ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4082/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 278 din 28 martie 2011 a condamnat pe inculpații: D.C. la 6 ani închisoare pentru instigare prev. de art. 25 C. pen., la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74, art. 76 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentința penală nr. 1923/2007 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 821/2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pedeapsă ce se adaugă celei din cauză, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.

Inculpatul a mai fost condamnat la 3 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74 și a art. 76 C. pen. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a mai arătat) și executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 luni închisoare, inculpatul având de executat 3 ani și 3 luni închisoare. Același inculpat, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), a art. 74 și a art. 76 C. pen., a fost condamnat la 6 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a arătat), și executarea acesteia alături de pedeapsa de 3 luni închisoare, inculpatul având de executat 3 ani și 3 luni închisoare. Același inculpat, în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) a art. 37 lit. a), a art. 74 și a art. 76 C. pen., a fost condamnat la 6 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a arătat), și executarea acesteia acestea alături de pedeapsa de 6 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la 3 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior (cum s-a arătat), și executarea acesteia acestea alături de pedeapsa aplicată, în final inculpatul urmând să execute 3 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Prin aceeași sentință au mai fost condamnați inculpați F.D.R. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), a art. 74 lit. a)-c), art. 76 lit. d) din același cod, precum și la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a)-c) și a art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 lit. a), art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 2 ani închisoare să fie suspendată condiționat, stabilindu-se termen de încercare de 4 ani. Inculpatei, în baza art. 83 C. pen., i s-au pus în vedere dispozițiile art. 359 C. proc. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei să se suspende și executarea pedepselor accesorii. Inculpatul C.I.D. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a)-c), art. 76 lit. c) C. pen. și la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 74 lit. a)-c) și a art. 76 lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, 2 ani închisoare și s-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 4 ani. În baza art. 83 C. pen., inculpatului i s-a atras atenția asupra disp. art. 359 C. proc. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, să se suspende și executarea pedepselor accesorii. Inculpata B.P.M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, în condițiile infracțiunii continuate și pentru tentativă la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, reținându-se în favoarea ei circumstanțe atenuante.

Și în ce o privește pe această inculpată, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. Inculpatul F.P. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de uz de fals și infracțiunea de înșelăciune, și în favoarea acestuia reținându-se circumstanțe atenuante. Pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare a fost suspendată condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani. Inculpata D.M. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de uz de fals și infracțiunea de înșelăciune cu reținerea circumstanțelor atenuante. Pedeapsa rezultantă a fost suspendată condiționată pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Pe latură civilă, s-au admis acțiunile civile exercitate de părțile civile G.A. Asigurări, SC A. SA, Banca B., SC G. Asigurări SA și de Banca C., inculpații fiind obligați la plata următoarelor sume: - inculpata F.D.R., 11.721,92 euro către partea civilă G.A. Asigurări, 5.195,58 euro către partea civilă SC A. SA, 11.450,55 euro către partea civilă Banca B. și 27.388,67 RON către partea civilă SC G. Asigurări SA, - inculpatul C.I.D., 14.590,46 euro către partea civilă Banca B.; - inculpatul F.P., 9.741,26 euro către partea civilă Banca C.; - inculpata D.M., 8.810,70 euro către partea civilă Banca C. S-a luat act că R. Bank, R.S. Bank și C. Bank nu s-au constituit părți civile referitor la creditele solicitate de inculpatul C.I.D., iar Banca C. și A. Bank în ce privește creditele cerute de inculpata B.P.M.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false folosite (documente ce atestau calitatea de angajat la SC S.S. SRL a lui C.I.D., ale lui F.P., D.M., B.P.M., adeverințe de salariat, carnete de muncă falsificate emanând de la aceeași societate. Pentru a pronunța sentința, s-au reținut următoarele: În luna februarie 2007, D.C., recomandându-i-se lui F.D.R. sub prenumele E., lui ea fiindu-i prezentată de cunoscutul lui B.A., a determinat-o ca prin utilizarea de adeverințe de venit și carnete de muncă falsificate care-i atestau calitatea de angajat la două societăți comerciale, el procurându-le, să încheie contracte de credit, din sumele de bani astfel obținute el cerând să i se dea jumătate.

Ca atare, inculpatul i-a solicitat cartea de identitate, diploma de bacalaureat, ultima factură de la societatea de furnizare curent electric și telefonie. După ce acestea i s-au predat, inculpatul, apelând la martora G.A., aceasta a scris adeverințele de venit. În 21 februarie 2007, cei doi inculpați s-au reîntâlnit, D.C. înmânându-i coinculpatei o adeverință de venit falsă și o copie a unui carnet de muncă certificat ca fiind conform cu originalul, din acesta reieșind că ea ar fi fost la acea dată angajată la SC A.C.U. SRL pe durată nedeterminată, fapt nereal. Alături de aceste documente, inculpatul i-a dat și o foaie pe care scrisese date despre acea societate, despre postul ocupat, toate pentru ca inculpata să știe ce să răspundă dacă va fi întrebată de către funcționarii bancari.

Având documentele amintite asupra sa, inculpata s-a prezentat la Banca B., a depus documentele, a completat și semnat o cerere de credit pentru 10.000 euro, ulterior predându-i coinculpatului cartea de identitate. În ziua următoare, 22 februarie 2007, inculpatul i-a înmânat o adeverință de venit falsă, o copie carnet de muncă certificată a fi conformă cu originalul, din acestea reieșind că este angajată la SC G.C. SRL pe durată nedeterminată, nereal. De această dată inculpata s-a prezentat la Banca U., a depus documentele false, a completat și semnat o cerere de credit pentru suma de 5.407,5 euro și ulterior a returnat coinculpatului cartea ei de identitate. La 23 februarie 2007, inculpatul i-a înmânat coinculpatei o adeverință de venit falsă, o copie a unui carnet de muncă certificat ca fiind conform cu originalul, din acestea reieșind că F.D.R.

era angajată la aceeași societate comercială, pe durată nedeterminată, nereal. De această dată, coinculpata s-a prezentat la P. Bank, a depus actele false, a completat și semnat o cerere de credit pentru 11.140 euro, după care i-a returnat inculpatului cartea ei de identitate. La 26 februarie 2007, în mod identic acționând, inculpata a prezentat documentele date de coinculpat la banca H.T. Bank, a completat și semnat cerere de credit pentru 7.500 euro și, de asemenea, a returnat cartea ei de identitate coinculpatului. Cererile adresate băncilor în modul arătat au fost aprobate, inculpata fiind solicitată să se prezinte pentru a semna contractele de credit și a intra în posesia sumelor cerute.

În vederea realizării acțiunii, la 23 februarie 2007 cei doi inculpați s-au întâlnit, inculpatul D.C. i-a dat coinculpatei cartea de identitate necesară ei pentru legitimare și la Banca B. ea a semnat contractul de credit pentru consum pentru suma de 10.000 euro. După ce a încasat banii, inculpata i-a dat coinculpatului jumătate din sumă și cartea ei de identitate. În aceeași manieră inculpații au procedat și la P. Bank, aici inculpata semnând contractul de credit din 23 februarie 2007 pentru 11.697 euro, din aceasta predându-i coinculpatului jumătate din sumă și cartea ei de identitate. La 26 februarie 2007, similar, au acționat la Banca U., aici inculpata semnând contractul de credit și de garanție pentru nevoi personale pentru 5.407,5 euro, de asemenea ea dându-i coinculpatului jumătate din sumă.

La fel au procedat inculpații și la 27 februarie 2007, de această dată inculpata semnând contractul de credit pentru suma de 7.500 euro de la H.T. Bank și din nou dându-i coinculpatului jumătate din sumă. Cartea de identitate a rămas la inculpată. În iulie 2008, inculpatul, pentru a obține sume de bani din credite cu acte false, a început să caute date de identificare ale unor societățile comerciale în numele cărora să falsifice adeverințe de venit și cărți de muncă, el având grijă ca acestea să nu figureze în evidența SC R. SA ca fiind abonați telefonic. După ce le depista, inculpatul cerea, pretinzând a fi reprezentant al acestora, instalarea de posturi telefonice pentru ca numerele de apel să se înscrie pe adeverințele de venit false și funcționarii bancari apelând, să verifice date privind firma și calitatea de angajat a solicitantului.

În înțelegere cu inculpatul, persoane rămase neidentificate, confirmau funcționarilor bancari „realitatea” astfel cum era evidențiată în actele false. Pentru găsirea de doritori care să ceară credite, inculpatul a folosit persoane care, la rândul lor, au racolat cetățeni neîncadrați în muncă care au acceptat ceea ce inculpatul le-a promis. În acest mod, prin intermediul lui G. a fost racolat inculpatul C.I.D., acestuia inculpatul spunându-i că prenumele lui este C., că inculpatul i-a prezentat certificatul de naștere, cartea de identitate, facturi de cablu TV și energie electrică, pe numele tatălui lui, inculpatul detaliindu-i cum va proceda pentru a cere credite cu acte false prezentate de el.

La 24 iulie 2008, cei doi s-au întâlnit, D.C. dându-i coinculpatului adeverință de venit, copie carnet de muncă certificată a fi conformă cu originalul, false, din acestea reieșind că ar fi angajat al SC S.S. SRL, nereal însă, și l-a sfătuit să le depună la C. Bank pentru credit în sumă de 54.000 RON. Coinculpatul a executat cele cerute, a completat și semnat o cerere de credit și i-a predat inculpatului cartea de identitate. Pe cererea de credit, inculpatul C.I.D. a trecut numărul de telefon al coinculpatului pentru ca acesta, la rândul lui, să-l anunțe când se va rezolva cererea de credit. La 25 iulie 2008, în aceeași manieră, inculpatul i-a dat coinculpatului C.I.D. adeverință de venit falsă, copie certificată a unui carnet de muncă, din acestea reieșind angajarea lui la aceeași societate comercială, nereal însă.

Cu aceste documente, inculpatul s-a prezentat la R. Bank, aici, după depunerea documentelor ce i se dăduseră, a semnat o cerere de credit și cont curent pentru persoane fizice pentru 10.000 euro. Imediat, inculpatul i-a predat coinculpatului cartea de identitate și de această dată, pe cererea de credit C.I.D. menționase numărul de telefon al inculpatului D.C. La 29 iulie 2008, cei doi au procedat similar, actele false date coinculpatului C.I.D. de către inculpat înscriind că primul ar fi fost angajat al aceleiași societăți comerciale, fapt nereal. Actele au fost depuse la A. Bank, aici C.I.D. semnând cerere pentru acordarea unui împrumut pentru uz personal pentru 18.400 euro. Pe cerere, inculpatul înscrisese numărul de telefon al coinculpatului D.C.

În aceeași zi, cei doi inculpați s-au deplasat spre sediul Banca B., după ce D.C. predase celuilalt acte false vizând același angajator. La respectiva agenție, inculpatul C.I.D. a depus actele false și a semnat cerere de credit pentru 15.000 euro. Și de această dată, el a returnat coinculpatului cartea proprie de identitate. Pe cererea de credit inculpatul C.I.D. înscrisese tot numărul de telefon al coinculpatului. După aprobarea creditorului, inculpatul D.C. i-a dat coinculpatului cartea de identitate pentru legitimare, acesta a semnat contractul de credit de consum din 07 august 2008, a încasat cei 15.000 euro și din aceasta i-a dat coinculpatului aproximativ 6.000 euro și cartea de identitate.

În aceeași lună (august 2008), după ce inculpatul D.C. l-a informat pe coinculpat că i s-a aprobat cererea de credit de către R. Bank, atunci când acesta din urmă s-a prezentat la bancă, a fost condus la Poliția Sector 3. G. și A., în 22 iulie 2008, l-au prezentat inculpatului D.C., pe F.P., ei spunându-i că este persoana care îl va ajuta să obțină un credit, din sumă având obligația să-i dea 40%. În acest context, inculpatul D.C. i-a cerut să meargă la Banca C., de aici urmând să ia un formulat de adeverință de salariu. Conformându-se, inculpatul F.P. a luat formularul și împreună cu cartea de identitate, le-a predat coinculpatului D.C., acesta anterior, spunându-i să memoreze unele date de ale SC S.S.

SRL pentru a le comunica funcționarilor bancari. La 23 iulie 2008, în prezența lui G. și a lui A., inculpatul i-a înmânat lui F.P. acte false de genul celor utilizate, acestea au fost depuse la banca amintită, aici el semnând contractul de credit pentru nevoi personale pentru 9.500 euro. După ce a încasat banii, coinculpatul i-a dat inculpatului 3.800 euro răsplată și 240 euro împrumut. T.A.D., cunoscută a inculpatului D.C. și despre care știa că se ocupă cu obținerea de credite bancare, în iulie 2008, aflând de la D.M. că are nevoie de bani, i-a promis că o va ajuta punându-o în legătură cu C. (inculpatul) anterior ea cerându-i cartea de identitate pentru ca la rândul ei să o dea inculpatului.

Cele două au convenit să se întâlnească cu inculpatul, fapt realizat, inculpatul solicitând și carnetul de muncă. După câteva zile, cererea i-a fost acceptată. După primirea carnetului de muncă, inculpatul s-a interesat dacă D.M. a avut probleme cu poliția, dacă a mai luat credite bancare, dacă are cazier. Răspunzându-i-se negativ, cei doi au convenit ca din creditul pe care urma să-l obțină, D.M. să dea jumătate coinculpatului pentru ajutorul dat în procurarea documentelor. La 01 august 2008, inculpatul D.C. i-a dat coinculpatei actele false privind, nereal, că ar fi angajată la aceeași societate comercială, ei deplasându-se la Banca C. După ce inculpatul i-a predat cartea de identitate, inculpata a depus documentele false, a completat angajamentul de plată de pe adeverința falsă de venit și a completat și semnat o cerere de credit pentru suma de 8.700 euro.

După ce inculpatul i-a dat informația că cererea de credit s-a aprobat, ei s-au întâlnit la data de 02 august 2008. Procedând similar celelalte situații deja amintite, inculpata a încasat 8.300 euro și i-a predat coinculpatului 4.000 euro. În aceeași lună, V.P.V. a pus-o pe B.P.M. în legătură cu G. și A., aceștia prezentându-i-o inculpatului D.C. După ce a chestionat-o dacă a mai contractat credite bancare, dacă are sau nu carte de muncă, inculpatul i-a cerut cartea de identitate, ei convenind ca din creditul obținut, inculpatul să primească 50%, din care el să dea 15% celor doi. La 15 august 2008, cei 4 s-au întâlnit, inculpatul dând lui A. și lui G. actele false susținut a fi emanate de la aceeași societate comercială, în vederea predării lor lui B.P.M.

După ce a luat de la A. actele false, inculpata le-a depus la Banca C., aici ea cerând credit 10.000 euro. Cartea de identitate a inculpatei rămăsese la inculpatul D.C. Dându-se drept R.N.S. (în realitate, acesta era asociat unic și administrator al SC S.S. SRL) inculpatul, telefonic, de pe un mobil al său și de la telefonul fix de la domiciliul lui, le-a contactat pe O.C. și pe N.M.D., angajate ale băncii, de la acestea el aflând că cererea inculpatei nu fusese aprobată. În aceeași lună, căutând societăți comerciale în numele cărora să dreseze acte false pentru obținerea de credite bancare, în maniera descrisă, inculpatul a găsit societatea M. SRL și a trimis-o pe inculpata B.P.M. să ceară SC R. SA instalarea unui post telefonic, după ce i-a dat o procură.

După ce s-au atribuit trei numere de telefon, apelurile fiind redirijate pe numărul de mobil X, la începutul lunii septembrie 2008, cei doi s-au întâlnit, de față fiind și I.A., consultant financiar, el dându-i acesteia, în Restaurantul L.M. acte false din care reieșea că B.P.M. ar fi angajată la SC M. SRL. Martora a scris o cerere de acordare a unui împrumut pentru uz personal pentru 19.000 euro și una de emitere a unui card de credit standard în numele inculpatei, ea luându-și îndatorirea de a le depune la A. Bank. Pentru că fusese învățată de inculpat ce să răspundă dacă va fi întrebată în legătură cu datele societății comerciale, răspunsurile inculpatei au convins-o pe martoră. După ce s-au semnat mai multe documente, inculpata omițând însă să semneze cererile, pe acestea semnătura ei a fost imitată, neputându-se stabili de către cine, I.A.

le-a depus la bancă, ele fiind preluate de o angajată, martora G.C.G. Împrumutul cerut nu a fost aprobat. Împotriva sentinței au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații D.C. și F.D.R. Apelul declarat de Parchet a fost motivat pe greșita încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului D.C., în sensul greșitei încadrări în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., valoarea prejudiciului fiind mai mică decât 200.000 RON, greșita reținere, în ce-l privește pe inculpat, a art. 37 lit. a) C. pen. în raport cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1923/2007 a Judecătoriei sector 1, netemeinicia pedepselor aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen.

în condițiile art. 25 C. pen., greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. direct pe lângă pedeapsa rezultantă, netemeinicia pedepselor aplicate inculpatului urmare greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. și greșita nededucere din pedeapsă, a reținerii din data de 23 septembrie 2008. În ce o privește pe inculpata F.D.R., apelul Parchetului a criticat sentința pentru nelegala pedeapsă de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 291 C. pen., netemeinicia pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune și a pedepsei rezultantă, iar în ce privește modalitatea de executare, stabilirea executării potrivit art. 86 1 C. pen.

pe termenul maxim de încercare așa cum prevede art. 86 2 C. pen. Inculpatul D.C. și-a motivat apelul pe nulitatea absolută a hotărârii instanței de fond în sensul nelegalei sesizări în ce privește infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma instigării, greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în cea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. în raport cu aceasta, Tribunalul nefiind competent material. Totodată, apelul inculpatului a fost motivat pe greșita reținere a vinovăției, el susținând că nu s-au administrat probe care să dovedească „determinarea” invocată. Inculpata F.D.R., în faza judecării apelului, a cerut, în ce o privește, aplicarea disp.

art. 320 1 C. proc. pen. în redactarea dată prin Legea nr. 202/2010 și a criticat sentința numai în ce privește latura civilă, obligarea ei urmând a fi decisă numai pentru suma de 4.000 euro. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 35/A din 13 februarie 2012 a admis apelurile declarate de Parchet și de cei doi inculpați, a desființat, în parte, sentința și rejudecând, în ce-l privește pe inculpatul D.C., a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, în pedepsele componente și le-a repus în individualitatea lor. În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind faptele săvârșite în perioada februarie-martie 2007, astfel: din instigare, prev. de art. 25 C. pen.

la infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., în aceeași infracțiune, prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru aceste infracțiuni, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 4 ani închisoare și respectiv de 6 luni închisoare. În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 11 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

(faptele săvârșite în perioada iulie-august 2008). În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare (fapte săvârșite în perioada iulie-august 2008). În temeiul art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1923/F/2007 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 821/R/2008 a Curții de Apel București, secția I penală. În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată anterior cu pedepsele de 4 ani închisoare și de 6 luni închisoare aplicate în cauză, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1), raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 11 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 11 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară. În temeiul art. 39 alin. (1) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 1 an închisoare aplicată în cauză, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul având de executat 4 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, inculpatul, în final, având de executat pedeapsa cea mai grea, 11 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), (2) și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpat, a bunurilor ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (proces-verbal din 23 septembrie 2008, dosar urmărire penală). În ce o privește pe inculpata F.D.R., s-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, în pedepsele componente și repunerea în individualitatea lor. În temeiul art. 215 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și a art. 76 lit. d) C. pen., inculpata a fost condamnată la 1 an și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), a art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., inculpata a fost condamnată la 1.000 RON amendă penală. În temeiul art. 33 lit. a), a art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpata urmând să execute 1 an și 10 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), (2) C. pen. și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 81 alin. (1), (2), art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii și a pedepselor accesorii, pe termenul de încercare de 3 ani și 10 luni stabilit conform art. 82 alin. (1), (3) C. pen.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen. inculpatei i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiționate. Pe latură civilă, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., inculpații D.C. și F.D.R., în solidar, au fost obligați la plata următoarelor sume: 11.721,92 euro (echivalent în RON la cursul de schimb al Băncii Naționale a României de la data plății) către partea civilă SC G.A. Asigurări SA; 5.195,58 euro (echivalentul în RON, în aceleași condiții), către partea civilă SC A. SA SA; 11.450,55 euro (echivalentul în RON, în aceleași condiții), către partea civilă SC Banca B. SA; 27.388,67 lei către partea civilă SC G. Asigurări SA.

Instanța de apel, prin încheierea din 07 martie 2012 a dispus, în temeiul art. 195 C. proc. pen., din oficiu, îndreptarea erorii materiale din minuta deciziei penale nr. 35/A din 13 februarie 2012 în sensul că la pct. 1 privindu-l pe inculpatul D.C. se va menționa „(…) anulează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare (…)” în loc de „anulează suspendarea condiționată” cum, din greșeală, se trecuse. Împotriva deciziei instanței de apel, în termenul legal, au declarat recursuri, inculpatul D.C. și inculpata F.D.R. La termenul de judecată din 30 octombrie 2012, inculpata F.D.R., prin cerere, apărarea sa fiind asigurată de avocatul ales N.P.D., a cerut retragerea recursului declarat în cauză.

Curtea, prin încheierea nr. 3500 din 30 octombrie 2012, a luat act de retragerea recursului declarat de inculpată. Inculpatul D.C. a criticat decizia pronunțată în apel pe cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 12, pct. 9, pct. 18 C. proc. pen., dezvoltarea acestora fiind făcută în prezenta. Recursul inculpatului nu este fondat astfel cum se va dezvolta. Cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., referitor la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, presupune că instanța să fi pronunțat o soluție de condamnare pentru o faptă care, în materialitatea ei, nu a făcut obiectul trimiterii lui în judecată.

Sub acest aspect, în motivarea cazului, apărarea inculpatului a arătat că pentru instigare la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, nu s-a făcut legal sesizarea instanței, el fiind trimis în judecată pentru instigare la aceeași infracțiune, dar în încadrarea dată de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. Amintind că o asemenea apărare s-a supus și în fața instanței de prim control judiciar, din verificarea lucrărilor dosarului, se reține că prin ordonanța nr. 2457/P/2008 din 17 decembrie 2008 (proces-verbal din 14 ianuarie 2009) Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus, în ce-l privește pe inculpat, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La 15 ianuarie 2009 inculpatului, în prezența apărătorului ales, i s-a adus la cunoștință schimbarea de încadrare juridică, a fost audiat și i s-a prezentat materialul de urmărire penală. Prin rechizitoriul nr. 2457/P/2008 din 16 ianuarie 2009, inculpatul a fost trimis în judecată, printre altele și pentru instigare la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave [art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. a) C. pen.]. La 19 ianuarie 2009, cu adresa nr. 2457/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înaintat dosarul de urmărire penală și rechizitoriul Tribunalului București, instanță competentă material în raport cu infracțiunea menționată, astfel cum prevede art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. În cauză, deci, inculpatul a fost condamnat pentru fapta pentru care fusese cercetat și trimis în judecată, astfel că nu este incident cazul de casare menționat. Referitor pct. 9 al art. 385 9 , acesta, de asemenea, nu este fondat. Instanța de apel, cale de atac devolutivă, și-a motivat soluția amplu, cu raportare la probatoriul cauzei, textele legale și apărărilor inculpatului, verificarea sa întinzându-se și asupra situației de fapt cât și încadrării juridice, acestea, de asemenea, fiind criticate de inculpat. Totodată, instanța de apel a dezvoltat constatarea, din oficiu, a existenței, în ce-l privește pe inculpat, a încă două motive de nelegalitate a sentinței care au influențat soluția în defavoarea lui, respectiv nededucerea duratei reținerii din 23 septembrie 2008 și omisiunea dispunerii, în temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc.

pen., a restituirii unor bunuri ridicate la percheziția domiciliară. În ce privește apărarea inculpatului, că ar fi incident cazul de casare prev. la pct. 18 al art. 385 9 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, acesta nu se regăsește în cauză. Eroarea gravă de fapt privește discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care probatoriul o susține.

Instanța de recurs, examinând mijloacele de probă aflate în dosarul de urmărire penală, coroborate cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, reține că inculpatul, în perioada februarie-martie 2007 a determinat-o pe coinculpata F.D.R., căreia i-a pus la dispoziție înscrisuri false oficiale și sub semnătură privată, să inducă în eroare pe reprezentanții a patru bănci, de la acestea cerând și obținând, patru credite în valoare totală de 34.604,5 euro, lui (instigator) remițându-i-se jumătate din sumă (declarațiile coinculpatei de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească, recunoașterea din fotografie, inculpata a denunțat chiar și faptele ei, declarații martori T.V., T.I., informațiile furnizate de I.T.M.

București - adresa din 18 februarie 2008, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică din 11 septembrie 2008 privind caracterul fals al înscrisurilor). În ce privește modul de operare al inculpatului, acesta este identic cu cel recunoscut, în declarațiile lor, de ceilalți 4 coinculpați și aceștia identificându-l pe inculpatul D.C. din planșele foto prezentate. În ce privește faptele din perioada iulie-august 2008, probatoriul a evidențiat, fără dubiu, determinarea coinculpaților să obțină sume în aceeași modalitate (declarații constante inculpat C.I.D., recunoașterea, de către acesta, în prezența martorului asistent T.G., din fotografie, a inculpatului, martor R.N.S., C.D., percheziția domiciliară a apartamentului locuit de inculpat, la fel declarațiile coinculpaților F.P., recunoașterea din fotografie a inculpatului, percheziția domiciliară amintită, D.M., martora T.A.D., recunoașterea din fotografie a inculpatului, celelalte probe deja amintite.

Implicarea inculpatului în ce privește instigarea coinculpatei B.P.M., în aceeași modalitate, este dovedită cu declarațiile constante ale coinculpatei, menținute la cercetarea în fond, aceasta declarând și numărul de telefon mobil deținut de inculpat, precum și cu ansamblul probelor deja enunțate, dar și declarațiile martorelor O.C.G., N.M.D., I.A., G.C.G. Coroborând probatoriul care a evidențiat situația de fapt, legal și temeinic s-a stabilit vinovăția inculpatului D.C.

de a acționa, deliberat, cu intenție directă în vederea atingerii rezultatului infracțional dorit, respectiv obținerea, pentru el, a unor foloase materiale injuste, în modul arătat el determinându-i pe toți coinculpații din cauză să folosească înscrisurile oficiale și sub semnătură privată false, pe care el le-a dat acelora și, astfel, să inducă în eroare pe reprezentanții unităților bancare, prin prezentarea ca fiind adevărate a unor împrejurări mincinoase, respectiv calități de angajați la societăți comerciale, conform acelor documente pentru obținerea de credite pentru care, în realitate, nu îndeplineau condițiile de acceptare și acordare, toate acestea realizând obiectiv și subiectiv, elementele materiale ale infracțiunilor de instigare la uz de fals și la înșelăciune.

Ca atare, în cauză, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică, din oficiu neconstatându-se cazuri de casare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Potrivit art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 35/A din 13 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2012.