ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4082/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4082/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 278 din 28 martie 2011 a

condamnat pe inculpații:

D.C. la 6 ani

închisoare pentru instigare prev. de art. 25 C. pen., la infracțiunea de

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art.

74, art. 76 C. pen.

În baza art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentința

penală nr. 1923/2007 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin decizia

penală nr. 821/2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pedeapsă ce se

adaugă celei din cauză, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.

Inculpatul a mai fost

condamnat la 3 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de uz de fals, prev.

de art. 25 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2), a art. 37 lit. a), a art. 74 și a art. 76 C. pen.

În baza art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a mai arătat) și

executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 luni închisoare, inculpatul având

de executat 3 ani și 3 luni închisoare.

Același inculpat, în

baza art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74 și a art. 76 C.

pen., a fost condamnat la 6 ani închisoare.

În baza art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a arătat), și executarea

acesteia alături de pedeapsa de 3 luni închisoare, inculpatul având de executat

3 ani și 3 luni închisoare.

Același inculpat, în

baza art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) a art. 37 lit. a), a art. 74 și a art. 76 C. pen.,

a fost condamnat la 6 ani închisoare.

În baza art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a arătat), și executarea

acesteia acestea alături de pedeapsa de 6 ani închisoare, inculpatul urmând să

execute 9 ani închisoare.

În baza art. 25 C.

pen. raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a),

art. 74 și art. 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la 3 luni

închisoare.

În baza art. 83 C.

pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a arătat), și executarea

acesteia acestea alături de pedeapsa aplicată, în final inculpatul urmând să

execute 3 ani și 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință

au mai fost condamnați inculpați F.D.R. la 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (1), a art. 74 lit. a)-c), art. 76 lit. d) din același cod, precum și la

2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin.

(1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a)-c) și a

art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 lit. a), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus ca pedeapsa de 2 ani închisoare să fie suspendată condiționat,

stabilindu-se termen de încercare de 4 ani.

Inculpatei, în baza

art. 83 C. pen., i s-au pus în vedere dispozițiile art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

Inculpatul C.I.D. a

fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de

art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74

lit. a)-c), art. 76 lit. c) C. pen. și la 2 luni închisoare pentru infracțiunea

de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art.

74 lit. a)-c) și a art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, 2 ani închisoare și s-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata

termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 83 C.

pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei,

să se suspende și executarea pedepselor accesorii.

Inculpata B.P.M. a

fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de uz de fals, în condițiile infracțiunii continuate și

pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată,

reținându-se în favoarea ei circumstanțe atenuante.

Și în ce o privește

pe această inculpată, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

de 1 an și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6

luni.

Inculpatul F.P. a

fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea

de uz de fals și infracțiunea de înșelăciune, și în favoarea acestuia

reținându-se circumstanțe atenuante.

Pedeapsa rezultantă

de 2 ani închisoare a fost suspendată condiționat pe durata termenului de

încercare de 4 ani.

Inculpata D.M. a fost

condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de uz

de fals și infracțiunea de înșelăciune cu reținerea circumstanțelor atenuante.

Pedeapsa rezultantă a

fost suspendată condiționată pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Pe latură civilă,

s-au admis acțiunile civile exercitate de părțile civile G.A. Asigurări, SC A.

SA, Banca B., SC G. Asigurări SA și de Banca C., inculpații fiind obligați la

plata următoarelor sume:

- inculpata F.D.R.,

11.721,92 euro către partea civilă G.A. Asigurări, 5.195,58 euro către partea

civilă SC A. SA, 11.450,55 euro către partea civilă Banca B. și 27.388,67 RON

către partea civilă SC G. Asigurări SA,

- inculpatul C.I.D., 14.590,46

euro către partea civilă Banca B.;

- inculpatul F.P., 9.741,26

euro către partea civilă Banca C.;

- inculpata D.M., 8.810,70

euro către partea civilă Banca C.

S-a luat act că R.

Bank, R.S. Bank și C. Bank nu s-au constituit părți civile referitor la creditele

solicitate de inculpatul C.I.D., iar Banca C. și A. Bank în ce privește creditele

cerute de inculpata B.P.M.

În baza art. 348 C.

proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false folosite (documente ce atestau

calitatea de angajat la SC S.S. SRL a lui C.I.D., ale lui F.P., D.M., B.P.M., adeverințe

de salariat, carnete de muncă falsificate emanând de la aceeași societate.

Pentru a pronunța sentința,

s-au reținut următoarele:

În luna februarie 2007,

D.C., recomandându-i-se lui F.D.R. sub prenumele E., lui ea fiindu-i prezentată

de cunoscutul lui B.A., a determinat-o ca prin utilizarea de adeverințe de venit

și carnete de muncă falsificate care-i atestau calitatea de angajat la două societăți

comerciale, el procurându-le, să încheie contracte de credit, din sumele de bani

astfel obținute el cerând să i se dea jumătate. Ca atare, inculpatul i-a solicitat

cartea de identitate, diploma de bacalaureat, ultima factură de la societatea de

furnizare curent electric și telefonie. După ce acestea i s-au predat, inculpatul,

apelând la martora G.A., aceasta a scris adeverințele de venit. În 21 februarie

2007, cei doi inculpați s-au reîntâlnit, D.C. înmânându-i coinculpatei o adeverință

de venit falsă și o copie a unui carnet de muncă certificat ca fiind conform cu

originalul, din acesta reieșind că ea ar fi fost la acea dată angajată la SC

A.C.U. SRL pe durată nedeterminată, fapt nereal. Alături de aceste documente, inculpatul

i-a dat și o foaie pe care scrisese date despre acea societate, despre postul ocupat,

toate pentru ca inculpata să știe ce să răspundă dacă va fi întrebată de către funcționarii

bancari. Având documentele amintite asupra sa, inculpata s-a prezentat la Banca

B., a depus documentele, a completat și semnat o cerere de credit pentru 10.000

euro, ulterior predându-i coinculpatului cartea de identitate.

În ziua următoare, 22

februarie 2007, inculpatul i-a înmânat o adeverință de venit falsă, o copie carnet

de muncă certificată a fi conformă cu originalul, din acestea reieșind că este angajată

la SC G.C. SRL pe durată nedeterminată, nereal. De această dată inculpata s-a prezentat

la Banca U., a depus documentele false, a completat și semnat o cerere de credit

pentru suma de 5.407,5 euro și ulterior a returnat coinculpatului cartea ei de identitate.

La 23 februarie 2007,

inculpatul i-a înmânat coinculpatei o adeverință de venit falsă, o copie a unui

carnet de muncă certificat ca fiind conform cu originalul, din acestea reieșind

că F.D.R. era angajată la aceeași societate comercială, pe durată nedeterminată,

nereal.

De această dată, coinculpata

s-a prezentat la P. Bank, a depus actele false, a completat și semnat o cerere de

credit pentru 11.140 euro, după care i-a returnat inculpatului cartea ei de identitate.

La 26 februarie 2007,

în mod identic acționând, inculpata a prezentat documentele date de coinculpat la

banca H.T. Bank, a completat și semnat cerere de credit pentru 7.500 euro și, de

asemenea, a returnat cartea ei de identitate coinculpatului.

Cererile adresate băncilor

în modul arătat au fost aprobate, inculpata fiind solicitată să se prezinte pentru

a semna contractele de credit și a intra în posesia sumelor cerute.

În vederea realizării

acțiunii, la 23 februarie 2007 cei doi inculpați s-au întâlnit, inculpatul D.C.

i-a dat coinculpatei cartea de identitate necesară ei pentru legitimare și la Banca

B. ea a semnat contractul de credit pentru consum pentru suma de 10.000 euro. După

ce a încasat banii, inculpata i-a dat coinculpatului jumătate din sumă și cartea

ei de identitate.

În aceeași manieră inculpații

au procedat și la P. Bank, aici inculpata semnând contractul de credit din 23 februarie

2007 pentru 11.697 euro, din aceasta predându-i coinculpatului jumătate din sumă

și cartea ei de identitate.

La 26 februarie 2007,

similar, au acționat la Banca U., aici inculpata semnând contractul de credit și

de garanție pentru nevoi personale pentru 5.407,5 euro, de asemenea ea dându-i coinculpatului

jumătate din sumă.

La fel au procedat inculpații

și la 27 februarie 2007, de această dată inculpata semnând contractul de credit

pentru suma de 7.500 euro de la H.T. Bank și din nou dându-i coinculpatului jumătate

din sumă. Cartea de identitate a rămas la inculpată.

În iulie 2008, inculpatul,

pentru a obține sume de bani din credite cu acte false, a început să caute date

de identificare ale unor societățile comerciale în numele cărora să falsifice adeverințe

de venit și cărți de muncă, el având grijă ca acestea să nu figureze în evidența

SC R. SA ca fiind abonați telefonic.

După ce le depista, inculpatul

cerea, pretinzând a fi reprezentant al acestora, instalarea de posturi telefonice

pentru ca numerele de apel să se înscrie pe adeverințele de venit false și funcționarii

bancari apelând, să verifice date privind firma și calitatea de angajat a solicitantului.

În înțelegere cu inculpatul, persoane rămase neidentificate, confirmau funcționarilor

bancari „realitatea” astfel cum era evidențiată în actele false. Pentru găsirea

de doritori care să ceară credite, inculpatul a folosit persoane care, la rândul

lor, au racolat cetățeni neîncadrați în muncă care au acceptat ceea ce inculpatul

le-a promis.

În acest mod, prin intermediul

lui G. a fost racolat inculpatul C.I.D., acestuia inculpatul spunându-i că prenumele

lui este C., că inculpatul i-a prezentat certificatul de naștere, cartea de identitate,

facturi de cablu TV și energie electrică, pe numele tatălui lui, inculpatul detaliindu-i

cum va proceda pentru a cere credite cu acte false prezentate de el. La 24 iulie

2008, cei doi s-au întâlnit, D.C. dându-i coinculpatului adeverință de venit, copie

carnet de muncă certificată a fi conformă cu originalul, false, din acestea reieșind

că ar fi angajat al SC S.S. SRL, nereal însă, și l-a sfătuit să le depună la C.

Bank pentru credit în sumă de 54.000 RON.

Coinculpatul a executat

cele cerute, a completat și semnat o cerere de credit și i-a predat inculpatului

cartea de identitate.

Pe cererea de credit,

inculpatul C.I.D. a trecut numărul de telefon al coinculpatului pentru ca acesta,

la rândul lui, să-l anunțe când se va rezolva cererea de credit.

La 25 iulie 2008, în aceeași

manieră, inculpatul i-a dat coinculpatului C.I.D. adeverință de venit falsă, copie

certificată a unui carnet de muncă, din acestea reieșind angajarea lui la aceeași

societate comercială, nereal însă. Cu aceste documente, inculpatul s-a prezentat

la R. Bank, aici, după depunerea documentelor ce i se dăduseră, a semnat o cerere

de credit și cont curent pentru persoane fizice pentru 10.000 euro.

Imediat, inculpatul i-a

predat coinculpatului cartea de identitate și de această dată, pe cererea de credit

C.I.D. menționase numărul de telefon al inculpatului D.C.

La 29 iulie 2008, cei

doi au procedat similar, actele false date coinculpatului C.I.D. de către inculpat

înscriind că primul ar fi fost angajat al aceleiași societăți comerciale, fapt nereal.

Actele au fost depuse la A. Bank, aici C.I.D. semnând cerere pentru acordarea unui

împrumut pentru uz personal pentru 18.400 euro.

Pe cerere, inculpatul

înscrisese numărul de telefon al coinculpatului D.C.

În aceeași zi, cei doi

inculpați s-au deplasat spre sediul Banca B., după ce D.C. predase celuilalt acte

false vizând același angajator. La respectiva agenție, inculpatul C.I.D. a depus

actele false și a semnat cerere de credit pentru 15.000 euro. Și de această dată,

el a returnat coinculpatului cartea proprie de identitate. Pe cererea de credit

inculpatul C.I.D. înscrisese tot numărul de telefon al coinculpatului.

După aprobarea creditorului,

inculpatul D.C. i-a dat coinculpatului cartea de identitate pentru legitimare, acesta

a semnat contractul de credit de consum din 07 august 2008, a încasat cei 15.000

euro și din aceasta i-a dat coinculpatului aproximativ 6.000 euro și cartea de identitate.

În aceeași lună (august

2008), după ce inculpatul D.C. l-a informat pe coinculpat că i s-a aprobat cererea

de credit de către R. Bank, atunci când acesta din urmă s-a prezentat la bancă,

a fost condus la Poliția Sector 3.

G. și A., în 22 iulie

2008, l-au prezentat inculpatului D.C., pe F.P., ei spunându-i că este persoana

care îl va ajuta să obțină un credit, din sumă având obligația să-i dea 40%. În

acest context, inculpatul D.C. i-a cerut să meargă la Banca C., de aici urmând să

ia un formulat de adeverință de salariu. Conformându-se, inculpatul F.P. a luat

formularul și împreună cu cartea de identitate, le-a predat coinculpatului D.C.,

acesta anterior, spunându-i să memoreze unele date de ale SC S.S. SRL pentru a le

comunica funcționarilor bancari.

La 23 iulie 2008, în prezența

lui G. și a lui A., inculpatul i-a înmânat lui F.P. acte false de genul celor utilizate,

acestea au fost depuse la banca amintită, aici el semnând contractul de credit pentru

nevoi personale pentru 9.500 euro. După ce a încasat banii, coinculpatul i-a dat

inculpatului 3.800 euro răsplată și 240 euro împrumut.

T.A.D., cunoscută a inculpatului

D.C. și despre care știa că se ocupă cu obținerea de credite bancare, în iulie 2008,

aflând de la D.M. că are nevoie de bani, i-a promis că o va ajuta punându-o în legătură

cu C. (inculpatul) anterior ea cerându-i cartea de identitate pentru ca la rândul

ei să o dea inculpatului. Cele două au convenit să se întâlnească cu inculpatul,

fapt realizat, inculpatul solicitând și carnetul de muncă. După câteva zile, cererea

i-a fost acceptată. După primirea carnetului de muncă, inculpatul s-a interesat

dacă D.M. a avut probleme cu poliția, dacă a mai luat credite bancare, dacă are

cazier. Răspunzându-i-se negativ, cei doi au convenit ca din creditul pe care urma

să-l obțină, D.M. să dea jumătate coinculpatului pentru ajutorul dat în procurarea

documentelor.

La 01 august 2008, inculpatul

D.C. i-a dat coinculpatei actele false privind, nereal, că ar fi angajată la aceeași

societate comercială, ei deplasându-se la Banca C. După ce inculpatul i-a predat

cartea de identitate, inculpata a depus documentele false, a completat angajamentul

de plată de pe adeverința falsă de venit și a completat și semnat o cerere de credit

pentru suma de 8.700 euro. După ce inculpatul i-a dat informația că cererea de credit

s-a aprobat, ei s-au întâlnit la data de 02 august 2008. Procedând similar celelalte

situații deja amintite, inculpata a încasat 8.300 euro și i-a predat coinculpatului

4.000 euro.

În aceeași lună, V.P.V.

a pus-o pe B.P.M. în legătură cu G. și A., aceștia prezentându-i-o inculpatului

D.C. După ce a chestionat-o dacă a mai contractat credite bancare, dacă are sau

nu carte de muncă, inculpatul i-a cerut cartea de identitate, ei convenind ca din

creditul obținut, inculpatul să primească 50%, din care el să dea 15% celor doi.

La 15 august 2008, cei

4 s-au întâlnit, inculpatul dând lui A. și lui G. actele false susținut a fi emanate

de la aceeași societate comercială, în vederea predării lor lui B.P.M.

După ce a luat de la A.

actele false, inculpata le-a depus la Banca C., aici ea cerând credit 10.000 euro.

Cartea de identitate a inculpatei rămăsese la inculpatul D.C.

Dându-se drept R.N.S.

(în realitate, acesta era asociat unic și administrator al SC S.S. SRL) inculpatul,

telefonic, de pe un mobil al său și de la telefonul fix de la domiciliul lui, le-a

contactat pe O.C. și pe N.M.D., angajate ale băncii, de la acestea el aflând că

cererea inculpatei nu fusese aprobată.

În aceeași lună, căutând

societăți comerciale în numele cărora să dreseze acte false pentru obținerea de

credite bancare, în maniera descrisă, inculpatul a găsit societatea M. SRL și a

trimis-o pe inculpata B.P.M. să ceară SC R. SA instalarea unui post telefonic, după

ce i-a dat o procură.

După ce s-au atribuit

trei numere de telefon, apelurile fiind redirijate pe numărul de mobil X, la începutul

lunii septembrie 2008, cei doi s-au întâlnit, de față fiind și I.A., consultant

financiar, el dându-i acesteia, în Restaurantul L.M. acte false din care reieșea

că B.P.M. ar fi angajată la SC M. SRL.

Martora a scris o cerere

de acordare a unui împrumut pentru uz personal pentru 19.000 euro și una de emitere

a unui card de credit standard în numele inculpatei, ea luându-și îndatorirea de

a le depune la A. Bank. Pentru că fusese învățată de inculpat ce să răspundă dacă

va fi întrebată în legătură cu datele societății comerciale, răspunsurile inculpatei

au convins-o pe martoră. După ce s-au semnat mai multe documente, inculpata omițând

însă să semneze cererile, pe acestea semnătura ei a fost imitată, neputându-se stabili

de către cine, I.A. le-a depus la bancă, ele fiind preluate de o angajată, martora

G.C.G. Împrumutul cerut nu a fost aprobat.

Împotriva sentinței au

declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații D.C. și

F.D.R.

Apelul declarat de Parchet

a fost motivat pe greșita încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului

D.C., în sensul greșitei încadrări în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (5)

C. pen., valoarea prejudiciului fiind mai mică decât 200.000 RON, greșita reținere,

în ce-l privește pe inculpat, a art. 37 lit. a) C. pen. în raport cu infracțiunile

pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1923/2007 a Judecătoriei sector

1, netemeinicia pedepselor aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 291 C.

pen. în condițiile art. 25 C. pen., greșita aplicare a pedepsei complementare a

interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. direct pe lângă pedeapsa rezultantă, netemeinicia pedepselor

aplicate inculpatului urmare greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante prev.

de art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. și greșita nededucere din pedeapsă, a

reținerii din data de 23 septembrie 2008.

În ce o privește pe inculpata

F.D.R., apelul Parchetului a criticat sentința pentru nelegala pedeapsă de 6 luni

închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen., netemeinicia

pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune și a pedepsei rezultantă, iar în ce

privește modalitatea de executare, stabilirea executării potrivit art. 86

1

C. pen. pe termenul maxim de încercare așa cum prevede art. 86

2

C.

pen.

Inculpatul D.C. și-a motivat

apelul pe nulitatea absolută a hotărârii instanței de fond în sensul nelegalei sesizări

în ce privește infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma

instigării, greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei

în cea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.

pen. în raport cu aceasta, Tribunalul nefiind competent material. Totodată, apelul

inculpatului a fost motivat pe greșita reținere a vinovăției, el susținând că nu

s-au administrat probe care să dovedească „determinarea” invocată.

Inculpata F.D.R., în faza

judecării apelului, a cerut, în ce o privește, aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen. în redactarea dată prin Legea nr. 202/2010 și a criticat sentința

numai în ce privește latura civilă, obligarea ei urmând a fi decisă numai pentru

suma de 4.000 euro.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 35/A din 13 februarie 2012 a admis apelurile

declarate de Parchet și de cei doi inculpați, a desființat, în parte, sentința și

rejudecând, în ce-l privește pe inculpatul D.C., a descontopit pedeapsa rezultantă

de 9 ani închisoare, în pedepsele componente și le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind faptele

săvârșite în perioada februarie-martie 2007, astfel: din instigare, prev. de

art. 25 C. pen. la infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea

prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat

la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., în

aceeași infracțiune, prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru aceste infracțiuni,

inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare și respectiv de 6 luni

închisoare.

În temeiul art. 25 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2), a art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 11 ani închisoare

și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (faptele săvârșite în perioada

iulie-august 2008).

În temeiul art. 25 C.

pen. raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a)

C. pen., inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare (fapte săvârșite în perioada

iulie-august 2008).

În temeiul art. 85 C.

pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de

3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1923/F/2007 a Judecătoriei

sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 821/R/2008 a Curții de

Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 33

lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată anterior cu pedepsele de 4 ani închisoare și de 6 luni închisoare aplicate

în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 39

alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea

pedepsei de 11 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu

pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 11 ani închisoare și

4 ani pedeapsă complementară.

În temeiul art. 39

alin. (1) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de

1 an închisoare aplicată în cauză, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul având

de executat 4 ani închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite,

inculpatul, în final, având de executat pedeapsa cea mai grea, 11 ani închisoare

și 4 ani pedeapsa complementară.

S-a făcut aplicarea

art. 71 alin. (1), (2) și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpat, a bunurilor

ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (proces-verbal din 23 septembrie 2008,

dosar urmărire penală).

În ce o privește pe inculpata

F.D.R., s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, în pedepsele

componente și repunerea în individualitatea lor.

În temeiul art. 215

alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit.

d) C. pen., inculpata a fost condamnată la 1 an și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 291 C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., a art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., inculpata a fost

condamnată la 1.000 RON amendă penală.

În temeiul art. 33

lit. a), a art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpata

urmând să execute 1 an și 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art.

71 alin. (1), (2) C. pen. și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen.

În temeiul art. 81

alin. (1), (2), art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii și a pedepselor accesorii, pe termenul de încercare

de 3 ani și 10 luni stabilit conform art. 82 alin. (1), (3) C. pen.

În temeiul art. 359

alin. (1) C. proc. pen. inculpatei i s-a atras atenția asupra dispozițiilor

art. 83 și art. 84 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate.

Pe latură civilă, în temeiul

art. 14 alin. (3) lit. b) raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., inculpații

D.C. și F.D.R., în solidar, au fost obligați la plata următoarelor sume: 11.721,92

euro (echivalent în RON la cursul de schimb al Băncii Naționale a României de la

data plății) către partea civilă SC G.A. Asigurări SA; 5.195,58 euro (echivalentul

în RON, în aceleași condiții), către partea civilă SC A. SA SA; 11.450,55 euro (echivalentul

în RON, în aceleași condiții), către partea civilă SC Banca B. SA; 27.388,67 lei

către partea civilă SC G. Asigurări SA.

Instanța de apel, prin

încheierea din 07 martie 2012 a dispus, în temeiul art. 195 C. proc. pen., din oficiu,

îndreptarea erorii materiale din minuta deciziei penale nr. 35/A din 13 februarie

2012 în sensul că la pct. 1 privindu-l pe inculpatul D.C. se va menționa „(…) anulează

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare (…)” în loc

de „anulează suspendarea condiționată” cum, din greșeală, se trecuse.

Împotriva deciziei instanței

de apel, în termenul legal, au declarat recursuri, inculpatul D.C. și inculpata

F.D.R.

La termenul de judecată

din 30 octombrie 2012, inculpata F.D.R., prin cerere, apărarea sa fiind asigurată

de avocatul ales N.P.D., a cerut retragerea recursului declarat în cauză.

Curtea, prin încheierea

nr. 3500 din 30 octombrie 2012, a luat act de retragerea recursului declarat de

inculpată.

Inculpatul D.C. a criticat

decizia pronunțată în apel pe cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 12, pct. 9, pct. 18 C. proc. pen., dezvoltarea acestora fiind făcută în prezenta.

Recursul inculpatului

nu este fondat astfel cum se va dezvolta.

Cazul de casare prev.

de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., referitor la pronunțarea unei hotărâri

de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care inculpatul a fost trimis

în judecată, presupune că instanța să fi pronunțat o soluție de condamnare pentru

o faptă care, în materialitatea ei, nu a făcut obiectul trimiterii lui în judecată.

Sub acest aspect, în motivarea

cazului, apărarea inculpatului a arătat că pentru instigare la infracțiunea de înșelăciune

cu consecințe deosebit de grave, nu s-a făcut legal sesizarea instanței, el fiind

trimis în judecată pentru instigare la aceeași infracțiune, dar în încadrarea dată

de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

Amintind că o asemenea

apărare s-a supus și în fața instanței de prim control judiciar, din verificarea

lucrărilor dosarului, se reține că prin ordonanța nr. 2457/P/2008 din 17 decembrie

2008 (proces-verbal din 14 ianuarie 2009) Parchetul de pe lângă Tribunalul București

a dispus, în ce-l privește pe inculpat, schimbarea încadrării juridice a faptei

în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2),

(3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La 15 ianuarie 2009 inculpatului,

în prezența apărătorului ales, i s-a adus la cunoștință schimbarea de încadrare

juridică, a fost audiat și i s-a prezentat materialul de urmărire penală.

Prin rechizitoriul

nr. 2457/P/2008 din 16 ianuarie 2009, inculpatul a fost trimis în judecată, printre

altele și pentru instigare la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit

de grave [art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.].

La 19 ianuarie 2009, cu

adresa nr. 2457/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat dosarul

de urmărire penală și rechizitoriul Tribunalului București, instanță competentă

material în raport cu infracțiunea menționată, astfel cum prevede art. 27 pct. 1

lit. a) C. proc. pen.

În cauză, deci, inculpatul

a fost condamnat pentru fapta pentru care fusese cercetat și trimis în judecată,

astfel că nu este incident cazul de casare menționat.

Referitor pct. 9 al

art. 385

9

, acesta, de asemenea, nu este fondat. Instanța de apel, cale

de atac devolutivă, și-a motivat soluția amplu, cu raportare la probatoriul cauzei,

textele legale și apărărilor inculpatului, verificarea sa întinzându-se și asupra

situației de fapt cât și încadrării juridice, acestea, de asemenea, fiind criticate

de inculpat.

Totodată, instanța de

apel a dezvoltat constatarea, din oficiu, a existenței, în ce-l privește pe inculpat,

a încă două motive de nelegalitate a sentinței care au influențat soluția în defavoarea

lui, respectiv nededucerea duratei reținerii din 23 septembrie 2008 și omisiunea

dispunerii, în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., a restituirii unor

bunuri ridicate la percheziția domiciliară.

În ce privește apărarea

inculpatului, că ar fi incident cazul de casare prev. la pct. 18 al art. 385

9

C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, acesta nu se regăsește

în cauză.

Eroarea gravă de fapt

privește discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care probatoriul o susține.

Instanța de recurs, examinând

mijloacele de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele

administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, reține că inculpatul,

în perioada februarie-martie 2007 a determinat-o pe coinculpata F.D.R., căreia i-a

pus la dispoziție înscrisuri false oficiale și sub semnătură privată, să inducă

în eroare pe reprezentanții a patru bănci, de la acestea cerând și obținând, patru

credite în valoare totală de 34.604,5 euro, lui (instigator) remițându-i-se jumătate

din sumă (declarațiile coinculpatei de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească,

recunoașterea din fotografie, inculpata a denunțat chiar și faptele ei, declarații

martori T.V., T.I., informațiile furnizate de I.T.M. București - adresa din 18

februarie 2008, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 11

septembrie 2008 privind caracterul fals al înscrisurilor).

În ce privește modul de

operare al inculpatului, acesta este identic cu cel recunoscut, în declarațiile

lor, de ceilalți 4 coinculpați și aceștia identificându-l pe inculpatul D.C. din

planșele foto prezentate.

În ce privește faptele

din perioada iulie-august 2008, probatoriul a evidențiat, fără dubiu, determinarea

coinculpaților să obțină sume în aceeași modalitate (declarații constante inculpat

C.I.D., recunoașterea, de către acesta, în prezența martorului asistent T.G., din

fotografie, a inculpatului, martor R.N.S., C.D., percheziția domiciliară a apartamentului

locuit de inculpat, la fel declarațiile coinculpaților F.P., recunoașterea din fotografie

a inculpatului, percheziția domiciliară amintită, D.M., martora T.A.D., recunoașterea

din fotografie a inculpatului, celelalte probe deja amintite.

Implicarea inculpatului

în ce privește instigarea coinculpatei B.P.M., în aceeași modalitate, este dovedită

cu declarațiile constante ale coinculpatei, menținute la cercetarea în fond, aceasta

declarând și numărul de telefon mobil deținut de inculpat, precum și cu ansamblul

probelor deja enunțate, dar și declarațiile martorelor O.C.G., N.M.D., I.A., G.C.G.

Coroborând probatoriul

care a evidențiat situația de fapt, legal și temeinic s-a stabilit vinovăția inculpatului

D.C. de a acționa, deliberat, cu intenție directă în vederea atingerii rezultatului

infracțional dorit, respectiv obținerea, pentru el, a unor foloase materiale injuste,

în modul arătat el determinându-i pe toți coinculpații din cauză să folosească înscrisurile

oficiale și sub semnătură privată false, pe care el le-a dat acelora și, astfel,

să inducă în eroare pe reprezentanții unităților bancare, prin prezentarea ca fiind

adevărate a unor împrejurări mincinoase, respectiv calități de angajați la societăți

comerciale, conform acelor documente pentru obținerea de credite pentru care, în

realitate, nu îndeplineau condițiile de acceptare și acordare, toate acestea realizând

obiectiv și subiectiv, elementele materiale ale infracțiunilor de instigare la uz

de fals și la înșelăciune.

Ca atare, în cauză, hotărârea

instanței de apel fiind legală și temeinică, din oficiu neconstatându-se cazuri

de casare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Potrivit art. 192 cu referire

la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 35/A din 13 februarie

2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu,

până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, se avansează din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi, 11 decembrie 2012.