ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3053/2010

Deliberând

asupra recursului de față pe baza lucrărilor și

materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

Galați, secția penală, prin sentința penală nr. 536

din 10 decembrie 2009 a respins ca nefondată cererea formulată de

condamnatul C.V. privind revizuirea în totalitate pentru cazul prevăzut de

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a sentinței penale nr. 180 din 22

aprilie 2002 a aceleiași instanțe rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 3931 din 23 septembrie 2003 a Curții Supreme

de Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

1313/P/2000.

Hotărând

astfel instanța de revizuire a constatat următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați sub nr.

485/III/6/2009 din 30 iunie 2009 (f.6) numitul C.V. a solicitat revizuirea

condamnării defini9tive aplicate acestuia prin sentința penală

nr. 180 din 22 aprilie 2002 a Tribunalului Galați, secția

penală, cu motivarea că verificând recent arhiva societății

a descoperit comanda nr. 73 din 23 mai 1997 aprobată de SC T. la data de

25 mai 1997, prin care a comandat cantitatea de 6000 tone de zahăr

ambalat. In conținutul aprobării se face referire la faptul că

SC V.C.O. să achite in avans 50% din TVA si costurile de acostare a navei.

Așa se justifică sumele cerute in avans de la SC V.B. Galați

și de la M.P. SA și așa se justifică sumele virate in

contul SC T. București.

Prin referatul

nr. 485/III/6/2009 din 08 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul

Galați a solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând printre

altele că nu s-a constatat existența vreuneia dintre situațiile

prevăzute expres si limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Analizând actele

si lucrările dosarului instanța de fond a constatat următoarele:

Prin

sentința penală nr. 180/F din 22 aprilie 2002 a Tribunalului

Galați, definitivă prin decizia penală nr. 543/A din 09 octombrie

2002 a Curții de Apel Galați si prin decizia penală nr. 3931 din

23 septembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, s-a aplicat

revizuentului-condamnat C.V. o pedeapsă principală de 4 ani

închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Revizuentul-condamnat

C.V. a invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen. și a depus ca înscrisuri esențiale copie după o

delegație pentru ridicarea de mărfuri nr. 16 din 10 iulie 1997,

emisă de SC V.C.O. SRL Galați, și o comandă cu nr. 73 din 23

mai 1997 emisă de SC V.C.O. SRL către furnizor SC T. SRL

București. Ambele înscrisuri se referă la livrarea unei

cantități de zahăr.

Instanța de

fond a apreciat că înscrisurile depuse de revizuentul-condamnat nu se

constituie într-o situație care să se încadreze in cazul de revizuire

prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât nu sunt în

măsură să modifice în vreun fel împrejurările în care s-a

comis infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina

acestuia.

Este vorba de o

infracțiune in formă continuată in dauna a trei părți

vătămate, respectiv SC M.P. SA Galați, SC V.B. SA Galați,

SC A.S.N.C. Galați, iar situația de fapt si de drept rezultă în

mod cert din probele administrate in cauză, respectiv plângerile

părților vătămate, înscrisuri contabile (contracte, file

CEC ș.a),declarațiile martorilor E.C., P.F. și B.P.,

declarațiile revizuentului-condamnat date în dosarul inițial.

Cele două

înscrisuri chiar daca creează aparența unei relații comerciale

între societatea revizuentului si SC V.C.O. SRL Galați și SC T. SRL

București, nu înlătură rezoluția infracțională a

acestuia care se desprinde din întreg materialul probator, inclusiv din

relația acestuia cu SC A. SA București. De asemenea, conform adresei

emisă de Camera de Comerț și Industrie a României și a

Municipiului București, SC T. SRL București nu era înmatriculată

(f.43 d.u.p), iar în aceste condiții nu se poate vorbi decât de o

tranzacție fictivă între cele două societăți.

Față

de cele arătate și de art. 393-406 C. proc. pen., având în vedere

și referatul Parchetului, instanța de fond a considerat

nefondată prezenta cerere de revizuire și a respins-o ca atare.

declarat în cauză de condamnatul-revizuient C.V. cu solicitarea de a se

reține în scrisul invocat ce face dovada bunei sale credințe și

a lipsei de intenție de a induce în eroare partea vătămată

ca temei de revizuire a sentinței penale definitive nr. 180/F/2002 pentru

cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost respins

ca nefundat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. prin decizia

penală nr. 69/A din 04 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția

penală, ce a menținut ca legală și temeinică sentința

atacată.

termen împotriva deciziei amintite formulat de titularul cererii de revizuire

reiterând solicitarea din apel circumscrisă cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. este

nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte

reține că prin sentința penală nr. 180 din 22 aprilie 2002

a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 3931 din 23 septembrie 2003 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului C.V. la

o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de „înșelăciune" în formă continuată,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe latura

civilă a cauzei s-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții

vătămate SC A.C.S.N.C. Galați și s-a dispus obligarea

inculpatului C.V. la plata sumelor de 82.444.075 lei ROL către partea

civilă SC V.B. SA Galați, respectiv 1.040.075 lei ROL către

partea civilă SC M.P. SA Galați cu titlu de despăgubiri civile.

Totodată

s-a dispus anularea filelor CEC emise de inculpat și menținerea

sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului Volvo.

În fapt s-a

reținut că inculpatul C.V. a indus în eroare, în baza aceleiași

rezoluții infracționale, pe părțile vătămate mai

sus menționate cu ocazia încheierii unor contracte comerciale și pe

parcursul derulării acestora, prezentând ca reale unele situații

neconforme cu realitatea și emițând cinci file CEC fără a

avea disponibil necesar în cont.

In

susținerea cererii de revizuire condamnatul C.V. a susținut că

nu a intenționat să inducă în eroare pe părțile

vătămate, că societatea sa SC V.C.O. SRL Galați a intrat în

relații comerciale cu SC T. SRL București pentru livrarea unei mari

cantități de zahăr, din care se angajase să livreze o parte

și părților vătămate SC V.B. SA Galați, SC M.P.

SA Galați și SC A.C. S.N.C. Galați și că

neîndeplinirea obligațiilor asumate s-a datorat SC T. SRL București,

care a redirecționat zahărul comandat către altă

firmă.

În dovedirea

celor afirmate condamnatul a depus la dosar o notă de comandă

întocmită de SC V.C.O. SRL Galați pe care este menționată o

aprobare, datată 25 mai 1997, pentru 6.000 tone zahăr din partea SC

T. SRL București (fila 36 dosar fond revizuire) și o copie la indigo

a unei delegații de ridicare mărfuri datată 10 iulie 1997 prin

care SC V.C.O. SRL Galați împuternicea pe numitul Anton Crăciun

să ridice zahăr din portul Constanța conform notei de

comandă mai sus arătată.

Raportat la cele

mai sus arătate Înalta Curte constată că revizuientul-condamnat

nu a dovedit existența unor fapte sau împrejurări noi, care nu au

fost cunoscute de instanțele investite cu soluționarea cauzei pe fond

și care să poată conduce la pronunțarea unei soluții

diferite de cea dată cu ocazia primului ciclu procesual.

În acest sens

Înalta Curte reține că documentele depuse de revizuient emană de

la societatea acestuia, în condițiile în care în cursul judecării

fondului acesta a susținut că documentele contabile originale au

dispărut de la sediul firmei (expertiză, fila 129 dosar fond),

situație în care veridicitatea actelor în discuție este pusă sub

semnul întrebării.

Mai mult aceste

documente nu se coroborează cu altele corespunzătoare emise de SC T. SRL

București ori cu evidențele acestei societăți din care

să rezulte că într-adevăr SC V.C.O. SRL Galați a intrat în

relații comerciale cu această societate, că și-a îndeplinit

obligațiile asumate și că nelivrarea cantității de

zahăr la care se referă nota de comandă depusă de revizuent

s-a datorat unor motive independente de voința revizuentului C.V.

De asemenea

Înalta Curte reține că instanțele care au judecat în primul

ciclu procesual au apreciat că reaua-credință a revizuentului

s-a manifestat inclusiv pe parcursul derulării relațiilor comerciale

cu părțile vătămate când acesta a emis file CEC pentru

menținerea acestora în eroare cu privire la livrarea cantităților

de zahăr promise deși revizuentul nu avea disponibil în cont și

era în interdicție bancară de a emite instrumente de plată.

Mai mult, se

constată că filele CEC au fost emise după ce revizuentul a

cunoscut că nu poate livra zahărul promis celor trei părți

vătămate situație în care în mod justificat au reținut

instanțele care au soluționat cauza în primul ciclu procesual că

în C.V. se face vinovat de comiterea infracțiunii

În raport cu

cele anterior expuse Înalta Curte constată că cele 2 înscrisuri

invocate de condamnat nu pot fi reținute ca temeiuri de revizuire circumscrise

cazului prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel cum

în mod corect au stabilit existențele anterioare, hotărârile atacate

ce au respins demersul judiciar extraordinar în speța fiind legală

și temeinică.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul-revizuient la plata sumei de

300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuientul C.V. împotriva deciziei penale nr. 69/A

din 4 mai 2010 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 7 septembrie 2010.