ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1519/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 719

din 18 decembrie 2001, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.M., pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) –

(4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, în baza dispozițiilor art.

334 C. proc. pen., din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de

grave, prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) – (5) C. pen., la pedeapsa de 3

ani închisoare.

În baza dispozițiilor art.

81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă

de 5 ani, care constituie termen de încercare.

A atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza dispozițiilor art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) din

același cod, l-a achitat pe inculpatul B.A., pentru săvârșirea infracțiunii de

complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215

alin. (1) – (3) – (5) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, în baza

dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de complicitate la

înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 215 alin. (1) – (3) – (4) – (5) C. pen.

În baza dispozițiilor art.

14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat

inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC M.M.V. SRL

Timișoara, să plătească părții civile SC D. SRL Iași, reprezentată prin M.O.,

suma de 329.089.161 lei, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza dispozițiilor art.

193 C. proc. pen., a obligat inculpații, în solidar cu părțile responsabile

civilmente, să plătească aceleași părți civile, suma de 3.000.000 lei,

cheltuieli judiciare.

În baza art. 191 C. proc.

pen., a obligat inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să

plătească statului câte 800.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.

Instanța de fond a reținut

în motivarea sentinței pronunțate următoarele:

Inculpatul

C.M., administrator și asociat unic la SC M.M.V. SRL Timișoara, la începutul

lunii octombrie 1998 a încheiat un contract de asociere cu participațiune cu

inculpatul B.A., administrator al SC S. SRL Iași.

La data de 8 ianuarie 1999,

aceștia au luat legătura cu numita M.O., administratorul SC D.T. SRL,

solicitând livrarea a 20 de tone de făină de pește, plata în sumă de 263.373.600

lei urmând a fi achitată cu o filă C.E.C., care a fost datată și semnată de

inculpatul C.M., reprezentanta SC D.T. SRL, fiind aceea care a completat

ulterior datele personale, suma și scadența, elemente fără de care încasarea

filei C.E.C. nu era posibilă la data emiterii sale de inculpatul C.M.

Neavând bani în cont,

inculpatul a solicitat părții vătămate o nouă amânare de plată de 7 zile,

transmițându-se o nouă filă C.E.C. prin intermediul inculpatului B.A., care

reușește să o convingă pe M.O. să retragă de la decontare prima filă C.E.C.

La data de 10

februarie 1999, partea vătămată introduce spre decontare fila C.E.C., care

ulterior este restituită în condițiile lipsei parțiale a disponibilului în

cont.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel procurorul cu privire la greșita achitare a inculpatului B.A.,

inculpatul C.M. care a solicitat achitarea pentru lipsa intenției invocând

faptul că fila C.E.C. i-a fost solicitată ca o simplă garanție a unei plăți

viitoare, inculpatul B.A. care a susținut că nu a avut intenția la săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, cât și partea civilă SC D.G. SRL, care este

nemulțumită că inculpatul B.A. a fost exonerat de plata despăgubirilor civile

solicitate.

Prin decizia penală nr. 136

din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Iași și de partea civilă SC D.G. SRL Iași și rejudecând

a condamnat pe inculpatul B.A., pentru complicitate la infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (4)

C. pen., la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a

fost suspendată executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 5

ani conform art. 82 C. pen.

Despăgubirile civile au fost

majorate la suma de 404.450.579 lei la care rămân obligați inculpații C.M. și

B.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.M..V. SRL Timișoara.

Apelurile inculpaților au

fost respinse ca nefondate.

Împotriva deciziei penale

sus-menționate au declarat recurs, inculpatul C.M. și inculpatul B.A.

Inculpatul B.A. a solicitat

menținerea sentinței penale nr. 719/2001 a Tribunalului Iași, inculpatul C.M.,

a solicitat achitarea sa întrucât nu a avut intenția să înșele partea civilă și

partea civilă SC D.G. SRL, care a considerat că în mod greșit nu a fost

obligată la plata despăgubirilor civile și partea responsabilă civilmente SC S.

SRL.

Recursurile declarate sunt

nefondate.

Cu privire la recursul

declarat de inculpatul B.A.;

Din examinarea deciziei

atacate, în raport cu probele administrate, se constată că instanța de apel a

reapreciat corect probele administrate, reținând just că inculpatul a știut în

orice moment că firma inculpatului nu are disponibil în contul bancar.

El a acționat cu intenția de

a-l ajuta pe coinculpatul C.M. de a săvârși infracțiunea de înșelăciune în

dauna părții civile.

Activitatea ilicită a

acestuia a început de la negocierea cu partea civilă, după încheierea

contractului de asociere în participațiune cu firma SC M.M.V. SRL Timișoara, al

cărui reprezentant era coinculpatul C.M.

Chiar dacă s-ar dovedi că

inculpatul B.A. a acționat doar ca delegat, această calitate nu este de natură

a duce la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune.

Deci, nu este criticabilă

soluția instanței de recurs în privința inculpatului B.A.

Cu privire la recursul

declarat de inculpatul C.M.;

Fapta a fost corect

stabilită și nu a fost contestată materialitatea ei de către inculpați, astfel

că nu se poate solicita achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., pentru că fapta nu a existat, adică lipsește latura obiectivă.

Instanța a reținut corect

din modul în care a acționat inculpatul, și latura subiectivă, adică intenția

de a induce în eroare partea vătămată, în scop material injust.

Motive care se iau în

considerare din oficiu, în favoarea inculpaților nu se constată.

Cu privire la recursul

declarat de partea civilă SC D.G. SRL Iași;

S-a susținut că instanța de

apel a omis să oblige pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC S. SRL Iași, la plata despăgubirilor civile.

Această societate răspunde

în calitate de comitent pentru prepusul său, inculpatul B.A.

Recursul este nefondat,

deoarece nu s-a dovedit că acest inculpat a ajutat pe autor la săvârșirea

infracțiunii menționate, în calitate de prepus, societatea S. SRL, ci separat

de această societate.

Astfel, în mod legal,

instanța nu a obligat societatea menționată la despăgubiri, în solidar cu

inculpatul B.A.

Criticile formulate fiind

nefondate, recursurile declarate în cauză urmează a fi respinse, ca atare, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a fi obligați

recurenții la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC D.G. SRL Iași și

inculpații B.A. și C.M. împotriva deciziei penale nr. 136 din 16 aprilie 2004 a

Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurentul

inculpat C.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000

lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de

400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul

inculpat B.A. și pe recurenta parte civilă la câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 martie 2005.