ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4229/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34 din 2 februarie

2001, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul T.G. la trei pedepse de

câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de înșelăciune,

prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., și la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.,

prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.,

precum și la pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., pedeapsa principală cea mai grea a fost sporită cu un an

închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 6 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru

infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen. și, respectiv, de art.

290 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) și

d) C. proc. pen., a fost achitat pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută

de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească despăgubiri civile după cum urmează: 1.049.406.397 lei către partea

civilă SC A. SA Baia Mare; 90.723.956 lei către partea civilă SC A.C.;

72.476.228 lei către partea civilă SC E. SA. Instanța a respins acțiunile

civile ale părților civile SC H. SRL Brașov, E.I., V.C., N.D., M.I. și A.M. și

a constatat că părțile vătămate V.I., C.R., T.M., B.A., B.E., V.M. și V.A. nu

s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în fapt că inculpatul T.G., în calitate de administrator al

SC A. SRL Brașov și asociat unic al SC S.P. SRL Brașov și SC M. SRL Brașov a

încheiat cu diferite societăți comerciale contracte de cumpărare a unor mărfuri

și a emis cecuri de plată a prețului deși cunoștea că nu are disponibil în

contul bancar sau că disponibilul existent este insuficient, pentru a acoperi

sumele pentru care a emis instrumentele de plată. Astfel:

- în luna iunie 1977, inculpatul, în

calitate de administrator al SC A. SRL Brașov, a încheiat un contract cu SC A. SA

Baia Mare, pentru cumpărarea unei cantități de carne de pasăre în valoare de

70.289.165 lei și a emis, în vederea plății prețului, un cec care nu avea

acoperire în contul bancar, decât pentru suma de 26.959.948 lei. În cursul

procesului, partea civilă a cerut ca inculpatul să fie obligat la despăgubiri

în sumă de 1.049.397 lei, cuprinzând suma datorată și penalități de întârziere.

- la 9 ianuarie 1998, inculpatul, în

calitate de asociat unic la SC M. Brașov a cumpărat de la SC A. S.A., o

cantitate de ouă și a emis, pentru plata prețului un C.E.C. completat cu suma

de 76.375.980 lei, fără acoperire în cont. Partea civilă a cerut ca inculpatul

să fie obligat la despăgubiri în sumă de 90.723.956 lei, reprezentând prețul

mărfii și penalități de întârziere.

La data de 29 decembrie 1997, în

aceeași calitate, inculpatul a cumpărat de la SC E. SA Prahova o cantitate de

făină și de saci, în valoare de 67.750.071 lei și a emis în vederea plății

prețului, un C.E.C. pentru care nu avea acoperire bancară. Partea civilă a

solicitat obligarea inculpatului la plata de despăgubiri, în sumă de 72.476.228

lei, reprezentând prețul mărfii și penalități de întârziere.

Deosebit de aceste infracțiuni, s-a

reținut că la data de 26 februarie 1997, inculpatul i-a vândut părții vătămate V.I.

un apartament situat în Brașov, asigurându-l pe cumpărător că imobilul este

liber de sarcini și a încasat de la acesta, cu titlu de avans din preț, suma de

60.000.000 lei, pentru ca, ulterior, să se constate că imobilul este ipotecat

în favoarea mai multor creditori, societăți comerciale.

Prin decizia nr. 72/ Ap din 18

aprilie 2002, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov, împotriva acestei sentințe pe care a desființat-o

numai cu privire la modalitatea de stabilire a pedepsei complementare și a comunicării

hotărârii către Registrul Comerțului, din cadrul Camerei de Comerț și Industrie

Brașov și, rejudecând în aceste limite, l-a condamnat pe inculpat, la câte trei

pedepse complementare de interzicere a drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru trei infracțiuni de înșelăciune,

prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen., a contopit aceste pedepse și a dispus

ca hotărârea pronunțată să fie comunicată Registrului Comerțului din cadrul

Camerei de Comerț și Industrie Brașov.

Prin aceeași decizie au fost

respinse apelurile declarate de inculpat și de părțile civile M.I. și A.M.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, partea civilă M.I.

și inculpatul T.G.

În motivarea recursului parchetului

se susține că inculpatul a fost achitat greșit, pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., comisă în anul

1995 în dauna părții vătămate SC H. Brașov, pentru infracțiunea de fals comisă

cu aceeași ocazie și pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiune compusă

din 8 acte materiale și săvârșită în anii 1994 – 1996 în dauna părților

vătămate C.R., E.I., M.I., B.A., B.E., A.M., V.M. și V.N.

De asemenea, parchetul atacă

hotărârea primei instanțe cu privire la individualizarea pedepsei, arătând că,

în raport cu numărul mare de infracțiuni comise și de pericolul acestora,

inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea ușoară, care nu corespunde

criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Recursul nu este întemeiat.

În afara infracțiunilor pentru care

a fost condamnat, inculpatul T.G. a mai fost trimis în judecată pentru faptul

că în anul 1995, inculpatul, în calitate de administrator al SC A. Brașov, a

primit de la B.E., patroana SC H. Brașov, suma de 63.626.600 lei și a întocmit

o fractură, prin care atesta, fictiv, că a cumpărat de la firma părții vătămate

o cantitate de zahăr în valoare echivalentă, factură ce-i era necesară părții

vătămate pentru a justifica obținerea unui credit bancar, în vederea cumpărării

de zahăr de la Fabrica de zahăr din Urziceni.

Achitarea inculpatului pentru

această infracțiune s-a întemeiat pe împrejurarea rezultată din probe că

înțelegerea dintre inculpat și B.E. nu conține nici un element de înșelăciune,

patroana firmei SC H. Brașov, fiind în deplină cunoștință asupra conținutului

și a scopului convenției încheiate cu inculpatul. Ulterior, B.E. nu a mai avut

posibilitatea să obțină creditul avut în vedere și să cumpere zahăr de la

fabrica menționată, întrucât aceasta și-a încetat activitatea.

În raport cu probele administrate se

constată că soluția de achitare este corectă, lipsind latura subiectivă a

infracțiunilor, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Inculpatul a fost trimis de asemenea

în judecată pentru înșelarea părților vătămate C.R., E.I., M.I., B.A., B.E., A.M.,

V.M. și V.N., cu ocazia încheierii unor contracte de împrumut sau de garantare

a unor împrumuturi.

Achitarea inculpatului pentru aceste

fapte este corectă căci, așa cum au reținut în mod justificat cele două

instanțe, pe baza probelor administrate, în cele mai multe dintre cazuri

contractele de împrumut sau de garanție s-au încheiat la notariat, iar părțile

vătămate cunoșteau situația inculpatului, lipsind așadar, elementul de inducere

în eroare. Pentru pagubele suferite de părțile vătămate, în legătură cu

încheierea și executarea contractelor încheiate cu inculpatul, acesta rămâne

răspunzător în condițiile prevăzute de legislația civilă.

Nu poate fi primit nici motivul de

casare privind greșita individualizare, întrucât se constată că, prin

stabilirea unei pedepse rezultante de 6 ani închisoare, pe care inculpatul

urmează să o execute, instanța de fond a ținut seama de toate criteriile de

individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., nefiind cazul ca

pedeapsa aplicată inculpatului să fie majorată.

Urmează, în consecință, ca recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov să fie respins ca

nefondat.

Inculpatul T.G. a solicitat, în

recursul său, micșorarea pedepselor și aplicarea art. 86

1

C. pen.,

ținând seama de circumstanțele sale personale și de împrejurările concrete, în

care au fost comise faptele, iar în ce privește latura civilă, a cerut

înlăturarea obligării sale la penalități de întârziere față de partea civilă SC

A. Baia Mare, având în vedere că, un contract nul, încheiat în scop de

înșelăciune, nu poate genera obligarea la plata de penalități pentru neexecutare.

Recursul inculpatului nu este

întemeiat.

Așa cum rezultă din actele

dosarului, inculpatul a comis mai multe infracțiuni de înșelăciune, prin care a

cauzat pagube importante părților civile. Ținând seama de numărul

infracțiunilor și de urmările acestora, se constată că pedeapsa aplicată

inculpatului corespunde criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C.

pen., nefiind cazul să fie micșorată sau să se dispună suspendarea executării

ei.

În ce privește soluția pronunțată în

judecarea laturii civile a cauzei se constată că inculpatul a fost obligat

corect la despăgubirile civile, prevăzute în hotărârea atacată, întrucât,

potrivit legii, inculpatul are obligația să repare integral prejudiciul cauzat

prin infracțiunile comise, adică atât paguba efectivă cât și câștigul

nerealizat, iar obligarea la plata unor despăgubiri calculate în echivalent cu

penalitățile constituie o modalitate corespunzătoare de evaluare a pagubelor,

produse în cazul infracțiunilor comise în legătură cu încheierea sau cu executarea

unor convenții.

Urmează, în consecință, ca recursul

inculpatului să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Partea civilă M.I. nu și-a motivat

recursul și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a-l susține.

Urmează, în consecință să fie

respins ca nefondat și recursul declarat de partea civilă M.I., cu obligarea

recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, partea civilă M.I. și

inculpatul T.G., împotriva deciziei penale nr. 72/ Ap din 18 aprilie 2002 a

Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurenta parte civilă și

recurentul inculpat la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

octombrie 2003.