ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6292/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 170 din 10

iunie 2004 a Tribunalului Maramureș, a fost admisă cererea de contopire a

pedepselor formulată de condamnat M.F.V.

S-a descontopit pedeapsa de 7 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 459 din 19 septembrie 2002 a

Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 1313 din 14 martie 2003 a

Curții Supreme de Justiție, în componentele sale de 7 ani închisoare și restul

de 284 zile ca urmare a revocării liberării condiționate rămas de executat din

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1275 din 15

septembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 1 București.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă

de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 194 din 27 mai 2003 a

Tribunalului Argeș, modificată prin decizia penală nr. 879 din 12 februarie

2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în componentele sale de 8 ani

închisoare; 8 ani închisoare; 4 ani închisoare și restul de 234 zile rămas de

executat, cu privire la care s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de

2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 422 din 10 septembrie 1997

a Tribunalului Timiș.

În baza art. 36 și art. 39 C. pen.,

s-au contopit pedepsele mai sus arătate dispunându-se ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, cu consecințele prevăzute de art. 64

și art. 71 C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă perioada efectiv executată începând cu data de 11

ianuarie 2002 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor de

executare emise anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a

pedepsei închisorii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., s-a dispus ca, cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că faptele pentru care i s-au aplicat condamnatului

pedepsele mai sus menționate, sunt concurente.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul M.F.V. care a solicitat desființarea hotărârii

pronunțate de instanța de fond și a se dispune și contopirea pedepsei ce i-a

fost aplicată prin sentința penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Chișinău.

Prin decizia penală nr. 267 din 16

septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. 9553/2004, a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.F.V. împotriva

sentinței penale nr. 170 din 16 iunie 2004 a Tribunalului Maramureș. S-a

stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 200.000 lei onorariu

apărător oficiu ce s-a achitat din F.M.J. A fost obligat condamnatul să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare din care 200.000

lei reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică,

reținând că prin sentința penală nr. 459 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului

Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 1313 din 14 martie  2003 a Curții

Supreme de Justiție i s-a aplicat condamnatului o pedeapsă de 7 ani închisoare,

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și

e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.,

fapta fiind comisă în perioada 30 decembrie – 5 ianuarie 2002.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată cu privire la restul de 284 zile rămas de executat din

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr.

1275 din 15 martie 1999 a Judecătoriei sectorului 1 București, condamnatul

urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, începând cu data

de 11 ianuarie 2002.

Prin sentința penală nr. 194 din 27

mai 2003 a Tribunalului Argeș, modificată prin decizia penală nr. 879 din 12

februarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au aplicat aceluiași

condamnat, pedepse de 8 ani închisoare; 8 ani închisoare, pentru infracțiunile

de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., comise la 1

septembrie 1998 și 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă comisă la 30 noiembrie 2001.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 234 zile închisoare rămas

de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare ce i s-a aplicat condamnatului

prin sentința penală nr. 422 din 10 septembrie 1997 a Tribunalului Timiș, rest

care s-a contopit cu pedepsele mai sus menționate, urmând ca, condamnatul să

execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata

arestării preventive începând cu data de 21 februarie 2003.

Reținând că faptele pentru care

condamnatului i s-au aplicat pedepsele de mai sus, sunt concurente, instanța de

fond a dispus contopirea acestora.

Solicitarea condamnatului din fața

instanței de apel, în sensul de a se dispune și contopirea unor pedepse ce i-a

fost aplicată prin sentința penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Chișinău, nu a

putut fi primită.

Astfel, la instanța de fond condamnatul

a solicitat numai contopirea pedepselor de 7 ani închisoare și respectiv 8 ani

închisoare, fără a face mențiune despre pedeapsa ce i s-a aplicat prin sentința

penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Chișinău.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs condamnatul M.F.V., criticând-o, pentru

omisiunea contopirii și a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 100/2000

pronunțată de Judecătoria Chișinău Criș, solicitând admiterea recursului și

contopirea pedepsei aplicate prin hotărârea menționată.

Concluziile orale ale părților

asupra recursului declarat au fost consemnate în detaliu în practicaua

prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de

condamnatul M.F.V. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

condamnatului ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că

instanța de apel a evaluat numai modul de soluționare a cererii de contopire

formulată de condamnatul M.F.V. de către prima instanță fără a da dovadă de rol

activ, potrivit dispozițiilor art. 4 C. proc. pen., în verificarea cererii

condamnatului de a i se mai contopi și o altă pedeapsă aplicată prin sentința

penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Chișinău Criș.

Înalta Curte consideră că instanța

de apel, în condițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a limitelor efectului

devolutiv al apelului era obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile

formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de

drept în condițiile rolului activ, prin solicitarea unei copii de pe sentința

invocată de la instanța indicată și verificarea acesteia în contextul cauzei în

raport cu limitele legale, în scopul rezolvării fondului cauzei fără însă a se

încălca un grad de jurisdicție.

Astfel, instanța de apel în mod

greșit a considerat că cererea condamnatului de contopire și a unei alte

pedepse nu poate fi primită, nefăcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale

cu privire la rezolvarea fondului cauzei.

Înalta Curte apreciază că recursul

condamnatului M.F.V. este întemeiat, neputându-se reține, însă, solicitarea

recurentului de a i se contopi direct în recurs pedeapsa arătată, deoarece s-ar

încălca dublul grad de jurisdicție.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite

recursul declarat de condamnatul M.F.V. împotriva deciziei penale nr. 267 din

16 septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj, va casa decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 170 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Maramureș și va

trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță, Tribunalul Maramureș.

Tribunalul va avea în vedere la

soluționarea cererii de contopire formulată de condamnat pedepsele aplicate

acestuia, potrivit tuturor hotărârilor menționate, urmând a se solicita o copie

și după sentința penală nr. 100/2000 a Judecătoriei Chișinău Criș, a se

verifica condițiile legale impuse de dispozițiile art. 449 C. proc. pen. și ale

art. 36 C. pen., în scopul unei corecte soluționări a cauzei în conformitate cu

dispozițiile legale incidente.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 200.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de condamnatul M.F.V. împotriva deciziei penale nr. 267 din 16

septembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 170 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Maramureș și trimite

cauza pentru rejudecare la prima instanță, Tribunalul Maramureș.

Onorariul apărătorului din oficiu în

sumă de 200.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 noiembrie 2004.