ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1687/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1687/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 307 din 7 octombrie

2004, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția penală, în dosarul penal nr.

7117/2004, au fost condamnați inculpații:

- S.I.D. la:

- 7 ani închisoare, pentru

complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 și art. 209

alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) teza 1 și alin. (4) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A constatat că faptele

pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză sunt concurente cu:

- infracțiunea de

înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) C. pen. (fapta

săvârșită la data de 2 iulie 2000 pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa

de un an închisoare, prin sentința penală nr. 829/2002 a Judecătoriei Petroșani,

rămasă definitivă la 4 septembrie 2003;

- infracțiunea de vătămare

corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta săvârșită la data de 22 februarie

2002), pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare, prin

sentința penală nr. 824/2002 a Judecătoriei Petroșani, rămasă definitivă la 4

septembrie 2003;

- infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. și a

art. 37 lit. a) C. pen. (fapta săvârșită la data de 22 iulie 2003) pentru care

s-a aplicat inculpatului pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, prin sentința

penală nr. 28/2004 a Judecătoriei Petroșani, rămasă definitivă la 6 februarie

2004.

A descontopit pedepsele

aplicate inculpatului S.I.D. prin sentințele penale nr. 451/2001, nr. 824/2002

și nr. 829/2002 a Judecătoriei Petroșani, ultimele două modificate prin decizia

penală nr. 547/2003 a Tribunalului Hunedoara în pedepsele componente:

- un an închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. (fapta din

12 septembrie 2000), grațiată în baza Legii nr. 543/2002;

- un an și 6 luni

închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art. 26 C. pen., raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i)

C. pen., aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1165/2000 a

Judecătoriei Petroșani, rămasă definitivă la 17 ianuarie 2001;

- 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută și pedepsită de art. 182

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- un an închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1) C.

pen.

A înlăturat sporul de 6 luni

închisoare, aplicat inculpatului prin decizia penală nr. 547/2003 a

Tribunalului Hunedoara.

În baza art. 39 C. pen.

(pentru infracțiunile la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a)

C. pen.) și art. 36 C. pen., raportat la art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C

.pen., a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele menționate

la alin. (2) și alin. (3) pct. 2 ale dispozitivului sentinței tribunalului și a

aplicat inculpatului S.I.D. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 a revocat beneficiul grațierii pedepsei de un an închisoare, aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.

215 alin. (1) C. pen., prin sentința penală nr. 451/2001 a Judecătoriei

Petroșani și a dispus ca această pedeapsă să fie executată în continuarea

pedepsei aplicate în prezenta cauză, astfel că, în final inculpatul S.I.D. să

execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

A condamnat pe inculpatul

F.A.P. la:

- 7 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen.;

- 3 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de

art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (3) teza 1 și 4 C. pen.

A constatat că faptele

pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu

furtul calificat, prevăzut și pedepsit de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. (fapta săvârșită în

perioada 22 iulie 2003) pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de un an

închisoare prin sentința penală nr. 28/2004 a Judecătoriei Petroșani.

În baza art. 36 C. pen.,

raportat la art. 33 lit. a), art. 34 și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele

aplicate în cauză cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de

art. 208 alin. (1) lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 28/2004 a

Judecătoriei Petroșani și a aplicat inculpatului F.A.P. pedeapsa cea mai grea

de 7 ani închisoare.

A interzis celor doi

inculpați exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., în

condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive începând cu 10 august

2003 și până la 7 octombrie 2004.

A anulat mandatele de executare

a pedepsei închisorii nr. 1088/2002 emis la 16 septembrie 2003 de Judecătoria

Petroșani în baza sentințelor penale nr. 824 și nr. 829 din 24 septembrie 2002

și mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 36 din 6 februarie 2004, 37

din 1 martie 2004 emise de Judecătoria Petroșani în baza sentinței penale a

Judecătoriei Petroșani, a dispus emiterea unor noi mandate de executare a

pedepsei închisorii conform sentinței tribunalului.

În baza art. 118 lit. d) C.

proc. pen., a confiscat de la inculpatul S.I.D. suma de 1.500.000 lei, iar de

la inculpatul F.A.P. suma de 300.000 lei, obligându-i pe aceștia la plata

sumelor arătate către stat.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., raportat la art. 998 și art. 1003 C. civ., a obligat pe

inculpați în solidar, la plata sumei de 12.000.000 lei, către partea civilă SC

U. SA Petroșani.

A constatat că părțile

vătămate G.O.I., A.S. și S.L. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Au fost obligați inculpații

la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800.000 lei

pentru apărătorii din oficiu.

Prima instanță a reținut

după casare, în fapt, următoarele:

În data de 27 mai 2003, în

jurul orelor 7,30, partea vătămată G.O.I., în calitate de conducător auto al

unei societăți din Timișoara, se deplasa cu autocamionul cu nr. 57313 spre

orașul Vulcan. În orașul Hațeg, a fost  rugat de către inculpații S.I.D.,

F.A.R. și învinuitul G.V.I. să-i ducă până în municipiul Petroșani, aflat pe

traseu. Inculpații, în localitatea Livadia, sub pretextul necesităților

fiziologice i-au solicitat părții vătămate să oprească pentru scurt timp

camionul. Au coborât și s-au înțeles ca la capătul traseului să-i sustragă

părții vătămate telefonul mobil marca NOKIA 3310, aflat pe bordul mașinii.

Conform înțelegerii, în apropierea drumului de acces spre Cartierul Colonie din

Petroșani, unde locuiau atât inculpații, cât și învinuitul, i-au cerut părții

vătămate să oprească.

În timp ce se prefăceau că

se caută prin buzunare după bani, inculpatul F.A.P., pe neașteptate, a sustras

telefonul mobil și apoi au luat-o la fugă, însoțit fiind de inculpatul S.I.D.,

învinuitul la rândul său, pornind în altă direcție.

Partea vătămată a trecut la

urmărirea inculpaților, iar când se pregătea să-i rețină, inculpatul F.A.P. a

folosit un spray iritant lacrimogen, reușind astfel să-și asigure scăparea.

După comiterea faptei,

inculpatul S.I.D., le-a dat învinuitului și celuilalt inculpat câte 300.000

lei, pentru a păstra telefonul, pe care ulterior, l-a vândut numitului M.C.,

contra sumei de 1.500.000 lei.

Valoarea telefonului mobil

marca NOKIA 3310 a fost estimată de către partea vătămată la suma de 4.000.000

lei, fiindu-i însă restituit, nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

În noaptea de 30 iulie 2003,

inculpații S.I.D. și F.A.P., după o prealabilă înțelegere au pătruns în incinta

SC U. SA Petroșani cu intenția de a sustrage materiale feroase în scopul

valorificării. De aici, prin escaladare, au intrat într-o hală a Secției

reparații electrice de unde au sustras 120 kg conductor de bobinaj din cupru.

Ulterior, prin intermediul

numitului S.A., fratele inculpatului S.I.D. au valorificat cuprul la un centru

de colectare contra sumei de 3.000.000 lei.

Valoarea conductorilor de

cupru sustrași de către inculpați a fost estimată la suma de 15.051.120 lei.

Pe perioada cercetărilor a

fost recuperat și restituit un tambur cu conductor de cupru, astfel că agentul

economic s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.000.000 lei.

Urmare a acestor activități

infracționale, lucrători ai Poliției municipiului Petroșani au încercat, în

repetate rânduri, să-i audieze în legătură cu faptele comise pe inculpați, însă

nu au reușit, întrucât aceștia s-au sustras chemărilor, prin diverse mijloace.

În data de 5

august 2003, în jurul orelor 16,00, desfășurând activități specifice,

subcomisarul T.I., i-a observat pe inculpați în zona stației C.F.R. Petroșani.

Pentru a-i putea reține, acesta a apelat la sprijinul colegilor săi, subcomisar

P.C., inspector principal Stoica Liviu și agent principal A.S.

Pentru a-i surprinde pe

inculpați, lucrătorii de poliție s-au despărțit pentru a acoperit diverse zone

ale gării. Partea vătămată S.L. a pătruns în localul aflat pe peronul gării,

unde la scurt timp au apărut cei doi inculpați. Partea vătămată deși era

cunoscută de către aceștia, prin instrumentarea altor cauze în care ei au fost

implicați, și-a declinat calitatea de polițist, după care i-a prins de braț,

solicitândule să-l urmeze la sediul poliției.

În momentul în care au ieșit

pe ușa localului, inculpatul F.A.P. s-a smucit din mâna părții vătămate,

reușind să scape, După ce a alergat câțiva pași, observând că celălalt inculpat

nu-și asigurase scăparea, a revenit în fugă și din alergare a lovit cu

picioarele în direcția părții vătămate. Aceasta s-a ferit pentru a evita

lovitura, moment în care a profitat inculpatul S.I.D., care a scăpat și a

luat-o la fugă peste liniile de cale ferată.

Agentul principal A.S.,

aflat în apropiere, văzând că partea vătămată S.L. a trecut la urmărirea

inculpatului F.A.P., a procedat la urmărirea inculpatului S.I.D., somându-l să

stea, declinându-și totodată și calitatea de polițist. Acesta însă și-a

continuat alergarea, iar când polițistul a fost pe punctul de a-l prinde, s-a

oprit și i-a pulverizat spray iritant lacrimogen în față. Lucrătorul de poliție

surprins s-a oprit pentru moment, apoi a alergat din nou după inculpat care,

observând acest lucru, s-a oprit și iar i-a pulverizat spray iritant lacrimogen

în față, până ce acesta a căzut. Partea vătămată A.S., în urma acțiunii

inculpatului, a necesitat îngrijiri medicale, suferind de conjunctivită și

renoree postinhalație substanță iritant lacrimogenă.

Deși urmăriți, ambii

inculpați și-au asigurat scăparea de această dată, dar în ziua de 10 august

2003, cu ajutorul agenților din D.P.T.R. au fost reținuți pentru cercetări,

ocazie cu care asupra lor s-au găsit nelipsitele spray-uri iritant lacrimogene.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații.

Inculpatul F.A.P. a

solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt și reducerea

pedepsei.

Inculpatul S.I.D. a

solicitat reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 420

din 23 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelurile ca

nefondate.

S-a reținut că atât

încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul F.A.P. este corectă cât

și individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Împotriva acestor decizii au

formulat recurs inculpații F.A.P. și S.I.D.

Inculpatul F.A. a solicitat

achitarea potrivit dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar inculpatul S.I.D. a solicitat reducerea

pedepsei.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursurile sunt

nefondate.

Situația de fapt reținută de

instanțe este corectă, ea fundamentându-se pe ansamblul probelor administrate

în cauză și care atestă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Și pedepsele aplicate

acestora sunt corespunzătoare, ele corespunzând criteriilor prevăzute de art.

72 C. pen.

Susținerea inculpatului

F.A.P. că faptele nu există este nefondată, probele administrate în cauză

(plângerile părților vătămate și declarațiile acestora, procesul-verbal de

recunoaștere, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, procesul-verbal

de ridicare-preare a bunurilor, declarațiile martorilor coroborate cu

declarațiile inculpaților) conducând fără dubiu, la vinovăția acestuia.

Cum, examinând cauza din

oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca

nefondate recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații F.A.P. și S.I.D. împotriva deciziei penale

nr. 420 din 23 decembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților timpul arestării preventive de la 10 august 2004 la 10

martie 2005.

Obligă pe recurenții

inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2005.