Decizia nr. 2503/2009 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 666/98/2006 — recurs împotriva sentinței nr. 498/2007 a Tribunalului Ialomița

În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N., la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., rap. la art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. Conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26 ianuarie 2002 la 03 februarie 2003.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A.A. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen. rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșire infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74-76 C. pen., a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. În baza art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată pedeapsa aplicată pentru art. 293 C. pen. A făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) combinat cu art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 rap. la art. 288 C. pen., ca urmare a intervenim prescripției răspunderii penale. În baza art. 36 C. pen., rap. la art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară și 2 luni închisoare - aplicată pentru art. 290 C. pen., prin prezenta, cu pedeapsa de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 750 din 23 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 2522 din 10 august 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul având de executat pedeapsa principală de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. A anulat mandatul de executare nr. 872 din 15 mai 2007 emis de Tribunalul București și dispune emiterea unui nou mandat pentru 10 ani închisoare. A menținut starea de arest și a dedus din pedeapsa rezultantă detenția de la 18 ianuarie 2002 la 03 februarie 2003 și de la 24 mai 2004, la zi.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul K.A.M., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 19 ianuarie 2002 la 03 februarie 2003.

A respins cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de inculpatul A.M.M.S.N. În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) și art. 74-76 C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.M.M.S.N., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. - art. 65 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. și făcând aplicarea art. 74-76 C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., rap. la art. 65 C. pen. Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa principala de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, pe timp de 2 ani. A făcut aplic. art. 71 și art. 64, lit. a) și b) C. pen. în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 18 octombrie 2001 la 3 februarie 2003.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 - 76 C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) – art. 65 C. pen. A constatat concursul de infracțiuni între infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta hotărâre cu infracțiunile pentru care sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 1573 din 3 iulie 2006 pronunțată de Judecătoria Slobozia. A constatat executată pedeapsa principală aplicată prin prezenta hotărâre, ca urmare a executării pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1573/2006, din care a fost liberat condiționat la data de 28 iulie 2006,prin sentința penală nr. 1822 din 24 iulie 2006, pronunțată de Judecătoria Slobozia. A luat act că inculpatul a fost arestat preventiv în cauză de la 31 ianuarie 2002 la 5 februarie 2003.

În baza art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., rap. la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. rap. la art. 65 C. pen. În baza art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., deduce din pedeapsă reținerea de 24 ore (din data de 18 februarie 2002).

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, din infracțiunea prevăzută de art. 248 rap. la art. 248 1 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen., text în baza căruia, făcând aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe inculpata E.G., la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată grațiată pedeapsa aplicată inculpatei, A făcut în cauză aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002. A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpații B.N., A.M.M.S.N. și K.A.M. A revocat aceeași măsură preventivă luată față de inculpații A.A. și G.V. În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea înscrisurilor falsificate. A admis acțiunile civile formulate de părțile civile B.C.R., sucursala jud. Ialomița și Direcția Regională Vamală București. A obligat pe inculpați, în solidar, către partea civilă B.C.R., sucursala jud. Ialomița, la plata sumei de 592.693,25 lei ( RON) despăgubiri civile plus dobânzile comerciale aferente sumei de la 10 octombrie 2001 până la achitarea integrală a prejudiciului. A obligat pe inculpatul A.M.M.S.N. către partea civilă Direcția Regională Vamală București la plata sumei de 136.708 lei (RON) despăgubiri civile plus majorări și penalități de întârziere, calculate de la data de 15 octombrie 2002 până la plata efectivă a datoriei. A menținut sechestrul asigurător instituit pe bunurile inculpaților B.N. la data de 30 ianuarie 2002 și C.G. la data de 18 februarie 2002. A menținut sechestrul asigurător instituit la data de 10 ianuarie 2002, asupra autoturismelor LINCOLN NAVIGATOR 5414 V cu nr. de identificare 5LMPU28A7XLJ 20536, înmatriculat sub nr. și FORD COUGER V6, cu nr. de identificare IZWFT 6124 X5653532, înmatriculat sub nr., lăsate în custodia numitului T.D. din București. A obligat pe inculpații B.N., C.G., A.A., K.A.M. și A.M.M.S.N. la câte 350 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații G.V. și E.G. la câte 500 lei cu același titlu, din care onorariul pentru avocat oficiu în sumă de 150 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1839/P/2001 din 09 aprilie 2001, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: - B.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - A.A., pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fals privind identitatea, prev. de art. 293 C. pen. și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 rap. la art. 288 C. pen.; - K.A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.; - A.M.M.S.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale falsificate, prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.; - G.V. , pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen.; - C.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. și uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - E.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248 1 C. pen. Prin același rechizitoriu, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală, a învinuiților C.M. și M.M., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., neînceperea urmăririi penale față de E.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor penale de către I.P.J. Ialomița, în vederea identificării autorului infracțiunii de fals cu referire la OP nr. 5888 din 10 octombrie 2001 și a documentelor vamale pentru cele 3 autoturisme, precum și pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a autorului infracțiunii prev. de art. 288 C. pen., constând în falsificarea pașaportului iranian eliberat pe numele cetățeanului B.,S.K. S-a reținut în sarcina inculpaților că: - inculpatul B.N., s-a folosit de un ordin de plată falsificat cu date primite de la inculpații K.A.M., A.M.M.S.N. și A.A., pe care l-a înmânat inculpatului C.G., în vederea transmiterii la plată prin telex de către inculpata E.G., la data de 10 octombrie 2001, creând un prejudiciu de 10 miliarde lei (vechi); - inculpatul A.A. a indus în eroare funcționarele de la B.C.R., sucursala Mihai Bravu București și B.C.R., sucursala Ștefan Cel Mare București, prin deschiderea unor conturi la diferite societăți, folosindu-se de documente falsificate sau prin completarea unor file CEC, fără acoperire în relația comercială, pentru a încasa 10 miliarde lei; a atribuit o identitate falsă prietenului său G.B.A.K. a înmânat fotografia sa unei persoane rămasă neidentificată, în vederea folosirii pașaportului iranian emis pe numele B.S.K., prin înlocuirea fotografiei; - inculpatul K.A.M. l-a ajutat pe inculpatul B.N. să inducă în eroare B.C.R., la data de 10 octombrie 2001, prin furnizarea datelor necesare completării unui ordin de plată cu date nereale, cu consecința creării unei pagube de 10 miliarde lei și în scopul obținerii de bani pentru sine; - inculpatul A.M.M.S.N., l-a ajutat pe inculpatul B.N., prin intermediul inculpatului K.A.M., pentru a induce în eroare banca și l-a determinat pe inculpatul A.A. să furnizeze date nereale pentru completarea ordinului de plată fără acoperire în relația comercială, în scopul obținerii de bani și cu consecința creării prejudiciului de 10 miliarde lei. De asemenea, același inculpat a introdus în țară, în mod repetat, pe baza unor documente vamale falsificate, 3 autoturisme, prin procedeul repatrierii, cu consecința neplății taxelor vamale; - inculpatul G.V., l-a ajutat pe inculpatul B.N., la data de 10 octombrie 2001, asigurând legătura între acesta și ceilalți inculpați în vederea coordonării activității infracționale, cu consecința creării prejudiciului menționat la B.C.R. Slobozia; - inculpatul C.G., l-a ajutat la 10 octombrie 2001, pe inculpatul B.N. să inducă în eroare B.C.R prin remiterea O.P. nr. 5888, falsificat, inculpatei E.G., în vederea transmiterii prin telex; - inculpata E.G. , funcționară la BCR Slobozia, la acea dată , a transmis prin telex O.P. nr. 5888 primit de la inculpatul C.G., cu încălcarea normelor bancare interne contribuind la crearea prejudiciului de 10 miliarde lei vechi. Într-un prim ciclu de judecată, prin sentința penală nr. 547 din 19 februarie 1005, pronunțată de Tribunalul Ialomița, au fost condamnați: - inculpatul B.N., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) și b) C. pen., pentru săvârșirea in fracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplic, art. 74-76 C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea in fracțiunii prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., urmând a executa, conform art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen., 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. - inculpatul A.A. , la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplic. art. 74 – art. 76 C. pen., 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74-76 C. pen., 2 luni închisoare pentru art. 26 rap. la art. 288 C. pen., cu aplic, art. 74-76 C. pen. și 2 luni închisoare pentru art. 293 C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen. S-a constatat grațiată pedeapsa aplicată pentru art. 293 C. pen., conf. art. 1 din Legea nr. 543/2002, făcându-se în cauză aplicarea art. 7 din aceeași lege. Conform art.3 3 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. - inculpatul K.A.M., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. - inculpatul A.M.M.S.N., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și 74-76 C. pen. și 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea in fracțiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 37 lit. b) C. pen. și art. 74-76 C. pen., având de executat conform art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și 64 lit. a) și b) C. pen. - inculpatul G.V., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea in fracțiunii prev. de art. 26 rap. la art.215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., în condițiile art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.; - inculpatul C.G., la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 641 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen. și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74-76 C. pen., acesta urmând a executa, conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. - inculpata E.G., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 248 rap. la art. 248 1 C. pen., în infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 74-76 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată pedeapsa de 1 an închisoare și s-a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 7 din aceeași lege. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepse detenția preventivă, după cum urmează: - pentru inculpatul B.N., de la 26 ianuarie 2002 la 03 februarie 2003, - pentru inculpații A.A., A.M.M.S.N. și K.A.M., de la 18 ianuarie 2002 la 03 februarie 2003 iar pentru inculpatul G.V., de la 31 ianuarie 2002 la 05 februarie 2003. S-a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin decizia penală nr. 2616 din 02 februarie 2003 a Curții de Apel București, pentru inculpații B.N., A.A., A.M.M.S.N. și K.A.M. și prin încheierea din 05 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul Ialomița, pentru inculpatul G.V. Cât privește latura civilă, s-au admis cererile părților civile B.C.R., sucursala Ialomița, și Direcția Generală a Vămilor București. Au fost obligați inculpații, în solidar, către partea civilă B.C.R., sucursala Ialomița, la plata sumei de. 5.926.932.501 - lei ROL despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă. Totodată, a fost obligat inculpatul A.M.M.S.N., la plata sumei de 1.367.079.469 lei ROL, despăgubiri civile către Direcția Generală a Vămilor București. S-au menținut sechestrele asigurătorii instituite pe averea inculpaților B.N. și C.G., precum și sechestrul asigurător instituit la 10 ianuarie 2002 asupra autoturismelor LINCOLN NAVIGATOR 5414 V cu nr. și FORD COUGER V6 cu nr., lăsate în custodie la numitul T.D. Conform art. 191 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpații și partea civilă Direcția Generală a Vămilor. Apelul parchetului a vizat nelegalitatea pedepsei aplicate inculpatului G.V., greșita individualizare a pedepsei inculpaților B.N., A.M.M.S.N., C.G. și G.V., în sensul reținerii nejustificate a prevederilor art. 74 - 76 C. pen. și incorecta aplicare a art. 88 C. pen. pentru inculpații A. și A.D. Partea civilă a solicitat desființarea în parte a sentinței pentru acordarea majorărilor și penalităților de întârziere calculate conform cererii inițiale. Inculpații au criticat sentința pronunțată, în esență, pentru încălcarea dreptului la apărare prin înlocuirea apărătorului ales cu un apărător din oficiu (C.G.), greșita condamnare în situația în care nu s-au administrat toate probele solicitate iar urmărirea penală a fost incompletă, nepronunțarea asupra cererii de restituire a cauzei la parchet (A.S.N.) , lipsa rolului activ al instanței (K.A.), reindividualizarea pedepsei (G.V.). Curtea de Apel București, secția l-a penală, prin decizia penală nr. 318 din 19 aprilie 2006, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpații E.G., B.N., A.A., A.M.M.S.N., K.A.M., C.G. și G.V., și partea civilă Direcția Generală a Vămilor, a desființat sentința penală nr. 547 din 19 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Ialomița și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. A constatat că inculpații A.A. și G.V., sunt arestați în altă cauză. Pentru a pronunța această sentință instanța de control judiciar a reținut încălcarea art. 6 C. proc. pen., care garantează inculpaților și celorlalte părți deplina exercitare a drepturilor procesuale, cu raportare la art. 171 și art. 172 C. proc. pen. Aceasta, deoarece, la termenul când a soluționat cauza prima instanță a respins nejustificat cererile de amânare pentru imposibilitatea prezentării formulate de doi din avocații aleși, desemnând doi apărători din oficiu fără a se asigura timpul necesar pregătirii apărării, având în vedere natura și complexitatea cauzei. De asemenea, s-a reținut că instanța nu a luat în discuție cererile de recuzare, deși în cuprinsul acestora se făcea mențiune despre ora și momentul la care au fost invocate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 51 - 52 C. proc. pen. Mai mult, în vederea aflării adevărului, instanța avea obligația de a administra toate probele necesare, respectiv audierea martorilor încuviințați la care s-a renunțat fără nicio motivare. S-a conchis că, lipsește cercetarea judecătorească , încât fondul cauzei nu a fost soluționat. Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția l-a penală, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei penale nr. 318 din 19 aprilie 2006, în sensul că s-a dispus respingerea cererii de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, formulată de către inculpații K.A.M., A.A. și A.M.M.S.N. Împotriva sentinței penale nr. 498 din 6 iulie 2007 a Tribunalului Ialomița au declarat apel inculpații C.G., B.N., A.A., A.M.M.S.N. și K.A.M. Prin decizia penală nr. 125 din 15 mai 2008 pronunțată în dosarul nr. 666/98/2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.G., B.N., K.A.M. și A.M.M.S.N. S-a luat act de declarația apelantului inculpat A.A. prin care acesta și-a retras apelul. Au fost deduse din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive. Totodată, apelanții inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs inculpații C.G., B.N. și A.M.M.S.N. precum și apărătorul inculpatului K.A.M. decedat între timp. În recursul său, inculpatul C.G. a invocat, prin apărătorul ales, cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 2, 3, 10 și 18 C. proc. pen. Apărătorul ales al inculpatului B.N. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, dezvoltând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și 18 C. proc. pen. La rândul său, recurentul inculpat A.M.M.S.N. a invocat, prin apărătorul ales, faptul că actul de sesizare a instanței nu respectă cerințele prevăzute de art. 263 și art. 264 C. proc. pen., iar unul dintre membrii completului de judecată era incompatibil. De asemenea, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. Același recurentul inculpat a mai învederat faptul că latura civilă a cauzei nu a fost soluționată, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare. În subsidiar, s-au pus concluzii de achitare a inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) și e) C. proc. pen. Apărătorul inculpatului K.A.M. a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., întrucât a intervenit decesul acestuia. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și (3) și art. 385 7 C. proc. pen., constată că recursurile inculpaților B.N., C.G. și K.A.M. sunt fondate doar pentru motivele ce vor fi dezvoltate în continuare, iar recursul declarat de inculpatul A.M.M.S.N. este nefondat. Îndeplinirea termenului de prescripție specială în cursul procesului penal are ca efect înlăturarea răspunderii penale și, pe cale de consecință încetarea procesului penal. În speța de față, în cazul inculpaților B.N. și C.G., s-a împlinit termenul de prescripție specială prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. combinat cu art. 124 C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. reținută în sarcina lor, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. urmează a se dispune încetarea procesului penal. Așa cum s-a arătat mai sus, fondat este și recursul declarat de apărătorul recurentului inculpat K.A.M. Astfel, extrasul din registrul de deces nr. 265448 din 12 februarie 2009, emis de Primăria Sectorului 1 București, confirmă faptul că pe data de 11 decembrie 2008, inculpatul sus-arătat a decedat (f. 83 dosar recurs). Așa fiind, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatul K.A.M .pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Celelalte motive de recurs învederate de recurenții inculpați B.N. și C.G. prin apărătorii aleși precum și motivele susținute de apărătorul ales al inculpatului A.M.M.S.N. sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos. Susținerea apărătorului ales al recurentului inculpat B.N. că decizia instanței de apel este nemotivată apare ca lipsită de conținut. Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând posibilitatea părților din proces și opiniei publice să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de apel și de recurs, elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Hotărârea prin care se soluționează apelul trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la admiterea sau la respingerea apelului, iar în caz de admitere, temeiurile care justifică schimbarea sau modificarea soluției de fond. În cauza de față, decizia atacată corespunde acestor cerințe ale legii procesual penale, astfel că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare. Nejustificat este și al doilea motiv de recurs invocat de recurentul inculpat B.N., prin apărătorul ales, întrucât din probele administrate, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească rezultă, fără echivoc, vinovăția acestuia pentru faptele reținute în sarcina sa. În mod corect, instanțele de fond și de apel au înlăturat depozițiile martorilor G.V. și M.A. cu ajutorul cărora inculpatul a încercat să-și construiască apărarea, întrucât acestea vin în contradicție cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar, cum ar fi declarațiile inculpaților K.A.M., A.A. și G.V. precum și cu declarațiile martorului C.M. Critica privind incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 2 C. proc. pen. formulată de apărătorul ales al inculpatului C.G. nu poate fi primită. Omisiunea organului de urmărire penală de a întocmi ordonanța de extindere a cercetării penale se sancționează cu nulitate relativă care poate fi invocată doar în anumite condiții, nefiind inclusă în enumerarea limitativă a nulităților absolute prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., condiții în care nu se poate vorbi de nelegalitatea actului de sesizare a instanței. În mod justificat, instanța de fond a motivat că în speța de față s-a utilizat actul procesual corespunzător pentru începerea urmăririi penale, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 228 alin. (3) C. proc. pen., în vigoare la acea dată (oct. 2001). Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (1) C. proc. pen. și invocat de apărătorul ales al inculpatului C.G. nu operează în prezenta cauză. În cazul admiterii apelului inculpatului și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru motivul că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare - judecătorul care a participat la soluționarea cauzei în apel poate participa la judecarea apelului declarat împotriva sentinței pronunțate în urma rejudecării deoarece el nu a pronunțat în fond asupra cauzei, în sensul că nu s-a pronunțat asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului. Nici critica privind cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. nu poate fi luată în seamă întrucât respingerea de către instanță a administrării unor probe solicitate în apărare de către inculpat nu echivalează cu nepronunțarea asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. Prin încheierea din 11 februarie 2007, instanța de apel a admis doar probele pe care le-a considerat concludente și utile cauzei. Solicitarea inculpatului C.G. de a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. este nejustificată, întrucât în cauză vinovăția acestuia a fost stabilită cu claritate, el fiind acela care i-a înmânat OP 5888 inculpatei E.G. Cât privește primul motiv de recurs invocat de apărătorul ales al inculpatului A.M.M.S.N., referitor la incompatibilitatea unuia dintre judecătorii din apel, Înalta Curte a motivat netemeinicia acestuia atunci când a analizat recursul inculpatului C.G. Lipsită de temei este și critica privind nelegalitatea actului de sesizare a instanței în sensul că acesta nu respectă cerințele stabilite în art. 263 C. proc. pen. Înalta Curte constată că, în mod just, instanțele de fond și de apel au reținut că rechizitoriul din prezenta speță este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 263 C. proc. pen., cuprinzând toate datele impuse de textul de lege. Așa cum s-a mai arătat în cazul recurentului inculpat B.N., decizia recurată este motivată în drept și în fapt, astfel că nu poate fi reținut cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. Lipsită de temei juridic este și solicitarea inculpatului A.M.M.S.N. de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen. Favorizarea infractorului este o infracțiune subsecventă și consecutivă săvârșirii unei alte infracțiuni și constă în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii. Favorizarea infractorului este însă o infracțiune autonomă și nu un act de participație la comiterea infracțiunii de cel favorizat, activitatea favorizatorului fiind o activitate posterioară consumării infracțiunii precedente. Or, în speța de față inculpatul A.M.M.S.N. a avut cunoștință de activitatea infracțională a inculpaților învinuiți de săvârșirea faptei, astfel cum corect au reținut instanțele de fond și de apel. În atare condiții, fapta inculpatului de a-l ajuta pe inculpatul B.N. prin intermediul inculpatului K.A.M. să inducă în eroare banca, precum și faptul de a-l determina pe inculpatul A.A. să furnizeze date nereale pentru completarea unui ordin de plată în scopul obținerii unor foloase materiale injuste și cu consecința producerii pentru BCR a unui prejudiciu ce depășește 2 miliarde lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. Lipsită de conținut este și critica privind nesoluționarea laturii civile a cauzei. Astfel, instanța de fond a stabilit prejudiciul cauzat BCR (592.693,25 lei plus dobânzi) cât și față de Direcția Regională Vamală București (136.718 lei) obligând inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor către partea civilă BCR, iar pe inculpatul A.M.M.S.N. l-a obligat la plata despăgubirilor civile către DRV București. Neîntemeiată este și critica privind nesemnarea minutei sentinței penale nr. 498 din 6 iulie 2007 a Tribunalului Ialomița, pe fiecare pagină, întrucât minuta de fond este semnată pe fiecare pagină de către judecătorul fondului. Lipsită de temei este și solicitarea de a se dispune achitarea în temeiul art. 10 lit. d), e) C. proc. pen., probele administrate , atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească conturând fără echivoc vinovăția inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa. Având în vedere cele care preced, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații B.N. și C.G. precum și recursul declarat de apărătorul inculpatului K.A.M. și va casa decizia penală atacată și sentința penală nr. 498 din 6 iulie 2007 a Tribunalului Ialomița, numai în ceea ce privește latura penală a cauzei și numai în legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. reținută în cazul primilor doi inculpați și cu infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., reținută în sarcina inculpatului K.A.M. În rejudecare se va înlătura aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și se vor repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaților B.N. și C.G. urmând a se dispune încetarea procesului penal, fiind intervenită prescripția specială. De asemenea, ca urmare a decesului inculpatului K.A.M., se va dispune încetarea procesului penal față de acesta. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat A.M.M.S.N. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.