ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.07.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3235/2003

HOTĂRÂRE
03.07.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3235/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13/2002

Tribunalul Covasna, în baza art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 și

art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.Z. la trei pedepse de câte

2 luni închisoare, pentru trei infracțiuni de fals material în înscrisuri

oficiale aflate în concurs, în sensul art. 33 C. pen.

În baza art. 292 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e) C. pen., același inculpat a fost condamnat

la o pedeapsă de 2 luni închisoare, pentru infracțiunea de fals în declarații.

În baza art. 291 C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la două

pedepse a câte 2 luni închisoare, pentru uzul de fals (două fapte).

În baza art. 215 alin. (1) și (2),

cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., același inculpat a fost

condamnat la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru două infracțiuni de

înșelăciune aflate în concurs, în sensul art. 33 C. pen.

În baza art. 26, raportat la art.

215 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., același inculpat

a fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru complicitate la înșelăciune.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 4 ani ce

constituie termen de încercare conform art. 82 C. pen., care se socotește de la

data când hotărârea a rămas definitivă.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. pen.

A obligat pe inculpat să plătească

părții civile Societatea de Asigurare Românească, sucursala județului Covasna,

88.916.126 lei despăgubiri civile.

În baza art. 11 pct. lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu aplicarea

art. 18

1

infracțiunile de înșelăciune și uzul de fals, prevăzut de art. 215 alin. (1) și

(2) C. pen. și art. 291 C. pen. și, în baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a

aplicat inculpatului sancțiunea de un milion lei, amendă administrativă, pentru

ambele infracțiuni aflate în concurs, în sensul art. 33 lit. a) C. pen.

A respins ca nefondată cererea

Societății de Asigurare U. SA, sucursala Brașov privind obligarea inculpatului

C.L. la despăgubiri civile.

A obligat pe inculpat să plătească

statului suma de 300.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că, la data de 30 iunie 1999, organele de poliție au fost

sesizate despre faptul că inculpatul B.Z. deține facturi false, în alb, pe care

le-a oferit la diferite persoane titulare ale unor contracte de asigurare auto

în vederea decontării diferitelor sume de bani în urma avariilor

autovehiculelor.

În urma verificărilor efectuate s-a

stabilit că, inculpatul B.Z. a avut în proprietate un autoturism marca TOYOTA,

asigurat la Societatea de Asigurare U. SA, Agenția Sf. Gheorghe. La data de 3

martie 1998, pe raza comunei Mihăileni, județul Harghita, inculpatul s-a

răsturnat cu autoturismul. Pentru a înlesni obținerea despăgubirii de

asigurare, inculpatul a declarat în fals lucrătorilor de poliție și

reprezentanților firmei de asigurare că, accidentul s-a produs în alte condiții

și anume tamponarea cu o combină. În urma verificărilor de rigoare s-a stabilit

că accidentul s-a produs în alte împrejurări decât cele declarate de inculpat,

motiv pentru care nu a mai fost despăgubit.

Pentru a obține bani sub formă de

despăgubire, inculpatul B.Z., deținător al autoturismului marca FORD asigurat

la A., Agenția Sf. Gheorghe, accidentat cu altă ocazie, să însceneze că autoturismele

celor doi s-ar fi tamponat, alegând și locul în localitatea Hoghiz, județul

Brașov, unde au poziționat cele două autovehicule, după care au chemat un

lucrător de poliție care a întocmit formalitățile de constatare.

Inculpatul B.Z. a prezentat

documentele întocmite în fals la societatea de asigurare și două facturi,

precum că și-ar fi cumpărat piese pentru repararea autovehicolului avariat,

primind în acest mod suma de 75.335.942 lei, echivalentul a 16.392 mărci

germane.

În cursul anului 1998, inculpatul

B.Z. a obținut de la fundația P.U.H. un autoturism marca MERCEDES.

În urma conducerii neatente a

acestui autovehicul de către o cunoștință de-a inculpatului, a fost produsă

avarierea autovehicolului asigurat. Pentru a obține bani sub formă de despăgubiri

în urma asigurării, inculpatul s-a folosit ca și în cazul precedent de facturi

false, obținând în acest mod suma de 11.326.236 lei, echivalentul a 3.755 mărci

germane.

La data de 1 noiembrie 1998,

autovehicolul inculpatului C.L. a fost accidentat de autoturismul condus de

martorul D.F.I. care avea asigurat autovehicolul la firma de asigurări U.,

Agenția Brașov, care în baza contractului de asigurare urma să despăgubească pe

inculpat, culpa exclusivă a producerii accidentului, fiind a conducătorului

auto mai sus menționat.

Întrucât toți furnizorii de piese

auto contactați de inculpat (în speță, un spoiler pentru marca OPEL, bară de

protecție) aveau prețuri mai mari decât cele acceptate de asigurator, acesta a

procurat piese de pe piață. Asiguratorul prin reprezentantul său i-a sugerat

inculpatului să prezinte o factură pentru piesa procurată de pe piață.

Așa se face că, inculpatul a

procurat o factură fiscală de la inculpatul B.Z., factură pe care a prezentat-o

societății de asigurare care i-a plătit suma de 9.750.623 lei în condițiile în

care valoarea de circulație a pieselor avariate stabilită prin expertiza

tehnică (spoiler cu ornament) este de 14.160.000 lei.

Împotriva sentinței instanței de

fond Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a declarat apel criticând-o sub

aspectul greșitei achitări a inculpatului C.L., în temeiul dispozițiilor art.

18

1

inculpatului B.Z.

Prin decizia penală nr. 217 din 19

noiembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelul parchetului numai privitor

la inculpatul B.Z., căruia i-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 3 ani

închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, menținându-se

celelalte dispoziții.

Hotărârea sus-menționată a fost

recurată în termen legal, de către procuror cu motivarea că pedeapsa aplicată

inculpatului B.Z., atât în cuantum, cât și al modalității de executare este

necorespunzătoare, iar în ceea ce privește pe inculpatul C.L., că fapta

săvârșită de acesta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune, iar inculpatul B.Z., numai în ceea ce privește greșita

individualizare a pedepsei pe care o consideră prea aspră.

Recursul procurorului este fondat

urmând a fi admis, iar cel al inculpatului B.Z., fiind nefondat va fi respins

pentru următoarele considerente;

Într-adevăr, deși instanța de apel a

procedat corect la majorarea cuantumului pedepselor stabilite inculpatului,

încât acestea corespund cerințelor art. 72 C. pen., fiind corespunzătoare în

raport cu gravitatea faptelor, în concurs, perseverența infracțională,

modalitatea săvârșirii faptelor, totuși a aplicat nejustificat dispozițiile

art. 86

1

supraveghere a executării pedepsei.

Potrivit dispozițiilor de la lit. c)

al sus-menționatului articol, se suspendă executarea pedepsei sub supraveghere,

dacă instanța apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de

comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie

un avertisment pentru aceasta și chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu

va mai săvârși infracțiuni.

Ori, avându-se în vedere deosebita

perseverență infracțională a acestuia (9 infracțiuni într-o perioadă scurtă),

că la cercetarea judecătorească a manifestat nesinceritate încercând să susțină

o variantă nereală a faptelor, că asupra sa s-au mai găsit și alte formulare în

alb, pe care evident urma să le folosească pentru alte fapte similare și că a

produs un prejudiciu de circa 88.916.216 lei (la nivelul anului 1988), cu

privire la care nu a manifestat nici un interes de acoperire, greșit instanța

de recurs a considerat că chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai

comite alte infracțiuni.

În raport de aceste considerente se

impune înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 86

1

Totodată, este nefondată cererea

acestui inculpat recurent, pentru reducerea pedepsei aplicată acestuia,

neputând fi considerată ca prea aspră.

Dimpotrivă, se impune menținerea

pedepsei la cuantumul stabilit, precum și executarea într-un loc de detenție.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov este fondat și cu privire la inculpatul C.L.

În raport de gravitatea faptelor

săvârșite de acesta, în sensul că a procurat o factură fiscală (în alb) de la

coinculpatul B.Z. pe care a prezentat-o societății de asigurare, care i-a

plătit nejustificat suma de 9.750.623 lei, nu poate fi considerate ca lipsite

în mod vădit de pericol social al unei infracțiuni și ca urmare, nu se poate

face aplicarea art. 18

1

art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen.

Considerând că aspectele greșit mai

sus menționate, constituie cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și 14 C. proc. pen., urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., a admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Brașov și a casa ambele hotărâri pronunțate în cauză, după cum

urmează:

- privitor la inculpatul B.Z.,

referitor la aplicarea art. 86

1

înlătura, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.;

- privitor la inculpatul C.L.

referitor la soluția de achitare și de aplicare a unei amenzi administrative.

Acest inculpat va fi condamnat la 2

ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune și la 2 luni închisoare,

pentru infracțiunea de uz de fals, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.,

recunoscând în favoarea acestuia circumstanțe atenuante în raport de situația

personală a sa.

Se va face aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani

închisoare.

Totodată, avându-se în vedere că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., se va suspenda

condiționat executarea pedepsei, pe un termen de încercare de 4 ani și se va

atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor

suspendării.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

se vor menține.

Recursul declarat de inculpatul B.Z.

fiind nefondat, urmează a se respinge ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 217

din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe intimații inculpați

B.Z. și C.L.

Casează hotărârea atacată precum și

sentința penală nr. 13 din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Covasna după cum

urmează:

- privitor la inculpatul B.Z., numai

referitor la aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere,

prevăzută de art. 86

1

ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în regim de

detenție.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

- privitor la inculpatul C.L.,

înlătură dispozițiile privind achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., cu

aplicarea art. 18

1

administrativ.

În baza art. 215 alin. (1) și (2),

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 2 ani

închisoare.

În baza art. 291 alin. (1) și (2),

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpat la 2 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 4

ani, prevăzut de art. 82 C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.Z. împotriva deciziei penale sus-menționată, ca nefondat.

Obligă pe recurentul inculpat B.Z.

să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat C.L., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iulie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3313/2013
. proc. pen., faptă din luna septembrie 2007. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. S-a aplicat art. 71 - 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptu
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală
durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art.
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1742/2003
41 alin. (2) C. pen. și în această încadrare juridică a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului Z.C. și s-a dispus ca
ÎCCJ 2012-12-11
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4082/2012
, în baza art. 83 C. pen., i s-au pus în vedere dispozițiile art. 359 C. proc. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei să se suspende și executarea pedepselor accesorii.
ÎCCJ 2006-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2389/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 127 din 23 martie 2005, a condamnat pe inculpatul L.S., la: - 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune
Sursă