ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2276/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 528 din 12 aprilie 2007,Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul N.L.D. ca neîntemeiată. 1. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.L.D. (în prezent deținut la Penitenciarul Jilava) la 9 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a comutat prevenția aceluiași inculpat de la 16 mai 2006 până la 12 aprilie 2007. În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului. 2. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul E.M.A. (în prezent deținut la Penitenciarul Jilava) la 9 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpatului de la 16 mai 2006 până la 12 aprilie 2007,iar în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. 3. În baza art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.C.C. la 7 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A.C.C.

prin sentința penală nr. 626 din 4 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București și a dispus executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a computat prevenția inculpatului de la 16 mai 2006 până la 12 aprilie 2007. A scăzut din durata pedepsei perioada executată de la 17 ianuarie 2003 până la 6 martie 2003. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. Prin aceeași hotărâre, prima instanță a dispus restituirea către inculpatul N.L.D.

a următoarelor bunuri: o geantă din piele de culoare neagră și un telefon mobil marca Nokia 6100 - Seria IMEI -350991/ 20/538320/7, cu cartela - seria 409047256508 (ridicate și indisponibilizate conform procesului - verbal încheiat la 16 mai 2006, fila 7 d.u.p.), precum și un baston telescopic din metal de tip castet și un spray lacrimogen inscripționat „Pfefer ko" ridicate și indisponibilizate conform aceluiași proces - verbal și depuse la Secția 10 Poliție, conform dovezii seria Ab nr.001 0153 din 6 iunie 2006 fila 246 d.u.p.). A dispus restituirea către inculpatul E.M.A. a următoarelor bunuri.

Un telefon mobil marca Simens A52 seria IMEI 35239600/67444215, cu cartela - seria 6032/9132/9686 (ridicat și indisponibilizat conform procesului - verbal încheiat la 16 mai 2005 fila 7 d.u.p.), precum și obiectele și înscrisurile ridicate și indisponibilizate în urma percheziției domiciliare efectuate în locuința inculpatului situată în București, încheiat la 19 mai 2006, fila 217 d.u.p.). A dispus restituirea către inculpatul A.C.C.

a următoarelor bunuri: un telefon marca Nokia 6310 seria 351487/20/818152/3, cu cartela seria 0311/2072/1493/1 (ridicat și indisponibilizat conform procesului - verbal încheiat la 15 mai 2006, fila 7 d.u.p.), un patent cu mânere din plastic, un cuțit tip briceag cu mâner din lemn și un cuțit tip bisturiu nichelat (ridicate și indisponibilizate conform dovezii seria AB nr. 0010154 din 6 iunie 2006, fila 245 d.u.p.), bunurile și înscrisurile ridicate și indisponibilizate în urma percheziției domiciliare efectuate în locuința inculpatului, situată în București, (menționate în procesul verbal încheiat la 19 mai 2006, fila 230 d.u.p.), precum și bunurile ridicate și indisponibilizate în urma percheziției efectuate asupra autoturismului VW Passat (menționate în procesul - verbal) încheiat la 16 mai 2006, fila 11 d.u.p.), mai puțin scurta din piele de culoare neagră, cu nasturi.

A luat act că partea vătămată R.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre. Tribunalul București, secția I penală, a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2834, emis la data de 11 iulie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților N.L.D. pentru săvârșirea infracțiunii de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., E.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (2) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. și A.C.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare, s-a reținut că la data de 16 mai 2006 inculpații N.L.D. și E.M.A., cu ajutorul inculpatului A.C.C., au deposedat-o prin violență pe partea vătămată R.A. de o poșetă în care se afla suma de 20.000 lei și bunuri personale. în dovedirea vinovăției inculpaților s-a reținut ca având relevanță următoarele mijloace de probă: procesul - verbal de constatare; procesul - verbal de cercetare la fața locului; planșe fotografice; plângerea și declarațiile părții vătămate R.A., acte medicale, rapoarte de constatare tehnico-științifice; declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor V.S. și C.D.C. În cursul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată R.A. care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, precum și martorii C.D.C.

și V.S. care, de asemenea, și-au menținut declarațiile date anterior și care au precizat că inculpatul N.L. a fost cel care a lovit-o cu pumnul în față pe partea vătămată, iar nu inculpatul E.M. cum, din eroare, au arătat în cursul anchetei, eroare datorată confuziei cu privire la numele acestor doi inculpați. Au mai fost audiați martorii A.S. și S.G.P. și s-a administrat proba cu acte, iar inculpații, fiind audiați, nu au recunoscut săvârșirea faptei. Examinând și coroborând materialul probator administrat atât în faza de cercetare penală cât și în faza de cercetare judecătorească, prima instanță a reținut că la data de 16 mai 2006, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul E.M.A., în timp ce se afla în sector 3, a lovit-o pe partea vătămată R.A.

cu pumnul în față și a deposedat-o de o geantă (în care se afla suma de 20.000 lei și alte bunuri personale) pe care a dat-o inculpatului N.L.D., după care cei doi inculpați s-au deplasat în fugă și s-au urcat într-un autoturism marca VW Passat de culoare argintie (poziționat la o distanță de aproximativ 30 de metri de locul în care partea vătămată a fost deposedată de bunuri ), care avea scoasă plăcuța din spate cu numărul de înmatriculare), la volanul căreia se afla inculpatul A.C.L. Autoturismul a fost blocat de autoturismul condus de martorul C.D.C., în care se afla și martorul V.S., înainte ca inculpații să părăsească zona, cei doi martori împreună cu lucrătorii de poliție sosiți la fața locului, i-au imobilizat astfel pe inculpați, aceștia fiind reținuți și conduși la sediul organelor de poliție.

Partea vătămată, urmare violențelor exercitate asupra sa, a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. Bunurile sustrase au fost recuperate și restituite părții vătămate care nu s-a constituit parte civilă în cauză. Susținerile inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptelor au fost apreciate de prima instanță ca nesincere și au fost înlăturate, fiind infirmate de materialul probator administrat în cauză din care a rezultat cu certitudine vinovăția acestora. S-a mai relevat că, partea vătămată a arătat constant că, în împrejurările reținute mai sus, a fost lovită și deposedată de geantă de unul dintre inculpații E.M. și N.L. (neputând preciza care dintre cei doi a fost agresorul, întrucât a fost lovită din spate), după care cei doi au fugit de la fața locului, spre un autoturism aflat în apropiere, obiectul sustras fiind în posesia inculpatului N.L.

Partea vătămată a mai arătat că cei doi inculpați vroiau să fugă de la fața locului cu acel autoturism, care era condus de inculpatul A.C., dar nu au reușit, întrucât au intervenit niște trecători și lucrători de poliție care i-au imobilizat. S-a constatat că declarațiile părții vătămate s-au coroborat cu procesul-verbal de constatare încheiat la data de 16 mai 2006 de organele de poliție și cu declarațiile martorilor oculari C.D.C. și V.S. care au arătat că l-au observat pe inculpatul E.M. lovind-o cu pumnul în față pe partea vătămată și smulgându-i geanta de pe umăr, după care acesta a fugit și s-a intersectat cu inculpatul N.L. căruia i-a pasat obiectul sustras, apoi amândoi au fugit și s-au urcat într-un autoturism VW Passat condus de inculpatul A.C.

De asemenea, s-a mai reținut că martorii au blocat autoturismul VW Passat, după care împreună cu lucrătorii de poliție sosiți la fața locului, i-au imobilizat pe inculpați. S-a mai constatat că probele la care s-a făcut referire mai sus s-au coroborat și cu declarația inculpatului E.M. care a arătat că au acționat cu toții, în baza unei înțelegeri prealabile, împărțindu-și rolurile în vederea finalizării cu succes a planului. S-a mai reținut că au fost relevante în ce privește vinovăția inculpaților atât imaginile preluate de camera video instalată la intrarea în bancă cât și listingul convorbirilor telefonice din care a rezultat că la ora 14.02:43 de pe telefonul cu numărul ridicat de la inculpatul N.L.

a fost apelat numărul al telefonului ridicat de la inculpatul A.C., acesta după primirea telefonului mutând autoturismul VW Passat pe care-l conducea (fără numărul de înmatriculare din spate cu toate că atunci când a împrumutat autoturismul de la martorul B.C., erau montate ambele numere de înmatriculare, martorul menționat confirmând acest fapt) din spatele unității bancare BRD pentru a fi mai ușoară fuga de la fața locului. Prima instanță, în același context a reținut ca relevant și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 256821 din 22 februarie 2007 (fila 144 dos. fond) din care a rezultat că pentru răspunsul "Nu" dat de inculpatul N.L. la întrebările " tu ai furat geanta lui R.A. în data de 16 mai 2006 și" tu ai tâlhărit-o pe R.A.

în data de 16 mai 2006", s-au evidențiat modificări semnificative care au fost interpretate ca indicii ale comportamentului simulat. S-a apreciat că fapta săvârșită de inculpați, astfel cum a fost anterior relevată, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în cazul inculpaților E.M. și N.L. și de complicitate la tâlhărie prev.de art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen., pentru care aceștia au fost condamnați. S-a constatat că din fișa de cazier a rezultat că prin sentința penală nr. 2514 din 7 septembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul N.L.

a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, din contopirea pedepselor aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente de furt calificat prin sentințele penale nr. 1417 din 1 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, nr. 1773 din 24 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, nr. 1516 din 10 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, nr. 1381 din 20 noiembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, nr. 6547 din 19 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul București nr. 1202 din 23 august 2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, Din pedeapsa rezultantă menționată, inculpatul a fost liberat condiționat la data de 9 noiembrie 2004 prin sentința penală nr. 2919/2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, având un rest rămas neexecutat de 95 zile.

S-a stabilit, în raport cu această condamnare, că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, tribunalul reținând aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Prima instanță, în contextul mai sus-arătat, a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de Ministerul Public, Parchetului de pe lângă Tribunalul București, privind schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul N.L., respingând-o ca atare . S-a mai constatat, din fișa de cazier că, prin sentința penală nr. 626 din 4 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2281 din 23 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București, inculpatul A.C.

a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe durata unui termen de încercare de 5 ani. Tribunalul București, secția I penală,, a făcut aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în raport cu această condamnare, întrucât inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul București, secția I penală, a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și persoana inculpaților reținând în cazul inculpaților N.L.

și A.C. atitudinea nesinceră pe parcursul procesului penal, iar în cazul inculpatului E.M. atitudinea oscilantă, finalizată prin nerecunoașterea săvârșirii faptei, reținând totodată împrejurarea că inculpații erau cunoscuți cu antecedente penale manifestând perseverență infracțională. Tribunalul București, secția I penală, în raport de declarația martorei A.S., a reținut împrejurarea ca inculpatul E.M.A. a avut un comportament corect în societate, iar față de înscrisurile depuse la dosar și de declarația martorului S.G.P., a constatat că inculpatul A.C. a fost angajat în muncă, având, de asemenea, o conduită corespunzătoare în societate stabilind pentru inculpații E.M. și N.L. pedepse cu închisoarea în cuantum de 9 ani, iar pentru inculpatul A.C.

pedeapsa închisorii în cuantum de 7 ani, apreciind că aceste pedepse sunt de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. Referitor la inculpatul A.C., Tribunalul București, secția I penală, constatând că acesta a comis fapta dedusă judecății în cursul termenului de încercare, stabilit prin sentința penală nr. 626/2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin aceasta hotărâre și a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa închisorii aplicată în prezenta cauză, iar în baza art. 71 C. pen., Tribunalul București, secția I penală, a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., prim instanță a computat prevenția inculpaților, scăzând din durata pedepsei aplicată inculpatului A.C. și perioada executată de la 17 ianuarie 2003 până la 6 martie 2003. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul București, secția I penală, a menținut starea de arest a inculpaților, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a acestora. Tribunalul București, secția I penală, a luat act că partea vătămată R.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații N.L.D.,E.M.A. și A.C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apărătorul ales al apelantului inculpat E.M.A.

a susținut că singurul motiv al apelului vizează redozarea pedepsei și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen., având în vedere memoriul depus de către inculpat la filele 15-17, prin care acesta a învederat instanței adevărul cu privire la fapta săvârșită la data de 16 mai 2006, respectiv faptul că acesta a recunoscut săvârșirea acestei fapte, arătând că între inculpați a existat o înțelegere prealabilă. De asemenea, a arătat că inițial inculpatul a spus adevărul cu privire la această faptă, având o atitudine sinceră și cooperantă de la început, însă ulterior nu și-a mai menținut aceste declarații și a avut această atitudine oscilantă datorită permanentelor amenințări venite din partea celorlalți inculpați, inclusiv a celui neprins, N.D., întrucât aceștia erau cu toții recidiviști și aveau interesul să nu se afle adevărul despre această faptă.

A solicitat aplicarea dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, pe fond, reindividualizarea pedepsei, precum și aplicarea art. 74-76 lit. c) C. pen., având în vedere faptul că inculpatul nu este recidivist, este căsătorit, provine dintr-o familie organizată și are probleme de sănătate. A mai arătat că inculpatul se consideră vinovat și a apreciat că o pedeapsă de 6-7 ani este suficientă pentru reeducare. Apărătorul ales al apelantului inculpat N.L.D. a arătat ca instanța de fond nu a ținut cont de declarațiile martorilor și a individualizat greșit pedeapsa . A mai arătat că inculpatul se consideră vinovat, însă nu a existat o înțelegere prealabilă între inculpați, iar apelantul inculpat nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A.C.C. a arătat că, încă de la primele declarații , acesta a avut o atitudine procesuală constantă. Așa cum s-au derulat evenimentele, participația sa a constat doar în faptul că s-a aflat la volanul mașinii în care inculpații au fost depistați și că între inculpați nu a existat o înțelegere prealabilă. A susținut că inculpatul se consideră nevinovat și a solicitat admiterea apelului, în temeiul art. 379 lit. 2 pct. 1 C. proc. pen., desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. pen., întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția.

A mai arătat că s-a făcut referire în mod constant la faptul că celălalt inculpat E.M. ar fi declarat că inculpatul A.C. ar fi știut de fapta care urma să se săvârșească, însă inculpatul E.M. ar fi trebuit să aibă o atitudine constantă încă de la prima declarație, iar la dosar există mai multe declarații, cu diverse nuanțări pe diferite aspecte, unele fiind chiar contradictorii. A mai arătat că aceste declarații nu pot forma o opinie certă, clară în sensul că inculpatul A.C.C. este vinovat pentru infracțiunea pentru care a fost reținut și cercetat. Cu privire la starea de recidivă, a arătat că inculpatul a mai săvârșit o infracțiune contra patrimoniului, însă a solicitat să se țină cont de prezumția de nevinovăție, coroborată cu faptul că la momentul la care a fost încarcerat avea un loc de muncă, iar din caracterizările existente la dosar a rezultat că este un individ care nu a creat probleme și care face parte dintr-o familie organizată.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 399 din 13 decembrie 2007, a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpații N.L.D., E.M.A. și A.C.C. împotriva sentinței penale nr. 528 din 12 aprilie 2007 a Tribunalului București, secția l-a penală. A dispus deducerea prevenției de la 16 mai 2006 la zi, pentru fiecare apelant N.L.D., E.M.A. și A.C.C. și a menținut arestarea preventivă a fiecăruia dintre inculpații N.L.D., E.M.A. și A.C.C. Prin aceeași decizie a fost obligat fiecare apelant la plata sumei de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de prim control judiciar, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat că probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești conduc la concluzia existenței faptei de sustragere prin violență a unei genți cu 200 milioane lei de la partea vătămată R.A., precum și a existenței unei înțelegeri între inculpați în scopul săvârșirii infracțiunii, deși inculpații nu și-au recunoscut vinovăția cu privire la săvârșirea infracțiunii. S-a mai reținut că inculpații au fost surprinși în mașină de către poliție și martori cu geanta părții vătămate asupra lor. Astfel din declarațiile lui E.M.A. (fila 21 d.u.p.) menținute parțial de cele din faza cercetării judecătorești (filele 100 și 117 dosar fond) a rezultat că fapta a fost comisă de acesta în scopul de a obține o sumă de bani, astfel fiind precizat inițial și scopul întâlnirii între ei.

Ulterior, motivul pentru care s-au întâlnit cei trei a fost prezentat diferit de inculpați pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești "pentru a se informa asupra actelor necesare obținerii unui pașaport pentru soția mea" (E.M. fila 100), pentru ca inculpatul N.L.D. să schimbe o sumă de bani la BRD sau "pentru a merge împreună la o prietenă" (fila 104 d.u.p.). S-a mai reținut de către instanța de prim control judiciar, că declarația lui E.M.A., conform căreia "împreună cu N. și A. ne-am înțeles să mergem la o bancă, N. să intre în bancă și să survoleze clienții"... N. l-a sunat pe A. și i-a spus că a văzut o femeie care a ridicat 200 milioane, eu am coborât din mașină, am încercat să smulg geanta femeii și fiindcă nu reușeam N. a lovit-o.

Eu am știut că este femeia, pentru că N. a spus că o să stea în spatele acesteia, ceea ce a și făcut"(fila 86 dosar apel) se coroborează cu cea a martorului C.D.C. (f. 136): "în timp ce mă deplasam cu autoturismul am observat cum un bărbat ce se afla pe trotuar lovește o femeie, după care i-a smuls geanta fugind către o mașina ... ,în drum s-a intersectat cu un alt bărbat căruia i-a dat geanta, ambii urcându-se în mașină pe locurile din spate", cât și cu declarația părții vătămate. Totodată, Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat că susținerile inculpaților în fața instanței de apel se coroborează și cu listingul convorbirilor telefonice (fila 185 d.u.p.), respectiv imaginile preluate de la camera video aflată în interiorul băncii.

De asemenea, deși inculpații N.L. și A.C. nu au recunoscut existența unei înțelegeri în săvârșirea faptei, declarațiile lor au fost înlăturate de instanța de prim control judiciar ca necorespunzătoare realității, întrucât inculpatul A.C.C., prin cele susținute în declarația dată în fața instanței de apel (filele 84-85) s-a contrazis cu ceea ce a afirmat în fața instanței de fond (fila 115), cu privire la persoanele care au rămas în mașină, dar și cu privire la motivul prezenței în bancă. Totodată, instanța de apel a mai constatat evidente contradicții dintre cele două declarații referitoare la persoanele care rămas în mașină, precum și faptul că nu s-au produs probe prin care să se ateste faptul că inculpatul N.L.D.

s-a întâlnit cu ceilalți pentru a merge la bancă în vederea efectuării unui schimb valutar (deși inițial inculpatul N.L.D. a afirmat că „a avut o chitanță cu privire la schimbul valutar, dar s-a pierdut la Secția 10 în acea zi", declarația sa referitoare la motivul prezenței în bancă a fost contrazisă de înregistrările video care nu-l prezintă pe inculpat la niciunul dintre ghișeele de schimb valutar, în absența oricărui document din arhiva băncii, care să justifice situația prezentată de inculpat). Curtea de Apel București, secția I penală, constatând lipsa de sinceritate a inculpatului A.C.C., precum și contradicțiile dintre declarațiile inculpaților Ie-a înlăturat, reținând că declarația inculpatului E.M.

(f.86 dosar apel) se coroborează cu declarațiile martorilor C.D.C. și V.S., imaginile de la camera de supraveghere video a băncii și listingul convorbirilor telefonice . Totodată, a constatat că faptele au fost corect reținute în actul de sesizare, iar vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită, pe baza probelor ce s-au administrat, apreciind că a rezultat indubitabil că inculpații și-au premeditat fapta și s-au organizat . Astfel, inculpatul A.C.C. a împrumutat încă din seara de 15 mai 2006, spunându-i că are nevoie de el a doua zi, de la martorul B.C., autoturismul VW Passat, model nou, care să nu ridice suspiciuni privind invocarea unei posibile prezențe suspecte în zona de acțiune și i-a scos din spate plăcuța cu numărul de înmatriculare, pentru ca identificarea sa fie imposibil de efectuat în trafic.

Instanța de apel a mai reținut că declarația părții vătămate R.A. (f. 14 d.u.p) în care s-a precizat că autoturismul, în care au urcat cei trei, care o loviseră, nu avea plăcuțele de înmatriculare în partea din spate, a fost confirmată de planșa fotografică (f. 129 d.u.p.). S-a mai constatat că inculpații au acționat după un plan dinainte stabilit, împrejurarea că inculpatul N.L.D. a urmărit-o pe victimă a rezultat din imaginile preluate de camerele video montate la intrarea in bancă și la etajul I al acesteia, iar faptul că inculpatul N.L.D. l-a apelat pe inculpatul A.C.C. a reieșit din imaginile preluate de camera video, instalată la intrarea în bancă și din listingul convorbirilor telefonice (de unde a rezultat că la ora 14.02:43 de pe telefonul cu numărul, ridicat de la inculpatul N.L.D.

a fost apelat numărul al telefonului ridicat de la inculpatul A.C.C.). S-a mai reținut că după ce a primit telefon de la inculpatul N.L.D., inculpatul A.C.C. a mutat mașina din spatele unității bancare, poziționând-o pe strada C. pentru a fi mai ușoară fuga de la fața locului, evitând blocajele de la acea oră care apar pe bulevardele principale. Concomitent, inculpatul E.M.A. a coborât și a ieșit în întâmpinarea părții vătămate smulgându-i acesteia geanta de pe umăr; pentru că inițial s-a opus, inculpatul N.L.D., venind din spate a lovit-o pe aceasta cu pumnul în față, moment în care partea vătămată dezechilibrat și inculpatul E.M.A. a reușit să-i smulgă geanta, după care cei doi au fugit și au urcat pe bancheta din spatele autoturismului, parcat de inculpatul A.C.C.

pe str. C., la aproximativ 30 metri distanță de locul în care a fost atacată partea vătămată, asupra inculpatului N.L.D., la percheziția corporală, găsindu-se o bară telescopică și un spray paralizant. Referitor la individualizarea pedepselor instanța de prim control judiciar a constatat că acestea au fost corect aplicate de către instanța de fond, ținându-se seama atât de contribuția fiecărui făptuitor la săvârșirea faptei, astfel cum aceasta a rezultat din probele administrate, cât și funcție de periculozitatea faptelor, prejudiciul produs și atitudinea făptuitorilor după săvârșirea faptei, fiind respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva deciziei penale mai sus-menționată, în termen legal, inculpații N.L.D., E.M.A.

și A.C.C. au declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii. Astfel, în esență, recurenții inculpați N.L.D. și E.M.A. au invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, în rejudecare, să se dispună reducerea cuantumului pedepselor aplicate sub limita celor 9 ani închisoare, aplicată anterior, prin reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., chiar în condițiile în care s-a stabilit pentru primul starea de recidivă postexecutorie, iar pentru cel de-a doilea lipsa antecedentelor penale.

Apărătorul recurentului inculpat A.C.C. a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 18,1 7 și 14 C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, în rejudecare, în principal să se constate că ambele instanțe au comis o eroare gravă de fapt atunci când au dispus condamnarea acestui inculpat pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o. Pe cale de consecință, a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. să se dispună achitarea inculpatului, întrucât lipsește latura subiectivă a infracțiunii, insistând cu privire la împrejurarea că inculpatul A.C.C. nu a știut că ceilalți inculpați au sustras prin violență geanta părții vătămate R.A.

A mai solicitat, în subsidiar, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei reținută în sarcina acestui inculpat din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în cea de complicitate la furt calificat [art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) art. 209 alin. (1) lit. a) și e) din același cod], insistând pe inexistența unei înțelegeri prealabile între inculpați. într-un ultim subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., până la limita a 3 ani închisoare pentru a face astfel posibilă aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., chiar în condițiile în care s-a stabilit pentru acesta starea de recidivă postcondamnatorie.

Recursurile formulate de inculpați sunt nefondate. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare. Deși niciunul din inculpați nu a recunoscut în faza de urmărire penală fapta săvârșită, având o atitudine nesinceră și oscilantă, ulterior inculpatul E.M.A. și-a modificat primele declarații, nuanțându-și poziția și justificându-și reacția prin presiunile și violențele exercitate asupra sa de ceilalți doi inculpați, dar și de numitul N.D., coautor recidivist, care nu a fost încă prins de organele de poliție.

Înalta Curte constată că din probele administrate a rezultat starea de fapt corect reținută de instanța de prim control judiciar, respectiv aceea că în data de 16 mai 2006, în jurul orelor 13,20-14,15, aflându-se la intersecția, acționând după un plan anterior stabilit, inculpatul E.M.A. a smuls geanta cu 20.000 lei de pe umărul părții vătămate R.A. (după ce aceasta fusese observată și urmărită în bancă de inculpatul N.L.), iar acesta din urmă, văzând că partea vătămată opune rezistență, a lovit-o cu pumnul în față provocându-i o dezechilibrare, după care inculpatul E.M.A. a smuls geanta , a fugit și s-a intersectat cu inculpatul N.L. căruia i-a pasat obiectul sustras, fugind apoi amândoi și urcând într-un autoturism VW Passat, fără plăcuța de înmatriculare de la spate, condus de inculpatul A.C.

De asemenea, corect, s-a mai reținut că inculpații nu au putut părăsi locul incidentului, întrucât martorii C.D.C. și V.S. au blocat autoturismul VW Passat, după care, împreună cu lucrătorii de poliție sosiți la fața locului, i-au imobilizat pe aceștia. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de prim control judicar a procedat corect atunci când a înlăturat ca nesincere declarațiile inculpatului A.C.C. ( filele 84-85 dosar apel), care erau contradictorii atât în ceea ce privește persoanele care au rămas în autoturism, cât și referitor la motivul prezenței inculpatului N.L.D.

în interiorul băncii și care nu s-au coroborat cu alte probe administrate în cauză, reținându-le ca relevante numai pe acelea care s-au confirmat cu alte probe existente la dosar: declarațiile părții vătămate R.A., (fila 14 d.u.p), care se coroborează cu procesul verbal de constatare de la fața locului încheiat la 16 mai 2006, cu planșa fotografică de la fila 129 d.u.p, dar și cu declarațiile constante ale martorilor C.D.C. (fila 136 dosar apel) și V.S., dar și cu declarația inculpatului E.M. (fila 86 dosar apel), procesul verbal ce conține listingul convorbirilor telefonice-fila 185 d.u.p., precum și cu imaginile preluate de camera video amplasată în bancă.

Înalta Curte, procedând la o minuțioasă analiză a declarațiilor martorilor și inculpatului E.M., constată că instanța de prim control observând nepotriviri și contradicții, a reținut, în mod justificat, numai pe acelea care s-au coroborat cu alte probe din dosar și, în mod special, cu aspectele consemnate în procesul verbal de constatare a infracțiunii-fila 7 d.u.p., în care a fost descrisă în detaliu activitatea infracțională, potrivit căreia inculpatul E.M.A. a sustras geanta părții vătămate, iar inculpatul N.L.D. a lovit-o cu pumnul în față, pentru a facilita sustragerea, corectând astfel situația de fapt reținută de prima instanță. De asemenea, corect s-a constatat că din procesul verbal aflat la fila 185 d.u.p.

a rezultat că inculpatul N.L. a intrat în bancă la 13.26:46 și a ieșit imediat după partea vătămată la 14.03:47 și că în acest interval de timp inculpatul a primit două telefoane de la A.C.L. la orele 13.49:11 și respectiv, la orele 14.02:43, iar după primirea telefonului, imaginile preluate de camera video a băncii, au arătat că a fost mutat autovehiculul VW Passat, împrejurări ce au condus la concluzia justificată a existenței unei înțelegeri între inculpați. De altfel, tot în sensul acționării după un plan dinainte stabilit, corect, instanța de prim control judiciar a constatat că la ora 13.26 inculpatul N.L.D. a intrat in sediul băncii și s-a deplasat la etajul l, unde a efectuat supravegherea clienților, urmărind găsirea unei potențiale victime.

De asemenea, s-a reținut că la ora 13.28 partea vătămată a intrat în sediul băncii și la ora 14.00:30 a încasat suma de 200.000.000 lei plecând de la ghișeu spre ușa băncii la ora 14.03:30, fiind urmată îndeaproape de inculpatul N.L.D., care la ora 14.03:40 l-a apelat pe inculpatul A.C.C. și l-a anunțat să pregătească mașina că urmează să se acționeze asupra victimei (toate aceste aspecte rezultând atât din imaginile preluate de camerele video montate la intrarea în bancă și la etajul I al acesteia, cât și din listingul înregistrărilor convorbirilor telefonice). De asemenea, însăși faptul că asupra inculpatului N.L.D. s-au găsit, în urma percheziției corporale, o bară telescopică și un spray paralizant, denotă intenția infracțională a acestuia, împrejurare cu referire la care, corect s-a subliniat de către instanța de apel că, inculpatul E.M.A., în declarația de la fila 72.d.u.p.

a precizat că "nu am observat dacă mâna cu care a lovit-o avea ceva în ea, dar știu că Lucian avea la el un briceag ... pe care îl folosea în cazul în care lucrurile ar fi degenerat, sau exista posibilitatea de a fi prins". Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod justificat, s-a apreciat de către ambele instanțe că inculpații au acționat în urma unei înțelegeri anterioare, evidențiind punctual probele ce s-a coroborat între ele, dar și cu declarația inculpatului E.M.A., ( prin care inițial, a arătat că au acționat cu toții, în baza unei înțelegeri prealabile, împărțindu-și rolurile în vederea finalizării cu succes a planului), neignorând, de asemenea, relevanța deosebită a procesului verbal de redare a convorbirilor telefonice purtate intre inculpații N.L.

și A.C.C. în formarea convingerii că aceștia au acționat conform planului dinainte stabilit. De asemenea, corect s-au reținut, ca având relevantă în cauză, sub aspectul vinovăției inculpaților, atât imaginile preluate de camera video instalată la intrarea în bancă, cât și listingul convorbirilor telefonice din care a rezultat că la ora 14.02:43 de pe telefonul cu numărul ridicat de la inculpatul N.L. a fost apelat numărul al telefonului ridicat de la inculpatul A.C., iar acesta, după primirea telefonului a mutat autoturismul VW Passat (fără numărul de înmatriculare din spate cu toate că, atunci când a împrumutat autoturismul de la martorul B.C., cu o seară înainte de săvârșirea faptei, erau montate ambele numere de înmatriculare, martorul menționat confirmând acest fapt), pe care-l conducea din spatele unității bancare BRD pentru a facilita fuga de la fața locului și a îngreuna depistarea lor în trafic.

Așadar, Înalta Curte reține că fapta inculpaților, pentru care au fost deduși judecății, în mod corect, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen., (în cazul inculpaților E.M. și N.L.) și de complicitate la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. (în cazul inculpatului A.C.C.). Totodată, susținerile inculpatului A.C.C. în sensul că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost cercetat și condamnat și că, cel mult, poate fi reținută în sarcina sa complicitatea la infracțiunea de furt calificat, sunt lipsite de orice suport probator, iar motivele de recurs vizând achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. și respectiv, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. nu pot fi primite, pentru considerentele mai sus relevate. De altfel, în motivarea recursului lor, inculpații N.L.D., E.M.A. și A.C.C. au invocat, dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea cuantumului acestora, cel din urmă, arătând că în cazul în care s-ar dispune reducerea pedepsei până la limita a 3 ani închisoare, Înalta Curte poate face aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Înalta Curte constată că nici acest motiv de recurs nu poate fi primit. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pedepsele de 9 ani închisoare (aplicate inculpaților N.L.D., E.M.A.) și respectiv de 7 ani închisoare (aplicată inculpatului A.C.C.) cu executare în regim de privare de libertate, sunt apte să atingă scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen., ambele instanțe apreciind corect că pedepsele stabilite sunt suficiente, raportat la modalitatea în care fiecare dintre inculpați a acționat: unul urmărind și lovind victima cu pumnul în față, provocându-i astfel leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale (inculpatul N.L.D.); altul deposedând-o de geanta în care se afla suma de 20.000 lei și alte efecte personale (inculpatul E.M.A.); iar cel de-al treilea așteptând în autoturismul anume împrumutat, în apropriere, fără plăcuța de înmatriculare din spate, venirea celor doi cu bunul sustras, pentru a-și putea asigura scăparea și a-și pierde urma în trafic( inculpatul A.C.C.).

În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii. Infracțiunea dedusă judecății prezintă un grad ridicat de pericol social, aducând atingere unor importante valori sociale ocrotite de legea penală, patrimoniul precum și sănătatea omului . Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.L.D., E.M.A. și A.C.C. împotriva deciziei penale nr. 399 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. În baza art. 385 17 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 16 mai 2006 la 23 iunie 2008. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.L.D., E.M.A. și A.C.C. împotriva deciziei penale nr. 399 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 16 mai 2006 la 23 iunie 2008. Obligă recurentul inculpat N.L.D. la plata sumei de 550 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați E.M.A. și A.C.C. la plata sumelor de câte 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2008.