ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3184/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 309 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Galați, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., și în această încadrare juridică a fost condamnat inculpatul P.N. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2969 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Galați, rest rămas neexecutat 420 zile închisoare.

A fost contopit restul de 420 zile cu pedeapsa de 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 2.939.000 lei cu titlu de despăgubiri civile părții civile C.F.R. M., sucursala Galați.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 20 ianuarie 2004, inculpatul P.N. a sustras de la un tren subansamble în valoare de 2.939.000 lei.

Instanța a reținut că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., față de pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2958 din 2 noiembrie 1995 a Judecătoriei Galați, pedeapsă ce a fost executată în perioada 12 decembrie 1994 până la 29 mai 1996, când a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 523 zile închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, criticând-o pe motiv de nelegalitate, sub aspectul modului de soluționare a antecedentelor penale.

În concret s-a invocat că, în mod greșit pedeapsa de 4 ani închisoare a fost contopită cu restul de 420 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2969 din 26 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galați.

Sub acest aspect nu s-a avut în vedere că prin sentința penală nr. 3241 din 10 decembrie 2002 a Judecătoriei Galați au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 3241 din 10 decembrie 2002, nr. 2969 din 26 noiembrie 2001, 2694 din 29 noiembrie 2000 și nr. 3001 din 10 decembrie 1999, toate ale Judecătoriei Galați și a fost stabilită o nouă pedeapsă rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare.

Această nouă pedeapsă rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare a fost executată parțial în perioada 15 iunie 2000 - 21 octombrie 2003, restul rămas neexecutat fiind de un an, 3 luni și 23 zile închisoare.

În motivele scrise de apel ale parchetului au fost invocate și aspecte de nelegalitate în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile însă aceste motive nu au mai fost susținute de procurorul de ședință.

Prin decizia penală nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 8007/44/2005 (număr în format vechi 1398/P/2005), a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 309 din 23 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 416/P/2005, privind pe inculpatul P.N. în prezent reținut în Arestul I.P.J. Galați, și în consecință:

A desființat în parte, respectiv numai în ceea ce privește latura penală, sentința penală nr. 309 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul P.N., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2969 din 26 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galați.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 3241 din 10 decembrie 2002 a Judecătoriei Galați s-au contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 3241 din 10 decembrie 2002, nr. 2969 din 26 noiembrie 2001, nr. 2654din 20 noiembrie 2000 și nr. 3001 din 10 decembrie 1999 toate ale Judecătorie Galați și s-a dispus ca inculpatul P.N. să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare.

S-a constatat că pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3241 din 10 decembrie 2002 a Judecătoriei Galați a fost executată parțial, în baza mandatului de executare nr. 3914/2001 emis conform sentinței penale nr. 2969 din 26 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galați, în perioada 15 iunie 2000 – 21 octombrie 2003, restul rămas neexecutat fiind de un an, 3 luni și 23 zile închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopit restul de un an, 3 luni și 23 zile închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul P.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 3 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 4 ani și 3 luni închisoare durata executată cu începere de la data de 17 noiembrie 2004 până la data de 30 noiembrie 2004.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

S-a constatat că inculpatul P.N. este arestat în altă cauză.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de prezentul apel au rămas în sarcina statului.

Suma de 100 lei (RON) reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel a fost virată în contul Baroului Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, analizând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală.

În mod greșit, prima instanță a reținut că inculpatul P.N. se află și în stare de recidivă postexecutorie față de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2958 din 2 noiembrie 1995 a Judecătoriei Galați și în temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Potrivit art. 37 lit. b) C. pen., recidiva postexecutorie există când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Conform art. 61 alin. (1) teza I C. pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune.

Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2958 din 2 noiembrie 1995 a Judecătoriei Galați a fost doar parțial executată cu începere de la data de 12 decembrie 1994 și până la data de 29 mai 1996 când inculpatul a fost liberat condiționat, cu un rest neexecutat de 523 zile închisoare.

În intervalul de timp de la liberarea condiționată și până la împlinirea duratei pedepsei, condamnatul P.N. a săvârșit o nouă infracțiune, dovadă că prin sentința penală nr. 3001 din 10 decembrie 1999 a Judecătoriei Galați, modificată prin decizia penală nr. 37/2001 a Tribunalului Galați, s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 3 ani închisoare, s-a contopit restul de 523 zile închisoare cu noua pedeapsă de un an și 4 luni închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de un an și 4 luni închisoare, sporită la un an și 7 luni închisoare.

Situația este identică pentru toate condamnările pe care inculpatul le-a suferit anterior, în sensul că de fiecare dată, în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, condamnatul a săvârșit o nouă infracțiune și de fiecare dată liberarea condiționată a fost revocată.

Cum în cauză, potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., nici una din pedepsele anterioare nu a putut fi considerată ca fiind executată, starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., nu a putut fi reținută.

În mod greșit, prima instanță, în baza art. 61 C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu restul de 420 zile închisoare rămas neexecutate din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2969 din 26 noiembrie 2002 a Judecătoriei Galați.

Prin sentința penală nr. 3241 din 10 decembrie 2002 a Judecătoriei Galați, rămasă definitivă prin nerecurare, la data de 14 aprilie 2004, deci cu mult înainte de soluționarea prezentei cauze în fond, au fost contopite pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 3241 din 10 decembrie 2002, nr. 2969 din 26 noiembrie 2001, 2654 din 20 noiembrie 2000 și nr. 3001 din 10 decembrie 1999 toate ale Judecătoriei Galați și s-a dispus ca inculpatul P.N. să execute o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., din pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare a fost dedusă perioada executată cu începere de la data de 15 iunie 2000 până la data de 21 octombrie 2003, restul rămas neexecutate fiind de un an, 3 luni și 23 zile închisoare.

Inculpatul P.N. a reînceput executarea pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare după data săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză (18 ianuarie 2004), respectiv la data de 17 noiembrie 2004 și a fost liberat condiționat la data de 30 noiembrie 2004.

Așa fiind, în mod corect, în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., pedeapsa de 4 ani închisoare trebuia contopită cu restul de un an, 3 luni și 23 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3241 din 10 decembrie 2002 a Judecătoriei Galați.

Din pedeapsa rezultantă, astfel stabilită, trebuia dedusă perioada executată după data săvârșirii prezentei infracțiuni, respectiv de la data de 17 decembrie 2004 până la data de 30 noiembrie 2004.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul P.N., criticând-o, arătând în scris că a fost condamnat în lipsă, la o pedeapsă de 4 ani și 3 luni pentru furt calificat, dar el nu a furat nimic, dar că pentru patru fiare vechi pe care le-a găsit la marginea drumului și le-a dus la centrul de colectare, pe care, însă, nu le-a furat, fiindu-i aplicată o pedeapsă prea mare.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, deoarece acestuia i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei la minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării, avându-se în vedere faptul că prejudiciul a fost acoperit.

Procurorul a învederat că, după pronunțarea sentinței de condamnare de către Tribunalul Galați, sentință pe care inculpatul nu a apelat-o, exercitându-se apel numai de către parchet, ce devoluează în întregime, atât în favoare, cât și în defavoare a intrat în vigoare Legea nr. 289/2005 ale cărei dispoziții favorabile trebuiau aplicate în apelul declarat de parchet, solicitând admiterea recursului declarat de inculpat numai în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005.

În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a susținut că nu a declarat apel, deoarece nu a știut că a fost judecat și condamnat de instanța de fond, nu a dat nici o declarație, nu a știut de existența procesului, fiind citat la domiciliul mamei sale în loc să fie citat la propriul domiciliu, unde a locuit până în ianuarie - februarie 2005, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Examinând recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 21, 17

1

și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în cursul urmăririi penale, făptuitorul P.N. a fost ascultat, la data de 11 martie 2004, dispunându-se începerea urmăririi penale față de învinuitul P.N. la data de 21 aprilie 2004 de către Secția 5 Poliție din municipiul Galați, conform procesului-verbal de începere a urmăririi penale, măsură confirmată prin rezoluție de procuror la data de 26 aprilie 2004, P.N. fiind ascultat în calitate de învinuit la datele de 25 ianuarie 2005 și 26 ianuarie 2005 de către organul de cercetare penală, fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală la data de 26 ianuarie 2005, făcându-se mențiunea în rechizitoriu că după ascultarea ce a avut loc la 11 martie 2004, deși cunoștea că este cercetat penal nu a mai putut fi găsit până la 25 ianuarie 2005, când s-a emis mandat de aducere.

În declarația dată la 11 martie 2004, făptuitorul P.N. a indicat ca domiciliu comuna I. și reședința, fără forme legale, municipiul G., pentru ca în declarațiile ulterioare, în calitate de învinuit să menționeze ca domiciliu stabil comuna I., județul G. și reședința, fără forme legale în municipiul G.

În procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penale numitului P.N. s-a consemnat că i s-a adus la cunoștință că este învinuit de săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) –art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., că are dreptul la avocat ales sau din oficiu, nesolicitând în această fază a cercetărilor, că i s-a prezentat materialul de urmărire penală prin citire, recunoaște săvârșirea faptei în modalitatea pe care a descris-o în declarațiile date la poliție care corespund adevărului, nu mai are alte probe de solicitat în favoarea sa și nu dorește să fie audiate alte persoane, cu mențiunea că declară, susține și semnează după citire și corespunde cu cele declarate verbal de el.

Prin rechizitoriul emis la data de 21 februarie 2005 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, în dosarul nr. 855/P/2004, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind indicate două adrese unde urma să fie citat inculpatul, respectiv comuna Independența, str. T. Vladimirescu și Galați, str. Dr. M. Petrini, județul Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 416/ P din 25 februarie 2005, inculpatul P.N. lipsind la toate termenele de judecată, deși a fost citat la cele două adrese indicate, precum și prin afișare la Consiliul Local Galați, efectuându-se adresă la S.E.I.P. Galați care prin adresă a comunicat că P.N. figurează cu domiciliul în județul G., comuna I., precum și adresă la D.G.P., care a comunicat prin returnarea adresei instanței cu nr. 42275 din 10 mai 2005 că acesta nu figurează în evidențele D.G.P., asigurându-i-se la toate termenele de judecată asistență juridică din oficiu, prin desemnarea de către Baroul de Avocați Galați a domnului avocat S.M. cu delegația nr. 1777 din 18 martie 2005.

În faza cercetării judecătorești, prima instanță nu a putut asculta pe inculpatul P.N., la termenul de judecată din 22 iunie 2005, lipsind inculpatul, pentru care s-a prezentat avocat din oficiu S.M., lipsind și partea vătămată C.F.R. Galați, sucursala Galați și martorul G.G. au fost ascultați martorii indicați în rechizitoriu, respectiv G.C., M.I., T.C.

La același termen, atât apărătorul inculpatului, cât și reprezentantul Ministerului Public nu au mai insistat în ascultarea martorului G.G., iar instanța a renunțat la ascultarea martorului, dând citire declarației date de acesta în faza de urmărire penală, punându-se în discuție de către parchet, schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii și a dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., apărătorul inculpatului fiind de acord cu cererea arătată, după care tribunalul a constatat terminată cercetarea judecătorească, acordând cuvântul în fond, urmând ca asupra cererii de schimbare a încadrării juridice să se pronunțe prin hotărâre.

Au fost consemnate concluziile reprezentantului Ministerului Public, după care cele ale apărătorului, în sensul că, după prezentarea situației de fapt și a încadrării juridice reținute în rechizitoriu a arătat că, inculpatul a declarat că cei doi făptuitori au acționat singuri și având în vedere și declarațiile martorilor T.C. și G.C., care nu cunoșteau proveniența bunurilor aduse spre vânzare a solicitat achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar, în subsidiar, a se avea în vedere că a obținut un profit de doar 200.000 lei, că prejudiciul este mic, că are o situație precară, cu consecința aplicării unei pedepse spre minim, așa cum rezultă din încheierea de la 22 iunie 2005, fiind amânată pronunțarea la 23 iunie 2005.

Tribunalul Galați, secția penală, a pronunțat sentința penală nr. 309 din 23 iunie 2005 prin care a fost condamnatul inculpatul P.N., în condițiile deja arătate, al cărei dispozitiv a fost comunicat, atât inculpatului, cât și părții vătămate C.F.R. Galați, sucursala Galați.

Comunicarea dispozitivului hotărârii arătate a fost efectuată pentru inculpatul P.N. în comuna Independența, str. T. Vladimirescu, județul Galați, dovadă restituită cu mențiunea că destinatarul este necunoscut în strada și numărul arătat, precum și prin afișare la Consiliul Local Galați.

Sentința penală nr. 309 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Galați, secția penală, a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. 489 din 7 octombrie 2005.

Prin încheierea din 28 octombrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției pentru cauze cu minori și de familie și înaintarea dosarului pentru a fi înregistrat ca apel pe rolul secției penale a Curții de Apel Galați, anexându-se la această încheiere, în copie sentința penală nr. 2824 din 25 noiembrie 2004 a Judecătoriei Galați și referatul întocmit de Biroul executări penale, dispunându-se citarea inculpatului și la adresa din Galați, str. Nămoloasa și prin afișare la Consiliul Local Galați.

Astfel, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția penală, la data de 4 noiembrie 2005, sub nr. 1398/2005, în prezent cu număr unic 8007/44/2005, dispunându-se citarea părților pentru termenul de judecată de la 6 decembrie 2005, precum și efectuarea unei adrese către Baroul de Avocați Galați pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să asigure asistența juridică a inculpatului.

La dosarul instanței de apel au fost depuse dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu apelantul inculpat P.N. de la cele două adrese la care a fost citat, respectiv comuna Independența, str. T. Vladimirescu și municipiul Galați, str. Dr. M. Petrini, prima fiind returnată cu mențiunea că destinatarul este mutat din localitate fără a comunica noua adresă, iar cea de-a doua, purtând mențiunea efectuării ei prin afișare.

De asemenea, pe fila 2 verso din dosarul curții de apel există întocmit un proces-verbal în care se menționează că inculpatul se află în arestul I.P.J. Galați arestat preventiv din 22 septembrie 2005 pentru furt calificat, fiind citat preventiv.

A fost primită și depusă la dosar adresa Penitenciarului de Maximă Siguranță Galați cu nr. T 25427 din 25 noiembrie 2005 cu mențiunea primirii la instanță la 28 noiembrie 2005 prin care se înaintează memoriul deținutului P.N. la care se anexează și o citație.

În memoriul depus la dosar inculpatul P.N. a solicitat să fie citat la Penitenciarul Galați, în dosarul cu nr. 1398/P/2005, și cu nr. 489/M + FAM/2005 în calitate de apelant pentru apel art. 208 – art. 209 C. pen., cerere semnată de inculpat și datată 25 noiembrie 2005.

La termenul de judecată, în apel, respectiv 6 decembrie 2005, a fost prezent personal intimatul inculpat P.N., în stare de arest și asistat de avocat H.V., apărător desemnat din oficiu în baza delegației pe care a depus-o la dosar, lipsind intimata parte civilă C.F.R., sucursala Galați, intimatul inculpat fiind întrebat dacă este de acord cu asistență din oficiu, acesta arătând că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța a constatat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în dezbateri, concluziile părților și aspectele arătate fiind consemnate în partea introductivă a deciziei penale nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală, ce face obiectul prezentului recurs.

Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere criticile formulate de recurentul inculpat personal, în ultimul cuvânt, referitoare la necitarea sa la adresa din Micro unde a locuit până în ianuarie - februarie 2005, având drept consecință judecarea sa cu lipsă de procedură, deoarece atât prima instanță, cât și instanța de apel a citat inculpatul și intimatul inculpat P.N. la cele două adrese indicate în declarațiile date de acesta în cursul urmăririi penale, în calitățile pe care le avea, în raport cu măsurile procesuale dispuse, inclusiv la adresa pe care a indicat-o, respectiv municipiul Galați, str. Dr. M. Petrini precum și prin afișare la Consiliul Galați, așa cum s-a arătat în amănunt mai sus.

Astfel, prima instanță, chiar dacă inculpatul P.N. a lipsit, a judecat cauza cu procedura de citare legal îndeplinită, în conformitate cu art. 291 cu referire la art. 177 C. proc. pen., iar instanța de apel, la rândul ei a respectat dispozițiile art. 375 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. b) și art. 177 alin. (6) C. proc. pen., procedura de citare fiind efectuată în calitatea procesuală de intimat inculpat la cele două adrese indicate, dar și la locul de deținere, Penitenciarul de Maximă Siguranță Galați, fiind adus la termenul de judecată, când a fost soluționată, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen.

Înalta Curte consideră, însă, că instanța de apel i-a încălcat dreptul la apărare inculpatului P.N., atât în accepțiunea conferită de dispozițiile art. 6 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 362 lit. b), art. 363, 364, 365, 371, 378, art. 334 C. proc. pen., cât și de art. 6 (1) și (3) lit. b) din C.A.D.O.L.F.

Din examinarea cauzei a rezultat că nu numai Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a declarat apel, dar și inculpatul P.N. a exercitat calea ordinară de atac a apelului, potrivit memoriului deja arătat și aflat la dosarul curții de apel, pe care instanța de apel a omis nu numai să-l analizeze, în sensul calificării acestuia, ca apel, în raport cu dovezile de comunicare ale hotărârii primei instanțe sau ca repunere în termenul de apel ori apel peste termen, conferirea calității procesuale de apelant, dar și să se pronunțe asupra acestuia, ceea ce a condus la încălcarea unui drept procesual exercitat de către inculpat.

Mai mult, chiar în condițiile în care a fost declarat apel de către parchet, instanța de apel în limitele efectului devolutiv al acestei căi ordinare de atac era obligată, ca în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.

În acest context, instanța de apel avea obligația în condițiile apariției unei noi legi, respectiv a Legii nr. 289/2005 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional în domeniul transportului pe calea ferată (M. Of. nr. 922/17.10.2005), care în art. 6 reglementa sustragerea de componente ale căii ferate, de bunuri din vagoanele care sunt în compunerea unui tren aflat în circulație sau programat pentru circulație, să pună în discuție această infracțiune, în raport cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pe calea dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice și în condițiile legii penale mai favorabile statuate în art. 13 C. pen., urmând să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecății, pentru a-și putea pregăti apărarea, obligație însă pe care nu a respectat-o.

Totodată, instanța de apel, judecând cauza, fără punerea în discuție a schimbării încadrării juridice și chiar numai în limitele apelului exercitat de parchet, cu privire la modul de soluționare a antecedentelor penale ale inculpatului a omis să constate că inculpatul P.N. nu a fost ascultat la prima instanță, nefiind prezent, având posibilitatea, însă, ca în apel să-l asculte, în conformitate cu art. 378 alin. (2) cu referire la art. 323 C. proc. pen., și în consecință să formuleze probe în apărare, obligație pe care prima instanță de control a încălcat-o.

Astfel, în raport cu nerespectarea dispozițiilor legale mai sus arătate, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea reprezentantului parchetului, în recurs, de a se efectua schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 6 din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen., reținând cauza spre rejudecare, deoarece s-ar încălca dublul grad de jurisdicție, precum și limitele impuse în art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen., în condițiile unei cercetări judecătorești deficitare, în care au fost ascultați, doar o parte din martorii indicați în rechizitoriu, inculpatul P.N., nefiind ascultat nici cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată, lipsit și de posibilitatea formulării de cereri și probe în apărare, așa încât nu este aplicabil în acest stadiu procesual, față de contextul concret al cauzei, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica formulată de apărătorul recurentului inculpat referitoare la greșita individualizare a pedepsei, față de nerespectarea garanțiilor procesuale ale inculpatului, având drept consecință încălcarea dispozițiilor legale arătate, în materia asigurării dreptului la apărare, conducând și la o nerezolvare a fondului cauzei, aspecte ce prevalează în raport cu stabilirea pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurentul inculpat P.N. împotriva deciziei penale nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Se vor casa sentința penală nr. 309 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Galați și decizia penală nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală, și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Galați, care va efectua o nouă cercetare judecătorească, prin readministrarea tuturor probelor efectuate în cursul urmăririi penale, cu respectarea principiilor ce guvernează faza judecății procesului penal, respectiv a publicității, oralității, nemijlocirii și contradictorialității, potrivit art. 289 și 290 C. proc. pen., cu citarea părților, respectiv a inculpatului P.N., la toate adresele indicate, respectiv comuna Independența, str. T. Vladimirescu județul Galați, municipiul Galați, Str. Dr. Petrini, județul Galați, în municipiul Galați, str. Nămoloasa, prin afișare la Consiliul Local Galați numai în condițiile prevăzute de art. 177 alin. (4) C. proc. pen., precum și la locul de detenție, față de împrejurarea că este arestat într-o altă cauză, a părții civile C.F.R., sucursala Galați, la sediul indicat, precum și a martorilor arătați în actul de sesizare, respectiv G.C., M.I., G.G.D., T.C., la adresele menționate.

Se va efectua adresă la B.A. Galați în vederea desemnării unui apărător din oficiu, asistența juridică fiind obligatorie, în condițiile art. 171 C. proc. pen.

Astfel, se vor asculta părțile în condițiile prevăzute de art. 320 – art. 328 C. proc. pen., pentru lămurirea tuturor împrejurărilor faptice, cu posibilitatea formulării de probe în apărare și în acuzare cu respectarea dispozițiilor art. 67 C. proc. pen., urmând a fi administrate probele încuviințate, se va pune în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în aceea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 289/2005, în condițiile art. 13 C. pen., respectiv a legii penale mai favorabile, se va stabili situația antecedentelor inculpatului, în raport cu alte condamnări, așa cum rezultă din fișa de cazier și hotărârile depuse la dosar, în scopul stabilirii situației de fapt, a vinovăției sau nevinovăției inculpatului, în ceea ce privește fapta comisă, iar în eventualitatea dovedirii vinovăției, stabilirii unei pedepse cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., a laturii civile a cauzei, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul inculpat P.N. împotriva deciziei penale nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Casează sentința penală nr. 309 din 23 iunie 2005 a Tribunalului Galați și decizia penală nr. 485/ A din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Galați.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2006.