ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1519/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 719 din 18 decembrie 2001, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) – (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1) – (3) – (5) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, care constituie termen de încercare. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. d) din același cod, l-a achitat pe inculpatul B.A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) – (3) – (5) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1) – (3) – (4) – (5) C. pen. În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a obligat inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente SC M.M.V.

SRL Timișoara, să plătească părții civile SC D. SRL Iași, reprezentată prin M.O., suma de 329.089.161 lei, cu titlu de despăgubiri civile. În baza dispozițiilor art. 193 C. proc. pen., a obligat inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească aceleași părți civile, suma de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpații, în solidar cu părțile responsabile civilmente, să plătească statului câte 800.000 lei, fiecare, cheltuieli judiciare. Instanța de fond a reținut în motivarea sentinței pronunțate următoarele: Inculpatul C.M., administrator și asociat unic la SC M.M.V. SRL Timișoara, la începutul lunii octombrie 1998 a încheiat un contract de asociere cu participațiune cu inculpatul B.A., administrator al SC S. SRL Iași.

La data de 8 ianuarie 1999, aceștia au luat legătura cu numita M.O., administratorul SC D.T. SRL, solicitând livrarea a 20 de tone de făină de pește, plata în sumă de 263.373.600 lei urmând a fi achitată cu o filă C.E.C., care a fost datată și semnată de inculpatul C.M., reprezentanta SC D.T. SRL, fiind aceea care a completat ulterior datele personale, suma și scadența, elemente fără de care încasarea filei C.E.C. nu era posibilă la data emiterii sale de inculpatul C.M. Neavând bani în cont, inculpatul a solicitat părții vătămate o nouă amânare de plată de 7 zile, transmițându-se o nouă filă C.E.C. prin intermediul inculpatului B.A., care reușește să o convingă pe M.O. să retragă de la decontare prima filă C.E.C.

La data de 10 februarie 1999, partea vătămată introduce spre decontare fila C.E.C., care ulterior este restituită în condițiile lipsei parțiale a disponibilului în cont. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel procurorul cu privire la greșita achitare a inculpatului B.A., inculpatul C.M. care a solicitat achitarea pentru lipsa intenției invocând faptul că fila C.E.C. i-a fost solicitată ca o simplă garanție a unei plăți viitoare, inculpatul B.A. care a susținut că nu a avut intenția la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cât și partea civilă SC D.G. SRL, care este nemulțumită că inculpatul B.A. a fost exonerat de plata despăgubirilor civile solicitate. Prin decizia penală nr. 136 din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de partea civilă SC D.G.

SRL Iași și rejudecând a condamnat pe inculpatul B.A., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., la 3 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 5 ani conform art. 82 C. pen. Despăgubirile civile au fost majorate la suma de 404.450.579 lei la care rămân obligați inculpații C.M. și B.A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M.M..V. SRL Timișoara. Apelurile inculpaților au fost respinse ca nefondate. Împotriva deciziei penale sus-menționate au declarat recurs, inculpatul C.M. și inculpatul B.A. Inculpatul B.A. a solicitat menținerea sentinței penale nr. 719/2001 a Tribunalului Iași, inculpatul C.M., a solicitat achitarea sa întrucât nu a avut intenția să înșele partea civilă și partea civilă SC D.G.

SRL, care a considerat că în mod greșit nu a fost obligată la plata despăgubirilor civile și partea responsabilă civilmente SC S. SRL. Recursurile declarate sunt nefondate. Cu privire la recursul declarat de inculpatul B.A.; Din examinarea deciziei atacate, în raport cu probele administrate, se constată că instanța de apel a reapreciat corect probele administrate, reținând just că inculpatul a știut în orice moment că firma inculpatului nu are disponibil în contul bancar. El a acționat cu intenția de a-l ajuta pe coinculpatul C.M. de a săvârși infracțiunea de înșelăciune în dauna părții civile. Activitatea ilicită a acestuia a început de la negocierea cu partea civilă, după încheierea contractului de asociere în participațiune cu firma SC M.M.V.

SRL Timișoara, al cărui reprezentant era coinculpatul C.M. Chiar dacă s-ar dovedi că inculpatul B.A. a acționat doar ca delegat, această calitate nu este de natură a duce la concluzia că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Deci, nu este criticabilă soluția instanței de recurs în privința inculpatului B.A. Cu privire la recursul declarat de inculpatul C.M.; Fapta a fost corect stabilită și nu a fost contestată materialitatea ei de către inculpați, astfel că nu se poate solicita achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru că fapta nu a existat, adică lipsește latura obiectivă. Instanța a reținut corect din modul în care a acționat inculpatul, și latura subiectivă, adică intenția de a induce în eroare partea vătămată, în scop material injust.

Motive care se iau în considerare din oficiu, în favoarea inculpaților nu se constată. Cu privire la recursul declarat de partea civilă SC D.G. SRL Iași; S-a susținut că instanța de apel a omis să oblige pe inculpați, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL Iași, la plata despăgubirilor civile. Această societate răspunde în calitate de comitent pentru prepusul său, inculpatul B.A. Recursul este nefondat, deoarece nu s-a dovedit că acest inculpat a ajutat pe autor la săvârșirea infracțiunii menționate, în calitate de prepus, societatea S. SRL, ci separat de această societate. Astfel, în mod legal, instanța nu a obligat societatea menționată la despăgubiri, în solidar cu inculpatul B.A.

Criticile formulate fiind nefondate, recursurile declarate în cauză urmează a fi respinse, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a fi obligați recurenții la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC D.G. SRL Iași și inculpații B.A. și C.M. împotriva deciziei penale nr. 136 din 16 aprilie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentul inculpat C.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat B.A. și pe recurenta parte civilă la câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 martie 2005.