ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2964/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2964/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

de față;

În baza actelor

și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 88 din 7

martie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 289 C. pen., a fost

condamnat inculpatul D.A.A., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 288

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals

material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 242

alin. (1) și (3) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere de înscrisuri.

În baza art. 291

C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33

lit. a) C. pen.-34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului,

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71

C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de 24 de

ore de la 28 martie 2011 la 29 martie 2011.

În baza art. 81

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen

de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71

alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, a fost

suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 348

C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisului falsificat respectiv procesul-verbal

de contravenție.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de

900 RON cu titlul de cheltuieli judiciare (din care 300 RON reprezintă costul raportului

de expertiză criminalistică, 200 RON onorariu apărător oficiu la urmărirea penală

și restul alte cheltuieli).

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nr. 670/P/2010 din 13 iulie 2011, înregistrat

pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 1900/122/2011 din 20 iulie 2011, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului D.A.A., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 289 C. pen., art. 288 alin. (2) C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.,

art. 291 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu,

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de D.A.A., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen. (plângerea lui D.E. și D.L.), întrucât faptei îi lipsește

unul din elementele constitutive ale infracțiunii și pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen. (sesizarea I.P.J. Giurgiu), cu încheierea

Consiliului de Disciplină din 26 ianuarie 2011, întrucât această faptă nu există.

Prin actul de

sesizare a instanței, s-a reținut următoarea situație de fapt:

Ulterior datei

de 26 noiembrie 2010, inculpatul D.A.A., care își desfășura activitatea ca ajutor

șef post la Postul de Poliție Bulbucata, județul Giurgiu, în exercitarea atribuțiunilor

de serviciu, contrar dispozițiilor legale a anulat prin barare și aplicarea semnăturii

sale procesul-verbal de contravenție nr. X1 întocmit de agentul șef C.I. la data

de 26 noiembrie 2010 pe numele contravenientei M.C. (sancționată contravențional

cu suma de 200 RON pentru săvârșirea unei contravenții la Legea nr. 61/1991) după

care a întocmit, personal, procesul-verbal de contravenție nr. X2, dar în numele

agentului șef C.I., prin care contravenienta M.C., pentru săvârșirea aceleiași contravenții,

a fost sancționată cu avertisment. Pentru că agentul șef C.I. a refuzat să semneze

acest proces-verbal, inculpatul a distrus originalul și cele două copii ale procesului-verbal

cu seria mai sus menționată și, în numele său, a întocmit aceleiași contraveniente

și pentru săvârșirea aceleiași contravenții, procesul-verbal de contravenție

nr. X3. Pe acest proces-verbal a contrafăcut semnătura lui M.C. de la rubrica „Contravenient”

și de la rubrica „Am primit un exemplar”.

În realizarea

aceleiași rezoluțiuni infracționale, prin folosirea unei paste corectoare și prin

reproducere frauduloasă, a contrafăcut scrisul existent în registrul de contravenții

în care era înregistrat de către agentul șef C.I. procesul-verbal de contravenție

cu nr. X1 și a înregistrat procesul-verbal de contravenție nr. X3.

În urma cercetărilor

efectuate în cauză, s-a stabilit următoarea situație de fapt:

Inculpatul D.A.A.,

cu gradul profesional de agent de poliție, lucra ca ajutor șef post la Postul de

Poliție Bulbucata din anul 2009. În anul 2010, fostul șef al Postului de Poliție,

agentul șef M.A. s-a pensionat și cu această ocazie a predat inventarul postului,

inculpatului, motiv pentru care acesta s-a „autoîmputernicit” ca șef al Postului

de Poliție Bulbucata.

În vara anului

2010, la Post Poliție Bulbucata, tot ca ajutor șef post a fost repartizat și martorul

C.I., agent șef de poliție.

La data de 23

noiembrie 2010, martorul M.I. a sesizat verbal lucrătorii postului de poliție că

în acea zi, numita M.C., aflată sub influența băuturilor alcoolice, în public, i-a

adresat mai multe injurii și expresii jignitoare, solicitând ca față de aceasta

să se ia măsuri legale. La 26 noiembrie 2010, M.C. s-a prezentat la Postul de Poliție

B., unde se aflau atât inculpatul, cât și martorul C.I. Cu această ocazie, agentul

șef C.I. a luat măsuri de sancționare contravențională a acesteia conform art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată și republicată, stabilind o amendă

de 200 RON. Contravenienta nu a făcut obiecțiuni, a semnat procesul-verbal de contravenție

atât la rubrica „Contravenient” cât și la rubrica de „Primire a copiei procesului-verbal”.

În toată această perioadă inculpatul a fost prezent în sediul Postului de Poliție,

ba mai mult, C.I. l-a consultat cu privire la măsura pe care urma să o ia față de

M.C.

În registrul pentru

evidența proceselor-verbale de contravenție, înființat la nivelul Postului de Poliție

Bulbucata, martorul C.I. a efectuat și mențiunile corespunzătoare rubricilor: data

și numărul de înregistrare, data și numărul procesului-verbal de constatare, numele,

prenumele și domiciliul contravenientei, încadrare legală, data constatării contravenției,

agentul constatator și cuantumul amenzii aplicate. Originalul acestui proces-verbal

și o copie au rămas în acest registru, urmând ca la expirarea termenului în care

trebuia achitată amenda, să se întreprindă măsuri de executare silită.

După două zile,

martorul M.I. l-a contactat pe inculpat interesându-se dacă s-a luat vreo măsură

față de M.C. ca urmare a sesizării sale, iar acesta i-a răspuns că „a sancționat-o

C.I. cu 200 RON”.

La sfârșitul lunii

noiembrie 2010, la domiciliul martorului I.P. inculpatul a întâlnit-o pe M.C. și

aceasta i-a comunicat că nu are bani să plătească amenda. Inculpatul D.A.A. s-a

exprimat „lasă că o rezolv eu” și i-a cerut să-i aducă copia procesului-verbal de

contravenție, lucru care s-a și întâmplat.

La sediul postului

de poliție, inculpatul i-a cerut martorului C.I. carnetul său cu procese-verbale

de contravenție motivând că el a verificat în teren și că situația nu stă așa cum

a relatat-o M.I. Inculpatul a barat originalul și copiile procesului-verbal de contravenție

nr. X1, a scris cuvântul „Anulat” și și-a aplicat propria semnătură. Personal, a

completat următorul exemplar al procesului-verbal de contravenție cu nr. X2, cu

date identice procesului-verbal de contravenție nr. X1, cu excepția faptului că

de această dată, M.C. a fost sancționată cu „Avertisment”. La rubrica destinată

„Agentului constatator" a menționat tot numele lui C.I. și i-a cerut acestuia

să semneze acest proces-verbal de contravenție. Martorul C.I. a refuzat să semneze

procesul-verbal, motiv pentru care inculpatul a încercat folosind o pastă corectoare

să radieze numele martorului și să-și înscrie propriul nume, însă nu a reușit,falsul

fiind prea grosolan,astfel că a rupt exemplarul original și cele două copii ale

procesului-verbal de contravenție nr. X2. lmediat, folosind carnetul său de procese-verbale

de contravenție, a întocmit un alt proces-verbal de contravenție cu nr. X3 în care,

la „Agent constatator” a menționat numele său, la „Data constatării contravenției”

a menționat tot 26 noiembrie 2010, iar la rubrica corespunzătoare săvârșirii contravenției

a menționat aceleași aspecte, respectiv că, la data de 23 noiembrie 2010, contravenienta

a adresat injurii și expresii jignitoare numitului M.I. La rubrica destinată stabilirii

cuantumului contravenției a menționat că M.C. a fost sancționată cu avertisment.

În același timp, a contrafăcut semnătura lui M.C. de la rubricile „Contravenient”

și „Am primit copia procesului-verbal”.

În registrul de

evidență al contravențiilor, la rubricile destinate seriei și numărului procesului-verbal

de contravenție numele agentului constatator și celei de stabilire a sancțiunii,

a radiat înregistrările efectuate de agent șef C.I. și a menționat seria și numărul

procesului-verbal de contravenție, respectiv nr. X3 numele său, iar în loc de 200

RON, a menționat cuvântul „Avertisment”, fără a mai modifica înregistrările efectuate

la celelalte rubrici de către C.I., respectiv, cele privind numele, prenumele și

domiciliul contravenientului, încadrarea legală a contravenției și data constatării

contravenției.

În cauză s-a dispus

și s-a efectuat o expertiză criminalistică de natură grafică.

S-a arătat că,

potrivit art. 9 din Legea nr. 61/1991, modificată și republicată, numai instanța

de judecată putea dispune anularea unui proces-verbal de contravenție în urma plângerii

formulate de către contravenient.

Cercetările în

prezenta cauză au fost declanșate în urma raportului întocmit de agent șef C.I.

și a proceselor de sesizare din oficiu a I.P.J. Giurgiu, cercetări preliminare care

au făcut obiectul Dosarului nr. 197/P/2011.

În luna decembrie

2010, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu s-a mai înregistrat plângerea

formulată de D.E. și D.L. față de D.A.A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu, în legătură cu modul de soluționare a unei plângeri formulate de către

aceștia față de I.P., cercetări ce au făcut obiectul Dosarului nr. 670/P/2010.

De asemenea, sub

nr. 467/P/2011, s-a înregistrat dosarul privind sesizarea formulată de I.P.J. Giurgiu

față de D.A.A., cu aspecte rezultate în urma cercetării disciplinare a acestuia

finalizată prin încheierea Consiliului de Disciplină din 26 ianuarie 2011, rezultând

indicii că inculpatul a sustras și distrus înscrisuri (declarații martori), urmare

a afirmațiilor făcute de aceștia care s-au dovedit, în final, că sunt nesincere.

Pentru a justifica propria incompetență profesională în soluționarea unei cauze

penale (așa cum a constatat și Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale)

a declarat în fața comisiei de disciplină că în dosarul penal ce a avut ca obiect

plângerea lui D.E. a audiat mai multe persoane dar, ulterior, la „sugestia” martorului

C.M.G. de la Poliția Oraș Mihăilești le-ar fi distrus și nu Ie-a atașat la dosarul

cauzei. Acest aspect a fost negat de martorul mai sus menționat și chiar de martorii

M.I. și R.I. care au declarat că au fost audiați de inculpat abia după ce dosarul

a fost restituit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale.

Ca urmare, pentru

infracțiunea de abuz în serviciu prevăzut de art. 246 C. pen. în legătură cu plângerea

lui D.E., precum și pentru infracțiunea de distrugere de înscrisuri în legătură

cu aspectele reieșite din cercetarea disciplinară, prevăzută de art. 242 alin.

(1) C. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Această situație

de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: adrese de sesizare

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu; procese-verbale de constatare a săvârșirii

faptelor; raport de expertiză criminalistică din 2011; proces-verbal de contravenție

(original și două copii nr. X1); proces-verbal de contravenție (original și două

copii nr. X3); declarații învinuit/inculpat D.A.A.; fișă de personal inculpat; încheierea

Consiliului de Disciplină a I.P.J. Giurgiu din 9 februarie 2011 și documente întocmite

cu această ocazie; încheierea Consiliului de Disciplină a I.P.J. Giurgiu din 26

ianuarie 2011 și documente întocmite cu această ocazie; proces-verbal de confruntare

între inculpat și martor C.I.; declarații martor C.I.; declarație martor M.C.; declarații

martor M.I.; declarație martor R.I.; declarație martor C.M.G.; declarație martor

I.P.; declarație martor I.C.; plângere D.E. și D.L.; declarație martor D.E.; registrul

pentru evidența proceselor-verbale de contravenție întocmit la nivelul Postului

de Poliție Bulbucata.

În cursul urmăririi

penale,după ce i s-au adus la cunoștință învinuirea și drepturile procesual-penale,

inculpatul D.A.A. a susținut că la sfârșitul lunii noiembrie 2010 M.C. i-a comunicat

că agentul șef a sancționat-o contravențional cu suma de 200 RON pentru că i-ar

fi adus injurii lui M.I. și că, din proprie inițiativă (deși a afirmat că are cunoștință

de organul judiciar îndrituit să soluționeze o plângere împotriva unui proces-verbal

de contravenție) a efectuat verificări. A menționat că a luat declarații unor persoane

și a întocmit și un proces-verbal, documente pe care nu Ie-a prezentat și nici nu

au fost găsite ulterior în incinta postului de poliție. A recunoscut că, în adevăr,

a anulat prin barare și și-a aplicat semnătura sa pe exemplarul original și copiile

procesului-verbal de contravenție întocmit de agentul șef C.I., după care, a întocmit

un nou proces-verbal pentru aceeași contravenție săvârșită de M.C. prin care a sancționat-o

pe aceasta cu avertisment. A negat că ar fi contrafăcut semnătura lui M.C. de pe

procesul-verbal de contravenție întocmit de el și faptul că ar fi distrus un alt

proces-verbal de contravenție, respectiv cel cu nr. X2 pe care-l întocmise în numele

agentului șef C.I.

Audiat, în instanță

cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul D.A.A., a declarat

că, la Postul de Poliție Bulbucata s-a prezentat, în anul 2010, numitul M.I. care

a reclamant faptul că a fost înjurat de numita M.C. M.I. a discutat cu C.I., colegul

său de serviciu fără ca plângerea sa să fie consemnată în scris. Atunci când M.I.

a venit la postul de poliție inculpatul se afla pe teren, iar la revenirea sa în

post, colegul său C.I. i-a relatat cele anterior expuse și de asemenea i-a mai spus

că a amendat-o pe M.C. Pentru că a constat că în registrul de petiții nu era înscrisă

plângerea numitului M.I. I-a întrebat pe colegul său C.I. cum a dat amenda. După

aceea s-a deplasat în teren, în zona unde locuiau M.U. și M. care erau vecini.Acolo

mai întâi a luat legătura cu vecinii după care a stat de vorbă cu M.C. apoi cu M.I.

În urma investigațiilor întreprinse a constat că învinuirea adusă de M.I. lui M.C.

nu era adevărată, cei doi pur și simplu au ridicat tonul în discuția pe care au

purtat-o. A mai arătat că, nu a încheiat la fața locului un proces-verbal de verificare,

după care, separat, inculpatul și M.C. au revenit la Postul de Poliție Bulbucata

unde aceasta din urmă a dat o declarație. A mai precizat că numita M.C. care este

femeie în vârstă i-a spus despre situația materială precară în care se afla. Deși

nu avea competența să facă acest lucru, inculpatul a anulat procesul verbal prin

care numita M.C. fusese anterior amendată de colegul său C.I. A luat exemplarele

procesului-verbal pe care l-a anulat din registrul pe care îl ținea. Inculpatul

a mai precizat: „Eu știu cu certitudine că am anulat cele două exemplare care se

aflau la registru dar nu îmi amintesc dacă am procedat astfel și cu exemplarul de

la contravenientă. După aceasta eu i-am întocmit numitei M.C., un alt

proces-verbal prin care am sancționat-o cu avertisment”. A susținut că acest

proces-verbal a fost semnat de contravenientă și era din carnetul de

procese-verbale pe care îl deținea. La sfârșitul lunii ianuarie 2011, atunci când

a venit în inspecție „domnul C.” a constatat lipsa a trei procese-verbale din carnetul

colegului său C.I. C.I. a făcut raport cu privire la lipsa celor trei procese-verbal

astfel cum s-a solicitat de inspectorul C. Lipsa celor trei exemplare ale procesului-verbal

a fost constatată prin examinarea evidențelor care erau ținute la post.

A susținut că

nu a întocmit în legătură cu cele relatate vreun alt proces-verbal în numele lui

C.I. și că nu a făcut nici un fel de mențiune în registrul de contravenții la poziția

deschisă ca urmare întocmirii a procesului verbal de amendare a numitei M.C. de

către colegul său C.I.,după ce el însuși a întocmit un proces-verbal pe numele lui

M.C. prin care i-a aplicat un avertisment. În final, a declarat că regretă faptul

că a procedat la anularea procesului verbal întocmit de colegul său.

În cursul cercetării

judecătorești,inculpatul D.A.A. a declarat că nu se afla la sediul Postului de poliție

când s-a prezentat martorul M.I., dar știe că acesta a reclamat verbal fără să depună

plângere și fără să dea declarație, pe martora M.C., susținând că aceasta i-a adresa

injurii și a ridicat tonul la el. Plângerea nu a fost înregistrată în registru de

C.I. care nici nu i-a luat declarație lui M.I. Despre reclamația făcută de martorul

M.I., i-a relatat a doua zi colegul său C.I. Totodată acesta i-a spus că sancționat-o

pe M.C. cu suma de 200 RON fără să facă verificările și investigațiile necesare.

Martora M.C. a venit la inculpat și s-a plâns că a fost sancționată. Inculpatul

a mers pe teren a făcut investigații și a întocmit un proces-verbal de verificare

la fața locului, susținând că i-a spus colegului său C.I. ce verificări a făcut

și l-a întrebat de ce a sancționat-o pe M.C. în condițiile în care el a constatat

altceva decât ce constatase el în procesul verbal. „A anulat” procesul-verbal de

contravenție întocmit de C.I. împotriva contravenientei M.C., a întocmit un nou

proces-verbal din carnetul său de procese-verbale și a stabilit ca sancțiune pentru

M.C. „avertisment” în locul sancțiunii de 200 RON aplicată anterior de C.I. A mai

susținut că, procesul-verbal prin care a sancționat-o cu avertisment a fost semnat

și contravenienta M.C. A mai precizat că procesul-verbal de contravenție întocmit

de C.I. a fost întocmit pe formular din carnetul de procese-verbale pe care C.I.

îl avea de la Clejani. A mai susținut că, i-a dat avertisment lui M.C. întrucât

aceasta și M.I. s-au certat ridicând tonul unul la altul fără să-și adreseze injurii

și a întocmit acest proces-verbal pe un formular din carnetul său de

procese-verbale și nu a distrus nici un proces-verbal.

În cursul urmăririi

penale, martora M.C. a declarat că a semnat fără obiecțiuni,procesul-verbal de contravenție

întocmit de agentul șef C.I. prin, care a fost sancționată cu 200 RON, dar că nu

a semnat procesul-verbal de contravenție întocmit de inculpat prin care aceasta

a fost sancționată doar cu avertisment.

În cursul cercetării

judecătorești, martora M.C. a declarat că s-a întâlnit cu un consătean pe drum,

pe nume M.I. care i-a vorbit urât și la rândul său i-a vorbit urât. După aproximativ

3 zile a mers la Postul de poliție din comună să reclame lipsa unor obiecte care

i-au dispărut din casă, iar polițistul C.I. i-a reproșat că se ceartă cu lumea pe

stradă și ea vine să reclame. Cu această ocazie polițistul C.I. i-a întocmit

proces-verbal și a sancționat-o cu suma de 200 RON noi, respectiv 2.000.000 ROL

pentru că i-a adresat numitului M.I. injurii și expresii jignitoare. A semnat procesul-verbal

de contravenție, fără obiecțiuni. l s-a înmânat un exemplar al procesului-verbal

de contravenție, iar două au rămas la postul de poliție. După aproximativ 3 zile

a mers la agentul D.A.A. spunându-i să-i anuleze această sancțiune întrucât nu are

de unde plăti amenda. Agentul D.A.A. i-a dat o altă sancțiune spunându-i că dacă

se mai întâmplă o s-o amendeze mai mult. Acesta i-a cerut copia procesului-verbal

care o primise de la C.I. și i-a dat un alt exemplar după un alt proces-verbal în

care sancțiunea era avertismentul, după ce, în prealabil, i-a luat o declarație

despre cele întâmplate între martoră și martorul M.I. Martora a mai precizat că

nu a semnat procesul-verbal întocmit de agentul D.A.A. prin care a fost sancționată

cu avertisment.

Audiat, în cursul

cercetării judecătorești, martorul C.I., a declarat că în ziua de 23 noiembrie 2011

în timp ce se afla la postul de polițe s-a prezentat M.I. din comuna Bulbucata care

a reclamat, verbal,că numita M.C. i-a adresa injurii,expresii și cuvinte jignitoare.

După câteva zile de la momentul reclamației a venit la Postul de Poliție M.C. împreună

cu concubinul ei I.C., fiind chemați de către martor pentru a le aduce la cunoștință

cele sesizate de numitul M.I. După ce i-a relatat cele sesizate de M.I., M.C. a

recunoscut că i-a adus injurii și martorul a întocmit proces-verbal de constatare

a contravenției pe numele M.C., prin care a sancționat-o cu suma de 200 RON amendă

contravențională, aceasta semnând procesul verbal. l-a înmânat acesteia o copie

de pe procesul verbal de contravenție. Acest proces-verbal prin care a sancționat-o

pe M.C. a fost înregistrat în registrul de procese-verbale de contravenție. A pus

în fișetul metalic exemplarul 1 al procesului-verbal, care trebuia să-l înainteze

la Poliția oraș Mihăilești în vederea executării în cazul în care nu se plătea amenda

și copia nr. 2 a procesului-verbal. După câteva zile, colegul său agent D.A.A. i-a

spus că a verificat situația de fapt și că lucrurile nu stau chiar așa cum Ie-a

stabilit martorul. Acesta i-a cerut martorului să anuleze procesul-verbal de contravenție

încheiat pe numele numitei M.C., lucru pe care acesta a refuzat să-l facă. Văzând

că martorul refuză să anuleze procesul-verbal D.A.A. a luat procesul-verbal, respectiv

originalul și copia nr. 2 și l-a anulat, prin barare cu linii oblice în X, a scris

de asemenea pe procesul-verbal mențiunea anulat. A întocmit un alt

proces-verbal pe carnetul martorului de procese-verbale menționând la agent constatator

numele martorului, contravenient M.C. stabilind ca sancțiune avertisment în locul

amenzii de 200 RON și i-a cerut martorului să semneze procesul-verbal la rubrica

agent constatator. Agentul D.A.A. văzând că martorul refuză să semneze procesul-verbal

a vrut să treacă numele lui la rubrica „agent constatator”. În acest sens, a încercat

să radieze numele martorului cu pastă corectoare, dar nu a reușit pe deplin întrucât

era evidentă modificarea, astfel că l-a anulat și pe acesta și a completat un al

treilea un proces-verbal din carnetul său de procese-verbale. Acest al treilea

proces-verbal a fost încheiat tot pe numele M.C. și a stabilit ca sancțiune „avertisment”.

De asemenea D.A.A. făcut corecturi și în registrul de evidență a proceselor-verbale

în sensul că a radiat seria și nr. procesului-verbal întocmit de martor și a trecut

numărul și seria procesului-verbal pe care l-a întocmit el, respectiv al doilea

proces-verbal întocmit de el și de asemenea a făcut modificările necesare la rubrica

sancțiune înlocuind suma amenzii de 200 RON cu avertisment. Celelalte mențiuni efectuate

de martor în registrul proceselor-verbale au rămas așa cum Ie-a trecut acesta.

Audiat, în cursul

cercetării judecătorești, martorul M.I. a declarat că atunci când a mers la Postul

de Poliție și a reclamant faptul că M.C. l-a înjurat, aceasta obișnuind să consume

des băuturi alcoolice și fiind în stare de ebrietate, la Postul de Poliție Bulbucata

erau ambii polițiști respectiv C.I. și D.A.A. Când a relatat ce i s-a întâmplat,

respectiv injuriile aduse de M.C. ambii polițiști au auzit cele relatate de martor.

Polițistul C.I. i-a spus că o va chema pe M.C. și o va amenda, de față fiind și

polițistul D.A.A.

Audiat în cursul

cercetării judecătorești, martorul I.P. a declarat că,despre incidentul dintre M.U.

și Mășătescu a aflat din relatările soției sale și din relatările lui M.C. Aceasta

i-a spus că M.I. a venit la domiciliul concubinului ei și acolo s-au certat și înjurat

reciproc.

În instanță, inculpatul

D.A.A. a solicitat efectuarea unei noi expertize grafoscopice de către un institut

independent, probă admisă prin încheierea de ședință din 5 octombrie 2011.

În ședința publică

din 16 noiembrie 2011, s-au luat scripte de comparație inculpatului și martorei

M.C. din pozițiile, stând pe scaun și stând în picioare.

Având în vedere

că inculpatul nu a achitat taxa de expertiză grafoscopică și nici nu a depus alte

scripte de comparație, prin încheierea din 22 februarie 2012, inculpatul a fost

decăzut din proba cu expertiză grafoscopică.

Analizând întreg

probatoriu administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești,

Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La sfârșitul lunii

noiembrie 2010, inculpatul D.A.A., care își desfășura activitatea ca ajutor șef

post la Postul de Poliție Bulbucata, județul Giurgiu, în exercitarea atribuțiunilor

de serviciu, contrar dispozițiilor legale a anulat prin barare și aplicarea semnăturii

sale procesul-verbal de contravenție întocmit de agentul șef C.I. la data de 26

noiembrie 2010 pe numele contravenientei M.C. (sancționată contravențional cu suma

de 200 RON pentru săvârșirea unei contravenții la Legea nr. 61/1991) după care a

întocmit, personal, procesul-verbal de contravenție nr. X2, dar în numele agentului

șef C.I., prin care contravenienta M.C., pentru săvârșirea aceleiași contravenții,

a fost sancționată cu „Avertisment”. Pentru că agentul șef C.I. a refuzat să semneze

acest proces-verbal, inculpatul a distrus originalul și cele două copii ale procesului-verbal

cu seria mai sus menționată și, în numele său, a întocmit aceleiași contraveniente

și pentru săvârșirea aceleiași contravenții, procesul-verbal de contravenție

nr. X3. Pe acest proces-verbal a contrafăcut semnătura lui M.C. de la rubrica „Contravenient”

și de la rubrica „Am primit un exemplar”.

În realizarea

aceleiași rezoluțiuni infracționale, prin folosirea unei paste corectoare și prin

reproducere frauduloasă, a contrafăcut scrisul existent în registrul de contravenții

în care era înregistrat de către agentul șef C.I. procesul-verbal de contravenție

nr. X1 și a înregistrat procesul-verbal de contravenție nr. X3.

Deși a pretins

că nu a semnat procesul verbal la rubrica „Am primit copia procesului-verbal și

înștiințarea de plată” prin care a aplicat sancțiunea avertisment, martora M.C.,

în declarațiile date în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești

l-a contrazis susținând că ea nu a semnat procesul-verbal.

Situația de fapt,

astfel cum a fost descrisă a fost confirmată și de declarațiile martorului C.I.,

agent șef de poliție la același Post de Poliție.

Raportul de expertiză

criminalistică de natură grafică, efectuat în cursul urmăririi penale a concluzionat

următoarele:

- semnătura de

la rubrica „Am luat la cunoștință-Contravenient”, de pe procesul-verbal de contravenție

nr. X3 a fost executată de D.A.A. (este vorba de procesul-verbal de contravenție

întocmit de către inculpat de pe carnetul de procese-verbal ce-i era repartizat);

- semnătura de

la rubrica „Am primit copia procesului-verbal și înștiințarea de plată” de pe procesul-verbal

de contravenție nr. X3 au fost executate de D.A.A.;

- semnăturile

de la rubricile „Am luat la cunoștință și Am primit copia procesului-verbal și înștiințarea

de plată” de pe procesul-verbal de contravenție nr. X1 au fost probabil executate

de M.C. (este vorba de procesul-verbal de contravenție întocmit de agentul șef de

poliție C.I.);

Judecătorul fondului

a conchis că în drept, fapta inculpatului D.A.A., agent de poliție care, în exercitarea

atribuțiuni lor de serviciu și în contradicție totală cu dispozițiile legale de

a menționa în fals date nereale cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție

nr. X3, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual,

prevăzută și pedepsită de art. 289 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului

D.A.A., de a contraface semnăturile contravenientei M.C. de pe procesul-verbal de

contravenție cu seria mai sus menționată, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de

art. 288 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași

inculpat, aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu și în realizarea aceleiași

rezoluțiuni infracționale de a anula procesul-verbal de contravenție cu nr. X1 și

totodată de a efectua modificări prin radiere și înserarea altor date în registrul

de evidență a proceselor-verbale de contravenție, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită

de art. 288 alin. (2) C. pen.

Inculpatul.în

realizarea aceleiași rezoluțiuni infracționale a săvârșit trei acte materiale a

infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută și pedepsită de

art. 288 alin. (2) C. pen. astfel că, au fost reținute și dispozițiile art. 41

alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului,

de a încredința spre folosire contravenientei M.C. un înscris falsificat, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prevăzută și pedepsită de

art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului,

de a distruge procesul-verbal de contravenție nr. X2, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de distrugere în înscrisuri, prevăzută și pedepsită de art. 242

alin. (1) și (3) C. pen.

Constatând că

în cauză a fost dovedită vinovăția inculpatului, în baza acestor texte de lege,

instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoare.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut

în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., text de lege care înscrie criteriile generale

de individualizare și prevede că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama

de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, s-a

avut în vedere că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, este căsătorit,

are doi copii minori, anterior a avut o bună comportare în familie și societate,

iar cât a funcționat la Postul de Poliție Bulbucata a avut o bună colaborare cu

conducerea școlii din localitate, acționând eficient pentru prevenirea și combaterea

infracționalității juvenile, aspecte ce au rezultat din caracterizările întocmite

de conducerea școlii generale din comuna Bulbucata și Primăria comunei Răsuceni.

În cauză, s-a

făcut aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.-34 lit. b) C. pen. și au fost contopite

pedepsele aplicate inculpatului, urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni

închisoare.

Tribunalul a apreciat

că o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare este aptă să asigure rolul pedepsei

așa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.

Prin ordonanța

nr. 670/P/2010 din 28 martie 2011, s-a dispus reținerea învinuitului D.A.A. pe o

perioadă de 24 de ore.

Prin încheierea

nr. 2/UP din 20 martie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 917/122/2011, Tribunalul Giurgiu

a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Giurgiu și a dispus luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara,

de la data de 29 martie 2011 până la data de 26 aprilie 2011.

În consecință,

în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii

de 24 de ore de la 28 martie 2011 la 29 martie 2011.

Referitor la modalitatea

de executare, instanța fondului a apreciat că sunt întrunite cumulativ condițiile

impuse de art. 81 C. pen., întrucât inculpatul nu a mai fost condamnat anterior,

a avut o atitudine relativ sinceră de recunoaștere a faptei aspecte ce au condus

la concluzia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat

și chiar fără executarea pedepsei, acesta nu va mai comite și alte fapte penale,

astfel că, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.A.A., pe durata termenului

de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit în condițiile art. 82 C. pen. și s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 348

C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisului falsificat respectiv procesul-verbal

de contravenție nr. X3.

Împotriva acestei

sentințe,în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu,

criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare

a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului D.A.A.

Analizând sentința

atacată, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum

și a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea a constatat că apelul formulat

de Parchet este fondat, pentru considerentele expuse în continuare:

Potrivit art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile

generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul

de pericol social al faptei săvârșite de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

A reieșit așadar,

că, pentru a-și îndeplini funcțiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul

naturii și duratei, atât gravității faptei cât și potențialului de pericol social

pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, precum și aptitudinii

acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei, al cărei cuantum și modalitate

de executare trebuie să reflecte pe deplin cele două coordonate amintite mai sus.

Raportat la speța

dedusă acestei judecăți, Curtea a apreciat că gradul de pericol social al faptei

săvârșite de inculpatul D.A.A. derivă nu numai din conținutul concret al acesteia

ci și din evaluarea tuturor împrejurărilor care a însoțit-o și care, deși exterioare

conținutului concret al infracțiunii, sunt de natură să o particularizeze și să-i

imprime și un anumit grad de pericol social concret, care, de asemenea, trebuie

să se oglindească în modul de individualizare a sancțiunii penale.

În sarcina inculpatului

D.A.A. s-au reținut, pe bază de probe indubitabile, săvârșirea unui număr de patru

infracțiuni, respectiv: fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale în

formă continuată, uz de fals și distrugere de înscrisuri, toate aceste infracțiuni

fiind în concurs.

Stabilirea unei

pedepse minime pentru fiecare dintre aceste infracțiuni în condițiile în care acestea

sunt în concurs, iar infracțiunea prevăzută de art. 288 este săvârșită în forma

agravată și în formă continuată, s-a apreciat că nu este justificată, cu atât mai

mult cu cât, se presupune că, un agent de poliție, reprezentând autoritatea statului

constituie, implicit, garanția respectării legii; astfel, prin consecvența cu care

a atins scopul inițial, acela de a anula un înscris ce producea consecințe juridice,

acoperind vina contravenientei, inculpatul, investit cu autoritatea statului de

a aplica întocmai dispozițiile legale a nesocotit legea dovedind dispreț total față

de normele legale, pentru a căror respectare era obligat să acționeze și să vegheze

în virtutea profesiei pe care o exercita.

Instanța de apel

a menționat că, nu, în ultimul rând, la stabilirea sancțiunii, instanța de fond

trebuia să analizeze și conduita procesuală a inculpatului care, pe parcursul cercetărilor,

a manifestat o atitudine necorespunzătoare, sfidând ideea de justiție.

În acest context,

s-a relevat faptul că,la data de 23 februarie 2011, după ce i-a fost adusă la cunoștință

învinuirea și celelalte drepturi procesual-penale, inculpatul D.A.A. a solicitat

să i se acorde un termen în vederea audierii sale; această cerere i-a fost acceptată,

dar nu s-a prezentatjar la data fixată, respectiv la 3 martie 2011, fiind citat

prin conducerea I.P.J. Giurgiu, acesta a arătat: „voi da declarație în prezența

unui avocat din București pe care l-am angajat și a cărui identitate nu vreau s-o

dezvălui, (...) urmând ca săptămâna viitoare avocatul să contacteze procurorul de

caz.”

Cu toate acestea,

nu s-a prezentat nici la citațiile ulterioare, fiind necesară aducerea sa la Parchet

cu mandat.

Aspectele invederate

anterior au legitimat instanța de control judiciar să procedeze la o nouă individualizare

a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului D.A.A., în sensul majorării acesteia,

pentru ca finalitatea urmărită prin aplicarea unei sancțiuni penale să se îndeplinească.

Drept urmare,

în temeiul art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva sentinței penale nr. 88

din 7 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, pe care a desființat-o în parte

și, în fond, rejudecând:

A sporit pedeapsa

cea mai grea de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, cu 6 luni, în final, aplicând

inculpatului pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare.

În baza art. 81

C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

încercare de 3 ani stabilit în condițiile art. 82 C. pen., menținând celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate și a făcut aplicarea dispozițiilor art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul D.A.A. care a criticat decizia recurată prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii

instanței de fond.

Examinând recursul

declarat prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte reține că recursul

este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu privire la

unica critică vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reține că în speța

de față, instanța de fond a efectuat o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale

prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în

concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de circumstanțele personale ale

acestuia, ceea ce a determinat aplicarea unor pedepse juste și corecte, atât sub

aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punctul de vedere al

nevoii de reeducare a inculpatului.

Așadar, pedepsele

aplicate în cauză de către instanța de fond, reflectă o justă și completă valorificare

a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul

acestora, fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta

este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

Înalta Curte adaugă

aspectelor analizate și reținute de instanța de fond, evidențiate anterior de către

prima instanța pe aspectul individualizării pedepsei, împrejurarea că pericolul

pentru ordinea publică, în prezenta cauză, este dat întradevăr de natura și gravitatea

infracțiunilor săvârșite de inculpat, de modalitatea în care a acționat acesta,

însă instanța de recurs reține că, durata desfășurării activității infracționale

este relativ redusă (23 noiembrie 2010-26 noiembrie 2010), inculpatul nu a săvârșit

în mod repetat astfel de infracțiuni, iar scopul pentru care Ie-a săvârșit a fost

determinat de situația financiară precară a contravenientei.

Circumstanțele

personale referitoare la situația familială, conduita bună avută anterior săvârșirii

faptei, cu accent pe vârstă inculpatului, pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea

că a avut atitudine procesuală corectă, de recunoaștere, că s-a prezentat în fața

instanței de recurs la fiecare termen și are mijloace oneste de trai sunt suficiente

pentru a conduce la necesitatea menținerii cuantumului pedepselor stabilite de instanța

de fond.

Așadar Înalta

Curte reține că cuantumul pedepselor stabilite de instanța de fond sunt apte să

atingă scopul preventiv și educativ al sancțiunii și se impune menținerea acestora.

Față de aceste

considerente Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de inculpatul D.A.A. împotriva deciziei penale

nr. 36 din 14 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția l penală.

Va casa decizia

recurată și va menține sentința penală nr. 88 din 7 martie 2012, pronunțată de Tribunalul

Giurgiu în Dosarul nr. 1900/122/2011.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpatul D.A.A. A., vor rămâne

în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul D.A.A. A. împotriva deciziei penale nr. 36 din 14 februarie

2013 a Curții de Apel București, secția l penală.

Casează decizia

recurată și menține sentința penală nr. 88 din 7 martie 2012, pronunțată de Tribunalul

Giurgiu în Dosarul nr. 1900/122/2011.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate

cu soluționarea recursului declarat de inculpatul D.A.A., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

2 octombrie 2013.