ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1455/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 434 din 6 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Galați, inculpatul Ș.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. (faptă comisă la 18 februarie 1998).

Pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea civilă SC C.C. SRL Negrești Oaș, județul Satu Mare (administrator M.G.) la plata sumei de 597.423.497 lei despăgubiri civile.

În temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea filei C.E.C. nr. E 002-00264951/1998.

În temeiul dispozițiilor art. 189 și art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 650.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (200.000 lei la urmărirea penală, 200.000 lei la instanța de fond și 250.000 lei la instanța de fond în rejudecare) s-a dispus a fi avansat către Baroul Galați din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În fapt în anul 1991, inculpatul Ș.V. a înființat împreună cu martorul V.M. SC T.C.M. SRL, transformată ulterior în SC A.S.L. SRL.

La data de 18 februarie 1998, inculpatul a încheiat cu SC C.C. SRL Negrești Oaș un contract de livrare a unei cantități de marfă import S.U.A. în valoare totală de 810.697.207 lei din care a primit la livrarea mărfii suma de 55 milioane lei. Inculpatul a valorificat marfa prin diferite societăți, însă nu a mai achitat diferența.

Pentru această diferență, deși nu avea disponibil în cont, a emis fila C.E.C. nr. 00200264951, pe care administratorul firmei, M.G. a introdus-o la decontare la data de 28 aprilie 1998 la B.A. SA, sucursala Galați, ce a refuzat plata din lipsă de disponibil și a sesizat organele de poliție.

Într-un prim ciclu de judecată, prin sentința penală nr. 220 din 11 iunie 1999 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul Ș.V. la o pedeapsă de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. și la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executare.

În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul către partea civilă SC C.C. SRL Negrești Oaș, județul Satu Mare, prin administrator M.G. la plata sumei de 640.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul dispozițiilor art. 191, în referire la art. 189 C. proc. pen., a obligat inculpatul către stat la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva sentinței penale nr. 220 din 11 iunie 1999 a Tribunalului Galați a declarat apel inculpatul Ș.V. criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:

- la data încheierii contractului cu SC C.C. SRL Negrești Oaș el nu mai avea calitatea de administrator al SC A.S.L. SRL Galați, deoarece vânduse această societate încă din anul 1997 numitului O.M., ci doar calitatea de angajat.

- la data emiterii filei C.E.C. pe care el a semnat-o la cererea numitului O.M., l-a informat pe administratorul părții vătămate despre lipsa disponibilului în cont.

- litigiul dintre cele două societăți nu este de natură penală, ci comercială, astfel că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa infracțiunea de înșelăciune.

- instanța de fond nu a efectuat activitățile de cercetare judecătorească ce s-ar fi impus, iar hotărârea instanței de fond nu este motivată.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 557 din 30 noiembrie 2000, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința penală nr. 220 din 11 iunie 1999 a Tribunalului Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că hotărârea apelată nu este motivată și nu s-a efectuat cercetarea judecătorească.

S-au dat îndrumări instanței de rejudecare, de completare a cercetării judecătorești prin audierea administratorului părții civile M.G. și va administra orice alte probe la cererea inculpatului sau din oficiu pentru clarificarea laturii subiective a cauzei.

În cazul în care se va reține vinovăția inculpatului urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. și dispune schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de acesta, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., având în vedere dispozițiile art. 1 pct. 5 din O.G. nr. 207/2000, care constituie o lege mai favorabilă.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, trebuie clarificat dacă neconstituirea de parte civilă în apel se datorează faptului că prejudiciul a fost recuperat sau renunțării la pretenții, situație în care s-ar impune aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. c) C. pen., privind confiscarea specială.

În rejudecare, cauza s-a înregistrat sub nr. 334 din 6 februarie 2001 și s-a dispus citarea inculpatului și administratorului părții civile SC C.C. SRL Negrești Oaș.

Audiat în instanță administratorul M.G. a declarat că inculpatul a cumpărat mocheta de la firma sa și cu 2 săptămâni înainte de a expira termenul de plată a atenționat pe inculpat să aprovizioneze contul, lucru care nu s-a întâmplat.

A mai precizat reprezentantul părții civile că dacă ar fi avut cunoștință că societatea inculpatului nu are bani în cont, nu îi livra marfa.

Din analiza materialului probator administrat în cauza de față, instanța a reținut că inculpatul Ș.V. în calitate de administrator al SC A.S.L. SRL a încheiat la data de 18 februarie 1998 contractul nr. 50 cu SC C.C. SRL Negrești Oaș privind livrarea de mochetă în valoare de 810.642.207 lei, din care la livrare s-a plătit 55.000.000 lei, iar pentru diferență inculpatul a emis fila C.E.C. E 00200269151, filă care la data de 28 aprilie 1998 introdusă fiind la bancă a fost refuzată la plată, din lipsă de disponibil.

Inculpatul s-a apărat, susținând că la data de 5 decembrie 1997 a vândut lui O.M. societatea A.S.L. și că la data de 18 februarie 1998, când a încheiat contractul cu partea civilă, nu mai era administratorul societății și că a acționat în calitate de angajat.

Însă din contractul de livrate nr. 50 din 18 februarie 1998, rezultă că inculpatul a semnat acest contract în calitatea de administrator și asociat unic.

De altfel, din fișa firmei SC A.S.L. SRL eliberată de Camera de Comerț și Industrie Galați rezultă că la data de 19 mai 1998 inculpatul avea calitate de administrator cu puteri depline a acestei firme.

De asemeni, fila C.E.C. semnată de către inculpat nu s-a decontat pe motiv că semnătura nu ar aparține administratorului societății, conform specimenului de semnătură existent la bancă, ci pe motiv că nu există disponibil în cont.

Față de cele de mai sus, apărarea inculpatului nu a fost luată în considerare.

Prin memoriile depuse la dosar, inculpatul a solicitat extinderea procesului penal asupra altor persoane, audierea a 2 martori și efectuarea unei expertize contabile, cereri care au fost respinse de instanță, întrucât probele solicitate vizează alte situații ce nu au legătură cu prezenta cauză.

S-a reținut că inculpatul a dat asigurări reprezentantului părții civile SC C.C. SRL Negrești Oaș că va achita contravaloarea mochetei livrate, deci a indus în eroare partea vătămată în scopul atragerii de profit.

În momentul eliberării filei C.E.C., nefiind asigurată provizia necesară, inculpatul a indus în eroare unitatea furnizoare, care a livrat marfa fără să aibă asigurată, la acea dată, plata contravalorii ei, astfel că este realizată latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune pentru care inculpatul Ș.V. a fost cercetat și trimis în judecată.

În drept fapta inculpatului de a fi ridicat la data de 18 februarie 1998 de la partea civilă SC C.C. SRL Negrești Oaș marfă în valoare de 810.642.207 lei pe care a încercat să o plătească, cu o filă C.E.C. fără acoperire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice conform art. 324 C. proc. pen., din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., având în vedere prevederile art. 1 pct. 5 din O.G. nr. 207/2000.

Din verificarea fișei individuale rezultă că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea unor astfel de infracțiuni, fără a fi recidivist.

La stabilirea și aplicarea pedepsei s-au avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia prevăzută de art. 52 și art. 72 C. pen.

În raport de aceste criterii scopul educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse cu executarea cu privare de libertate.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. și a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

Reprezentantul părții vătămate SC C.C. SRL Negrești Oaș a declarat în instanță că se constituie parte civilă cu suma de 597.423.497 lei reprezentând diferență preț neachitat precizând că nu solicită dobânzile bancare, sens în care a depus la dosar fișa de cont.

Reținându-se vinovăția inculpatului, în baza art. 14 C. proc. pen., și art. 998 C. civ., a obligat inculpatul a plăti părții civile suma de 597.423.497 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea filei C.E.C. nr. E 002-00264951/1998.

În baza art. 189 – art. 191 C. proc. pen. și art. 64 din Legea 51/1995 a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei noi sentințe nr. 434 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Galați au declarat apel, inculpatul Ș.V. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

Inculpatul Ș.V. prin memoriile depuse la dosar a criticat sentința pronunțată ca nelegală și netemeinică considerând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune, căzând pradă unei rețele mafiote din Galați și că numai datorită abilității sale și cu ajutorul unor persoane a scăpat de a nu fi ucis.

Că aceeași rețea mafiotă i-a impus și dictat soției sale Ș.C. să promoveze acțiune de divorț după care aceasta a părăsit țara, fiind prinsă în Turcia, expulzată în România, pentru că în luna martie - iunie 1998 în aceleași condiții este dusă sau e plecată în Spania, Franța, Grecia și Macedonia.

Apreciază inculpatul că în spatele acestei rețele mafiote se comit infracțiuni care aduc atingere siguranței naționale și ordinii de drept, că singurul martor care ar putea rezolva speța de față este numita Ș.C.

A mai susținut inculpatul că se impune lămurirea și cu privire la alte tranzacții comerciale prin SC A.S.L. SRL Galați, după arestarea sa, până după sfârșitul lunii aprilie 1999, ridicându-și mărfuri în valoare de 7 miliarde lei cu file C.E.C. fără acoperire de la o societate din Zalău, motiv pentru care solicită extinderea cercetărilor și cu privire la alte persoane.

Nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât în perioada 18 februarie 1998 - 24 iulie 1998 a fost angajat al firmei SC A.S.L. SRL reprezentându-l pe O.St.M. care era administratorul și asociat unic al societății, iar aceasta din urmă a cooperat cu numiții P.V., administratorul firmei SC C. SRL Galați, E.G. și I.V.

Pe de altă parte, inculpatul a mai susținut că în perioada în care au fost emise filele C.E.C. fără acoperire, actele societății se aflau la Administrația Financiară Galați din data de 22 mai sau 2 iunie 1998, fiind predate numitei V.G., pentru ca la sfârșitul lunii noiembrie 1998 să fie ridicată fără proces verbal de către soția sa Ș.C. care a refuzat să i le predea.

Față de cele arătate a solicitat achitarea, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de înșelăciune.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat noua sentință nr. 434 din 6 decembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Galați, prin apelul declarat, pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, solicitând majorarea acesteia în raport de periculozitatea deosebită a faptei și a inculpatului.

Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 138/ A din 11 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și în consecință:

Desființează în parte sentința penală nr. 434 din 6 decembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Galați și rejudecând:

Modifică pedeapsa aplicată inculpatului Ș.V. de la 3 ani închisoare, aplicată prin sentința apelată pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., o majorează la 4 ani închisoare.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ș.V. împotriva sentinței penale nr. 434 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Galați.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 434 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Galați.

Nemulțumit și de această decizie, în termen legal, inculpatul Ș.V., a declarat recurs și a solicitat casarea și restituirea dosarului la procuratură, pentru completarea urmăririi penale. Se mai susține că probele administrate au și fost evaluate eronat, deoarece în realitate tot litigiul de față, e de natură civilă și nu penală.

Recursul este fondat.

Examinându-se probatoriul administrat la urmărirea penală și de către instanțele de fond și apel în cele două faze procesuale, de judecare și rejudecare, după casarea dispusă de Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 557 din 30 noiembrie 2000, se rețin următoarele:

Probele administrate și dezbaterile au evidențiat că, urmărirea penală nu este completă, iar în fața instanței nu se pot completa decât cu mare întârziere.

Astfel se și explică casarea cu trimitere spre rejudecare, soluție adoptată de către Curtea de Apel Galați prin decizia penală nr. 557 din 30 noiembrie 2000.

Cu toate acestea și „în scopul aflării adevărului” potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea fiecărei probe se face atât de către organul de urmărire penală, precum și de către instanța de judecată, în urma examinării tuturor elementelor de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței unei situații și la identificarea persoanei care a săvârșit-o.

Deci, numai după cunoașterea ansamblului împrejurărilor concrete, în care s-a produs un fapt, se poate aprecia și natura litigiului ivit.

Astfel, în cauză, apărarea ce și-a făcut-o inculpatul este constantă, este aceeași de la urmărirea penală, de la primele sale declarații și până în prezent în fața instanței supreme, în sensul că el, la data de 18 februarie 1998 când se încheie contractul nr. 50, nu mai era proprietarul SC A. SRL Galați, dar neverificată de primele cercetări.

Urmărirea penală ignorând prevederile art. 63, art. 64, art. 65 și art. 66 C. proc. pen., nu a administrat toate probele ce constituie elemente de fapt, ce servesc la aflarea adevărului despre realele raporturi dintre inculpatul Ș.V. și numiții O.M., O.G. și I.V., martori la încheierea contractului în litigiu cu nr. 50 din 18 februarie 1998.

Toate aceste audieri de persoane se impuneau cu necesitate a fi efectuate, de organul de urmărire penală, pentru a se respecta prevederile art. 66 C. proc. pen. Altfel spus, urmărirea penală trebuie îndeplinită cu toată atenția, inculpatul beneficiind de prezumția de nevinovăție și care, „nu este obligat să-și dovedească nevinovăția” potrivit textului mai sus enunțat.

Ori, în cauză, toate principiile legale enunțate au fost ignorate la urmărirea penală și probele sunt extrem de sumare.

Pentru lămurirea realelor relații comerciale sau de altă natură, dintre inculpat și M.G. determinate de încheierea contractului nr. 50 din 18 februarie 1998, a condițiilor stabilite cu acea ocazie și privitoare la plata mărfii livrate inculpatului, pentru societatea comercială ce în fapt și în drept nu-i mai aparținea, era imperios necesar, nu numai audierea martorilor O.M., O.G. și I.V., dar și confruntarea acestora cu inculpatul și partea vătămată M.G., ce avea declarații contradictorii și actele depuse, de asemenea, sunt contradictorii.

Desigur, admiterea acestor probatorii, va elucida și problema condițiilor  și a titlului sub care s-a emis fila C.E.C. nr. E 002 00264951 și pe care inculpatul doar o semnează și o ștampilează, necompletând alte rubrici.

Totodată, trebuie să se clarifice dacă, la acea dată, SC A. SRL Galați, mai aparținea inculpatului sau altor persoane, pe baza căror acte, acele persoane au și încasat banii rezultați din vânzarea mochetei livrată de partea vătămată M.G.

În legătură cu plata se mai reține că, au fost înlăturate total nejustificat, precizările părții vătămate M.G. și care a fost de acord să i se plătească și în produse, prin compensare după înștiințarea inculpatului, făcută mai înainte de a se împlini cele 60 zile de plată. Nu pot fi ignorate nici împrejurările că în prezent partea vătămată și-a recuperat paguba și tot partea vătămată M.G. și societatea sa au redus cu 70 milioane lei prejudiciul.

În consecință, față de aceste consecințe și date, cu privire la condițiile în care, părții vătămate M.G., i s-a făcut în cele din urmă plata integrală a mărfii livrate în baza contractului nr. 50 din 18 februarie 1998 se va stabili și  titlul sub care s-a emis fila C.E.C. menționată. Tot astfel se va putea stabili persoana sau persoanele care dețineau de fapt și de drept la 18 februarie 1998, societatea comercială A. SRL Galați, de către organele de urmărire penală și cu respectarea deplină a dreptului la apărare se va aprecia corect existența sau inexistența vreunei infracțiuni și în sarcina cărei persoane sau a căror persoane se poate reține, vinovăția penală, sau de natură comercială, care este eventual prejudiciul penal, distinct de despăgubirile civile ce s-ar mai datora și în final încadrarea juridică.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul Ș.V., se vor casa decizia penală nr. 138 din 11 martie 2003 a Curții de Apel Galați, precum și sentința penală nr. 434 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Galați și rejudecând potrivit art. 333 C. proc. pen., se va restitui dosarul procurorului pentru completarea urmăririi penale în raport de cele analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul Ș.V. împotriva deciziei penale nr. 138 din 11 martie 2003 a Curții de Apel Galați.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 434 din 6 decembrie 2001 a Tribunalului Galați.

În baza art. 333 C. proc. pen., restituie dosarul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, pentru completarea urmăririi penale.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2004.