ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2276/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2276/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin

sentința penală nr. 528 din 12 aprilie 2007,Tribunalul București, secția I

penală, a respins cererea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită

de inculpatul N.L.D. ca neîntemeiată.

1.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu

aplic. art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.L.D. (în prezent

deținut la Penitenciarul Jilava) la 9 ani închisoare.

A

făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., a comutat prevenția aceluiași inculpat de la 16 mai 2006

până la 12 aprilie 2007.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului.

2.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen.,

l-a condamnat pe inculpatul E.M.A. (în prezent deținut la Penitenciarul Jilava)

la 9 ani închisoare.

A

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpatului de la 16 mai 2006 până

la 12 aprilie 2007,iar în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de

arest a inculpatului.

3.

În baza art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2)

1

C.

pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.C.C. la

7 ani închisoare.

În

baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei

de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.C.C. prin sentința penală nr. 626

din 4 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și a dispus

executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta

cauză, urmând ca acesta să execute 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpatului de la 16 mai 2006 până

la 12 aprilie 2007. A scăzut din durata pedepsei perioada executată de la 17

ianuarie 2003 până la 6 martie 2003.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului.

Prin

aceeași hotărâre, prima instanță a dispus restituirea către inculpatul N.L.D. a

următoarelor bunuri: o geantă din piele de culoare neagră și un telefon mobil

marca Nokia 6100 - Seria IMEI -350991/ 20/538320/7, cu cartela - seria

409047256508 (ridicate și indisponibilizate conform procesului - verbal încheiat

la 16 mai 2006, fila 7 d.u.p.), precum și un baston telescopic din metal de tip

castet și un spray lacrimogen inscripționat „Pfefer ko" ridicate și

indisponibilizate conform aceluiași proces - verbal și depuse la Secția 10

Poliție, conform dovezii seria Ab nr.001 0153 din 6 iunie 2006 fila 246

d.u.p.).

A

dispus restituirea către inculpatul E.M.A. a următoarelor bunuri. Un telefon

mobil marca Simens A52 seria IMEI 35239600/67444215, cu cartela - seria

6032/9132/9686 (ridicat și indisponibilizat conform procesului - verbal

încheiat la 16 mai 2005 fila 7 d.u.p.), precum și obiectele și înscrisurile

ridicate și indisponibilizate în urma percheziției domiciliare efectuate în

locuința inculpatului situată în București, încheiat la 19 mai 2006, fila 217

d.u.p.).

A

dispus restituirea către inculpatul A.C.C. a următoarelor bunuri: un telefon

marca Nokia 6310 seria 351487/20/818152/3, cu cartela seria 0311/2072/1493/1

(ridicat și indisponibilizat conform procesului - verbal încheiat la 15 mai 2006,

fila 7 d.u.p.), un patent cu mânere din plastic, un cuțit tip briceag cu mâner

din lemn și un cuțit tip bisturiu nichelat (ridicate și indisponibilizate

conform dovezii seria AB nr. 0010154 din 6 iunie 2006, fila 245 d.u.p.),

bunurile și înscrisurile ridicate și indisponibilizate în urma percheziției

domiciliare efectuate în locuința inculpatului, situată în București, (menționate

în procesul verbal încheiat la 19 mai 2006, fila 230 d.u.p.), precum și

bunurile ridicate și indisponibilizate în urma percheziției efectuate asupra

autoturismului VW Passat (menționate în procesul - verbal) încheiat la 16 mai 2006,

fila 11 d.u.p.), mai puțin scurta din piele de culoare neagră, cu nasturi.

A

luat act că partea vătămată R.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru

a pronunța această hotărâre. Tribunalul București, secția I penală, a reținut

că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2834,

emis la data de 11 iulie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

N.L.D. pentru săvârșirea infracțiunii de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2)

1

lit. a) C. pen. cu

aplic. art. 37

lit. b) C. pen., E.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii

prev.

de

art. 211 alin. (2) și alin. (2)

1

lit. a)

C. pen. și A.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii

prev.

de

art.26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2)

1

lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În

actul de sesizare, s-a reținut că la data de 16 mai 2006 inculpații N.L.D. și

E.M.A., cu ajutorul inculpatului A.C.C., au deposedat-o prin violență pe partea

vătămată R.A. de o poșetă în care se afla suma de 20.000 lei și bunuri

personale. în dovedirea vinovăției inculpaților s-a reținut ca având relevanță

următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de constatare; procesul -

verbal de cercetare la fața locului; planșe fotografice; plângerea și

declarațiile părții vătămate R.A., acte medicale, rapoarte de constatare

tehnico-științifice; declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor V.S.

și C.D.C.

În

cursul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată R.A. care și-a

menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, precum și martorii

C.D.C. și V.S. care, de asemenea, și-au menținut declarațiile date anterior și

care au precizat că inculpatul N.L. a fost cel care a lovit-o cu pumnul în față

pe partea vătămată, iar nu inculpatul E.M. cum, din eroare, au arătat în cursul

anchetei, eroare datorată confuziei cu privire la numele acestor doi inculpați.

Au mai fost audiați martorii A.S. și S.G.P. și s-a administrat proba cu acte,

iar inculpații, fiind audiați, nu au recunoscut săvârșirea faptei.

Examinând

și coroborând materialul probator administrat atât în faza de cercetare penală

cât și în faza de cercetare judecătorească, prima instanță a reținut că la data

de 16 mai 2006, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul E.M.A., în timp

ce se afla în sector 3, a lovit-o pe partea vătămată R.A. cu pumnul în față și

a deposedat-o de o geantă (în care se afla suma de 20.000 lei și alte bunuri

personale) pe care a dat-o inculpatului N.L.D., după care cei doi inculpați

s-au deplasat în fugă și s-au urcat într-un autoturism marca VW Passat de

culoare argintie (poziționat la o distanță de aproximativ 30 de metri de locul

în care partea vătămată a fost deposedată de bunuri ), care avea scoasă plăcuța

din spate cu numărul de înmatriculare), la volanul căreia se afla inculpatul

A.C.L. Autoturismul a fost blocat de autoturismul condus de martorul C.D.C., în

care se afla și martorul V.S., înainte ca inculpații să părăsească zona, cei

doi martori împreună cu lucrătorii de poliție sosiți la fața locului, i-au

imobilizat astfel pe inculpați, aceștia fiind reținuți și conduși la sediul

organelor de poliție.

Partea

vătămată, urmare violențelor exercitate asupra sa, a suferit leziuni traumatice

care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Bunurile

sustrase au fost recuperate și restituite părții vătămate care nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

Susținerile

inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptelor au fost apreciate de

prima instanță ca nesincere și au fost înlăturate, fiind infirmate de

materialul probator administrat în cauză din care a rezultat cu certitudine

vinovăția acestora.

S-a

mai relevat că, partea vătămată a arătat constant că, în împrejurările reținute

mai sus, a fost lovită și deposedată de geantă de unul dintre inculpații E.M.

și N.L. (neputând preciza care dintre cei doi a fost agresorul, întrucât a fost

lovită din spate), după care cei doi au fugit de la fața locului, spre un

autoturism aflat în apropiere, obiectul sustras fiind în posesia inculpatului

N.L. Partea vătămată a mai arătat că cei doi inculpați vroiau să fugă de la

fața locului cu acel autoturism, care era condus de inculpatul A.C., dar nu au

reușit, întrucât au intervenit niște trecători și lucrători de poliție care

i-au imobilizat.

S-a

constatat că declarațiile părții vătămate s-au coroborat cu procesul-verbal de

constatare încheiat la data de 16 mai 2006 de organele de poliție și cu

declarațiile martorilor oculari C.D.C. și V.S. care au arătat că l-au observat

pe inculpatul E.M. lovind-o cu pumnul în față pe partea vătămată și smulgându-i

geanta de pe umăr, după care acesta a fugit și s-a intersectat cu inculpatul

N.L. căruia i-a pasat obiectul sustras, apoi amândoi au fugit și s-au urcat

într-un autoturism VW Passat condus de inculpatul A.C. De asemenea, s-a mai

reținut că martorii au blocat autoturismul VW Passat, după care împreună cu

lucrătorii de poliție sosiți la fața locului, i-au imobilizat pe inculpați.

S-a

mai constatat că probele la care s-a făcut referire mai sus s-au coroborat și

cu declarația inculpatului E.M. care a arătat că au acționat cu toții, în baza

unei înțelegeri prealabile, împărțindu-și rolurile în vederea finalizării cu

succes a planului.

S-a

mai reținut că au fost relevante în ce privește vinovăția inculpaților atât

imaginile preluate de camera video instalată la intrarea în bancă cât și

listingul convorbirilor telefonice din care a rezultat că la ora 14.02:43 de pe

telefonul cu numărul ridicat de la inculpatul N.L. a fost apelat numărul al

telefonului ridicat de la inculpatul A.C., acesta după primirea telefonului

mutând autoturismul VW Passat pe care-l conducea (fără numărul de înmatriculare

din spate cu toate că atunci când a împrumutat autoturismul de la martorul B.C.,

erau montate ambele numere de înmatriculare, martorul menționat confirmând

acest fapt) din spatele unității bancare BRD pentru a fi mai ușoară fuga de la

fața locului.

Prima

instanță, în același context a reținut ca relevant și raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 256821 din 22 februarie 2007 (fila 144 dos. fond) din

care a rezultat că pentru răspunsul "Nu" dat de inculpatul N.L. la

întrebările " tu ai furat geanta lui R.A. în data de 16 mai 2006 și"

tu ai tâlhărit-o pe R.A. în data de 16 mai 2006", s-au evidențiat

modificări semnificative care au fost interpretate ca indicii ale

comportamentului simulat.

S-a

apreciat că fapta săvârșită de inculpați, astfel cum a fost anterior relevată,

a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie

prev.

de

art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., în cazul inculpaților E.M. și N.L. și de complicitate la tâlhărie

prev.de

art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen., pentru care aceștia au fost

condamnați.

S-a

constatat că din fișa de cazier a rezultat că prin sentința penală nr. 2514 din

7 septembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, rămasă

definitivă prin neapelare, inculpatul N.L. a fost condamnat la o pedeapsă

rezultantă de 6 ani închisoare, din contopirea pedepselor aplicate pentru

săvârșirea unor infracțiuni concurente de furt calificat prin sentințele penale

nr. 1417 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București,

nr. 1773 din 24 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3

București, nr. 1516 din 10 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6

București, nr. 1381 din 20 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului

2 București, nr. 6547 din 19 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul București

nr. 1202 din 23 august 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București,

Din

pedeapsa rezultantă menționată, inculpatul a fost liberat condiționat la data

de 9 noiembrie 2004 prin sentința penală nr. 2919/2004 pronunțată de

Judecătoria Sectorului 4 București, având un rest rămas neexecutat de 95 zile.

S-a

stabilit, în raport cu această condamnare, că inculpatul a săvârșit fapta

dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, tribunalul reținând

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prima

instanță, în contextul mai sus-arătat, a apreciat ca neîntemeiată cererea

formulată de Ministerul Public, Parchetului de pe lângă Tribunalul București,

privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul N.L.,

respingând-o ca atare .

S-a

mai constatat, din fișa de cazier că, prin sentința penală nr. 626 din 4 martie

2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin

decizia penală nr. 2281 din 23 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

București, inculpatul A.C. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Tribunalul București, secția I penală,, a făcut aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., în raport cu această condamnare, întrucât inculpatul a săvârșit fapta

dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie.

La

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul București, secția

I penală, a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum

și persoana inculpaților reținând în cazul inculpaților N.L. și A.C. atitudinea

nesinceră pe parcursul procesului penal, iar în cazul inculpatului E.M.

atitudinea oscilantă, finalizată prin nerecunoașterea săvârșirii faptei,

reținând totodată împrejurarea că inculpații erau cunoscuți cu antecedente

penale manifestând perseverență infracțională.

Tribunalul

București, secția I penală, în raport de declarația martorei A.S., a reținut

împrejurarea ca inculpatul E.M.A. a avut un comportament corect în societate,

iar față de înscrisurile depuse la dosar și de declarația martorului S.G.P., a

constatat că inculpatul A.C. a fost angajat în muncă, având, de asemenea, o

conduită corespunzătoare în societate stabilind pentru inculpații E.M. și N.L.

pedepse cu închisoarea în cuantum de 9 ani, iar pentru inculpatul A.C. pedeapsa

închisorii în cuantum de 7 ani, apreciind că aceste pedepse sunt de natură a

asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

Referitor

la inculpatul A.C., Tribunalul București, secția I penală, constatând că acesta

a comis fapta dedusă judecății în cursul termenului de încercare, stabilit prin

sentința penală nr. 626/2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București,

în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin aceasta hotărâre și a dispus

executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa închisorii

aplicată în prezenta cauză, iar în baza art. 71 C. pen., Tribunalul București,

secția I penală, a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie constând în

interzicerea drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., prim instanță a computat prevenția inculpaților, scăzând

din durata pedepsei aplicată inculpatului A.C. și perioada executată de la 17

ianuarie 2003 până la 6 martie 2003.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul București, secția I penală, a

menținut starea de arest a inculpaților, apreciind că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora.

Tribunalul

București, secția I penală,  a luat act că partea vătămată R.A. nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel inculpații N.L.D.,E.M.A. și A.C.C.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apărătorul

ales al apelantului inculpat E.M.A. a susținut că singurul motiv al apelului

vizează redozarea pedepsei și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de

art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen., având în vedere memoriul depus de către

inculpat la filele 15-17, prin care acesta a învederat instanței adevărul cu

privire la fapta săvârșită la data de 16 mai 2006, respectiv faptul că acesta a

recunoscut săvârșirea acestei fapte, arătând că între inculpați a existat o

înțelegere prealabilă. De asemenea, a arătat că inițial inculpatul a spus

adevărul cu privire la această faptă, având o atitudine sinceră și cooperantă

de la început, însă ulterior nu și-a mai menținut aceste declarații și a avut

această atitudine oscilantă datorită permanentelor amenințări venite din partea

celorlalți inculpați, inclusiv a celui neprins, N.D., întrucât aceștia erau cu

toții recidiviști și aveau interesul să nu se afle adevărul despre această

faptă. A solicitat aplicarea dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, pe fond,

reindividualizarea pedepsei, precum și aplicarea art. 74-76 lit. c) C. pen.,

având în vedere faptul că inculpatul nu este recidivist, este căsătorit,

provine dintr-o familie organizată și are probleme de sănătate. A mai arătat că

inculpatul se consideră vinovat și a apreciat că o pedeapsă de 6-7 ani este

suficientă pentru reeducare.

Apărătorul

ales al apelantului inculpat N.L.D. a arătat ca instanța de fond nu a ținut

cont de declarațiile martorilor și a individualizat greșit pedeapsa . A mai

arătat că inculpatul se consideră vinovat, însă nu a existat o înțelegere

prealabilă între inculpați, iar apelantul inculpat nu a exercitat acte de

violență asupra părții vătămate.

Apărătorul

ales al apelantului inculpat A.C.C. a arătat că, încă de la primele declarații

, acesta a avut o atitudine procesuală constantă. Așa cum s-au derulat

evenimentele, participația sa a constat doar în faptul că s-a aflat la volanul

mașinii în care inculpații au fost depistați și că între inculpați nu a existat

o înțelegere prealabilă. A susținut că inculpatul se consideră nevinovat și a

solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 379 lit. 2 pct. 1 C. proc. pen.,

desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, achitarea acestuia în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. pen., întrucât lipsește

unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția.

A

mai arătat că s-a făcut referire în mod constant la faptul că celălalt inculpat

E.M. ar fi declarat că inculpatul A.C. ar fi știut de fapta care urma să se

săvârșească, însă inculpatul E.M. ar fi trebuit să aibă o atitudine constantă

încă de la prima declarație, iar la dosar există mai multe declarații, cu

diverse nuanțări pe diferite aspecte, unele fiind chiar contradictorii. A mai

arătat că aceste declarații nu pot forma o opinie certă, clară în sensul că

inculpatul A.C.C. este vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost reținut

și cercetat. Cu privire la starea de recidivă, a arătat că inculpatul a mai

săvârșit o infracțiune contra patrimoniului, însă a solicitat să se țină cont

de prezumția de nevinovăție, coroborată cu faptul că la momentul la care a fost

încarcerat avea un loc de muncă, iar din caracterizările existente la dosar a

rezultat că este un individ care nu a creat probleme și care face parte dintr-o

familie organizată.

Curtea

de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 399 din 13

decembrie 2007, a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N.L.D.,

E.M.A. și A.C.C. împotriva sentinței penale nr. 528 din 12 aprilie 2007 a

Tribunalului București, secția l-a penală.

A

dispus deducerea prevenției de la 16 mai 2006 la zi, pentru fiecare apelant N.L.D.,

E.M.A. și A.C.C. și a menținut arestarea preventivă a fiecăruia dintre

inculpații N.L.D., E.M.A. și A.C.C.

Prin

aceeași decizie a fost obligat fiecare apelant la plata sumei de câte 100 lei,

cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a dispune astfel, instanța de prim control judiciar, analizând actele și

lucrările dosarului, a constatat că probele administrate pe parcursul urmăririi

penale și cercetării judecătorești conduc la concluzia existenței faptei de

sustragere prin violență a unei genți cu 200 milioane lei de la partea vătămată

R.A., precum și a existenței unei înțelegeri între inculpați în scopul săvârșirii

infracțiunii, deși inculpații nu și-au recunoscut vinovăția cu privire la

săvârșirea infracțiunii.

S-a

mai reținut că inculpații au fost surprinși în mașină de către poliție și

martori cu geanta părții vătămate asupra lor.

Astfel

din declarațiile lui E.M.A. (fila 21 d.u.p.) menținute parțial de cele din faza

cercetării judecătorești (filele 100 și 117 dosar fond) a rezultat că fapta a

fost comisă de acesta în scopul de a obține o sumă de bani, astfel fiind

precizat inițial și scopul întâlnirii între ei. Ulterior, motivul pentru care

s-au întâlnit cei trei a fost prezentat diferit de inculpați pe parcursul

urmăririi penale și cercetării judecătorești "pentru a se informa asupra

actelor necesare obținerii unui pașaport pentru soția mea" (E.M. fila

100), pentru ca inculpatul N.L.D. să schimbe o sumă de bani la BRD sau

"pentru a merge împreună la o prietenă" (fila 104 d.u.p.).

S-a

mai reținut de către instanța de prim control judiciar, că declarația lui

E.M.A., conform căreia "împreună cu N. și A. ne-am înțeles să mergem la o

bancă, N. să intre în bancă și să survoleze clienții"... N. l-a sunat pe A.

și i-a spus că a văzut o femeie care a ridicat 200 milioane, eu am coborât din

mașină, am încercat să smulg geanta femeii și fiindcă nu reușeam N. a lovit-o.

Eu am știut că este femeia, pentru că N. a spus că o să stea în spatele

acesteia, ceea ce a și făcut"(fila 86 dosar apel) se coroborează cu cea a

martorului C.D.C. (f. 136): "în timp ce mă deplasam cu autoturismul am

observat cum un bărbat ce se afla pe trotuar lovește o femeie, după care i-a

smuls geanta fugind către o mașina ... ,în drum s-a intersectat cu un alt

bărbat căruia i-a dat geanta, ambii urcându-se în mașină pe locurile din

spate", cât și cu declarația părții vătămate.

Totodată,

Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat că susținerile

inculpaților în fața instanței de apel se coroborează și cu listingul

convorbirilor telefonice (fila 185 d.u.p.), respectiv imaginile preluate de la

camera video aflată în interiorul băncii.

De

asemenea, deși inculpații N.L. și A.C. nu au recunoscut existența unei

înțelegeri în săvârșirea faptei, declarațiile lor au fost înlăturate de

instanța de prim control judiciar ca necorespunzătoare realității, întrucât

inculpatul A.C.C., prin cele susținute în declarația dată în fața instanței de

apel (filele 84-85) s-a contrazis cu ceea ce a afirmat în fața instanței de

fond (fila 115), cu privire la persoanele care au rămas în mașină, dar și cu

privire la motivul prezenței în bancă. Totodată, instanța de apel a mai

constatat evidente contradicții dintre cele două declarații referitoare la

persoanele care rămas în mașină, precum și faptul că nu s-au produs probe prin

care să se ateste faptul că inculpatul N.L.D. s-a întâlnit cu ceilalți pentru a

merge la bancă în vederea efectuării unui schimb valutar (deși inițial

inculpatul N.L.D. a afirmat că „a avut o chitanță cu privire la schimbul

valutar, dar s-a pierdut la Secția 10 în acea zi", declarația sa

referitoare la motivul prezenței în bancă a fost contrazisă de înregistrările

video care nu-l prezintă pe inculpat la niciunul dintre ghișeele de schimb

valutar, în absența oricărui document din arhiva băncii, care să justifice

situația prezentată de inculpat).

Curtea

de Apel București, secția I penală, constatând lipsa de sinceritate a

inculpatului A.C.C., precum și contradicțiile dintre declarațiile inculpaților

Ie-a înlăturat, reținând că declarația inculpatului E.M. (f.86 dosar apel) se

coroborează cu declarațiile martorilor C.D.C. și V.S., imaginile de la camera

de supraveghere video a băncii și listingul convorbirilor telefonice .

Totodată,

a constatat că faptele au fost corect reținute în actul de sesizare, iar

vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită, pe baza probelor ce s-au

administrat, apreciind că a rezultat indubitabil că inculpații și-au premeditat

fapta și s-au organizat . Astfel, inculpatul A.C.C. a împrumutat încă din seara

de 15 mai 2006, spunându-i că are nevoie de el a doua zi, de la martorul B.C.,

autoturismul VW Passat, model nou, care să nu ridice suspiciuni privind

invocarea unei posibile prezențe suspecte în zona de acțiune și i-a scos din

spate plăcuța cu numărul de înmatriculare, pentru ca identificarea sa fie

imposibil de efectuat în trafic.

Instanța

de apel a mai reținut că declarația părții vătămate R.A. (f. 14 d.u.p) în care

s-a precizat că autoturismul, în care au urcat cei trei, care o loviseră, nu

avea plăcuțele de înmatriculare în partea din spate, a fost confirmată de

planșa fotografică (f. 129 d.u.p.). S-a mai constatat că inculpații au acționat

după un plan dinainte stabilit, împrejurarea că inculpatul N.L.D. a urmărit-o

pe victimă a rezultat din imaginile preluate de camerele video montate la

intrarea in bancă și la etajul

I

al acesteia, iar faptul

că inculpatul N.L.D. l-a apelat pe inculpatul A.C.C. a reieșit din imaginile

preluate de camera video, instalată la intrarea în bancă și din listingul

convorbirilor telefonice (de unde a rezultat că la ora 14.02:43 de pe telefonul

cu numărul, ridicat de la inculpatul N.L.D. a fost apelat numărul al

telefonului ridicat de la inculpatul A.C.C.).

S-a

mai reținut că după ce a primit telefon de la inculpatul N.L.D., inculpatul

A.C.C. a mutat mașina din spatele unității bancare, poziționând-o pe strada C. pentru

a fi mai ușoară fuga de la fața locului, evitând blocajele de la acea oră care

apar pe bulevardele principale. Concomitent, inculpatul E.M.A. a coborât și a

ieșit în întâmpinarea părții vătămate smulgându-i acesteia geanta de pe umăr;

pentru că inițial s-a opus, inculpatul N.L.D., venind din spate a lovit-o pe

aceasta cu pumnul în față, moment în care partea vătămată dezechilibrat și

inculpatul E.M.A. a reușit să-i smulgă geanta, după care cei doi au fugit și au

urcat pe bancheta din spatele autoturismului, parcat de inculpatul A.C.C. pe

str. C., la aproximativ 30 metri distanță de locul în care a fost atacată

partea vătămată, asupra inculpatului N.L.D., la percheziția corporală,

găsindu-se o bară telescopică și un spray paralizant.

Referitor

la individualizarea pedepselor instanța de prim control judiciar a constatat că

acestea au fost corect aplicate de către instanța de fond, ținându-se seama

atât de contribuția fiecărui făptuitor la săvârșirea faptei, astfel cum aceasta

a rezultat din probele administrate, cât și funcție de periculozitatea

faptelor, prejudiciul produs și atitudinea făptuitorilor după săvârșirea

faptei, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva

deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpații N.L.D., E.M.A.

și A.C.C. au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate

și pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Astfel, în esență, recurenții inculpați N.L.D. și E.M.A. au invocat

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și au solicitat

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, în

rejudecare, să se dispună reducerea cuantumului pedepselor aplicate sub limita

celor 9 ani închisoare, aplicată anterior, prin reținerea în favoarea lor a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,

chiar în condițiile în care s-a stabilit pentru primul starea de recidivă

postexecutorie, iar pentru cel de-a doilea lipsa antecedentelor penale.

Apărătorul

recurentului inculpat A.C.C. a invocat dispozițiile art. 385

9

pct.

18,1 7 și 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor

hotărâri pronunțate și, pe fond, în rejudecare, în principal să se constate că

ambele instanțe au comis o eroare gravă de fapt atunci când au dispus

condamnarea acestui inculpat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o. Pe cale de

consecință, a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen. să se dispună achitarea inculpatului, întrucât lipsește

latura subiectivă a infracțiunii, insistând cu privire la împrejurarea că

inculpatul A.C.C. nu a știut că ceilalți inculpați au sustras prin violență

geanta părții vătămate R.A.

A

mai solicitat, în subsidiar, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina acestui inculpat

din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în cea de complicitate la furt

calificat [art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) art. 209 alin. (1) lit.

a) și e) din același cod], insistând pe inexistența unei înțelegeri prealabile

între inculpați. într-un ultim subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului

pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., până la limita a 3 ani

închisoare pentru a face astfel posibilă aplicarea dispozițiilor art. 81 C.

pen., chiar în condițiile în care s-a stabilit pentru acesta starea de recidivă

postcondamnatorie.

Recursurile

formulate de inculpați sunt nefondate.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen.

combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C.

proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de

fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a

ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise de aceștia

încadrarea juridică corespunzătoare.

Deși

niciunul din inculpați nu a recunoscut în faza de urmărire penală fapta

săvârșită, având o atitudine nesinceră și oscilantă, ulterior inculpatul E.M.A.

și-a modificat primele declarații, nuanțându-și poziția și justificându-și

reacția prin presiunile și violențele exercitate asupra sa de ceilalți doi

inculpați, dar și de numitul N.D., coautor recidivist, care nu a fost încă

prins de organele de poliție.

Înalta

Curte constată că din probele administrate a rezultat starea de fapt corect

reținută de instanța de prim control judiciar, respectiv aceea că în data de 16

mai 2006, în jurul orelor 13,20-14,15, aflându-se la intersecția, acționând după

un plan anterior stabilit, inculpatul E.M.A. a smuls geanta cu 20.000 lei de pe

umărul părții vătămate R.A. (după ce aceasta fusese observată și urmărită în

bancă de inculpatul N.L.), iar acesta din urmă, văzând că partea vătămată opune

rezistență, a lovit-o cu pumnul în față provocându-i o dezechilibrare, după

care inculpatul E.M.A. a smuls geanta , a fugit și s-a intersectat cu

inculpatul N.L. căruia i-a pasat obiectul sustras, fugind apoi amândoi și

urcând într-un autoturism VW Passat, fără plăcuța de înmatriculare de la spate,

condus de inculpatul A.C. De asemenea, corect, s-a mai reținut că inculpații nu

au putut părăsi locul incidentului, întrucât martorii C.D.C. și V.S. au blocat

autoturismul VW Passat, după care, împreună cu lucrătorii de poliție sosiți la

fața locului, i-au imobilizat pe aceștia.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că instanța de prim control judicar a procedat corect

atunci când a înlăturat ca nesincere declarațiile inculpatului A.C.C. ( filele

84-85 dosar apel), care erau contradictorii atât în ceea ce privește persoanele

care au rămas în autoturism, cât și referitor la motivul prezenței inculpatului

N.L.D. în interiorul băncii și care nu s-au coroborat cu alte probe administrate

în cauză, reținându-le ca relevante numai pe acelea care s-au confirmat cu alte

probe existente la dosar: declarațiile părții vătămate R.A., (fila 14 d.u.p), care

se coroborează cu procesul verbal de constatare de la fața locului încheiat la

16 mai 2006, cu planșa fotografică de la fila 129 d.u.p, dar și cu declarațiile

constante ale martorilor C.D.C. (fila 136 dosar apel) și V.S., dar și cu

declarația inculpatului E.M. (fila 86 dosar apel), procesul verbal ce conține

listingul convorbirilor telefonice-fila 185 d.u.p., precum și cu imaginile

preluate de camera video amplasată în bancă.

Înalta Curte, procedând la o minuțioasă

analiză a declarațiilor martorilor și inculpatului E.M., constată că instanța

de prim control observând nepotriviri și contradicții, a reținut, în mod

justificat, numai pe acelea care s-au coroborat cu alte probe din dosar și, în

mod special, cu aspectele consemnate în procesul verbal de constatare a

infracțiunii-fila 7 d.u.p., în care a fost descrisă în detaliu activitatea

infracțională, potrivit căreia inculpatul E.M.A. a sustras geanta părții

vătămate, iar inculpatul N.L.D. a lovit-o cu pumnul în față, pentru a facilita

sustragerea, corectând astfel situația de fapt reținută de prima instanță.

De asemenea, corect s-a constatat că din

procesul verbal aflat la fila 185 d.u.p. a rezultat că inculpatul N.L. a intrat

în bancă la 13.26:46 și a ieșit imediat după partea vătămată la 14.03:47 și că

în acest interval de timp inculpatul a primit două telefoane de la A.C.L. la

orele 13.49:11 și respectiv, la orele 14.02:43, iar după primirea telefonului,

imaginile preluate de camera video a băncii, au arătat că a fost mutat

autovehiculul VW Passat, împrejurări ce au condus la concluzia justificată a

existenței unei înțelegeri între inculpați.

De altfel, tot în sensul acționării după

un plan dinainte stabilit, corect, instanța de prim control judiciar a

constatat că la ora 13.26 inculpatul N.L.D. a intrat in sediul băncii și s-a

deplasat la etajul l, unde a efectuat supravegherea clienților, urmărind

găsirea unei potențiale victime. De asemenea, s-a reținut că la ora 13.28

partea vătămată a intrat în sediul băncii și la ora 14.00:30 a încasat suma de

200.000.000 lei plecând de la ghișeu spre ușa băncii la ora 14.03:30, fiind

urmată îndeaproape de inculpatul N.L.D., care la ora 14.03:40 l-a apelat pe

inculpatul A.C.C. și l-a anunțat să pregătească mașina că urmează să se

acționeze asupra victimei (toate aceste aspecte rezultând atât din imaginile

preluate de camerele video montate la intrarea în bancă și la etajul

I

al acesteia, cât și din listingul înregistrărilor convorbirilor

telefonice).

De asemenea, însăși faptul că asupra

inculpatului N.L.D. s-au găsit, în urma percheziției corporale, o bară

telescopică și un spray paralizant, denotă intenția infracțională a acestuia,

împrejurare cu referire la care, corect s-a subliniat de către instanța de apel

că, inculpatul E.M.A., în declarația de la fila 72.d.u.p. a precizat că

"nu am observat dacă mâna cu care a lovit-o avea ceva în ea, dar știu că

Lucian avea la el un briceag ... pe care îl folosea în cazul în care lucrurile

ar fi degenerat, sau exista posibilitatea de a fi prins".

Prin urmare, Înalta Curte constată că,

în mod justificat, s-a apreciat de

către

ambele instanțe că inculpații au acționat în urma unei înțelegeri anterioare,

evidențiind punctual probele ce s-a coroborat între ele, dar și cu declarația

inculpatului E.M.A., ( prin care inițial, a arătat că au acționat cu toții, în

baza unei înțelegeri prealabile, împărțindu-și rolurile în vederea finalizării cu

succes a planului), neignorând, de asemenea, relevanța deosebită a procesului

verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate intre inculpații N.L. și A.C.C.

în formarea convingerii că aceștia au acționat conform planului dinainte

stabilit.

De asemenea, corect s-au reținut, ca

având relevantă în cauză, sub aspectul vinovăției inculpaților, atât imaginile preluate

de camera video instalată la intrarea în bancă, cât și listingul convorbirilor

telefonice din care a rezultat că la ora 14.02:43 de pe telefonul cu numărul ridicat

de la inculpatul N.L. a fost apelat numărul al telefonului ridicat de la

inculpatul A.C., iar acesta, după primirea telefonului a mutat autoturismul VW Passat

(fără numărul de înmatriculare din spate cu toate că, atunci când a împrumutat

autoturismul de la martorul B.C., cu o seară înainte de săvârșirea faptei, erau

montate ambele numere de înmatriculare, martorul

menționat confirmând

acest fapt), pe

care-l conducea din spatele unității bancare BRD pentru a facilita fuga de la

fața locului și a îngreuna depistarea lor în trafic.

Așadar, Înalta Curte reține că fapta

inculpaților, pentru care au fost deduși judecății, în mod corect, s-a apreciat

că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen., (în

cazul inculpaților E.M. și N.L.) și de complicitate la infracțiunea de tâlhărie

prev. de

art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. (în cazul inculpatului A.C.C.).

Totodată, susținerile inculpatului

A.C.C. în sensul că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a

fost cercetat și condamnat și că, cel mult, poate fi reținută în sarcina sa

complicitatea la infracțiunea de furt calificat, sunt lipsite de orice suport

probator, iar motivele de recurs vizând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și respectiv, schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. nu pot fi

primite, pentru considerentele mai sus relevate.

De altfel, în motivarea recursului lor,

inculpații N.L.D., E.M.A. și A.C.C. au invocat, dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului acestora, cel din urmă,

arătând că în cazul în care s-ar dispune reducerea pedepsei până la limita a 3

ani închisoare, Înalta Curte poate face aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen.

Înalta Curte constată că nici acest

motiv de recurs nu poate fi primit.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea

și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a

codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pedepsele de 9 ani închisoare (aplicate

inculpaților N.L.D., E.M.A.) și respectiv de 7 ani închisoare (aplicată inculpatului

A.C.C.) cu executare în regim de privare de libertate, sunt apte să atingă

scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen., ambele instanțe

apreciind corect că pedepsele stabilite sunt suficiente, raportat la

modalitatea în care fiecare dintre inculpați a acționat: unul urmărind și

lovind victima cu pumnul în față, provocându-i astfel leziuni ce au necesitat

7-8 zile de îngrijiri medicale (inculpatul N.L.D.); altul deposedând-o de

geanta în care se afla suma de 20.000 lei și alte efecte personale (inculpatul

E.M.A.); iar cel de-al treilea așteptând în autoturismul anume împrumutat, în

apropriere, fără plăcuța de înmatriculare din spate, venirea celor doi cu bunul

sustras, pentru a-și putea asigura scăparea și a-și pierde urma în trafic(

inculpatul A.C.C.).

În consecință, manifestările

nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la

modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze

nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la

respectarea și aplicarea legii.

Infracțiunea dedusă judecății prezintă

un grad ridicat de pericol social, aducând atingere unor importante valori

sociale ocrotite de legea penală, patrimoniul precum și sănătatea omului .

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților nu ar fi

temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și

creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai sus, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.L.D.,

E.M.A. și A.C.C. împotriva deciziei penale nr. 399 din 13 decembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 385

17

C. proc.

pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și

arestării preventive de la 16 mai 2006 la 23 iunie 2008.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații N.L.D., E.M.A. și A.C.C. împotriva deciziei penale nr. 399 din 13

decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților,

durata reținerii și arestării preventive de la 16 mai 2006 la 23 iunie 2008.

Obligă recurentul inculpat N.L.D. la plata

sumei de 550 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați E.M.A. și A.C.C. la

plata sumelor de câte 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie

2008.