ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2012

Inculpatul G.T. l-a cunoscut pe martorul M.C. în perioada anului 1996, când martorul desfășura activități de taximetrie pe raza orașului Brașov. Martorul a afirmat că inculpatul i-a promis în schimbul plății transportului posibilitatea de a deveni „revoluționar”, însă martorul a solicitat inculpatului achitarea contravalorii serviciilor prestate. Cu prilejul percheziției domiciliare, la locuința inculpatului s-a descoperit xerocopia certificatului, numele martorului fiind publicat în M. Of. din 22 noiembrie 1999.

Inculpatul G.T. l-a cunoscut pe martorul B.I. după ce acesta din urmă s-a liberat din Penitenciarul Mărgineni, unde executase o pedeapsă privativă de libertate până la mijlocul lunii ianuarie 1990; cei doi s-au cunoscut prin intermediul unui „coleg de celulă” al martorului, iar inculpatul i-a propus acestuia să devină „revoluționar”. Deși cunoștea că la momentul desfășurării acțiunilor populare din decembrie 1989 martorul B.I. nu avea cum să fi participat efectiv la realizarea acestora, inculpatul i-a promis acestuia că poate să-i obțină calitatea de revoluționar. Martorul B.I. nu a primit niciodată certificatul de revoluționar și susține că nu avea cunoștință de dobândirea acestei calități. Cu toate acestea, numele martorului apare înscris în M. Of. din 22 noiembrie 1999 și pe numele acestuia s-a eliberat un certificat de revoluționar. Totodată martorul susține că nu a beneficiat de drepturile conferite de calitatea de revoluționar, însă numele său a fost înscris pe lista persoanelor care au beneficiat de gratuități pe transportul în comun.

Martorul G.N. era vecin cu martorul B.I. în satul Potigrafu de lângă București. Inculpatul G.T. a promis martorului, în schimbul sumei de 10-15 milioane lei vechi că-i va obține certificatul de revoluționar, pentru ca acesta să beneficieze de drepturile conferite de Legea nr. 42/1990; martorul G.N. a susținut că nu a fost de acord cu solicitarea inculpatului, însă a înmânat acestuia datele de stare civila ale soției și fiicei sale, acestea din urma dobândind calitatea de revoluționar. Numele celor două persoane apare înscris în M. Of. din 22 noiembrie 1999, ca aparținând Asociației de revoluționari Brașov. Martora G.M. a precizat că nu a participat niciodată la revoluție și nu a solicitat întocmirea unui dosar în acest sens; în același sens fiind și declarația martorei V.I. Întrucât listele depuse de inculpat nu au mai fost găsite, nu s-a putut verifica susținerea martorei. Cert este faptul că atât martora G., cât și martora V.I. – fiica acesteia, precum și inculpatul G.T. cunoșteau împrejurarea că certificatele de revoluționar nu corespundeau realității. De altfel, inculpatul G.T. a recunoscut că a cunoscut-o pe martora V.I. cu prilejul deplasării în localitatea Potigrafu, prin intermediul martorului B.I. și că a înscris-o pe listele de revoluționari.

Inculpatul G.T. a frecventat cabinetul stomatologic al martorei G.V. din Brașov, pe care o cunoscuse prin intermediul unei cunoștințe comune – numita C.C. Pentru serviciul medical prestat, inculpatul a propus martorei G. să devină membră a organizației de revoluționari întrucât poate beneficia de anumite avantaje materiale; inculpatul a solicitat martorei să deservească cu prestații stomatologice pe revoluționari, promițându-i obținerea calității de revoluționar, însă a pretins și o cotizație de 3.200.000 lei vechi. Inculpatul G.T. deținea la locuința sa certificate de revoluționar care nu au fost înmânate persoanelor îndreptățite; având la dispoziție aceste înscrisuri, inculpatul G.T. a șters numele deținătorului legal al certificatului – respectiv numele lui T.C. - și cu ajutorul unei mașini de scris pe care o deținea a completat datele martorei G.V. Ulterior, inculpatul a înmânat certificatul de revoluționar martorei G.V. care a depus înscrisul la Direcția impozite și taxe locale Brașov obținând scutirea de impozit pe locuința în anul 2000; suma care trebuia plătită de martoră cu titlu de impozit era de 2.965.642 lei vechi. Expertiza tehnico-științifică efectuată în cauză a stabilit că scrisul de pe certificatul de revoluționar înmânat martorei G.V. a fost executat cu mașina de scris găsită la domiciliul inculpatului. Martora G.V. a mai înmânat cu titlu de cadou inculpatului G.T. diverse obiecte din locuința proprietate personală, respectiv o tipsie și un candelabru, obiecte ce au fost ridicate de organele de cercetare penală. Inculpatul nu a recunoscut faptul că a falsificat înscrisul înmânat martorei G.V., învederând faptul că aceasta a solicitat obținerea calității de revoluționar, că a depus toate actele necesare, iar singura sa misiune a fost aceea de a depune dosarul la Comisia de la București, cea care s-a ocupat de dosarul martorei fiind o persoana numita R. Declarația inculpatului este în contradicție cu cea a martorei G.V., care a afirmat că nemulțumită de faptul că nu a primit certificatul de revoluționar în februarie 2000, a solicitat inculpatului explicații; acesta s-a deplasat doar într-o cameră alăturată timp de „15-20 minute” și s-a întors cu certificatul de revoluționar; martorei G. i s-a eliberat de către inculpatul G.T. și brevetul de revoluționar cu ajutorul căruia din luna aprilie 2000 a fost scutită de la plata impozitului pe locuință. Ulterior inculpatul a recunoscut faptul că a completat personal certificatul de revoluționar cu numele martorei G.V., folosind mașina de scris existentă la locuința sa.

Inculpatul G.T. și martorul M.B. se cunoșteau anterior revoluției din decembrie 1989, însă în anul 1994 inculpatul a propus martorului să întocmească dosar pentru obținerea calității de revoluționar; martorul M.B. a participat la revoluția din decembrie 1989, sens în care a întocmit un dosar pe care i l-a predat inculpatului G.T. pentru obținerea calității de revoluționar. Martorul a aflat cu prilejul discuțiilor cu inculpatul că poate obține anumite avantaje dacă a fost revoluționar. Deși numele martorului nu apare nici în M. Of. și nici la Comisia pentru Cinstirea și Sprijinirea Eroilor Revoluției din decembrie 1989, inculpatul a înmânat martorului un brevet de revoluționar pe care l-a completat cu datele corespunzătoare, scrisul fiind efectuat cu mașina de scris personală a inculpatului G.T. Inculpatul a recunoscut că a completat personal la mașina de scris pe un formular de brevet, numele martorului, martor pe care ulterior nu l-a trecut pe liste și nici în M. Of. ca având calitatea de revoluționar. Brevetul de revoluționar a fost eliberat anterior eliberării certificatului de revoluționar, acesta din urma fiind eliberat în anul 2003. În ceea ce privește brevetul de revoluționar, în lipsa unor alte dovezi care să ateste o dată certă cu privire la eliberarea sa, instanța a avut în vedere atât perioada de timp în care inculpatul s-a ocupat personal de întocmirea dosarelor pentru celelalte persoane care au beneficiat în mod nereal de documente justificative ale calității de revoluționar, această perioadă fiind până în luna februarie 2000.

Martorul S.Z. a participat la revoluția din decembrie 1989, sens în care a întocmit un dosar pentru obținerea calității de revoluționar pe care l-a înmânat inculpatului G.T. Martorul a primit în cursul anului 1997 un certificat de revoluționar corect întocmit pe numele său. Certificatul a fost ulterior luat de inculpat, care a înmânat apoi martorului alt certificat. Potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, certificatul de revoluționar înmânat a doua oară martorului S.Z. reprezintă un fals, de pe înscris fiind îndepărtat scrisul de completare și trecut numele unei alte persoane, în speță al martorului S.Z. Martorul a primit în anul 2003 și brevetul de revoluționar, însă nu se cunoaște data la care acesta a fost falsificat. Pornind de la aceleași prezumții, că faptele au fost comise în perioada în care inculpatul s-a ocupat personal de întocmirea dosarelor și reprezentarea solicitanților în fata autorităților, având în vedere și principiul „in dubio pro reo”, s-a constatat că acest înscris, respectiv, brevetul de revoluționar a fost întocmit în aceeași perioadă în care s-au falsificat de către inculpat și celelalte documente ce atestau calitatea de revoluționar – până în februarie 2000. Împrejurarea ca brevetul de revoluționar să fi fost transmis martorului în anul 2003 nu are nici o relevanță cu privire la momentul la care înscrisul a fost falsificat, infracțiunea fiind comisă anterior. Având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului, de recunoaștere a falsurilor efectuate, coroborate cu susținerile acestuia că a vrut doar să ajute diverse persoane pentru obținerea unor drepturi care nu li cuveneau, împrejurarea că inculpatul a determinat autoritățile de stat să elibereze acte doveditoare ale calității de revoluționar fără ca acestea să cunoască realitatea faptică, s-a constatat că este justificată încadrarea juridică a infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 C. pen. (pentru martorii M.C., B.I., G.M. și V.I.) și fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 C. pen. – 4 fapte (martora G.V. – certificat de revoluționar, martorul M.B. – brevet de revoluționar, martorul S.Z. – certificat și brevet de revoluționar). Raportat la datele la care se reține că s-au comis aceste infracțiuni, perioada 1997 – februarie 2000, pedepsele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni, s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție specială prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen. Urmare a constatării falsurilor efectuate s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv, a certificatelor și brevetelor de revoluționar eliberate pe numele martorilor G.V., M.B., S.Z., acestea fiind emise prin încălcarea dispozițiilor legale. II. Prima instanță a constatat că întocmirea documentelor falsificate anterior sau nepredarea documentelor originale celor îndreptățiți a avut drept scop obținerea unor foloase materiale de către inculpatul G.T. Astfel, inculpatul a beneficiat de dispozițiile Legii nr. 42/1990, iar în calitate de președinte al Ligii revoluționarilor din Brașov, a întocmit o listă cu nume de revoluționari din Brașov și nu numai, listă pe care a predat-o în cursul anului 1998 la Primăria Brașov pentru a obține abonamente de călătorie gratuită, drept prevăzut de Legea nr. 42/1990. În anul 1998, inculpatul a înscris pe liste un număr de 89 persoane, pentru care a obținut abonamente în alb; parte din persoanele de pe listă nu locuiau în orașul Brașov, iar altă parte nu a cunoscut faptul că s-au ridicat pentru acestea abonamente gratuite. Având în vedere declarația inculpatului – în sensul că dorea să facă bine persoanelor care se aflau în nevoie - dar și a martorilor - în sensul că pentru obținerea calității de revoluționar li se solicitau diverse „bonificații” direct sau indirect – s-a reținut că inculpatul, procedând de această manieră, a intenționat să obțină avantaje materiale pentru sine, dar și pentru alții, prezentând în mod nereal împrejurarea că abonamentele se vor distribui persoanelor îndreptățite. În anii următori inculpatul a procedat în același fel, solicitând pentru revoluționari din Brașov sau din alte județe ori pentru persoane decedate, abonamente de călătorie gratuită în localitatea Brașov. Astfel, pentru anul 1999, inculpatul a înscris în liste un număr de 114 persoane, din care un număr de 67 abonamente au fost însușite și distribuite altor persoane decât cele îndreptățite de către inculpat; 27 de persoane nu au cunoscut de existența acestor abonamente, iar 39 de persoane nu locuiau în Brașov. Pentru anul 2000 inculpatul a înscris pe liste număr de 135 de persoane, iar 79 dintre acestea au fost distribuite ilegal de către inculpat; dintre persoanele înscrise pe listă și care nu aveau dreptul acesta unele nu locuiau în Brașov (44), iar 35 persoane nu au cunoscut de eliberarea acestor documente de călătorie. Pentru anul 2001, inculpatul a înscris pe liste un număr de 284 persoane pentru care a solicitat abonamente de transport în comun de la Primăria Municipiului Brașov. Jumătate din cei înscriși pe liste nu au cunoscut de existența acestor abonamente, iar alții nu locuiau în localitatea Brașov. Pentru anul 2002, inculpatul a înscris pe liste un număr de 320 persoane pentru care a solicitat abonamente, mai mult de jumătate dintre acestea (179) fiind distribuite nelegal către persoane care nu erau îndreptățite să le primească. Unii dintre cei înscriși în liste nu locuiau în Brașov (138), iar alte 41 de persoane nu au cunoscut de existența acestora. Pentru anul 2003 inculpatul a trecut în liste 281 de persoane pentru care de asemenea a solicitat eliberarea de abonamente de călătorie gratuite pentru transportul în comun; dintre persoanele înscrise în liste 64 persoane nu locuiau în Brașov, iar un număr de 39 de revoluționari din Brașov nu au cunoscut de existența acestor abonamente. Inculpatul G.T., în calitatea sa de președinte al Ligii Naționale a Luptătorilor din Decembrie 1989 pentru Cinstirea Eroilor Martiri - România, zona Transilvania – Brașov, răspundea de întocmirea listelor cu persoanele îndreptățite să primească abonamente de transport în comun gratuite, de corectitudinea acestor liste și de repartizarea abonamentelor către cei îndreptățiți. Potrivit declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale, dintre persoanele care au fost trecute în liste, dar nu locuiau în localitatea Brașov, unii nu-l cunoșteau pe inculpat, însă nici unul nu a solicitat eliberarea unui abonament de călătorie gratuit; unele dintre persoanele trecute în liste erau decedate cu mult timp înainte de întocmirea listelor, erau dispărute de la domiciliu, plecate în străinătate său urmărite general. Numele persoanelor trecute în liste era luat, potrivit declarației inculpatului din M. Of.; abonamentele erau distribuite persoanelor pe care le trecea în liste, iar cele care îi rămâneau erau distribuite membrilor de familie ale revoluționarilor, echipei de handbal de la T., unor oameni necăjiți care nu erau revoluționari. Chiar dacă acțiunea de distribuire a abonamentelor gratuite către alte persoane care nu erau îndreptățite este prezentată de inculpat ca o faptă caritabilă, al cărei finanțator este Municipiul Brașov, s-a produs un prejudiciu important Municipiului Brașov, care astfel a fost determinat să suporte cheltuieli în plus, sume de bani care puteau fi folosite în alte scopuri mai utile pentru comunitate. Relativ la apărarea inculpatului conform căreia acele persoane care nu beneficiau de gratuități pentru transportul în comun erau la rândul lor obligate să refuze eliberarea abonamentelor, s-a reținut că aceste persoane sunt la rândul lor vinovate de faptul că au acceptat abonamentele distribuite de inculpat, accept care nu s-ar fi produs dacă inculpatul nu urmărea obținerea uni folos pentru sine, folos care putea fi prezent sau viitor; inculpatul a eliberat abonamentele gratuite persoanelor care nu erau îndreptățite, dar cu care se afla în relații de amiciție (martor G.), ori pentru persoane care nu ar fi avut nevoie de aceste documente având o situație materială bună. Cu privire la cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 acte materiale în 6 infracțiuni prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și din infracțiunea art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 6 acte materiale în 6 infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) C. pen., prima instanță a constatat că nu se poate aprecia că inculpatul a acționat sub impulsul unei noi rezoluții infracționale la începutul fiecărui an, că în fapt actele materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate sunt fapte de sine stătătoare, întrucât inculpatul prin toate acțiunile a intenționat să obțină avantaje materiale pentru sine, avantaje care puteau fi prezente său viitoare; nu au fost indicate de inculpat persoanele „nevoiașe” cărora li s-au înmânat abonamente de transport gratuite, interesul acestuia fiind de a obține beneficii pentru sine, dar și pentru altul; printre cei cărora li s-au eliberat astfel de abonamente inculpatul a amintit pe directorul R.A.T.B., echipa de handbal T., „12 abonamente lui M.V., 6 abonamente lui S.N.” (dosar urmărire penală). Inculpatul G.T. folosea abonamentele de călătorie drept „monedă de schimb” pentru a plăti diverse persoane care l-au ajutat în vreun fel (declarația martorului B.D., dosar urmărire penală, care a afirmat că nu a solicitat bani de la inculpat pentru activitățile prestate pentru acesta, ci a primit în schimb, fără a fi cerut, abonamente de călătorie). Prin urmare, inculpatul G.T. folosea abonamentele de călătorie pentru a-și achita diverse datorii sau a cultiva relații de amiciție, acțiunile sale având un caracter continuat. Numărul persoanelor înscrise în liste de către inculpat creștea de la an la an, acțiunile sale fiind un mijloc prin care acesta a săvârșit infracțiunea scop – înșelăciune. În procesul de individualizare judiciară a pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. S-a reținut că inculpatul a desfășurat o ampla activitate infracțională, derulată pe parcursul mai multor ani, intenția fiind aceea de a obține foloase pentru sine. Acțiunile sale s-au desfășurat de cele mai multe ori sub paravanul legii, precară din multe puncte de vedere, aspect ce a putut conduce la fraudarea sa. A fost avut în vedere numărul actelor materiale, modalitatea în care inculpatul a înțeles să-și atingă scopul, dar și faptul că realizează că nu a procedat în mod corect; nu este de neglijat patrimoniul lezat, dar și valoarea prejudiciului cauzat, părții civile fiindu-i cauzat un prejudiciu apreciabil, banii neputând fi folosiți în alte scopuri, mai utile. Inculpatul a avut o atitudine procesuală în mare parte sinceră, recunoscând modalitatea în care a acționat în vederea obținerii de abonamente gratuite; are un nivel de instrucție mediu – absolvent de liceu fără diploma de bacalaureat, a mai fost condamnat pentru infracțiuni de înșelăciune; este căsătorit și are un copil de care este foarte atașat, inculpatul fiind descris de anturaj ca fiind o persoană altruistă; aceste aspecte reies din referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov. Drept urmare, s-a apreciat că sunt incidente circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. c) și alin. (2) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepsei accesorii (art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen.), instanța a avut în vedere atât valorile sociale apărate de legea penală care au fost încălcate de inculpat, dar și împrejurarea că acesta nu este la prima faptă de înșelăciune; raportat la valorile morale încălcate, instanța a constatat că inculpatul nu este demn să dețină drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., că nu poate ocupa în continuare funcția pe care a deținut-o în momentul comiterii faptei; totodată, fiind comisă o infracțiune cu repercusiuni asupra patrimoniului, s-a constatat că ar fi imoral ca o astfel de persoană să se poată ocupa în calitate de tutore său curator de patrimoniul unei persoane. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Tribunalul a reținut că partea vătămată Municipiul Brașov, prin Primar, s-a constituit parte civilă cu sumele de bani constând în valoarea abonamentelor acordate în mod gratuit și utilizate de alte persoane decât cele îndreptățite, prejudiciu care se cifrează la suma de 234.960 lei. Partea civila a precizat că solicita obligarea inculpatului atât la plata prejudiciului efectiv creat, cât și la plata foloaselor nerealizate, sume actualizate potrivit indicelui de inflație. Raportat la actele dosarului, declarațiile inculpatului, ale martorilor care nu au beneficiat de abonamente gratuite, plângerea penală a părții vătămate însoțită de nota de constatare a Serviciului de audit intern, s-a constatat că prejudiciul efectiv cauzat părții civile este de 234.960,15 lei. Potrivit art. 998, 999 C. civ. inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor solicitate și dovedite de partea civilă în cuantum de 234.960,15 lei, instanța constatând vinovăția inculpatului și legătura de cauzalitate care există între prejudiciul creat și fapta inculpatului, suma urmând a fi actualizată potrivit indicelui de inflație la momentul plații, întrucât partea civilă are dreptul la repararea în întregime a prejudiciului cauzat. În ceea ce privește suma solicitată cu titlu de foloase nerealizate, s-a constatat că solicitarea părții civile nu poate fi primită; partea civilă a suferit o pagubă importantă care a condus la diminuarea cheltuielilor destinate, poate, altor lucrări. Acest aspect nu a fost însă dovedit de partea civilă, care nu a indicat din ce anume se compune suma cerută cu acest titlu. Acordarea de foloase nerealizate și, în același timp, actualizarea sumei potrivit indicelui de inflație presupune acordarea de două ori a acelorași pretenții. Așa fiind, suma solicitată cu titlu de foloase nerealizate de către partea civilă urmează a fi respinsă. Întrucât obiectele ridicate de la inculpat, dăruite acestuia de către martora G.V., nu interesează cauza au fost restituite inculpatului. Mașina de scris folosită de inculpat la comiterea infracțiunilor, marca O.I., s-a dispus a fi confiscată de la inculpat potrivit art. 118 C. pen. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul G.T. și partea civilă Municipiul Brașov, prin Primar. Apelantul inculpat G.T. a solicitat schimbarea încadrării juridice prin reținerea concursului de infracțiuni în loc de formă continuată, atât în cazul faptelor prevăzute de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale, cât și în cazul faptelor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), motivată prin aceea că nu există rezoluție infracțională unică, faptele fiind comise la intervale mari de timp, iar inculpatul nu cunoștea pentru cât timp va ocupa funcția în cadrul Asociației Revoluționarilor sau dacă anumite beneficii prevăzute de legile aplicabile vor fi acordate de stat acestei categorii de persoane în fiecare an; prin schimbarea încadrării juridice, inculpatul a solicitat înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., întrucât faptele reținute în sarcina sa nu au produs consecințe deosebit de grave, în acest sens fiind concluziile expertizei efectuate în cauză. Inculpatul a mai solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, având în vedere lipsa intenției directe sau indirecte de a înșela. În privința infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., apelantul a solicitat încetarea procesului penal având în vedere că, potrivit art. 122 și art. 124 C. pen., s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale. În subsidiar, apelantul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin reducerea acesteia, ca efect al circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță, precum și stabilirea unei modalități de executare neprivativă de libertate. A fost invocat probatoriul suplimentar administrat în apel, respectiv, declarațiile martorilor audiați și înscrisurile, din care rezultă conduita corespunzătoare în societate, faptul că a dat dovadă de altruism, că a inițiat și participat la acțiuni caritabile; s-a solicitat să fie avute în vedere și vârsta pe care o are, starea sa de sănătate și a soției, precum și faptul că are o minoră învârstă de 15 ani. Apelanta parte civilă Municipiul Brașov, prin Primar, a învederat că, deși în considerentele sentinței se reține că inculpatul este obligat la despăgubiri în cuantum de 234.960,15 lei, prin dispozitiv, inculpatul este obligat să plătească suma de 2.349.610 lei vechi. Apelanta a învederat că foloasele nerealizate, în sumă de 469.330,03 lei, reprezintă actualizarea contravalorii abonamentelor (234.960,15 lei noi) cu rata dobânzii de referință a B.N.R., publicată în M. Of. Cu ocazia soluționării cauzei în apel, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, fiind audiați martori propuși în circumstanțiere (P.I.P., B.G.); la solicitarea inculpatului, a fost efectuată o expertiză contabilă. Prin decizia penală nr. 42/AP din 9 martie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G.T. împotriva sentinței penale nr. 715/S din 27 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 4547/62/2007. A admis apelul formulat de partea civilă Municipiul Brașov, prin primar, împotriva aceleiași sentințe, pe care a desființat-o sub aspectul modului de soluționare a laturii civile și, rejudecând, a obligat pe inculpatul G.T., în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ., să plătească părții civile Municipiul Brașov, prin primar, despăgubiri civile în sumă de 234.960,15 lei noi, sumă ce urmează a fi actualizată cu valoarea dobânzii de referință a Băncii Naționale a României până la data plății efective. A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare și la 5880 lei cu titlu de onorariu de expert. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.T., solicitând admiterea acestuia astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând decizia penală atacată atât prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: În cauză a fost stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta. Astfel, materialul probator administrat în cauză a dovedit săvârșirea de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat, constând în următoarele: declarațiile inculpatului, coroborate cu declarațiile martorilor B.C., B.M., M.L., M.C., B.I., G.N., G.M., V.I., G.V., M.B., S.Z., M.I., B.D., S.G., P.I., G.M., I.A., Z.I., V.F., I.V., P.L., R.N., V.S., M.N., C.L., T.M., D.V., C.A., S.D., D.T.. M.S., G.M., C.O., A.I., P.G., N.D., N.V., M.C., P.I., procesele verbale de confruntare, procesele verbale de percheziții domiciliare. S-a reținut corect de către instanțele anterioare că faptele inculpatului G.T. de a completa în fals, cu datele unor persoane neîndreptățite, certificate de revoluționar și brevete de revoluționar, prin includerea pe listele publicate în M. Of., a unor persoane care au devenit, astfel, nelegal, revoluționari întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., respectiv participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 31 raportat la art. 289 C. pen. De asemenea, în raport de perioada în care au fost săvârșite aceste fapte (1997 - februarie 2000) și de dispozițiile art. 122 lit. d) C. pen., instanța de fond a constatat corect intervenită prescripția specială a răspunderii penale prevăzută de art. 124 C. pen. S-a mai reținut că inculpatul G.T., în perioada 1997 - 2003, a înscris pe listele întocmite pentru obținerea abonamentelor gratuite persoane care nu erau îndreptățite să primească aceste documente, apreciindu-se în mod corect că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind vorba de 6 acte materiale. Relativ la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) s-a reținut că inculpatul a folosit listele nereale susmenționate pentru a obține de la Municipiul Brașov abonamente gratuite pentru transportul în comun, în vederea obținerii unor foloase materiale imediate sau viitoare pentru sine și pentru alții, producând un prejudiciu de 240.558,45 lei. Un prim motiv de recurs formulat de inculpat vizează lipsa vinovăției sub forma intenției în comiterea infracțiunii de înșelăciune, solicitându-se achitarea pentru aceste fapte. Înalta Curte constată că această cerere este neîntemeiată, având în vedere modalitatea concretă în care inculpatul a acționat pentru a obține abonamentele gratuite de la autoritățile locale competente, de faptul că pe aceste liste au fost trecute numele unor persoane care nu locuiau în Brașov și nu-l cunoșteau pe inculpat și, prin urmare, nu solicitaseră eliberarea de abonamente gratuite sau erau chiar decedate, de faptul că abonamentele gratuite au fost folosite de inculpat pentru răsplătirea unor persoane care i-au prestat diverse servicii sau pentru a întreține relații de prietenie, toate aceste aspecte demonstrând că scopul urmărit a fost acela de a obține un folos material injust, pentru sine sau pentru altul. Nici solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice dată faptei de înșelăciune prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen. nu este întemeiată. Inculpatul susține că valoarea prejudiciului cauzat nu depășește suma de 200.000 lei, deși din raportul de expertiză întocmit în cauză, la solicitarea acestuia, rezultă că valoarea abonamentelor de călătorie distribuite de acesta, neîndreptățit, în perioada 1998-2003, este de 240.558,45 lei. Așa încât, încadrarea juridică corectă este aceea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., prejudiciul cauzat fiind de 240.558,45 lei. Referitor la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în câte șase infracțiuni distincte, Înalta Curte consideră următoarele: Din actele dosarului (vol. II urmărire penală) rezultă că în perioada 1998-2003 inculpatul G.T. a solicitat R.A.T.B. eliberarea abonamentelor de călătorie gratuită persoanelor menționate în listele anexate și a primit răspuns solicitărilor sale. Rezoluția infracțională unică sub imperiul căreia inculpatul a acționat și care caracterizează forma continuată a faptelor sale rezultă din modalitatea în care acesta a procedat pentru a intra în posesia abonamentelor gratuite, scopul asemănător în care le-a folosit și avantajele de care a beneficiat, dovedind intenția inculpatului de a obține avantaje materiale pentru sine sau pentru alții. Prin urmare, corect s-a apreciat ca nefondate criticile inculpatului privind încadrarea juridică în sensul că cele șase fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cât și cele șase fapte de înșelăciune reprezintă acte materiale ale infracțiunilor continuate prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de art. 215 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A mai solicitat recurentul inculpat să se constate încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât s-a împlinit prescripția specială, Înalta Curte apreciind, însă, că este neîntemeiată. Astfel, în cauza de față, termenul prescripției speciale pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. este de 7 ani și 6 luni, calculat de la data epuizării infracțiunii continuate, respectiv aprilie 2003, adică data ultimelor abonamente ridicate de inculpat, iar pentru a produce efectul prevăzut de art. 121 alin. (1) C. pen., termenul de prescripție trebuie să curgă continuu. Pe de altă parte, potrivit art. 128 alin. (1), (3) C. pen., cursul termenului prescripției este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal, prescripția reluându-și cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare. Or, inculpatul a invocat două excepții de neconstituționalitate, iar judecata cauzei a fost suspendată din data de 9 aprilie 2008 până la 9 octombrie 2008 și din 18 februarie 2009 până la 4 februarie 2010. Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 128 alin. (3) C. proc. pen., perioada în care cauza a fost suspendată a prelungit termenul de prescripție și, în raport de dispozițiile art. 122 alin. (3) ultima teză C. pen., prescripția specială se împlinea în martie 2012. În consecință, în mod corect s-a reținut că solicitarea inculpatului de constatare a prescripției este nelegală, așa fiind și la momentul judecării prezentului recurs. Referitor la ultimul motiv de recurs formulat de inculpat prin care solicită o nouă individualizare în sensul reducerii pedepsei și executării acesteia în regim neprivativ de libertate, Înalta Curte constată că este nefondat. În raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului, evidențiate și prin referatul de evaluare întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, situația familială a acestuia, inclusiv starea de sănătate, în cauză s-au respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se pedepse care, prin cuantum și ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen. De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 215 C. pen. și de art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966. În consecință, solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei și de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen. este nejustificată. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.T. împotriva deciziei penale nr. 42/AP din 09 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.