ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2389/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Hunedoara, prin sentința

penală nr. 127 din 23 martie 2005, a condamnat pe inculpatul L.S., la:

- 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (2)

și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3),

(4) și (5) C. pen.;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 13 C. pen., prin

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a

constatat că faptele sunt concurente, precum și cu faptele pentru care

inculpatul a fost condamnat la:

- un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3)

și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., prin sentința penală nr. 52/2001

a Tribunalului Covasna, rămasă definitivă la data de 18 octombrie 2002 prin

decizia penală nr. 4433/2002 a Curții Supreme de Justiție;

- 3 ani închisoare pedeapsă

rezultantă cu aplicarea art. 86

1

, 86

2

, 86

3

C.

pen., aplicată prin sentința penală nr. 2763/2002 a Judecătoriei Focșani,

rămasă definitivă, la data de 20 septembrie 2004, prin decizia penală nr. 772/2004

a Curții de Apel Galați.

În baza art. 86

5

raportat

la art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei

rezultante de 3 ani pe care a descontopit-o în pedepsele componente de 3 ani

închisoare, pentru art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., și 8 luni închisoare

pentru art. 29 C. pen.

În baza art. 34 lit. b) și art. 36 alin.

(1) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a aplicat inculpatului

pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, care a fost sporită cu un an

închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-au dedus din pedeapsă duratele

arestării preventive de la 9 martie 2000 la 21 aprilie 2000 de la 12 octombrie

2000 la 20 octombrie 2000 și de la 14 septembrie 2001 la 23 octombrie 2001.

S-a anulat mandatul de executare

emis în baza sentinței penale nr. 52/2001 a Tribunalului Covasna și s-a dispus

emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei

sentințe.

A fost obligat inculpatul în solidar

cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Galați prin lichidator SC S. SRL

Galați, cu sediul în Galați să plătească părții civile SC A.I.P. SRL Petroșani

suma de 1.280.000.000 lei despăgubiri civile plus dobânda legală calculat până

la data achitării integrale și a respins în rest pretențiile civile.

A fost obligat inculpatul în solidar

cu partea responsabilă civilmente la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 5 august 2000 între

partea vătămată SC A.I.P. SRL Petroșani și SC E. SRL Galați, reprezentată de

inculpat a intervenit un contract prin care ultima vindea cantitatea de 10 tone

tablă la prețul de 10 miliarde lei, stipulându-se că termenul de livrare este

de maxim 5 zile de la data semnării contractului și a primirii avansului de

2.450.000.000 lei, constând în ordine de cumpărare C.

S-a mai convenit că în cazul nelivrării

mărfii, inculpatul să restituie avansul. Drept garanție a îndeplinirii

obligațiilor contractuale inculpatul a ștampilat, semnat și predat martorului S.A.

fila C.E.C. seria BA nr. 31600075352, cu înțelegerea ca în cazul neonorării

obligațiilor C.E.C. - ul să fie introdus spre decontare la B.T.R.

Societatea inculpatului nu a predat

marfa și nu a restituit nici avansul primit, motiv pentru care C.E.C. - ul a

fost completat cu suma de 1.500.000.000 lei, și a fost depus la B.C.R.

Petroșani. La data de 8 decembrie 2000, B.C.R. Galați a comunicat că trăgătorul

este în interdicție bancară și nu are disponibil în cont.

S-a reținut că fapta inculpatului de

a induce în eroare reprezentantul părții vătămate, susținând că are marfa

pentru care a încasat avansul din preț cu prilejul încheierii contractului de

vânzare–cumpărare și de a emite C.E.C. - ul menționat cunoscând că la momentul

respectiv nu au acoperirea necesară și de a preda C.E.C. - ul cu îndrumarea de

a fi completat și introdus spre plată, constituie infracțiunea de înșelăciune

prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen.

Ulterior, reprezentantul părții

vătămate a luat legătura cu inculpatul, iar acesta a emis, la data de 11

decembrie 2000, un bilet la ordin pentru suma de 500.000.000 lei și un altul

pentru suma de 600.000.000 lei pentru a garanta aceleași obligații, iar la data

de 5 ianuarie 2001 B.C.R. Galați a comunicat lipsa disponibilului.

S-a reținut că fapta inculpatului de

a emite două bilete de ordin, cunoscând că nu are acoperirea necesară, inducând

în acest mod reprezentantul părții vătămate cu prilejul executării contractului

încheiat anterior constituie infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și

pedepsită de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.,

și art. 13 C. pen.

La individualizarea pedepselor,

instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social al faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege,

datele ce caracterizează persoana inculpatului (are antecedente penale, fiind

condamnat anterior pentru același gen de fapte, este dat în urmărire generală

din anul 2003, este căsătorit, are un copil minor, iar prejudiciul nu a fost

recuperat).

În baza art. 998 C. civ., a fost

obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente pentru care a

acționat în calitate de prepus la 1.280.000.000 lei către partea civilă,

reprezentând diferențe nerestituite din avansul încasat de inculpat prin

săvârșirea faptelor de înșelăciune plus dobânda legală până la data achitării

integrale și a respins în rest pretențiile civile la dobânzile bancare,

deoarece pentru neplata prejudiciilor bănești cauzate prin fapte delictuale se

cuvine dobânda legală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel în termen inculpatul L.S. Prin apărător ales, aceasta a solicitat

restituirea cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale,

invocând faptul că inculpatul a mai fost cercetat pentru aceleași fapte de

către parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și în privința sa s-a dispus

scoaterea de sub urmărirea penală, iar înscrisurile de la acest din urmă dosar

nu se regăsesc la dosarul cauzei.

S-a mai invocat că parchetul nu a

administrat toate probele pe latura civilă a cauzei, în sensul de a proba

susținerile inculpatului că ar fi achitat parte din prejudiciu.

S-a invocat, de asemenea,

necompetența teritorială a organelor de urmărire penală de pe raza județului

Hunedoara, în condițiile în care fuseseră mai întâi sesizate organele de

urmărire penală de pe raza județului Galați, iar instanța de judecată,

Tribunalul Hunedoara, nu a fost legal sesizată.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 283/ A din 30 septembrie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul L.S. împotriva sentinței penale nr. 127 din 23

martie 2005 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpatul a declarat recursul de față, reluând motivele

invocate și prin apel.

Recursul este nefondat.

Examinând decizia atacată precum și

sentința penală nr. 127 din 23 martie 2005 pronunțate în cauza de față, în

raport de motivul invocat de inculpat și care are prioritate, vizând nulitatea

absolută a acestora, Curtea, reține că nu este fondat.

Se constată că recurentul pune în

discuție, de fapt, problema competenței teritoriale a parchetului care a

efectuat urmărirea penală, invocând prevederile art. 45 și art. 30 C. proc.

pen., și nu a competenței materiale.

Așa fiind, potrivit art. 197 C.

proc. pen., Curtea reține că, nu ne aflăm în nici unul din cazurile de nulitate

absolută expres prevăzute în alin. (2) al textului sus-menționat și ca atare,

hotărârile pronunțate nu sunt lovite de nulitatea invocată.

Apoi, se mai constată că orice

încălcare a unei dispoziții legale, ce reglementează desfășurarea procesului

penal poate atrage nulitatea actului respectiv, (ca nulitate relativă), numai

atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea

acelui act și numai dacă a fost invocată în cursul efectuării respectivului

act, de către cel vătămat.

Ori, în speță, nici aceste cerințe

ale legii nu se regăsesc și invocarea necompetenței teritoriale organelor de

urmărire penală și implicit a instanțelor sesizate, de pe raza județului

Hunedoara nu poate fi reținută și pentru faptul că, atât contractul încheiat,

fapta comisă și sediul societății vătămate se află în această rază teritorială.

În plus, nu sunt aplicabile nici

prevederile art. 45 alin. (4) C. proc. pen., deoarece o anterioară ordonanță de

scoatere de sub urmărirea penală, dată de procuror, nu are autoritate de lucru

judecat, pentru un alt organ de urmărire penală ce ulterior efectuează urmărirea.

Trecând la verificarea celorlalte

motive de recurs, se constată că, materialul probator nu este incomplet nici cu

privire la latura penală și nici cu privire la cea civilă, că a fost evaluat

corect așa încât situația de fapt reținută, este corespunzătoare activității

infracționale efectiv desfășurată de către inculpatul recurent.

Așa fiind, se reține că și

încadrarea juridică este cea legală iar critica adusă pe latura civilă, nu

invocă decât propria sa culpă, pentru că inculpatul avea obligația legală de a

depune toate diligențele în a dovedi, ce parte din prejudiciu, a acoperit sau

nu.

Pentru toate aceste considerente și

văzând că de fapt, eventualele obiecțiuni ale inculpatului cu privire la

acoperirea pagubei, țin și de faza ulterioară a executării hotărârii rămasă

definitivă, cu atât mai mult nu se impune nici restituirea cauzei la parchet

potrivit art. 333 C. proc. pen., iar recursul declarat va fi respins, ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și

menținută hotărârea atacată ca legală și temeinică, sub toate aspectele.

Se vor aplica și dispozițiilor art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.S. împotriva deciziei penale nr. 283/ A din 30

septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

aprilie 2006.