ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4516/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4516/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galați prin sentința

penală nr. 476 din 6 octombrie 2003, a condamnat pe inculpatul Ș.I., la

pedeapsa de 11 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 4

ani de la executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu

începere de la 20 martie 2002 la zi.

Pe latură civilă a cauzei

s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 2.415.824.040 lei, cu titlu

de despăgubiri către partea civilă SC T. SA din Brașov, din care 1.095.363.929

lei, reprezintă contravaloare marfă neachitată și suma de 1.320.460.111 lei,

penalități potrivit clauzei contractuale ca și la plata sumei de 1.217.000.000

lei despăgubiri civile, reprezentând contravaloare marfă neachitată către SC H.S.

SRL Iași.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La data de 26 iulie 1999,

inculpatul Ș.I. a cumpărat firma SC A. SRL Galați. Prin contractul de cesiune

din 18 iulie 2000, inculpatul Ș.I. și martorul B.N. au cedat părțile sociale

deținute la societate martorului C.V.P. La aceeași dată martorul C.V.P. a

devenit administratorul SC A. SRL Galați și a preluat de la inculpatul Ș.I.

carnetul de file C.E.C., chitanțierele fiscale și facturierele.

La data de 6 martie 2001,

făptuitorul P.G. a achiziționat de la martora M.M., firma SC E. SRL Galați, a

preluat carnetul de file C.E.C., chitanțierele fiscale și facturile și a

devenit asociat unic și administrator al acestei societăți.

În perioada iulie-septembrie

2001, inculpatul Ș.I. împreună cu făptuitorul P.G., în baza unei rezoluții

comune și unice, prin folosirea de calități mincinoase, au indus în eroare două

societăți comerciale cu prilejul încheierii și executării unor contracte

comerciale de vânzare-cumpărare, după cum urmează.

Partea vătămată SC H.S. SRL

Iași, administrată de martorul A.C., avea creanțe la SC S. SA Galați, urmând ca

în baza acestor creanțe să ridice tablă de la SC S. SA Galați, pe care să o

vândă și să-și acopere prejudiciul.

Aflând de această situație,

făptuitorul P.G. a luat legătura cu reprezentanții legali ai SC H.S. SRL Iași

și a propus martorului A.C. să ridice tablă de la SC S. SA Galați, să o vândă

și în cel mai scurt timp să efectueze plata.

Înainte ca martorul A.C. să

ajungă la Galați, făptuitorul P.G. a luat legătura cu inculpatul Ș.I., căruia

i-a adus la cunoștință posibilitatea contractării cu SC H.S. SRL Iași și i-a

propus ca el să ridice marfa de la SC S. SA Galați.

În luna iunie 2001, inculpatul

Ș.I. a închiriat apartamentul din Cartierul Țiglina 1 din Galați și împreună cu

făptuitorul P.G. au hotărât ca acest apartament să fie prezentat

reprezentanților legali ai părții vătămate SC H.S. SRL Iași, ca fiind sediul SC

E. SRL Galați.

În luna august 2001,

martorul A.C. s-a întâlnit cu inculpatul Ș.I. în apartamentul din Cartierul

Țiglina 1, și aici au stabilit ca SC E. SRL Galați, să ridice marfa de la SC S.

SA Galați, pe baza împuternicirilor și a delegațiilor date de partea vătămată,

urmând ca aceasta să factureze marfa către SC E. SRL Galați, aceasta să o vândă

și să efectueze plata în termen de 35 de zile de la livrare.

Pentru a fi credibil,

făptuitorul P.G. a semnat ștampilat și predat martorului A.C. o filă C.E.C. în

alb și l-a prezentat pe inculpatul Ș.I., ca fiind „domnul S.”, asociat și

contabil șef al SC E. SRL Galați. La solicitarea martorului A.C., făptuitorul P.G.

i-a prezentat copii de pe certificatul de înmatriculare a societății și dovada

de plată a T.V.A. - ului.

Pentru ridicarea mărfii s-a

solicitat reprezentantului părții vătămate să emită o împuternicire și câteva

delegații, doar semnate și ștampilate. Ulterior, inculpatul și făptuitorul P.G.

au completat o împuternicire și două delegații pe numele inculpatului Ș.I., iar

5 delegații au fost completate pe numele martorului C.N., un cunoscut de-al

inculpatului și făptuitorului.

Cu avizele de însoțire marfă

din 10 august 2001 și din 10 august 2001, inculpatul Ș.I. a ridicat de la SC S.

SA Galați, cantitatea de 11.948 kg. tablă ajustaj și cantitatea de 3390 kg.

inele ajustaj. Inculpatul a fost însoțit de martorul C.N. și de martorul B.N.,

șofer pe autoturismul cu care se deplasa inculpatul.

Inculpatul Ș.I. a vândut

marfa către SC L. SRL Galați, societate administrată de martorul T.L., căruia

inculpatul i-a precizat că plata dorește să se facă imediat.

Marfa a fost ridicată de SC

L. SRL Galați, iar inculpatul însoțit de martorii B.N., C.N., D.D. și T.L. s-au

deplasat la B.C.R., pentru ca cel din urmă să-i facă plata. Inculpatul Ș.I. a încasat

în numerar suma de 30 milioane lei, iar restul contravalorii mărfii a fost

achitat prin ordin de plată către SC A. SRL Galați, societate la care

inculpatul Ș.I. fusese administrator, dar pe care din data de 18 iulie 2000, o

cesionase martorului C.V.P.

În mașină, inculpatul Ș.I. a

completat factura fiscală pe numele SC A. SRL Galați și chitanța fiscală pe

numele aceleiași societăți, deși inculpatul nu mai avea nici o calitate la

această societate și între SC A. SRL Galați și SC E. SRL Galați, nu exista nici

o relație contractuală.

Martorii B.N. și C.N. au

văzut acest lucru și au atras atenția inculpatului cu privire la folosirea

facturilor și chitanțelor de la SC A. SRL Galați, însă inculpatul le-a răspuns

că „este problema sa”. De menționat, că la data respectivă inculpatul Ș.I. mai

avea încă drept de semnătură, în bancă pentru SC A. SRL Galați.

Între timp făptuitorul P.G.

a luat legătura cu martorul A.C., administratorul părții vătămate SC H.S. SRL

Iași, făcându-i cunoscut că el pleacă din țară și că de afaceri se va ocupa în

continuare „d-l S.”, adică inculpatul Ș.I.

La data de 13 august 2001,

cu avizul de însoțire a mărfii, a fost ridicată de la SC S. SA Galați,

cantitatea de 23.780 kg. Inele. Delegația a fost completată pe numele

martorului C.N., iar la ridicarea mărfii s-a prezentat împreună cu inculpatul

și martorul B.B.

Marfa a fost vândută de

inculpatul Ș.I. aceleiași societăți SC L. SRL Galați, plata făcându-se în

numerar și prin ordin de plată. Facturile și chitanțele fiscale au fost

întocmite de inculpatul Ș.I. pe numele fostei sale firme SC A. SRL Galați.

Ulterior inculpatul a ridicat din bancă și banii virați de reprezentantul SC L.

SRL Galați, în contul SC A. SRL Galați.

Ulterior, inculpatul Ș.I. a

luat legătura telefonic cu reprezentantul părții vătămate SC H.S. SRL Iași,

martorul A.C. și i-a cerut să vină la Galați, pentru a se întâlni cu delegatul său,

martorul C.N., în vederea facturării mărfii.

În cursul lunii iulie 2001,

administratorul A.C. s-a întâlnit cu martorul C.N. de la care a primit factura

din 11 august 2001, în valoare de 445.824.247 lei, factura ce cuprindea

contravaloarea primelor trei livrări de marfă.

La data de 22 august 2001,

pe baza unei delegații întocmite pe numele martorului C.N., cu avizul de

însoțire a mărfii inculpatul Ș.I. a ridicat de la SC S. SA Galați, cantitatea

de 20.550 kg tablă, în valoare de 261.119.879 lei. Delegația a fost întocmită

pe numele martorului C.N., acesta deplasându-se la SC S. SA Galați, pentru

ridicarea mărfii însoțit de inculpat și de martorul B.N.

Din dispoziția inculpatului Ș.I.,

martorii C.N. și B.N., au plecat cu întreaga cantitate de marfă, ridicată de la

SC S. SA Galați, în municipiul Buzău. Pentru că administratorul societății

comerciale din Buzău, căreia marfa urma să-i fie vândută, nu avea bani în

numerar pentru achitarea mărfii, martorii C.N. și B.N. au luat legătura cu

inculpatul Ș.I. și i-au făcut cunoscut acest fapt.

A doua zi, inculpatul Ș.I. a

venit personal la Buzău, și, întrucât nu s-a înțeles cu potențialul cumpărător,

a dispus ca marfa că fie adusă înapoi în Galați.

Cantitatea de 2.350 kg,

4.550 kg și 3.800 kg tablă au fost lăsate în custodie la SC T.T. SRL Galați, pe

numele SC A. SRL Galați. Procesele-verbale de custodie au fost semnate de

martorul C.N. și pe acestea a fost aplicată ștampila aparținând SC A. SRL

Galați, ștampilă ce fusese trimisă de făptuitorul P.G., printr-o persoană

rămasă neidentificată.

Din dispoziția inculpatului Ș.I.,

cantitățile de 490 kg și 4.950 kg tablă, au fost încărcate în două

autovehicule, care au plecat într-o destinație necunoscută.

Conform facturii din 29

august 2001, cantitatea de 6.900 kg tablă a fost vândută, în numele SC A. SRL

Galați, către SC A.A. SRL, societate administrată de numitul I.Ș., persoană

care, deși căutată în repetate rânduri, nu s-a reușit identificarea și audierea

acesteia.

Inculpatul Ș.I. a luat

legătura telefonic cu martorul A.C., administrator al SC H.S. SRL Iași și i-a

solicitat să se prezinte în municipiul Galați, pentru facturarea mărfii. La

Galați, martorul A.C. s-a întâlnit cu martorul C.N., de la care a primit

factura din 22 august 2001, în valoare de 261.119.879 lei.

La data de 30 august 2001,

cu avizul de însoțire a mărfii din 30 august 2001, s-a ridicat de la SC S. SA

Galați, cantitatea de 2.380 kg tablă. Delegația a fost completată pe numele

martorului C.N., care pentru ridicarea mărfii s-a deplasat la SC S. SA Galați,

împreună cu inculpatul Ș.I., cu autoturismul condus de martorul B.N.

Marfa a fost vândută la SC

A. SRL Galați, societate administrată de martorul D.D.

Factura a fost întocmită de

inculpat în numele fostei sale societăți SC A. SRL Galați, iar plata s-a făcut

în numerar și prin ordin de plată în beneficiul SC A. SRL Galați. Banii au fost

luați de inculpat și chitanța întocmită tot de acesta.

La data de 31 august 2001,

cu avizele de însoțire marfă, s-a ridicat de la SC S. SA Galați mai multe

cantități de tablă, însumând 11.860 kg tablă.

Delegația a fost completată

pe numele aceluiași martor C.N., pentru ridicarea mărfii la SC S. SA Galați,

mergând și inculpatul cu autoturismul condus de martorul B.N.

Această cantitate de tablă a

fost vândută de făptuitorul P.G. la SC V. SRL Galați, societate administrată de

martorul F.V., factura a fost întocmită în numele SC E. SRL Galați, plata s-a

făcut în numerar, chitanțele au fost scrise de făptuitorul P.G. și tot acesta a

încasat banii.

Înainte de ridicarea

cantităților de marfă, de fiecare dată, inculpatul Ș.I., prezentându-se ca

fiind „d-l S.”, a luat legătura cu reprezentantul părții vătămate.

După a doua facturare,

martorul A.C., administrator al SC H.S. SRL Iași, a sunat la M., sucursala

Galați și s-a interesat de situația contului SC E. SRL Galați. Cu această

ocazie i s-a comunicat că această societate se află în interdicție bancară. A

încercat să ia legătura cu inculpatul Ș.I. și făptuitorul P.G., dar aceștia nu

au mai fost de găsit.

Pentru restul livrărilor,

reprezentantul legal al părții vătămate nu a mai reușit să factureze marfa.

La data de 11 septembrie

2001, la recunoașterea de pe planșe foto, reprezentantul legal al părții

vătămate, martorul A.C., fără ezitare, l-a recunoscut pe inculpatul Ș.I. ca

fiind cel care s-a recomandat, ca fiind contabil șef S. și totodată asociat la

SC E. SRL Galați, cel care a primit împuterniciri și delegații de la SC H.S. SRL

Iași și a coordonat activitatea de ridicare și livrare a tablei.

La data de 10 septembrie

2001, reprezentantul legal al părții vătămate a condus organele de cercetare

penală, la apartamentul unde s-a încheiat contractul cu făptuitorul P.G. și

inculpatul Ș.I. La apartamentul respectiv nu locuia nimeni, proprietatea

aparținând numitei L.E. Audiat fiind, fiul acesteia, martorul L.N. a declarat

că apartamentul a fost închiriat de inculpatul Ș.I., care la data de 30 august

2001 a reziliat contractul.

Potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică, scrisul de pe chitanțele fiscale ce atestă

primirea unor sume de bani, în numerar de la SC L. SRL Galați, precum și

contractul de vânzare-cumpărare, încheiat de partea vătămată SC H.S. SRL Iași,

cu SC E. SRL Galați, au fost completate și semnate de inculpatul Ș.I.

Partea vătămată SC H.S. SRL

Iași a fost prejudiciată cu suma de 1.217.000.000 lei, sumă cu care s-a

constituit parte civilă.

În luna iulie 2001, în baza

aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul Ș.I. și făptuitorul P.G. au luat

legătura cu reprezentanții legali ai părții vătămate SC T. SA Brașov și au

stabilit derularea unor afaceri comerciale.

Făptuitorul P.G. s-a arătat

interesat să cumpere marfă de la partea vătămată, sens în care i-a comunicat acesteia

copii de pe certificatul de înmatriculare al SC E. SRL Galați, certificatul de

înregistrare fiscală și scrisoarea de bonitate fiscală din 31 iulie 2001,

emanând de la M., sucursala Galați, scrisoare din care rezultă că SC E. SA

Galați, nu avea incidente de plăți.

La data de 27 iulie 2001,

s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, semnat de făptuitorul P.G. și de

inculpatul Ș.I., în calitate de contabil șef, contract în care s-a stipulat că

plata se va face prin file C.E.C., bilet la ordin sau ordin de plată.

Prin fax a fost transmisă

părții vătămate o comandă, pentru 70 tone beton refractar, pe această comandă

fiind menționat numărul de fax, număr de telefon ce aparținea apartamentului

închiriat de inculpatul Ș.I. în Cartierul Țiglina I și folosit ca sediu al SC E.

SRL Galați.

Martorul U.D., șef serviciu

desfacere la SC T. SA Brașov a fost atenționat de făptuitorul P.G., că de

partea financiară se va ocupa directorul economic S.

La sediul părții vătămate SC

T. SA Brașov, s-a prezentat inculpatul Ș.I. cu o altă persoană, rămasă

neidentificată și a lăsat martorului U.D. 2 file C.E.C., semnate și ștampilate

de făptuitorul P.G., dar completate la celelalte rubrici de el și pentru a

câștiga încrederea reprezentanților părții vătămate, a achitat în numerar suma

de 35 milioane lei.

Marfa ridicată de la partea

vătămată SC T. SA Brașov, a fost transportată de la Brașov la Galați de către

martorul I.I., cu autovehiculul, proprietatea martorului M.L.

Un al doilea transport a

fost efectuat de martorul C.A.

Pentru restul de marfă,

ridicată în luna august 2001, la sediul părții vătămate SC T. SA Brașov, s-a

prezentat din nou inculpatul Ș.I., care a lăsat 3 file C.E.C. ștampilate și

semnate de făptuitorul P.G. Cu această ocazie, inculpatul a achitat în numerar

suma de 50.000.000 lei și a predat martorului U.D., contractul de

vânzare-cumpărare, ștampilat și semnat de reprezentanții legali ai SC E. SRL

Galați.

Din acest moment, atât

făptuitorul P.G. cât și inculpatul Ș.I., nu au mai putut fi găsiți de

reprezentanții legali ai părții vătămate SC T. SA Brașov.

La împlinirea termenelor de

scadență, reprezentanții legali ai SC T. SA Brașov, au completat filele C.E.C.

și le-au introdus în bancă pentru decontare, însă acestea au fost refuzate la

plată pentru lipsă totală de disponibil în cont și client aflat în interdicție

bancară.

Marfa a fost vândută de

făptuitorul P.G. la SC V. SRL Galați, societate administrată de martorul F.V.

Acesta a achitat în numerar suma de 570.000.000 lei, iar diferența de preț a

fost achitată prin compensare cu alte produse.

La data de 13 februarie

2002, s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri de pe planșe foto, ocazie în

care, fără ezitare, martora B.L., tehnician în cadrul Biroului desfacere a SC T.

SA Brașov, l-a recunoscut pe inculpatul Ș.I., ca fiind cel care s-a prezentat

la sediul SC T. SA Brașov și a lăsat două file C.E.C. și pe care l-a văzut și

la domiciliul martorului U.D.

La aceeași dată și în

aceleași condiții inculpatul Ș.I. a fost recunoscut de pe planșe foto de

martora U.L., soția martorului U.D.

La data de 28 martie 2002,

s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri din grup de persoane, ocazie în

care, fără ezitare, martorul U.D. l-a recunoscut pe inculpatul Ș.I., ca fiind

cel care s-a prezentat ca fiind delegatul SC E. SRL Galați, care a plătit în

numerar o parte din marfa ridicată și a lăsat filele C.E.C. aferente.

Din raportul de constatare

tehnico-științific grafoscopie din 19 februarie 2002, rezultă că filele C.E.C.,

la rubricile reprezentând numele emitentului, adresa acestuia și codul fiscal,

au fost completate de inculpatul Ș.I.

Partea vătămată SC T. SA

Brașov, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.095.363.929 lei, reprezentând

contravaloare marfă neachitată și cu suma de 1.320.460.111 lei, reprezentând

penalități de întârziere în decontare.

Apărarea inculpatului, în

sensul că în cauză nu ar fi incidente dispozițiile alin. (5) al art. 215 C.

pen., a fost respinsă de instanța de fond cu motivarea că, potrivit O.G. nr. 207/2000,

pentru a exista consecințe deosebit de grave valoarea pagubei materiale nu

trebuie să depășească un miliard lei, ori în cauză valoarea prejudiciului

cauzat de inculpat depășește cu mult această valoare.

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, printr-un prim motiv

de apel s-a invocat nemotivarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, în

sensul că nu s-a realizat o analiză a probelor administrate în cauză.

S-a arătat că instanța de

fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, fiind

astfel încălcate dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

Prin apelul formulat

inculpatul a solicitat în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, iar pe fond a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a), cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că faptei reținute în

sarcina sa, îi lipsește elementul material al laturii obiective.

În fine, inculpatul a mai

arătat că în mod greșit în încadrarea juridică s-au reținut formele calificate,

prevăzute de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., întrucât cele două contracte

comerciale ca și filele C.E.C., au fost emise de SC E. SRL Galați și au fost

semnate de P.G., fără participarea sa.

Cu privire la latura civilă

a cauzei inculpatul a contestat modul în care au fost calculate și reținute

despăgubirile civile în sarcina sa.

Prin decizia penală nr. 19

din 19 ianuarie 2004, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat apelul inculpatului,

reținând că atât motivele invocate de inculpat cât și din oficiu, sunt

neîntemeiate, întrucât instanța de fond a reținut în mod corect situația de

fapt, valoarea prejudiciului creat ca și vinovăția inculpatului.

Împotriva hotărârilor penale

sus-arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, reiterând practic

aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie analizate și de către instanța

de control judiciar, cu prilejul judecării apelului.

Criticile formulate de

inculpatul recurent își găsesc temeiul și se încadrează în cazurile de casare,

prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și pct. 17

1

, dar

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, după cum în mod

corect s-a reținut și de către Curtea de Apel Galați, chiar dacă motivarea

sentinței pronunțate de instanța de fond nu este suficient de amplă, acesta nu

este un motiv de desființare și de trimitere a cauzei spre rejudecare la prima

instanță, neîncadrându-se în cazurile expres și limitativ, prevăzute de art. 385

9

și respectiv 379 pct. 2 C. proc. pen.

Cât privește încadrarea

juridică a faptei și reținerea agravantei, prevăzute de alin. (5) al art. 215 C.

pen., Înalta Curte constată că ambele instanțe au stabilit în mod corect

situația de fapt și încadrarea juridică, întregul ansamblu de probe

administrate în cauză, fiind elocvent în acest sens.

Inculpatul recurent a săvârșit

infracțiunea de înșelăciune prin acte repetate, în realizarea aceleiași

rezoluții infracționale, la intervale de timp relativ scurte, fiecare acțiune

realizând conținutul infracțiunii de înșelăciune.

Conform practicii judiciare

constante în această materie, paguba cauzată prin infracțiunea continuată este

constituită din totalul daunelor materiale, provocate prin acțiunile

componente, indiferent dacă există sau nu constituire de parte civilă pentru

întreaga pagubă sau dacă numai o parte dintre persoanele vătămate sunt

cunoscute și participă în calitate de părți civile în cauză.

Sub acest aspect este

evident așadar, că instanțele nu au procedat doar la o simplă însumare

aritmetică, ci în aplicarea unui principiu legal au determinat cuantumul

pagubei create de către inculpat, prin acțiunile sale repetate, de peste 2

miliarde lei, ceea ce în mod legal a atras și încadrarea faptei în art. 215 alin.

(5) C. pen., în acord și cu prevederile art. 146 C. pen.

Față de cele deja menționate,

Înalta Curte reține că, solicitarea inculpatului de a fi achitat, urmare a

admiterii recursului său, în baza art. 10 lit. d) C. pen., motivat de faptul că

infracțiunii comise îi lipsește elementul material al laturii obiective, nu

poate fi primită.

Vinovăția inculpatului a

fost reținută și judicios analizată în ambele hotărâri atacate, fiind

demonstrată de probele administrate și în mod special de declarațiile părților

vătămate, recunoașterile din grup ca și rapoartele tehnico-grafoscopice

efectuate, înscrisurile false și planșele foto, care așa după cum corect s-a

constatat, au combătut și înlăturat nerecunoașterea manifestată de inculpatul

recurent, pe tot parcursul cercetării judecătorești.

Examinând cauza și din

oficiu, Înalta Curte constată că, nu există nici un motiv de casare care să

poată fi luat în considerare, în condițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen.

În consecință, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat de inculpatul Ș.I. va fi respins ca nefondat, cu

obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat,

potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 20 martie

2002 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D

E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Ș.I., împotriva deciziei penale nr. 19/ A din

19 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 20 martie 2002,

la 14 septembrie 2004.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 septembrie 2004.