ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3931/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 22 aprilie 2002, Tribunalul Galați în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul C.V., din infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și în baza acestei încadrări juridice a condamnat pe inculpatul C.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei.

A constatat acoperit integral prejudiciul cauzat părții vătămate S.C. A.C. S.N.C. Galați. A constatat acoperit prin plată prejudiciul cauzat părții civile S.C. V.B. S.A. Galați. În baza art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpatul C.V. către partea civilă S.C. V.B. S.A. Galați la plata sumei de 82.444.788 lei cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a obligat pe același inculpat către partea civilă S.C. M.P. S.A. Galați la plata sumei de 1.040.075 lei cu titlu de despăgubiri civile. În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea filelor C.E.C.: seria N nr. 002-00213440 din 23 iulie 1997 și seria K nr. 002-00213441 din 24 iunie 1997, pentru sumele de 86.000.000 lei, respectiv 78.000.000 lei, ambele emise în favoarea S.C.

V.B. S.A. Galați; seria A nr. 005-00034023 din 21 iulie 1997 pentru suma de 200.000.000 lei și seria A nr. 005-00034024 din 22 iulie 1997 pentru suma de 240.000.000 lei, ambele emise în favoarea S.C. M.P. S.A. Galați și seria A nr. 005-00034017 din 9 iulie 1997 pentru suma de 49.275.000 lei emisă în favoarea S.C. A.C. S.N.C. Galați. A menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra autoturismului Volvo, prin Ordonanța nr. 0516/1997 din 4 noiembrie 1997. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.V. la plata sumei de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut următoarele: La data de 2 iunie 1997, inculpatul în calitate de administrator la S.C.

V.C. S.R.L. Galați a încheiat cu S.C. V.B. S.A. Galați contractul nr. 2261 din 2 iunie 1997, având ca obiect livrarea cantității de 200.000 kg zahăr, la prețul de 2.600 lei kg, valoarea totală fiind 520.000.000 lei. Pretextând că zahărul se află pe un vas în Portul Constanța, inculpatul a pretins un avans de la S.C. V.B. S.A. Galați în sumă de 151.000.000 lei. Această sumă a fost virată în contul S.C. A. S.A. București. Inculpatul, pentru a evita restituirea sumelor primite în avans de la S.C. V.B. S.A., a prezentat un buletin de analiză ilizibil și a emis un bilet la ordin către B.I.Ț. București, în valoare de 152.000.000 lei, având scadență la 9 iulie 1997. Solicitându-se în continuare restituirea sumelor în avans de către S.C.

V.B. S.A. Galați, inculpatul a emis în favoarea acesteia două file C.E.C. barat: seria U nr. 002/00213440 în sumă de 86.000.000 lei scadent la 23 iulie 1999 și seria U nr. 002/00213441 în sumă de 78.000.000 lei scadent la 24 iulie 1999. Ambele file C.E.C. au fost refuzate la plată de B.C., filiala Traian, pentru lipsă de disponibil în cont, motivat de faptul că S.C. V.C. S.R.L. se află în interdicție bancară declarată de B. Galați. În realizarea aceleiași rezoluții infracționale inculpatul a încheiat cu S.C. M.P. S.A. Galați contractul nr. 1450 din 19 iunie 1997, având ca obiect livrarea cantității de 2.700 tone zahăr la prețul de 2.400 lei kg în valoare totală de 6.615.000.000 lei. Ulterior, prin actul adițional la contract, încheiat la 23 iunie 1997, cantitatea ce urma a fi livrată a fost mărită la 3.500 tone.

S.C. V.C. S.R.L. a primit în avans de la S.C. M.P. suma de 413.000.000 lei prin emiterea a trei ordine de plată cu nr. 1097 din 19 iunie 1997, nr. 2011 din 23 iunie 1997 și nr. 2041 din 26 iunie 1997. Inculpatul a susținut și cu această ocazie că zahărul se află în Portul Constanța. Solicitându-se livrarea cantității de zahăr contractată sau restituirea sumelor achitate în avans, inculpatul a emis în favoarea S.C. M.P. S.A. Galați, două file C.E.C. A 005-00034023 din 21 iulie 1997 în valoare de 200.000.000 lei și A 005-00034024/22 iulie 1997 în valoare de 240.000.000 lei. Ambele file C.E.C. au fost refuzate la B. pentru lipsă de disponibil. Inculpatul a virat în contul S.C. A. S.A. București sumele primite în avans de la cele două societăți comerciale S.C.

V.B. S.A. și S.C. M.P. S.A. Galați. Astfel, suma de 151.000.000 lei primită de la S.C. V.B. S.A., precum și sumele obținute de la S.C. M.P. S.A., respectiv suma de 140.000.000 lei cu fila C.E.C. A 005-00034010 din 18 iunie 1997, suma de 136.000.000 lei cu fila C.E.C. A 005-00034013 din 19 iunie 1997 și suma de 73.000.000 lei cu fila C.E.C. A 005-00034014 din 20 iunie 1997. În continuarea activității infracționale, inculpatul l-a indus în eroare pe administratorul S.C. A.C. S.N.C. Galați (S.C. P. S.R.L Galați) în acest sens, pentru realizarea unei activități comerciale de livrare a unor produse laminate în valoare de 49.725.000 lei, inculpatul a dat în avans suma de 725.000 lei. Pentru achitarea diferenței, el a emis fila C.E.C.

A 005-00034017 scadentă la 9 iulie 1997, ce a fost refuzată la plată de către B. Galați pentru lipsă de disponibil. A concluzionat instanța că nu s-a făcut dovada că inculpatul deținea sau urma să primească cantitățile de zahăr ce trebuiau livrate părților vătămate. Între inculpat și societatea ce urma să îi livreze cantitatea de zahăr, nu a fost încheiată nici o convenție comercială de natură să întărească convingerea că într-adevăr aceasta ar fi avut posibilitatea certă de a livra mai departe zahărul către părțile vătămate. Pretinzând sumele de bani în avans de la părțile vătămate, în scopul achitării taxelor vamale, inculpatul ar fi trebuit să fie destinatarul mărfii, dovada care nu a fost făcută.

Inculpatul a pretins că a virat către A.C. A. și S.C. T. sumele primite în avans tocmai pentru obținerea cantităților de zahăr, situație nedovedită. Apărarea inculpatului că a emis filele C.E.C., pentru a garanta restituirea sumelor datorate, nu a fost primită de instanță. S-a motivat că C.E.C. – ul reprezenta un instrument de plată, iar odată emis, suma menționată pe acesta, trebuie să se regăsească ca disponibil suficient la tras. În raport de modificările aduse art. 146 prin Legea nr. 456/2001 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A concluzionat instanța că inculpatul a comis infracțiunea cu intenție directă, inducând în eroare părțile vătămate, în scopul obținerii sumelor de bani. Plățile efectuate de către inculpat către alte societăți comerciale, în baza unor relații comerciale, nu sunt de natură a înlătura vinovăția acestuia pentru infracțiunea reținută. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat achitarea în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu motivarea că a dovedit cu expertiza efectuată că suma de 682.274.096 lei a livrat-o în contul S.C. T. București pentru a achiziționa zahăr.

În subsidiar a solicitat înlăturarea alin. (2) și (4) la infracțiunea de înșelăciune reținută și să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei. Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 543 din 9 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. A motivat instanța de apel că datorită faptului că inculpatul nu și-a onorat obligațiile contractuale față de S.C. A. S.A. București această societatea a solicitat restituirea tuturor sumelor, iar la data de 29 mai 1997 inculpatul apelant prin declarația autentificată cesionează în favoarea S.C. A. S.A. București contravaloarea a două facturi și orice încasări viitoare până la concurența datoriei. Inculpatul avea nevoie de bani, pe care s-a gândit să-i procure din afacerile încheiate cu S.C.

A.C. S.N.C., I.V.V. Galați și S.C. M.P. S.A. Galați și a solicitat celor din urmă două societăți bani pentru a le procura zahăr. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești din relațiile primite de la Camera de Comerț și Industrie a municipiului București, a rezultat că există S.C. T.I.E. S.R.L. București, dar aceasta nu este societate pe acțiuni ci S.R.L al cărui administrator unic era P.M. În cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunei relații de afaceri între această societate și S.C. V.C. S.R.L. Galați. Sumele de bani primite în avans au fost virate către S.C. A. București, iar zahărul nu a fost livrat, neexistând în acest sens nici un contract. Susținerea inculpatului apelant că a intenționat să livreze zahăr, nu s-a dovedit în nici un mod.

Deși inculpatul cunoștea că nu are disponibil în cont, iar banii îi vira altor societăți, a emis file C.E.C. fără acoperire. Astfel din adresa emisă de B. Galați rezultă că în perioada ulterioară datei de 31 iulie 1997 contul societății a fost alimentat cu 170.800 lei, B.I.Ț., arată că la 13 ianuarie 1997 contul societății a fost închis din lipsă de activitate, iar B.A. precizează că filele C.E.C. au fost refuzate din lipsa disponibilului în cont și că S.C. V.C. S.R.L Galați se află în interdicție bancară. În consecință, din probele administrate și menționate mai sus rezultă fără nici un dubiu situația financiară precară a inculpatului. Din raportul de expertiză contabilă efectuată la instanța de fond, rezultă că expertului nu i-au fost puse la dispoziție acte oficiale, ci numai copii prezentate de inculpat, iar în concluzii, expertul arată că sumele au fost virate în contul altor societăți, dar nu se poate stabili rulajul.

Pentru considerentele arătate, Curtea a constatat că vinovăția inculpatului, care a indus în eroare pe părțile vătămate cu ocazia încheierii unor contracte comerciale și pe parcursul derulării acestora, le-a prezentat drept reale situații neconforme cu realitatea, emițând file C.E.C. fără a avea disponibil în cont, este dovedită, iar inculpatul corect a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Și în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, s-a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 72 C. pen. S-a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei comise, modalitățile și împrejurările săvârșirii, prejudiciul mare cauzat celor trei părți vătămate și s-a apreciat corect că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins numai prin privare de libertate.

Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs inculpatul solicitând casarea acestora cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize contabile - financiare prin care să se constate virarea sumelor de bani primite în contul S.C. T. pentru achiziționarea de zahăr. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei. Examinând recursul declarat de inculpat se constată că nu este fondat. Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, situația de fapt reținută corespunzând probelor administrate, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar vinovăția inculpatului rezultă din actele dosarului. În cauză nu se justifică efectuarea unei noi expertize contabile – financiare, întrucât în cauză este dovedită împrejurarea că o parte din sumele de bani obținute de la părțile vătămate inculpatul le-a virat în contul S.C.

T. București. Ceea ce nu a probat inculpatul este că această societate comercială în contul sumelor de bani, se obliga să-i livreze cantități de zahăr, neexistând un contract sau o convenție comercială pe acest aspect, sau orice altă dovadă. În ceea ce privește pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată, aceasta a fost just individualizată în raport de pericolul social al faptelor, de numărul mare al părților vătămate înșelate, de sumele mari de bani obținute prin înșelăciune, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, fiind la prima încălcare a legii penale. Tratamentul sancționator aplicat este de natură să asigure finalitatea preventivă și educativă a pedepsei și nu se justifică modificarea lui.

În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Recurentul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 543/ A din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2003.