozițiile pct. 34 alin. (1) și (2) din Normele Cadru

ale BNR potrivit cu care: „trăgătorul poate emite un cec numai în condițiile

existenței la tras a unor fonduri proprii, disponibile în momentul emiterii

instrumentului care să facă posibilă trasului efectuarea plății" și

„disponibilul trebuie constituit prealabil emiterii cecului și de valoare mai

mare sau egală cu cea a cecului". Mai mult, alin. (4) a pct. 34 din

aceleași norme prevede că „disponibilul trebuie să fie lichid, cert și

exigibil, adică să nu existe nici un impediment de ordin juridic sau material

care să împiedice efectuare plății cecului".Așa fiind, atâta timp cât

inculpații au emis mai multe file cec și bilete la ordin, știind că societatea

era în interdicție bancară și că nu avea disponibil în cont pentru acoperirea

debitelor și, mai mult, folosind file cec anulate sau pentru care nu aveau

specimen de semnătură, instanța a reținut că nu se poate vorbi că inculpații au

acționat cu bună credință; dimpotrivă, s-a apreciat că acest procedeu,

coroborat cu preluarea unei societăți pentru o perioada extrem de scurta de

timp, a avut scopul de a crea aparența solvabilității și a bonității lor financiare,

precum și aparența eforturilor depuse pentru plata datoriilor, în realitate

inculpații urmărind inducerea și menținerea în eroare a părților civile, precum

și prejudicierea acestora, corelativ cu obținerea unui folos material

injust.Referitor la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a observat că, deși

soluția este corectă în ceea ce-l privește pe inculpatul R.V., s-a reținut

eronat forma agravată a infracțiunii de înșelăciune în ceea ce privește pe

inculpata D.M. deoarece, s-a considerat că față de aceasta nu este îndeplinită

condiția consecințelor deosebit de grave, prejudiciul cauzat prin contribuția

sa situându-se sub limita de 200.000 RON cerută de lege. în absența apelului

parchetului pe acest temei și față de tardivitatea apelului inculpatei, s-a

arătat că această deficiență nu poate fi remediată. Cu privire la critica

vizând individualizarea pedepselor aplicate în cauză, atât sub aspectul

cuantumului, cât și a modalității de executare, Curtea a apreciat că

modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei D.M. și cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului R.V. nu reflectă în mod just gradul de pericol

social concret al faptelor comise.

Potrivit art. 72 din C. pen. la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui

cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală. S-a precizat că, chiar dacă

individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al

judecătorului, aceasta nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din

contră trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material

probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis

determinate.înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a

pedepsei s-a menționat că înseamnă consacrarea explicită a principiului

individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie

pentru instanță.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i

sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, s-a arătat că

pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă

de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol

social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și

aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Pe cale de consecință, s-a considerat, în

primul rând, că raționamentul primei instanțe, care a condus la reținerea de

circumstanțe atenuante facultative este corect. Aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 74 C. pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată,

care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la

toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecințele

acesteia.

Pe de altă parte, s-a arătat că recunoașterea

anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este posibilă dacă

împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei,

în ansamblu, sau caracterizează favorabil, de o asemenea manieră, persoana

făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse, sub minimul special, se

învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a

pedepsei. în acest context, s-a apreciat de către instanța de control judiciar,

că instanța de fond nu putea ignora atitudinea de recunoaștere și asumare a

vinovăției de către inculpatul R.V., iar în ceea ce o privește pe inculpata

D.M., s-a constatat că au fost corespunzător valorificate elementele relevate

de referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul Maramureș, în care se arată că inculpata conștientizează conduita

infracțională pe care a avut-o, manifestând seriozitate în ceea ce privește

procesul de supraveghere la care a fost obligată.

Aceste ultime elemente au fost menținute de

Curte ca și circumstanțe atenuante cu consecința situării sancțiunilor sub

limita specială prevăzută de lege.Cu toate acestea și chiar dacă inculpații nu

posedă antecedente penale, s-a considerat că nu poate fi ignorat faptul că,

prin acțiunile lor, inculpații au adus o atingere gravă relațiilor sociale care

vizează corectitudinea și încrederea care trebuie să guverneze raporturile

comerciale și mediul de afaceri și că au cauzat un prejudiciu foarte ridicat.

Din această perspectivă, concluzia pe care instanța de apel a desprins-o a fost

că nu s-a acordat o suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol

social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, dar

și de totalității urmărilor faptelor, apreciindu-se că se impune majorarea

cuantumului pedepsei aplicate pentru inculpatul R.V. și modificarea modalității

de executare a pedepsei, în ceea ce o pr