ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3053/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 536 din 10 decembrie 2009 a respins ca nefondată cererea formulată de condamnatul C.V. privind revizuirea în totalitate pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a sentinței penale nr. 180 din 22 aprilie 2002 a aceleiași instanțe rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3931 din 23 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1313/P/2000. Hotărând astfel instanța de revizuire a constatat următoarele: Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați sub nr. 485/III/6/2009 din 30 iunie 2009 (f.6) numitul C.V.

a solicitat revizuirea condamnării defini9tive aplicate acestuia prin sentința penală nr. 180 din 22 aprilie 2002 a Tribunalului Galați, secția penală, cu motivarea că verificând recent arhiva societății a descoperit comanda nr. 73 din 23 mai 1997 aprobată de SC T. la data de 25 mai 1997, prin care a comandat cantitatea de 6000 tone de zahăr ambalat. In conținutul aprobării se face referire la faptul că SC V.C.O. să achite in avans 50% din TVA si costurile de acostare a navei. Așa se justifică sumele cerute in avans de la SC V.B. Galați și de la M.P. SA și așa se justifică sumele virate in contul SC T. București. Prin referatul nr. 485/III/6/2009 din 08 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând printre altele că nu s-a constatat existența vreuneia dintre situațiile prevăzute expres si limitativ de art. 394 C. proc.

pen. Analizând actele si lucrările dosarului instanța de fond a constatat următoarele: Prin sentința penală nr. 180/F din 22 aprilie 2002 a Tribunalului Galați, definitivă prin decizia penală nr. 543/A din 09 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați si prin decizia penală nr. 3931 din 23 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, s-a aplicat revizuentului-condamnat C.V. o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Revizuentul-condamnat C.V. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și a depus ca înscrisuri esențiale copie după o delegație pentru ridicarea de mărfuri nr. 16 din 10 iulie 1997, emisă de SC V.C.O.

SRL Galați, și o comandă cu nr. 73 din 23 mai 1997 emisă de SC V.C.O. SRL către furnizor SC T. SRL București. Ambele înscrisuri se referă la livrarea unei cantități de zahăr. Instanța de fond a apreciat că înscrisurile depuse de revizuentul-condamnat nu se constituie într-o situație care să se încadreze in cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu sunt în măsură să modifice în vreun fel împrejurările în care s-a comis infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina acestuia. Este vorba de o infracțiune in formă continuată in dauna a trei părți vătămate, respectiv SC M.P. SA Galați, SC V.B. SA Galați, SC A.S.N.C. Galați, iar situația de fapt si de drept rezultă în mod cert din probele administrate in cauză, respectiv plângerile părților vătămate, înscrisuri contabile (contracte, file CEC ș.a),declarațiile martorilor E.C., P.F.

și B.P., declarațiile revizuentului-condamnat date în dosarul inițial. Cele două înscrisuri chiar daca creează aparența unei relații comerciale între societatea revizuentului si SC V.C.O. SRL Galați și SC T. SRL București, nu înlătură rezoluția infracțională a acestuia care se desprinde din întreg materialul probator, inclusiv din relația acestuia cu SC A. SA București. De asemenea, conform adresei emisă de Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București, SC T. SRL București nu era înmatriculată (f.43 d.u.p), iar în aceste condiții nu se poate vorbi decât de o tranzacție fictivă între cele două societăți. Față de cele arătate și de art. 393-406 C. proc. pen., având în vedere și referatul Parchetului, instanța de fond a considerat nefondată prezenta cerere de revizuire și a respins-o ca atare.

2. Apelul declarat în cauză de condamnatul-revizuient C.V. cu solicitarea de a se reține în scrisul invocat ce face dovada bunei sale credințe și a lipsei de intenție de a induce în eroare partea vătămată ca temei de revizuire a sentinței penale definitive nr. 180/F/2002 pentru cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost respins ca nefundat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. prin decizia penală nr. 69/A din 04 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală, ce a menținut ca legală și temeinică sentința atacată. 3. Recursul în termen împotriva deciziei amintite formulat de titularul cererii de revizuire reiterând solicitarea din apel circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 180 din 22 aprilie 2002 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3931 din 23 septembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului C.V. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „înșelăciune" în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pe latura civilă a cauzei s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate SC A.C.S.N.C. Galați și s-a dispus obligarea inculpatului C.V.

la plata sumelor de 82.444.075 lei ROL către partea civilă SC V.B. SA Galați, respectiv 1.040.075 lei ROL către partea civilă SC M.P. SA Galați cu titlu de despăgubiri civile. Totodată s-a dispus anularea filelor CEC emise de inculpat și menținerea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului Volvo. În fapt s-a reținut că inculpatul C.V. a indus în eroare, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe părțile vătămate mai sus menționate cu ocazia încheierii unor contracte comerciale și pe parcursul derulării acestora, prezentând ca reale unele situații neconforme cu realitatea și emițând cinci file CEC fără a avea disponibil necesar în cont. In susținerea cererii de revizuire condamnatul C.V.

a susținut că nu a intenționat să inducă în eroare pe părțile vătămate, că societatea sa SC V.C.O. SRL Galați a intrat în relații comerciale cu SC T. SRL București pentru livrarea unei mari cantități de zahăr, din care se angajase să livreze o parte și părților vătămate SC V.B. SA Galați, SC M.P. SA Galați și SC A.C. S.N.C. Galați și că neîndeplinirea obligațiilor asumate s-a datorat SC T. SRL București, care a redirecționat zahărul comandat către altă firmă. În dovedirea celor afirmate condamnatul a depus la dosar o notă de comandă întocmită de SC V.C.O. SRL Galați pe care este menționată o aprobare, datată 25 mai 1997, pentru 6.000 tone zahăr din partea SC T. SRL București (fila 36 dosar fond revizuire) și o copie la indigo a unei delegații de ridicare mărfuri datată 10 iulie 1997 prin care SC V.C.O.

SRL Galați împuternicea pe numitul Anton Crăciun să ridice zahăr din portul Constanța conform notei de comandă mai sus arătată. Raportat la cele mai sus arătate Înalta Curte constată că revizuientul-condamnat nu a dovedit existența unor fapte sau împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanțele investite cu soluționarea cauzei pe fond și care să poată conduce la pronunțarea unei soluții diferite de cea dată cu ocazia primului ciclu procesual. În acest sens Înalta Curte reține că documentele depuse de revizuient emană de la societatea acestuia, în condițiile în care în cursul judecării fondului acesta a susținut că documentele contabile originale au dispărut de la sediul firmei (expertiză, fila 129 dosar fond), situație în care veridicitatea actelor în discuție este pusă sub semnul întrebării.

Mai mult aceste documente nu se coroborează cu altele corespunzătoare emise de SC T. SRL București ori cu evidențele acestei societăți din care să rezulte că într-adevăr SC V.C.O. SRL Galați a intrat în relații comerciale cu această societate, că și-a îndeplinit obligațiile asumate și că nelivrarea cantității de zahăr la care se referă nota de comandă depusă de revizuent s-a datorat unor motive independente de voința revizuentului C.V. De asemenea Înalta Curte reține că instanțele care au judecat în primul ciclu procesual au apreciat că reaua-credință a revizuentului s-a manifestat inclusiv pe parcursul derulării relațiilor comerciale cu părțile vătămate când acesta a emis file CEC pentru menținerea acestora în eroare cu privire la livrarea cantităților de zahăr promise deși revizuentul nu avea disponibil în cont și era în interdicție bancară de a emite instrumente de plată.

Mai mult, se constată că filele CEC au fost emise după ce revizuentul a cunoscut că nu poate livra zahărul promis celor trei părți vătămate situație în care în mod justificat au reținut instanțele care au soluționat cauza în primul ciclu procesual că în C.V. se face vinovat de comiterea infracțiunii În raport cu cele anterior expuse Înalta Curte constată că cele 2 înscrisuri invocate de condamnat nu pot fi reținute ca temeiuri de revizuire circumscrise cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel cum în mod corect au stabilit existențele anterioare, hotărârile atacate ce au respins demersul judiciar extraordinar în speța fiind legală și temeinică. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., obligă recurentul-revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.V. împotriva deciziei penale nr. 69/A din 4 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 septembrie 2010.