ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei penale

de față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

715/S din 27 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr.

4547/62/2007, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul G.T. privind

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1),

(2), și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen., 6 acte materiale, în

6 infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. și din infracțiunea

prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

6 acte materiale în 6 infracțiuni prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen.

În baza art. 215 alin.

(1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 acte materiale,

art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 lit. c), alin. ultim. C. pen. și art. 76 lit. a)

C. pen., Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul G.T., la pedeapsa de 5

ani închisoare și 10 ani interzicerea dreptului prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 290 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 acte materiale, 37 lit. b)

C. pen. și art. 74 lit. c), alin. ultim C. pen. art. 80 alin. (2) C. pen.,

același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a),

34 lit. b), 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor mai sus aplicate,

stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani

închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen.

Cu aplicarea art. 71,

64 lit. a), b), c), e) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea

procesului penal privind pe inculpatul G.T. pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 31 raportat la art. 289 C. pen., participație improprie la

săvârșirea infracțiuni de fals intelectual și 4 infracțiuni prevăzute de art. 288

alin. (1) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale, ca urmare a

intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 346 C.

proc. pen., art. 998, 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească

parții civile Municipiului Brașov - prin Primar suma de 234.960 lei (2.349.601

lei vechi) reprezentând despăgubiri civile, sumă ce urmează a fi actualizată

potrivit indicelui de inflație la momentul plații și respinge restul

pretențiilor ca nedovedite.

În baza art. 348 C.

proc. pen., au fost anulate certificatul de revoluționar din 23 aprilie 1997,

certificatul de revoluționar din 24 aprilie 1997, două brevete de revoluționar

cu datele de identificare ale numiților M.B. și S.Z.

S-a dispus

restituirea către inculpat a candelabrului și tipsiei suport de ceai ridicate

de la inculpat în cursul urmăririi penale, bunuri aflate în prezent la camera

de corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

În baza art. 118 C.

pen., a fost confiscată de la inculpat mașina de scris O.I. folosită la

comiterea infracțiunilor.

În baza art. 191 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.000 lei

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, faptul că inculpatul G.T.

a participat la Revoluția din decembrie 1989 în municipiul Brașov, fiind

ulterior desemnat de către Liga Națională a Luptătorilor din decembrie 1989 în

funcția de președinte al acesteia pentru zona Transilvania.

În perioada

1996-2003, inculpatul G.T. s-a ocupat de întocmirea dosarelor pentru dobândirea

calității de revoluționar și apoi de reprezentarea intereselor revoluționarilor

în relațiile cu instituțiile de stat, în vederea obținerii drepturilor

prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată.

Potrivit declarației

inculpatului, calitatea de revoluționar se dobândea după întocmirea unui dosar

ce trebuia să cuprindă dovada participării solicitantului la revoluție; în

lipsa unor probe filmate sau înregistrate fotografic, se putea dobândi

calitatea de revoluționar în baza unor declarații de martori care să confirme

faptul că la revoluție solicitantul a fost prezent. Procedându-se în acest mod,

inculpatul recunoaște faptul că era posibil ca o persoană care nu participase

la revoluția din decembrie 1989 să dobândească calitatea de revoluționar fără a

avea acest drept.

În perioada 1996-1997 a fost înființata Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din Decembrie 1989,

care avea și atribuția de a verifica și analiza dosarele formate și să se

pronunțe cu privire la veridicitatea celor consemnate în cuprinsul acestora.

Datorită numărului mare de dosare, Guvernul României a fost împuternicit să

facă propuneri Președintelui României pentru eliberarea documentelor de

revoluționar, folosind listele alcătuite și depuse de către organizațiile de

revoluționari constituite până în decembrie 1992, fără să mai fie întocmite

dosare în acest sens.

Astfel, listele depuse

de asociațiile de revoluționari erau trimise de Secretariatul de stat pentru

problemele revoluționarilor direct la M. Of. fiind publicate, fără a se mai

emite un alt act normativ.

Inculpatul G.T. s-a

ocupat de întocmirea dosarelor și apoi a listelor ce au fost publicate în M.

Of.; listele de persoane care au fost propuse pentru a dobândi calitatea de

revoluționar nu au putut fi identificate în cursul urmăririi penale, întrucât

nu mai există, însă lista propusă de inculpat a fost publicată în M. Of. alături

de celelalte liste întocmite de președinți ai asociațiilor regionale din țară.

Inculpatul G.T. a

recunoscut și în fața instanței, învederând modalitatea de obținere a calității

de revoluționar, împrejurarea că s-a ocupat de întocmirea dosarelor necesare

dobândirii acestei calități, acceptând posibilitatea ca printre aceste persoane

să fie și unele care nu aveau nici o legătură cu Revoluția din decembrie 1989.

Același inculpat a afirmat că erau membri ai asociației persoanele care au fost

„active” la revoluție, prin aceasta înțelegându-se persoanele care se aflau în

toiul acțiunilor maselor populare.

I. 1. Inculpatul G.T.

l-a cunoscut pe martorul M.C. în perioada anului 1996, când martorul desfășura

activități de taximetrie pe raza orașului Brașov. Martorul a afirmat că

inculpatul i-a promis în schimbul plății transportului posibilitatea de a

deveni „revoluționar”, însă martorul a solicitat inculpatului achitarea contravalorii

serviciilor prestate. Cu prilejul percheziției domiciliare, la locuința

inculpatului s-a descoperit xerocopia certificatului, numele martorului fiind

publicat în M. Of. din 22 noiembrie 1999.

l-a cunoscut pe martorul B.I. după ce acesta din urmă s-a liberat din

Penitenciarul Mărgineni, unde executase o pedeapsă privativă de libertate până

la mijlocul lunii ianuarie 1990; cei doi s-au cunoscut prin intermediul unui

„coleg de celulă” al martorului, iar inculpatul i-a propus acestuia să devină

„revoluționar”. Deși cunoștea că la momentul desfășurării acțiunilor populare din

decembrie 1989 martorul B.I. nu avea cum să fi participat efectiv la realizarea

acestora, inculpatul i-a promis acestuia că poate să-i obțină calitatea de

revoluționar.

Martorul B.I. nu a

primit niciodată certificatul de revoluționar și susține că nu avea cunoștință

de dobândirea acestei calități. Cu toate acestea, numele martorului apare

înscris în M. Of. din 22 noiembrie 1999 și pe numele acestuia s-a eliberat un

certificat de revoluționar.

Totodată martorul

susține că nu a beneficiat de drepturile conferite de calitatea de

revoluționar, însă numele său a fost înscris pe lista persoanelor care au

beneficiat de gratuități pe transportul în comun.

vecin cu martorul B.I. în satul Potigrafu de lângă București. Inculpatul G.T. a

promis martorului, în schimbul sumei de 10-15 milioane lei vechi că-i va obține

certificatul de revoluționar, pentru ca acesta să beneficieze de drepturile

conferite de Legea nr. 42/1990; martorul G.N. a susținut că nu a fost de acord

cu solicitarea inculpatului, însă a înmânat acestuia datele de stare civila ale

soției și fiicei sale, acestea din urma dobândind calitatea de revoluționar.

Numele celor două persoane apare înscris în M. Of. din 22 noiembrie 1999, ca

aparținând Asociației de revoluționari Brașov.

Martora G.M. a

precizat că nu a participat niciodată la revoluție și nu a solicitat întocmirea

unui dosar în acest sens; în același sens fiind și declarația martorei V.I.

Întrucât listele

depuse de inculpat nu au mai fost găsite, nu s-a putut verifica susținerea

martorei. Cert este faptul că atât martora G., cât și martora V.I. – fiica

acesteia, precum și inculpatul G.T. cunoșteau împrejurarea că certificatele de

revoluționar nu corespundeau realității. De altfel, inculpatul G.T. a

recunoscut că a cunoscut-o pe martora V.I. cu prilejul deplasării în

localitatea Potigrafu, prin intermediul martorului B.I. și că a înscris-o pe

listele de revoluționari.

frecventat cabinetul stomatologic al martorei G.V. din Brașov, pe care o

cunoscuse prin intermediul unei cunoștințe comune – numita C.C. Pentru

serviciul medical prestat, inculpatul a propus martorei G. să devină membră a

organizației de revoluționari întrucât poate beneficia de anumite avantaje

materiale; inculpatul a solicitat martorei să deservească cu prestații

stomatologice pe revoluționari, promițându-i obținerea calității de

revoluționar, însă a pretins și o cotizație de 3.200.000 lei vechi.

Inculpatul G.T.

deținea la locuința sa certificate de revoluționar care nu au fost înmânate

persoanelor îndreptățite; având la dispoziție aceste înscrisuri, inculpatul G.T.

a șters numele deținătorului legal al certificatului – respectiv numele lui T.C.

- și cu ajutorul unei mașini de scris pe care o deținea a completat datele

martorei G.V.

Ulterior, inculpatul

a înmânat certificatul de revoluționar martorei G.V. care a depus înscrisul la Direcția impozite și taxe locale Brașov obținând scutirea de impozit pe locuința în anul

2000; suma care trebuia plătită de martoră cu titlu de impozit era de 2.965.642

lei vechi.

Expertiza

tehnico-științifică efectuată în cauză a stabilit că scrisul de pe certificatul

de revoluționar înmânat martorei G.V. a fost executat cu mașina de scris găsită

la domiciliul inculpatului.

Martora G.V. a mai

înmânat cu titlu de cadou inculpatului G.T. diverse obiecte din locuința

proprietate personală, respectiv o tipsie și un candelabru, obiecte ce au fost

ridicate de organele de cercetare penală.

Inculpatul nu a

recunoscut faptul că a falsificat înscrisul înmânat martorei G.V., învederând

faptul că aceasta a solicitat obținerea calității de revoluționar, că a depus

toate actele necesare, iar singura sa misiune a fost aceea de a depune dosarul la Comisia de la București, cea care s-a ocupat de dosarul martorei fiind o persoana numita R.

Declarația

inculpatului este în contradicție cu cea a martorei G.V., care a afirmat că

nemulțumită de faptul că nu a primit certificatul de revoluționar în februarie 2000, a solicitat inculpatului explicații; acesta s-a deplasat doar într-o cameră alăturată timp de

„15-20 minute” și s-a întors cu certificatul de revoluționar; martorei G. i s-a

eliberat de către inculpatul G.T. și brevetul de revoluționar cu ajutorul

căruia din luna aprilie 2000 a fost scutită de la plata impozitului pe

locuință.

Ulterior inculpatul a

recunoscut faptul că a completat personal certificatul de revoluționar cu

numele martorei G.V., folosind mașina de scris existentă la locuința sa.

martorul M.B. se cunoșteau anterior revoluției din decembrie 1989, însă în anul

1994 inculpatul a propus martorului să întocmească dosar pentru obținerea

calității de revoluționar; martorul M.B. a participat la revoluția din

decembrie 1989, sens în care a întocmit un dosar pe care i l-a predat

inculpatului G.T. pentru obținerea calității de revoluționar. Martorul a aflat

cu prilejul discuțiilor cu inculpatul că poate obține anumite avantaje dacă a

fost revoluționar. Deși numele martorului nu apare nici în M. Of. și nici la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din decembrie 1989, inculpatul a

înmânat martorului un brevet de revoluționar pe care l-a completat cu datele

corespunzătoare, scrisul fiind efectuat cu mașina de scris personală a

inculpatului G.T.

Inculpatul a

recunoscut că a completat personal la mașina de scris pe un formular de brevet,

numele martorului, martor pe care ulterior nu l-a trecut pe liste și nici în M.

Of. ca având calitatea de revoluționar. Brevetul de revoluționar a fost

eliberat anterior eliberării certificatului de revoluționar, acesta din urma

fiind eliberat în anul 2003. În ceea ce privește brevetul de revoluționar, în

lipsa unor alte dovezi care să ateste o dată certă cu privire la eliberarea sa,

instanța a avut în vedere atât perioada de timp în care inculpatul s-a ocupat

personal de întocmirea dosarelor pentru celelalte persoane care au beneficiat

în mod nereal de documente justificative ale calității de revoluționar, această

perioadă fiind până în luna februarie 2000.

participat la revoluția din decembrie 1989, sens în care a întocmit un dosar

pentru obținerea calității de revoluționar pe care l-a înmânat inculpatului G.T.

Martorul a primit în cursul anului 1997 un certificat de revoluționar corect

întocmit pe numele său. Certificatul a fost ulterior luat de inculpat, care a

înmânat apoi martorului alt certificat.

Potrivit raportului

de expertiză tehnică efectuat în cauză, certificatul de revoluționar înmânat a

doua oară martorului S.Z. reprezintă un fals, de pe înscris fiind îndepărtat

scrisul de completare și trecut numele unei alte persoane, în speță al

martorului S.Z.

Martorul a primit în

anul 2003 și brevetul de revoluționar, însă nu se cunoaște data la care acesta

a fost falsificat. Pornind de la aceleași prezumții, că faptele au fost comise

în perioada în care inculpatul s-a ocupat personal de întocmirea dosarelor și

reprezentarea solicitanților în fata autorităților, având în vedere și

principiul „in dubio pro reo”, s-a constatat că acest înscris, respectiv,

brevetul de revoluționar a fost întocmit în aceeași perioadă în care s-au

falsificat de către inculpat și celelalte documente ce atestau calitatea de

revoluționar – până în februarie 2000.

Împrejurarea ca

brevetul de revoluționar să fi fost transmis martorului în anul 2003 nu are

nici o relevanță cu privire la momentul la care înscrisul a fost falsificat,

infracțiunea fiind comisă anterior.

Având în vedere

atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere a falsurilor efectuate,

coroborate cu susținerile acestuia că a vrut doar să ajute diverse persoane

pentru obținerea unor drepturi care nu li cuveneau, împrejurarea că inculpatul

a determinat autoritățile de stat să elibereze acte doveditoare ale calității

de revoluționar fără ca acestea să cunoască realitatea faptică, s-a constatat

că este justificată încadrarea juridică a infracțiunilor de participație

improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 C. pen.

(pentru martorii M.C., B.I., G.M. și V.I.) și fals material în înscrisuri

oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. – 4 fapte (martora G.V. – certificat de

revoluționar, martorul M.B. – brevet de revoluționar, martorul S.Z. –

certificat și brevet de revoluționar).

Raportat la datele la

care se reține că s-au comis aceste infracțiuni, perioada 1997 – februarie

2000, pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, s-a constatat că

s-a împlinit termenul de prescripție specială prevăzut de art. 122 lit. d) C.

pen.

Urmare a constatării

falsurilor efectuate s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv,

a certificatelor și brevetelor de revoluționar eliberate pe numele martorilor G.V.,

M.B., S.Z., acestea fiind emise prin încălcarea dispozițiilor legale.

II. Prima instanță a

constatat că întocmirea documentelor falsificate anterior sau nepredarea

documentelor originale celor îndreptățiți a avut drept scop obținerea unor

foloase materiale de către inculpatul G.T.

Astfel, inculpatul a

beneficiat de dispozițiile Legii nr. 42/1990, iar în calitate de președinte al

Ligii revoluționarilor din Brașov, a întocmit o listă cu nume de revoluționari

din Brașov și nu numai, listă pe care a predat-o în cursul anului 1998 la

Primăria Brașov pentru a obține abonamente de călătorie gratuită, drept

prevăzut de Legea nr. 42/1990.

În anul 1998,

inculpatul a înscris pe liste un număr de 89 persoane, pentru care a obținut

abonamente în alb; parte din persoanele de pe listă nu locuiau în orașul

Brașov, iar altă parte nu a cunoscut faptul că s-au ridicat pentru acestea

abonamente gratuite.

Având în vedere

declarația inculpatului – în sensul că dorea să facă bine persoanelor care se

aflau în nevoie - dar și a martorilor - în sensul că pentru obținerea calității

de revoluționar li se solicitau diverse „bonificații” direct sau indirect – s-a

reținut că inculpatul, procedând de această manieră, a intenționat să obțină

avantaje materiale pentru sine, dar și pentru alții, prezentând în mod nereal

împrejurarea că abonamentele se vor distribui persoanelor îndreptățite.

În anii următori

inculpatul a procedat în același fel, solicitând pentru revoluționari din

Brașov sau din alte județe ori pentru persoane decedate, abonamente de

călătorie gratuită în localitatea Brașov.

Astfel, pentru anul

1999, inculpatul a înscris în liste un număr de 114 persoane, din care un număr

de 67 abonamente au fost însușite și distribuite altor persoane decât cele

îndreptățite de către inculpat; 27 de persoane nu au cunoscut de existența

acestor abonamente, iar 39 de persoane nu locuiau în Brașov.

Pentru anul 2000

inculpatul a înscris pe liste număr de 135 de persoane, iar 79 dintre acestea

au fost distribuite ilegal de către inculpat; dintre persoanele înscrise pe

listă și care nu aveau dreptul acesta unele nu locuiau în Brașov (44), iar 35

persoane nu au cunoscut de eliberarea acestor documente de călătorie.

Pentru anul 2001,

inculpatul a înscris pe liste un număr de 284 persoane pentru care a solicitat

abonamente de transport în comun de la Primăria Municipiului Brașov. Jumătate

din cei înscriși pe liste nu au cunoscut de existența acestor abonamente, iar

alții nu locuiau în localitatea Brașov.

Pentru anul 2002,

inculpatul a înscris pe liste un număr de 320 persoane pentru care a solicitat

abonamente, mai mult de jumătate dintre acestea (179) fiind distribuite nelegal

către persoane care nu erau îndreptățite să le primească. Unii dintre cei

înscriși în liste nu locuiau în Brașov (138), iar alte 41 de persoane nu au

cunoscut de existența acestora.

Pentru anul 2003

inculpatul a trecut în liste 281 de persoane pentru care de asemenea a

solicitat eliberarea de abonamente de călătorie gratuite pentru transportul în

comun; dintre persoanele înscrise în liste 64 persoane nu locuiau în Brașov,

iar un număr de 39 de revoluționari din Brașov nu au cunoscut de existența

acestor abonamente.

Inculpatul G.T., în

calitatea sa de președinte al Ligii Naționale a Luptătorilor din Decembrie 1989

pentru Cinstirea Eroilor Martiri - România, zona Transilvania – Brașov,

răspundea de întocmirea listelor cu persoanele îndreptățite să primească

abonamente de transport în comun gratuite, de corectitudinea acestor liste și

de repartizarea abonamentelor către cei îndreptățiți.

Potrivit

declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale, dintre persoanele

care au fost trecute în liste, dar nu locuiau în localitatea Brașov, unii nu-l

cunoșteau pe inculpat, însă nici unul nu a solicitat eliberarea unui abonament

de călătorie gratuit; unele dintre persoanele trecute în liste erau decedate cu

mult timp înainte de întocmirea listelor, erau dispărute de la domiciliu,

plecate în străinătate său urmărite general.

Numele persoanelor

trecute în liste era luat, potrivit declarației inculpatului din M. Of.;

abonamentele erau distribuite persoanelor pe care le trecea în liste, iar cele

care îi rămâneau erau distribuite membrilor de familie ale revoluționarilor,

echipei de handbal de la T., unor oameni necăjiți care nu erau revoluționari.

Chiar dacă acțiunea

de distribuire a abonamentelor gratuite către alte persoane care nu erau

îndreptățite este prezentată de inculpat ca o faptă caritabilă, al cărei

finanțator este Municipiul Brașov, s-a produs un prejudiciu important

Municipiului Brașov, care astfel a fost determinat să suporte cheltuieli în

plus, sume de bani care puteau fi folosite în alte scopuri mai utile pentru

comunitate.

Relativ la apărarea

inculpatului conform căreia acele persoane care nu beneficiau de gratuități

pentru transportul în comun erau la rândul lor obligate să refuze eliberarea

abonamentelor, s-a reținut că aceste persoane sunt la rândul lor vinovate de

faptul că au acceptat abonamentele distribuite de inculpat, accept care nu s-ar

fi produs dacă inculpatul nu urmărea obținerea uni folos pentru sine, folos

care putea fi prezent sau viitor; inculpatul a eliberat abonamentele gratuite

persoanelor care nu erau îndreptățite, dar cu care se afla în relații de

amiciție (martor G.), ori pentru persoane care nu ar fi avut nevoie de aceste

documente având o situație materială bună.

Cu privire la cererea

inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.

290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 acte materiale

în 6 infracțiuni prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și din infracțiunea

art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6

acte materiale în 6 infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen.,

prima instanță a constatat că nu se poate aprecia că inculpatul a acționat sub

impulsul unei noi rezoluții infracționale la începutul fiecărui an, că în fapt

actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate sunt fapte de

sine stătătoare, întrucât inculpatul prin toate acțiunile a intenționat să

obțină avantaje materiale pentru sine, avantaje care puteau fi prezente său

viitoare; nu au fost indicate de inculpat persoanele „nevoiașe” cărora li s-au

înmânat abonamente de transport gratuite, interesul acestuia fiind de a obține

beneficii pentru sine, dar și pentru altul; printre cei cărora li s-au eliberat

astfel de abonamente inculpatul a amintit pe directorul R.A.T.B., echipa de

handbal T., „12 abonamente lui M.V., 6 abonamente lui S.N.” (dosar urmărire

penală).

Inculpatul G.T.

folosea abonamentele de călătorie drept „monedă de schimb” pentru a plăti

diverse persoane care l-au ajutat în vreun fel (declarația martorului B.D., dosar

urmărire penală, care a afirmat că nu a solicitat bani de la inculpat pentru

activitățile prestate pentru acesta, ci a primit în schimb, fără a fi cerut,

abonamente de călătorie).

Prin urmare,

inculpatul G.T. folosea abonamentele de călătorie pentru a-și achita diverse

datorii sau a cultiva relații de amiciție, acțiunile sale având un caracter

continuat.

Numărul persoanelor

înscrise în liste de către inculpat creștea de la an la an, acțiunile sale

fiind un mijloc prin care acesta a săvârșit infracțiunea scop – înșelăciune.

În procesul de

individualizare judiciară a pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art.

72 C. pen. S-a reținut că inculpatul a desfășurat o ampla activitate

infracțională, derulată pe parcursul mai multor ani, intenția fiind aceea de a

obține foloase pentru sine. Acțiunile sale s-au desfășurat de cele mai multe

ori sub paravanul legii, precară din multe puncte de vedere, aspect ce a putut

conduce la fraudarea sa. A fost avut în vedere numărul actelor materiale,

modalitatea în care inculpatul a înțeles să-și atingă scopul, dar și faptul că

realizează că nu a procedat în mod corect; nu este de neglijat patrimoniul

lezat, dar și valoarea prejudiciului cauzat, părții civile fiindu-i cauzat un

prejudiciu apreciabil, banii neputând fi folosiți în alte scopuri, mai utile.

Inculpatul a avut o

atitudine procesuală în mare parte sinceră, recunoscând modalitatea în care a

acționat în vederea obținerii de abonamente gratuite; are un nivel de

instrucție mediu – absolvent de liceu fără diploma de bacalaureat, a mai fost

condamnat pentru infracțiuni de înșelăciune; este căsătorit și are un copil de

care este foarte atașat, inculpatul fiind descris de anturaj ca fiind o

persoană altruistă; aceste aspecte reies din referatul de evaluare întocmit în

cauză de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov.

Drept urmare, s-a

apreciat că sunt incidente circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. c) și alin.

(2) C. pen.

La individualizarea

judiciară a pedepsei accesorii (art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b), c), e)

C. pen.), instanța a avut în vedere atât valorile sociale apărate de legea

penală care au fost încălcate de inculpat, dar și împrejurarea că acesta nu

este la prima faptă de înșelăciune; raportat la valorile morale încălcate,

instanța a constatat că inculpatul nu este demn să dețină drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a), b) C. pen., că nu poate ocupa în continuare funcția pe care

a deținut-o în momentul comiterii faptei; totodată, fiind comisă o infracțiune

cu repercusiuni asupra patrimoniului, s-a constatat că ar fi imoral ca o astfel

de persoană să se poată ocupa în calitate de tutore său curator de patrimoniul

unei persoane.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, Tribunalul a reținut că partea vătămată Municipiul

Brașov, prin Primar, s-a constituit parte civilă cu sumele de bani constând în

valoarea abonamentelor acordate în mod gratuit și utilizate de alte persoane

decât cele îndreptățite, prejudiciu care se cifrează la suma de 234.960 lei.

Partea civila a precizat că solicita obligarea inculpatului atât la plata

prejudiciului efectiv creat, cât și la plata foloaselor nerealizate, sume

actualizate potrivit indicelui de inflație.

Raportat la actele

dosarului, declarațiile inculpatului, ale martorilor care nu au beneficiat de abonamente

gratuite, plângerea penală a părții vătămate însoțită de nota de constatare a

Serviciului de audit intern, s-a constatat că prejudiciul efectiv cauzat părții

civile este de 234.960,15 lei.

Potrivit art. 998,

999 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor solicitate și

dovedite de partea civilă în cuantum de 234.960,15 lei, instanța constatând

vinovăția inculpatului și legătura de cauzalitate care există între prejudiciul

creat și fapta inculpatului, suma urmând a fi actualizată potrivit indicelui de

inflație la momentul plații, întrucât partea civilă are dreptul la repararea în

întregime a prejudiciului cauzat.

În ceea ce privește

suma solicitată cu titlu de foloase nerealizate, s-a constatat că solicitarea

părții civile nu poate fi primită; partea civilă a suferit o pagubă importantă

care a condus la diminuarea cheltuielilor destinate, poate, altor lucrări.

Acest aspect nu a fost însă dovedit de partea civilă, care nu a indicat din ce

anume se compune suma cerută cu acest titlu. Acordarea de foloase nerealizate

și, în același timp, actualizarea sumei potrivit indicelui de inflație

presupune acordarea de două ori a acelorași pretenții. Așa fiind, suma

solicitată cu titlu de foloase nerealizate de către partea civilă urmează a fi

respinsă.

Întrucât obiectele

ridicate de la inculpat, dăruite acestuia de către martora G.V., nu interesează

cauza au fost restituite inculpatului.

Mașina de scris

folosită de inculpat la comiterea infracțiunilor, marca O.I., s-a dispus a fi

confiscată de la inculpat potrivit art. 118 C. pen.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul G.T. și partea civilă

Municipiul Brașov, prin Primar.

Apelantul inculpat G.T.

a solicitat schimbarea încadrării juridice prin reținerea concursului de

infracțiuni în loc de formă continuată, atât în cazul faptelor prevăzute de art.

290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale, cât și

în cazul faptelor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), motivată prin aceea că nu există

rezoluție infracțională unică, faptele fiind comise la intervale mari de timp,

iar inculpatul nu cunoștea pentru cât timp va ocupa funcția în cadrul

Asociației Revoluționarilor sau dacă anumite beneficii prevăzute de legile

aplicabile vor fi acordate de stat acestei categorii de persoane în fiecare an;

prin schimbarea încadrării juridice, inculpatul a solicitat înlăturarea alin. (5)

al art. 215 C. pen., întrucât faptele reținute în sarcina sa nu au produs

consecințe deosebit de grave, în acest sens fiind concluziile expertizei

efectuate în cauză.

Inculpatul a mai

solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, având în vedere

lipsa intenției directe sau indirecte de a înșela.

În privința

infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., apelantul a solicitat încetarea

procesului penal având în vedere că, potrivit art. 122 și art. 124 C. pen., s-a

împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale.

În subsidiar,

apelantul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin reducerea

acesteia, ca efect al circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță,

precum și stabilirea unei modalități de executare neprivativă de libertate. A

fost invocat probatoriul suplimentar administrat în apel, respectiv,

declarațiile martorilor audiați și înscrisurile, din care rezultă conduita

corespunzătoare în societate, faptul că a dat dovadă de altruism, că a inițiat

și participat la acțiuni caritabile; s-a solicitat să fie avute în vedere și

vârsta pe care o are, starea sa de sănătate și a soției, precum și faptul că

are o minoră învârstă de 15 ani.

Apelanta parte civilă

Municipiul Brașov, prin Primar, a învederat că, deși în considerentele

sentinței se reține că inculpatul este obligat la despăgubiri în cuantum de

234.960,15 lei, prin dispozitiv, inculpatul este obligat să plătească suma de

2.349.610 lei vechi.

Apelanta a învederat

că foloasele nerealizate, în sumă de 469.330,03 lei, reprezintă actualizarea

contravalorii abonamentelor (234.960,15 lei noi) cu rata dobânzii de referință

a B.N.R., publicată în M. Of.

Cu ocazia

soluționării cauzei în apel, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere,

fiind audiați martori propuși în circumstanțiere (P.I.P., B.G.); la solicitarea

inculpatului, a fost efectuată o expertiză contabilă.

Prin decizia penală nr.

42/AP din 9 martie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G.T. împotriva

sentinței penale nr. 715/S din 27 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul

Brașov în dosarul nr. 4547/62/2007.

A admis apelul

formulat de partea civilă Municipiul Brașov, prin primar, împotriva aceleiași

sentințe, pe care a desființat-o sub aspectul modului de soluționare a laturii

civile și, rejudecând, a obligat pe inculpatul G.T., în baza art. 346 alin. (1)

C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., să plătească părții civile

Municipiul Brașov, prin primar, despăgubiri civile în sumă de 234.960,15 lei

noi, sumă ce urmează a fi actualizată cu valoarea dobânzii de referință a

Băncii Naționale a României până la data plății efective.

A fost obligat

inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare și la 5880 lei cu titlu de onorariu

de expert.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.T., solicitând

admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia

penală atacată atât prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din

oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte

constată următoarele:

În cauză a fost

stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la

încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta.

Astfel, materialul

probator administrat în cauză a dovedit săvârșirea de către inculpat a faptelor

reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat, constând în

următoarele: declarațiile inculpatului, coroborate cu declarațiile martorilor B.C.,

B.M., M.L., M.C., B.I., G.N., G.M., V.I., G.V., M.B., S.Z., M.I., B.D., S.G., P.I.,

G.M., I.A., Z.I., V.F., I.V., P.L., R.N., V.S., M.N., C.L., T.M., D.V., C.A., S.D.,

D.T.. M.S., G.M., C.O., A.I., P.G., N.D., N.V., M.C., P.I., procesele verbale

de confruntare, procesele verbale de percheziții domiciliare.

S-a reținut corect de

către instanțele anterioare că faptele inculpatului G.T. de a completa în fals,

cu datele unor persoane neîndreptățite, certificate de revoluționar și brevete

de revoluționar, prin includerea pe listele publicate în M. Of., a unor

persoane care au devenit, astfel, nelegal, revoluționari întrunesc, în drept,

elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale,

prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., respectiv participație improprie la

fals intelectual, prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 C. pen.

De asemenea, în

raport de perioada în care au fost săvârșite aceste fapte (1997 - februarie

2000) și de dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen., instanța de fond a constatat

corect intervenită prescripția specială a răspunderii penale prevăzută de art. 124

C. pen.

S-a mai reținut că

inculpatul G.T., în perioada 1997 - 2003, a înscris pe listele întocmite pentru obținerea abonamentelor gratuite persoane care nu erau îndreptățite să

primească aceste documente, apreciindu-se în mod corect că aceste fapte

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., fiind vorba de 6 acte materiale.

Relativ la

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) s-a reținut că inculpatul a folosit

listele nereale susmenționate pentru a obține de la Municipiul Brașov abonamente gratuite pentru transportul în comun, în vederea obținerii unor

foloase materiale imediate sau viitoare pentru sine și pentru alții, producând

un prejudiciu de 240.558,45 lei.

Un prim motiv de

recurs formulat de inculpat vizează lipsa vinovăției sub forma intenției în

comiterea infracțiunii de înșelăciune, solicitându-se achitarea pentru aceste

fapte.

Înalta Curte constată

că această cerere este neîntemeiată, având în vedere modalitatea concretă în

care inculpatul a acționat pentru a obține abonamentele gratuite de la

autoritățile locale competente, de faptul că pe aceste liste au fost trecute

numele unor persoane care nu locuiau în Brașov și nu-l cunoșteau pe inculpat

și, prin urmare, nu solicitaseră eliberarea de abonamente gratuite sau erau

chiar decedate, de faptul că abonamentele gratuite au fost folosite de inculpat

pentru răsplătirea unor persoane care i-au prestat diverse servicii sau pentru

a întreține relații de prietenie, toate aceste aspecte demonstrând că scopul

urmărit a fost acela de a obține un folos material injust, pentru sine sau

pentru altul.

Nici solicitarea

inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei de înșelăciune prin

înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. nu este întemeiată.

Inculpatul susține că

valoarea prejudiciului cauzat nu depășește suma de 200.000 lei, deși din

raportul de expertiză întocmit în cauză, la solicitarea acestuia, rezultă că

valoarea abonamentelor de călătorie distribuite de acesta, neîndreptățit, în

perioada 1998-2003, este de 240.558,45 lei.

Așa încât, încadrarea

juridică corectă este aceea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.,

prejudiciul cauzat fiind de 240.558,45 lei.

Referitor la solicitarea

inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art.

290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2)

și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în câte șase infracțiuni

distincte, Înalta Curte consideră următoarele:

Din actele dosarului

(vol. II urmărire penală) rezultă că în perioada 1998-2003 inculpatul G.T. a

solicitat R.A.T.B. eliberarea abonamentelor de călătorie gratuită persoanelor

menționate în listele anexate și a primit răspuns solicitărilor sale.

Rezoluția

infracțională unică sub imperiul căreia inculpatul a acționat și care

caracterizează forma continuată a faptelor sale rezultă din modalitatea în care

acesta a procedat pentru a intra în posesia abonamentelor gratuite, scopul

asemănător în care le-a folosit și avantajele de care a beneficiat, dovedind

intenția inculpatului de a obține avantaje materiale pentru sine sau pentru

alții.

Prin urmare, corect

s-a apreciat ca nefondate criticile inculpatului privind încadrarea juridică în

sensul că cele șase fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât și

cele șase fapte de înșelăciune reprezintă acte materiale ale infracțiunilor

continuate prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., respectiv de art. 215 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A mai solicitat

recurentul inculpat să se constate încetarea procesului penal pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., întrucât s-a împlinit prescripția specială, Înalta Curte

apreciind, însă, că este neîntemeiată.

Astfel, în cauza de

față, termenul prescripției speciale pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C.

pen. este de 7 ani și 6 luni, calculat de la data epuizării infracțiunii

continuate, respectiv aprilie 2003, adică data ultimelor abonamente ridicate de

inculpat, iar pentru a produce efectul prevăzut de art. 121 alin. (1) C. pen.,

termenul de prescripție trebuie să curgă continuu.

Pe de altă parte,

potrivit art. 128 alin. (1), (3) C. pen., cursul termenului prescripției este

suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori

de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea

procesului penal, prescripția reluându-și cursul din ziua în care a încetat

cauza de suspendare.

Or, inculpatul a

invocat două excepții de neconstituționalitate, iar judecata cauzei a fost

suspendată din data de 9 aprilie 2008 până la 9 octombrie 2008 și din 18

februarie 2009 până la 4 februarie 2010.

Prin urmare, în

raport de dispozițiile art. 128 alin. (3) C. proc. pen., perioada în care cauza

a fost suspendată a prelungit termenul de prescripție și, în raport de

dispozițiile art. 122 alin. (3) ultima teză C. pen., prescripția specială se

împlinea în martie 2012.

În consecință, în mod

corect s-a reținut că solicitarea inculpatului de constatare a prescripției

este nelegală, așa fiind și la momentul judecării prezentului recurs.

Referitor la ultimul

motiv de recurs formulat de inculpat prin care solicită o nouă individualizare

în sensul reducerii pedepsei și executării acesteia în regim neprivativ de

libertate, Înalta Curte constată că este nefondat.

În raport de datele

ce caracterizează persoana inculpatului, evidențiate și prin referatul de

evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

Brașov, situația familială a acestuia, inclusiv starea de sănătate, în cauză

s-au respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., stabilindu-se pedepse care, prin cuantum și ca modalitate de executare,

sunt în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei astfel cum sunt

reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

De asemenea, s-a avut

în vedere și faptul că inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa rezultantă

de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215

C. pen. și de art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.

În consecință,

solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei și de aplicare a dispozițiilor art.

81 C. pen. este nejustificată.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 42/AP din 09 martie 2011 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 42/Ap din 9 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 19 ianuarie 2012.